2ra-2174/19 — cu privire la declararea nulității procesului verbal, repararea prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată

2ra-2174/19 — cu privire la declararea nulității procesului verbal, repararea prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2ra – 2174/19

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud.: O. Parfeni)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud.: M. Guzun, I. Cotruță, L. Pruteanu)

D E C I Z I E

27 noiembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Dumitru Mardari

Judecători Iurie Bejenaru

Nina Vascan

Victor Burduh

Maria Ghervas

examinând recursul declarat de către Asociația de Coproprietari în Condominiu

„Nr. 55/244”,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de către

Cioclea Igor împotriva Asociației de Coproprietari în Condominiu „Nr. 55/244”, cu

privire la declararea nulității procesului – verbal, repararea prejudiciului moral și

compensarea cheltuielilor judiciare,

împotriva deciziei din 2 iulie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

respins apelul formulat de către Asociația de Coproprietari în Condominiu „Nr.

55/244” și s-a menținut hotărârea din 4 februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru,

c o n s t a t ă :

La 15 mai 2018, Cioclea Igor a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Asociației de Coproprietari în Condominiu „Nr. 55/244”, cu privire la declararea

nulității procesului-verbal, repararea prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor

judiciare.

Circumstanțele de fapt, prezentate de reclamant, pot fi rezumate după cum

urmează.

Cioclea Igor este membru al A.C.C. „Nr. 55/244”, iar în anul 2015 a fost

membru al Consiliului de Administrație A.C.C. „Nr. 55/244”.

Prin procesul – verbal nr. 5 din 28 ianuarie 2015, Consiliul de Administrație

A.C.C. „Nr. 55/244” a hotărât să reducă cu 50 % (până la 1 leu/m.p.) tariful pentru

deservirea spațiilor nelocative (beciuri), începând cu 1 ianuarie 2015.

Potrivit pct. 14.5 și pct. 14.9 din statutul Asociației, în atribuțiile și

responsabilitățile Consiliului de administrare nu este prevăzut dreptul acestuia să

modifice (majoreze/micșoreze) cuantumul tarifelor pentru deservirea spațiilor

Pagină 1 din 10

nelocative. Prin urmare, Consiliul de Administrare nu are competență în modificarea

tarifelor ce ține de deservirea locativă.

Această atribuție ține de competența exclusivă a Adunării generale a A.C.C.

„Nr. 55/244”, or, potrivit pct. 4.6 din statutul pre-citat, adunarea generală anuală la

aprobarea bugetului asociației determină obligațiunile fiecărui proprietar de încăpere

la plățile obligatorii a acestora și stabilește termenul și procedura de achitare ale lor.

În egală măsură, pct. 13.13 a statutului prevede că de competența Adunării Generale

a Asociației ține aprobarea devizului bugetului anual de venituri și cheltuieli, precum

și a fondului de mijloace circulante și modificarea acesteia, aprobarea dării de seamă

privind executarea bugetului vizat.

În astfel de circumstanțe, orice atribuție ce vizează modificarea unor tarife în

deservirea locativă ori alte plăți în cadrul Asociației se includ în devizul de venituri

sau cheltuieli, care nemijlocit se aprobă doar de Adunarea Generală a Asociației, dar

nu de către Consiliul de administrare. În realitate, Consiliul de administrare este

organ executiv ce se subordonează Adunării Generale.

Totodată, reclamantul a subliniat că, prin încălcarea dreptului de liber acces la

informație, prin nesoluționarea cererii în termen legal și neinformarea despre cererea

prealabilă, i-a fost cauzat un prejudiciu moral în mărime de 1000 lei, care urmează a

fi achitat de A.C.C. „Nr. 55/244”. Asociația pârâtă urmează să răspundă pentru

abuzurile comise.

Pentru aceste motive, Cioclea Igor, în temeiul art. 220 alin. (1) din Codul civil,

a solicitat declararea nulității procesului – verbal nr. 5 din 28 ianuarie 2015 a

Consiliului de administrare a A.C.C. „Nr. 55/244” și repararea prejudiciului moral de

către pârât în cuantum de 1 000 de lei (f. d. 7).

