2ra-1464/20 — declararea nulitatii procesului-verbal, repararea prejudiciului moral

2ra-1464/20 — declararea nulitatii procesului-verbal, repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-1464/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud: O. Parfeni)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Panov, A. Malîi, I. Țurcan)

Î N C H E I E R E

16 decembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Nicolae Craiu

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Cioclea Igor,

reprezentat de avocatul Budu Pavel,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Cioclea Igor împotriva

Asociației de Coproprietari în Condominiu „Nr. 55/244” cu privire la declararea nulității

procesului-verbal, repararea prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 19 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a admis

apelul declarat de Asociația de Coproprietari în Condominiu „Nr. 55/244”, s-a casat

hotărârea din 04 februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, și s-a emis o

hotărârea nouă de respingere a acțiunii ca neîntemeiată,

c o n s t a t ă:

La 15 mai 2018 Cioclea Igor, reprezentat de avocatul Budu Pavel în baza mandatului

seria MA nr. 1250256 din 15 martie 2018, a depus cerere de chemare în judecată

împotriva ACC „Nr. 55/244” cu privire la declararea nulității procesului-verbal, repararea

prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reprezentantul reclamantului a indicat că la 26 martie 2018

Cioclea Igor s-a adresat ACC „Nr. 55/244” cu cerere prealabilă, solicitând declararea

nulității procesului-verbal nr. 5 din 28 ianuarie 2015 al ședinței Consiliului de

Administrație a ACC „Nr. 55/244”, cât și oferirea unor răspunsuri la solicitările acestuia,

care a fost recepționată de către pârâtă la 28 martie 2018, însă nu a primit nici un răspuns.

Conform art. 22 alin. (1) din Legea condominiului în fondul locativ nr. 913 din 30

martie 2000, membri ai asociației de coproprietari sunt toți proprietarii locuințelor

(încăperilor) din condominiu.

A susținut că Cioclea Igor este membru al ACC „Nr. 55/244” și consideră că

procesul-verbal nr. 5 din 28 ianuarie 2015 al ședinței Consiliului de Administrație a ACC

„Nr. 55/244” este ilegal, deoarece contravine legii și prevederilor statutare.

1

Reieșind din pct. 14.5 și 14.9 din Statutul ACC „Nr. 55/244”, în atribuțiile și

responsabilitățile Consiliului de administrare nu intră dreptul de modificare

(majorare/micșorare) a cuantumului tarifelor pentru deservirea spațiilor nelocative.

Astfel, Consiliul de administrare nu are competența să modifice tarifele ce țin de

deservirea locativă, această atribuție fiind de competența Adunării Generale a ACC „Nr.

55/244”.

Or, conform pct. 4.6 din Statutul ACC „Nr. 55/244”, Adunarea generală anuală la

aprobarea bugetului asociației determină obligațiunile fiecărui proprietar de încăpere la

plățile obligatorie a acestora stabilește termenul și procedura de achitare a lor.

Iar, pct. 13.13 din Statut prevede că de competența Adunării generale a membrilor

(reprezentanților) asociației de coproprietari ține aprobarea devizului bugetului anual de

venituri și cheltuieli, precum și a fondului de