În același timp, reclamantul a cerut compensarea cheltuielilor judiciare

suportate de el, ceea ce include taxa de stat la depunerea acțiunii în mărime de 100 de

lei; cheltuieli poștale în valoare de 11,85 de lei și cheltuieli de asistență juridică în

sumă de 2 000 de lei (f. d. 66).

În cadrul judecării cauzei, pârâtul A.C.C. „Nr. 55/244” a depus referință în

întâmpinarea cererii de chemare în judecată, prin care a cerut respingerea acțiunii ca

neîntemeiată (f. d. 28).

Prin hotărârea din 4 februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

acțiunea formulată de către Cioclea Igor a fost admisă parțial; s-a anulat procesul –

verbal nr. 5 din 28 ianuarie 2015 al ședinței Consiliului de Administrație a A.C.C.

„Nr. 55/244”; s-a încasat de la A.C.C. „Nr. 55/244” în beneficiul lui Cioclea Igor

cheltuielile de judecată compuse din taxa de stat achitată la depunerea acțiunii în

sumă de 100 de lei, cheltuielile poștale în mărime de 11,85 de lei și cheltuielile de

asistență juridică în valoare de 2 000 de lei. Capătul de cerere cu privire la repararea

prejudiciului moral a fost respins ca fiind neîntemeiat (f. d. 75, 79 – 84).

Împotriva acestui act judecătoresc, A.C.C. „Nr. 55/244” a declarat apel, care a

fost pus pe rol la 4 iunie 2019 (f. d. 48).

În apărare, Cioclea Igor a formulat o referință, solicitând respingerea cererii de

apel (f. d. 103 - 104).

Curtea de Apel Chișinău, prin decizia din 2 iulie 2019, a respins apelul

formulat de către Asociația de Coproprietari în Condominiu „Nr. 55/244” și a

Pagină 2 din 10

menținut hotărârea din 4 februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru (f. d.

110 – 121).

Referitor la procesul de luare a acestei soluții, instanța de apel a confirmat

situația de fapt constatată de prima instanță în baza circumstanțelor expuse de

reclamant în cererea de chemare în judecată. Suplimentar, Colegiul civil a constatat

că, la Adunarea membrilor A.C.C. „Nr. 55/244” din 19 martie 2011, s-a decis

aprobarea tarifului de deservire a blocului, în mărime de 1 leu de la fiecare m.p a

suprafețelor private (apartamente și beciuri), care va fi achitat lunar de membrii

asociației, reieșind din suprafața totală a încăperilor, ce le aparțin în condominiu.

Ulterior, la 20 octombrie 2011, la propunerea administratorului Radu Alexandru,

Consiliul de administrare a decis de a include în bonul de plată, începând cu luna

octombrie 2011, plăți pentru încăperi nelocative (beciuri), în sumă de 2 lei pentru

fiecare m.p. Astfel, potrivit procesului-verbal nr. 5 din 28 ianuarie 2015, membrii

Consiliului de Administrație a Asociației de Coproprietari în Condominiu nr. 55/244,

prezenți la ședință, au decis reducerea cu 50 % (până la 1 leu m.p.) a tarifului pentru

deservirea spațiilor ne locative (beciuri), începând cu 1 ianuarie 2015.

În drept, instanța de apel a considerat relevante art. 2, 3, 15, 16, 17, 24 și 29 din

Legea condominiului locativ nr. 913 – XIV din 30 martie 2000. La fel, Curtea de

Apel Chișinău s-a axat pe pct. 12.1 lit. a) și pct. 14.5 din Statutul A.C.C. „Nr.

55/244”.

Reieșind din raționamentele evocate, Colegiul de control judiciar a observat că,

la 28 ianuarie 2015, nu a avut loc ședința Consiliului de Administrație a A.C.C. „Nr.

55/244”din lipsă de cvorum, deși s-a pretins că în cadrul ei s-au prezentat toți

membrii. Mai mult, instanța de apel a reținut, din corespondența poștei electronice a

membrilor Consiliului de Administrație Salicov Andrian și Cioclea Igor cu

președintele Consiliului de Administrație, Radu Alexandru, că aceștia au dezbătut

prin corespondență întrebarea de pe ordinea de zi „reducerea cu 50 % (până la 1 leu

m.p.) a tarifului pentru deservirea spațiilor nelocative (beciuri), începând cu

01.01.2015” la data de 29 ianuarie 2015, 30 ianuarie 2015, dar nu la 28 ianuarie 2015

după cum se indică în procesul-verbal nr. 5.

În continuare, instanța de apel a conchis că statutul A.C.C. „Nr. 55/244” nu

acordă împuterniciri Consiliului de Administrație să ia decizii cu privire la

modificarea (majoreze/micșoreze) cuantumului tarifelor ce țin de deservirea locativă,

or, în statutul pre-citat nu se regăsește nici o prevedere legală din care reiese

asemenea împuterniciri.

Cu privire la repararea prejudiciului moral, instanța de apel a statuat că, pe

parcursul examinării cauzei în instanța de fond, Cioclea Igor nu a adus probe, care ar

dovedi că prin emiterea procesului verbal nr. 5 din 28 ianuarie 2015 i-a fost cauzat

vreun prejudiciu moral.

La 16 septembrie 2019, A.C.C. „Nr. 55/244”, reprezentată de administratorul

Radu Alexandru, a declarat recurs împotriva deciziei din 2 iulie 2019 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând casarea acesteia și a hotărârii din 4 februarie 2019 a primei

instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

În motivarea ilegalității deciziei contestate, societatea recurentă a afirmat că

instanțele judecătorești au încasat incorect cheltuielile judiciare, întrucât acestea nu

Pagină 3 din 10

au fost reale, fiind suportate în cadrul altui proces judiciar. Or, pe ordinul de plată

seria PL nr. 967957 din 12 aprilie 2018 este inserat o cauză civilă cu privire la

accesul la informație, ceea ce demonstrează caracterul diferit de prezenta cauză.

O altă critică adusă deciziei contestate vizează omiterea instanței de apel de a

se pronunța asupra tardivității acțiunii. Potrivit versiunii recurentului, acțiunea

formulată de către Cioclea Igor este depusă cu încălcarea termenului prevăzut de art.

267 alin. (1) din Codul civil. Acțiunea a fost avansată peste 3 ani și 2 luni de la

existența procesului – verbal nr. 5 din 28 ianuarie 2015.

Într-un final, A.C.C. „Nr. 55/244” a pretins că punctul 12.2 din statutul

asociației prevede că administrarea curentă a Asociației este efectuată de Consiliul de

Administrație, care este organul executiv în acord cu art. 28 alin. (1) din Legea

condominiului în fondul locativ. Așadar, de fapt, Consiliul este acel organ care

gestionează activitatea economică și financiară a condominiului. În plus, procesul –

verbal contestat nu-i lezează lui Cioclea Igor niciun drept.

La 21 octombrie 2019, în conformitate cu art. 439 alin. (2) din Codul de

procedură civilă, Curtea Supremă de Justiție a comunicat cererea de recurs dlui

Cioclea Igor, informând că referința se depune în termen de o lună de la data primirii

scrisorii. În mod corespunzător, dacă referința nu este prezentată în termenul stabilit,

admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia (f. d. 130).

Recursul a fost recepționat de către intimat la 25 octombrie 2019 (f. d. 131)

La 1 noiembrie 2019, intimatul Cioclea Igor a depus o referință în întâmpinarea

recursului, solicitând respingerea acestuia ca nefundat.

În procedura de filtru, prevăzută de articolul 440 alin. (2) din Codul de

procedură civilă, completul de judecată a constatat că obiectul prezentei cereri se

referă la decizia din 2 iulie 2019 a Curții de Apel Chișinău, care intră în categoria de

acte specificate în articolul 429 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Extrasul din

Registrul de stat al persoanelor juridice nr. 798 din 18 ianuarie 2018 dovedește

împuternicirile legale ale administratorului de a reprezenta interesele recurentului

A.C.C. „Nr. 55/244”, în special, de a ataca hotărârea judecătorească. Astfel, recursul

a fost formulat de către subiectul căruia i s-a conferit dreptul dat, în baza art. 430 lit.

a) din Codul de procedură civilă. În același timp, materialele cauzei confirmă că

cererea nu a fost examinată anterior.

Cu privire la termenul de declarare a recursului, completul de admisibilitate a

stabilit că, potrivit paginii web „Portalul instanțelor naționale de judecată”, hotărârea

contestată a fost publicată la 23 iulie 2019. La aceeași dată, Curtea de Apel Chișinău

a expediat participanților la proces copia deciziei integrale din 2 iulie 2019 (f. d. 122).

Recurentul a invocat că a luat cunoștință cu decizia instanței de apel de pe pagina

web a Curții de Apel Chișinău. În aceste condiții, completul de judecată a reținut că

recursul a fost înregistrat la grefa Curții Supreme de Justiție la 16 septembrie 2019,

iar drept consecință a constatat că cererea dedusă judecății a fost declarată în

termenul prevăzut de lege.

În vederea respectării articolului 432 alin. (5) din Codul de procedură civilă,

instanța de judecată nu a identificat niciun indiciu care, la prima vedere, ar putea

ridica probleme de drept de ordine publică specificate la alin. (3) din articolul citat.

Pagină 4 din 10

Mai mult, A.C.C. „Nr. 55/244” nu a prezentat obiecții în privința acestui aspect

procedural.

În aceeași ordine de idei, completul de filtru a verificat esența și temeiurile

recursului, inclusiv dacă argumentele recurentului referitoare la ilegalitatea deciziei

atacate întrunesc criteriile formale din articolul 432 alin. (2) și (4) din Codul de

procedură civilă.

Pe baza celor analizate, prin încheierea din 20 noiembrie 2019 a Curții

Supreme de Justiție, cererea menționată mai sus s-a considerat admisibilă pentru

examinarea în fond.

În conformitate cu articolele 441 și 444 din Codul de procedură civilă, recursul

s-a examinat de un complet de 5 judecători, fără înștiințarea participanților la proces,

însă data și ora ședinței a fost plasată pe pagina web a Curții Supreme de Justiție.

Astfel, Colegiul a decis inoportună invitarea acestora, întrucât argumentele expuse în

cererea de recurs și referință au fost formulate cu suficientă precizie pentru a permite

instanței verificarea legalității hotărârii atacate. Cu titlu subsidiar, nici un participant

nu a solicitat audierea publică a cauzei sale (a se vedea, mutatis mutandis, Auza

Vilho Eskelinen și alții vs Finlanda, 19 aprilie 2007, parag. 72 – 75, Eriksson vs

Suedia, 12 aprilie 2012, parag. 66, 72, Pönkä vs Estonia, 8 noiembrie 2016, parag. 33

– 34, decizia nr. 95 din 19 decembrie 2016 a Curții Constituționale, parag. 26 – 27).

Verificând decizia din 2 iulie 2019 a Curții de Apel Chișinău și hotărârea din 4

februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în limitele controlului de

legalitate, în raport cu criticele invocate, Colegiul Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție constată că se impune admiterea

recursului și casarea deciziei contestate, cu dispunerea rejudecării cauzei de către

instanța de apel, într-un alt complet de judecată, pentru motivele ce succed.

În conformitate cu articolul 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral

decizia instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanță de apel o

singură dată dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Colegiul judiciar consideră necesar să menționeze că nu va formula un răspuns

detaliat pentru fiecare argument al recurentului, ci va analiza doar motivele decisive

pentru soluționarea prezentei cauze (a se vedea cauza García Ruiz vs Spania (Marea

Cameră), 21 ianuarie 1999, parag. 26; Moreira Ferreira vs Portugalia (nr. 2) (Marea

Cameră); 11 iulie 2017, parag. 84).

În conformitate cu articolul 432 alin. (2) lit. a) din Codul de procedură civilă,

se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată.

Instanța de recurs amintește că atât prima instanță, cât și instanța de apel au

decis că statutul A.C.C. „Nr. 55/244” nu acordă împuterniciri Consiliului de

Administrație să ia decizii cu privire la modificarea (majoreze/micșoreze) cuantumul

tarifelor ce țin de deservirea locativă. Instanțele ierarhic inferioare au considerat

relevante art. 2, 3, 15, 16, 17, 24 și 29 din Legea condominiului locativ nr. 913 – XIV

din 30 martie 2000. La fel, Curtea de Apel Chișinău s-a axat pe pct. 12.1 lit. a) și pct.

14.5 din Statutul A.C.C. „Nr. 55/244”.

Pagină 5 din 10

Prin cererea de recurs, A.C.C. „Nr. 55/244” încearcă să demonstreze că

Adunarea membrilor A.C.C. „Nr. 55/244” a avut dreptul de a valida și a validat

hotărârea Consiliului de Administrație adoptată prin procesul – verbal nr. 5 din 28

ianuarie 2015, cu privire la reducerea cu 50 % (până la 1 leu/m.p.) a tarifului pentru

deservirea spațiilor nelocative (beciuri). Mai mult, recurentul a susținut că procesul –

verbal pre-citat nu-i lezează niciun drept intimatului, de vreme ce el nu s-a opus

desfășurării adunării la 28 ianuarie 2015 și discutarea chestiunilor de pe ordinea de zi,

iar cuantumul plăților pentru spațiile nelocative a fost micșorat, nu majorat.

Pentru a elucida aspectele abordate în cererea de recurs, Colegiul de control

judiciar va raporta circumstanțele prezentate mai sus la normele de drept material în

vigoare la data încheierii procesului – verbal nr. 5 din 28 ianuarie 2015. Astfel,

litigiul va fi guvernat de Codul civil până la republicarea acestuia din 1 martie 2019.

În plus, instanța de judecată va trebui să se asigure că în cazul de față Curtea de Apel

Chișinău a îndeplinit condiția unei examinări efective și a oferit un răspuns specific și

explicit mijloacelor hotărâtoare pentru rezultatul procesului (a se vedea, în contrast,

Lebedinschi vs Moldova, 16 iunie 2015, parag. 31, 35 – 36; Nichifor vs Moldova, 20

septembrie 2016, parag. 29 – 31).

Conform art. 204 alin. (1) din Codul civil, acordul ulterior (confirmarea), în

lipsa unor dispoziții contrare, are efect retroactiv din momentul încheierii actului

juridic.

Potrivit art. 216 alin. (1) raportat la 217 alin. (1) din Codul civil, actul juridic

este nul în temeiurile prevăzute de prezentul cod (nulitate absolută). Nulitatea

absolută a actului juridic poate fi invocată de orice persoană care are un interes născut

și actual. Instanța de judecată o invocă din oficiu.

În schimb, nulitatea relativă este reglementată de art. 216 alin. (2) și art. 218

din același text de lege. Respectiv, actul juridic poate fi declarat nul, în temeiurile

prevăzute de prezentul cod, de către instanța de judecată sau prin acordul părților

(nulitate relativă). Nulitatea relativă a actului juridic poate fi invocată doar de

persoana în al cărei interes este stabilită sau de succesorii ei, de reprezentantul legal

sau de creditorii chirografari ai părții ocrotite pe calea acțiunii oblice. Instanța de

judecată nu poate să o invoce din oficiu.

Mai mult, în acord cu art. 219 alin. (1) din Codul civil, actul juridic nul

încetează cu efect retroactiv din momentul încheierii. Dacă din conținutul său rezultă

că poate înceta numai pentru viitor, actul juridic nu va produce efecte pentru viitor.

Procedând la examinarea fondului recursului, Colegiul lărgit reiterează că

instanțele ierarhic inferioare au anulat procesul – verbal nr. 5 din 28 ianuarie 2015 al

ședinței Consiliului de Administrație a A.C.C. „Nr. 55/244”. Instanțele de judecată au

făcut trimitere la Legea condominiului locativ nr. 913 – XIV din 30 martie 2000 și la

pct. 12.1 lit. a) și pct. 14.5 din Statutul A.C.C. „Nr. 55/244”.

În acest context, instanța de recurs învederează că procesul – verbal nr. 5, care

include decizia de reducere a tarifului, este un act juridic civil în sensul art. 195 din

Codul civil. Sub acest aspect, este evident că intimatul Cioclea Igor a făcut uz de

metoda de apărare prevăzută la art. 11 lit. c) din Codul civil, și anume, apărarea

dreptului civil se face prin: recunoașterea nulității actului juridic. În mod

Pagină 6 din 10

corespunzător, nulitatea unui act juridic civil trebuie circumscris unei dispoziții legale

din Codul civil.

Instanța de recurs punctează că aplicarea corectă a nulității actului juridic civil

vizează esența litigiului și se referă direct la posibilitatea participanților la proces de a

alege modalitate și mijloacele procedurale de apărare. Pe de o parte, este absolută

acea nulitate care sancționează nerespectarea, la încheierea actului juridic, a unei

norme care ocrotește un interes general, obștesc. Pe de altă parte, este relativă acea

nulitate care sancționează nerespectarea, la încheierea actului juridic, a unei norme

care ocrotește un interes particular, individual, personal. Într-un final, actul juridic nul

(nulitate absolută) nu este valabil nici un moment și nu produce nici un efect. Actul

juridic anulabil (nulitate relativă) până nu este anulat își produce toate efectele sale;

din momentul însă ce nulitatea lui este pronunțată, aceste efecte cad, ele fiind distruse

și pentru trecut.

La acest capitol, Colegiul de control judiciar reține că, în cererea de chemare în

judecată, intimatul Cioclea Igor a invocat nulitatea absolută a procesului – verbal nr.

5 în baza art. 217 alin. (1) – (3) și art. 220 alin. (1) din Codul civil. În apărare,

recurentul A.C.C. „Nr. 55/244” a pledat pentru faptul că intimatul a știut despre lipsa

competenței a Consiliului de Administrație în domeniul măririi sau micșorării

tarifului. Argumentul recurentului - pârât se încadrează în limitele nulității relative, și

anume, art. 226 din Codul civil. Instanțele de judecată inferioare nu au examinat

aceste chestiuni concurente.

În primul rând, instanța de recurs consideră că instanțele ierarhic inferioare

urmau să decidă tipul nulității actului juridic. Or, în conformitate cu principiul jura

novit curia, concretizat în art. 183 alin. (2) lit. a), art. 238 alin. (2) și art. 240 alin. (1)

din Codul de procedură civilă, instanța de judecată nu este obligată să aplice motivele

juridice oferite de reclamant sau de pârât, dar să aplice acel text de lege care

corespunde situației de fapt din speță, în măsura în care este confirmată de probele

administrate în cauză (a se vedea mutatis mutandis Radomilja și alții vs Croația

(Marea Cameră), 20 martie 2018, parag. 123 – 127; Molla Sali vs Grecia (Marea

Cameră), 19 decembrie 2018, parag. 84).

Pe această cale, instanțele de judecată erau obligate să determine caracterul

interesului manifestat de către Cioclea Igor la intentarea acțiunii civile, în special,

dacă motivele nulității protejează un interes general și obștesc sau un interes

particular și individual. În atare condiții, Curtea de Apel Chișinău nu a stabilit în ce

măsură aprobarea micșorării tarifului la deservirea blocului a atins sau a lezat

interesul general sau cel obștesc. Dimpotrivă, potrivit datelor furnizate în apel,

A.C.C. „Nr. 55/244” a sugerat că decizia de micșorare a tarifului a permis

economisirea pentru membrii asociației a circa 6 200 de lei anual, iar din 2015 până

în prezent – familiile ce locuiesc pe șoseaua Balcani, nr. 2/2 au economisit

aproximativ 28 000 de lei.

În aceeași ordine de idei, Colegiul de control judiciar notează că instanța de

apel nu a constatat nici încălcarea interesului personal al lui Cioclea Igor. Or, în mod

evident, Curtea de Apel Chișinău a lăsat cu vederea împrejurarea potrivit căreia

Cioclea Igor nu a obiectat împotriva desfășurării ședinței din 28 ianuarie 2015 din

Pagină 7 din 10

motivul lipsei de competență a Consiliului de Administrație A.C.C. „Nr. 55/244” și a

participat activ la dezbaterea proiectului de hotărâre prin corespondență.

Cu titlu deosebit, instanța de recurs subliniază că determinarea tipului de

nulitate a procesului – verbal nr. 5 din 28 ianuarie 2015 pune în joc principiul

securității juridice. Or, în cazul de față, potrivit art. 217 alin. (3) din Codul civil,

acțiunea în constatare a nulității absolute este imprescriptibilă. În schimb, acțiunea cu

privire la declararea actului juridic în baza nulității relative cade sub incidența

termenului de 3 ani specificat la art. 267 alin. (1) din Codul civil. Din perspectivă art.

442 alin. (1) din Codul de procedură civilă, Colegiul de control judiciar nu poate

examina temeinicia invocării recurentului ce ține de tardivitatea acțiunii, cât timp

acest argument nu a fost verificat de către prima instanță sau instanța de apel.

În al doilea rând, Colegiul lărgit relevă că recurentul a opinat că Adunarea

membrilor A.C.C. „Nr. 55/244” a avut dreptul de a valida hotărârea Consiliului de

Administrație adoptată prin procesul – verbal nr. 5 din 28 ianuarie 2015, cu privire la

reducerea cu 50 % (până la 1 leu/m.p.) a tarifului pentru deservirea spațiilor

nelocative (beciuri).

Din analiza deciziei din 2 iulie 2019 a Curții de Apel Chișinău, instanța de

recurs constată că instanța de apel nu a dat prioritate acestei afirmații. În acest caz,

Președintele Consiliului de Administrație pentru anii 2014 – 2015 Radu Alexandru a

comunicat Adunării Generale a membrilor A.C.C. „Nr. 55/244”, convocată la 29 mai

2016, despre ședința din 28 ianuarie 2015 potrivit căreia s-a decis micșorarea tarifului

pentru deservirea spațiilor nelocative (f. d. 40 pe verso). Așadar, conform procesului

– verbal nr. 7/2016 al Adunării Generale a membrilor A.C.C. „Nr. 55/244” din 29

mai 2016, s-a decis de a lua act de darea de seamă a subiectului de mai sus cu 75 de

voturi „pentru” și 1 vot – „împotriva” (f. d. 30 pe verso). În orice caz, procesul –

verbal nr. 7/2016 din 29 mai 2016 validează, în mod direct, hotărârea adoptată prin

procesul – verbal nr. 5 din 28 ianuarie 2015.

În mod corespunzător, instanța de recurs consideră că instanța de apel trebuia

să răspundă dacă acțiunile de mai sus au înlăturat viciul de formă și de conținut al

procesul – verbal nr. 5 din 28 ianuarie 2015 prin prisma rigorilor prevăzute la art. 204

alin. (1) din Codul civil.

În ansamblu, ținând cont de natura litigiului și de marja de apreciere a instanței

de judecată, Colegiul judiciar opinează că a examinat principalele întrebări juridice

puse în prezenta cerere și că nu este necesar să se pronunțe separat în privința

legalității admiterii capătului de cerere ce ține de compensarea cheltuielilor de

asistență juridică în mărime de 2 000 de lei. De fapt, acesta poartă un caracter

secundar și nu are forță juridică de a influența decisiv considerentele de mai sus (a se

vedea, printre alte autorități, Kamil Uzun vs Turcia, 10 mai 2007, parag. 64 din 10

mai 2007; Centrul pentru Resurse Juridice în numele lui Valentin Câmpeanu vs

România (Marea Cameră), 17 iulie 2014, parag. 156). Necesitarea încasării acestor

cheltuieli va fi decisă de instanța de apel la rejudecarea cauzei în funcție de soluția pe

cauza respectivă.

Drept consecință, instanța de recurs subscrie criticilor recurentului potrivit

cărora instanțele ierarhic inferioare au omis să raporteze nulitatea procesului – verbal

nr. 5 din 28 ianuarie 2015 la acea absolută sau relativă. Mai mult, Curtea de Apel

Pagină 8 din 10

Chișinău nu a răspuns, prin prisma Codului civil, la dreptul Adunării membrilor

A.C.C. „Nr. 55/244” de a aproba ulterior hotărârea Consiliul de Administrație

adoptată prin procesul – verbal nr. 5 din 28 ianuarie 2015. Efectul acestor încălcări de

legalitate, și anume, devierile de administrare a dreptului material afectează calitatea

hotărârilor judecătorești pronunțate în prima și a doua instanță impusă de articolul

239 din Codul de procedură civilă. Or, la deliberarea deciziei, Curtea de Apel

Chișinău a determinat legea aplicabilă soluționării cauzei în contradicție cu situația de

drept existentă în prezenta cauză.

În plus, Colegiul notează că, în jurisprudența sa consecventă, Curtea Europeană

a constatat în mod frecvent încălcări ale articolului 6 parag. 1 din Convenție, în

special, în cauzele care ridicau probleme cu privire la motivarea hotărârilor

judecătorești (a se vedea Fomin vs Moldova, 11 octombrie 2011, parag. 31 și 34;

Mitrofan vs Moldova, 15 ianuarie 2013, parag. 54; Lebedinschi vs Moldova, 16 iunie

2015, parag. 31, 36; Nichifor vs Moldova, 20 septembrie 2016, parag. 30). Astfel,

constatările de mai sus în sine ar putea fi o bază temeinică pentru stabilirea încălcării

articolului 6 din C.E.D.O.

Considerațiile de mai sus sunt suficiente pentru a confirma incidența temeiului

indicat la articolul 432 alin. (2) lit. a) și alin. (4) din Codul de procedură civilă și a

stabili că erorile judiciare analizate în speță sunt esențiale. De altfel, Colegiul lărgit

notează că greșelile de aplicare a legii materiale nu pot fi corectate în ordine de

recurs, din cauza specificului acestora. Or, atunci când există un deficit de motivare a

deciziei atacate cu privire la aspectele constatate, instanța de recurs nu poate verifica

în cadrul recursului dacă dispozițiile legale referitoare la nulitatea absolută sau cea

relativă au fost interpretate și transpuse corect în speță. În atare circumstanțe,

controlul de legalitate nu poate fi exercitat în mod deplin și în limitele art. 442 alin.

(1) din Codul de procedură civilă.

Datorită acestei constatări, se impune casarea deciziei contestate și trimiterea

cauzei la rejudecare în acord cu articolul 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură

civilă.

Astfel, ținând cont de rolul specific al instanței de recurs și de preeminența

dreptului, este imperios, ca la reexaminarea cauzei în ordine de apel, să fie remediate

neajunsurile procedurii inițiale (a se vedea cauzele Baka vs Ungaria (Marea Cameră),

23 iunie 2016, parag. 117; Zubac vs Croația (Marea Cameră), 5 aprilie 2018, parag.

123 – 125). Pe această cale, cauza civilă urmează a fi judecată în întregime în cadrul

unor proceduri noi, în cadrul căreia instanța de apel va avea sarcina de a stabili

interesul general sau privat al lui Cioclea Igor pentru declararea nulității procesului –

verbal nr. 5 din 28 ianuarie 2015. În funcție de rezultatul aprecierii juridice, instanța

de apel va trebuie să constate nulitatea absolută sau relativă pentru litigiu și, după

caz, aplicabilitatea termenului de prescripție extinctivă în condițiile art. 271 din

Codul civil (a se vedea, spre exemplu, importanța rejudecării cauzei de către

instanțele ierarhic inferioare în baza considerentelor unei instanțe de recurs, Victor

Harovschi vs Moldova, 18 noiembrie 2008; Dimitar Yordanov vs Bulgaria, 6

septembrie 2018, parag. 52 – 53).

Pagină 9 din 10

În conformitate cu articolul 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă,

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de către Asociația de Coproprietari în Condominiu

„Nr. 55/244”.

Se casează decizia din 2 iulie 2019 a Curții de Apel Chișinău, în cauza civilă

intentată la cererea de chemare în judecată depusă de către Cioclea Igor împotriva

Asociației de Coproprietari în Condominiu „Nr. 55/244”, cu privire la declararea

nulității procesului – verbal, repararea prejudiciului moral și compensarea

cheltuielilor judiciare, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel

Chișinău, de un alt complet de judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

Judecător Dumitru Mardari

Judecători Iurie Bejenaru

Nina Vascan

Victor Burduh

Maria Ghervas

Pagină 10 din 10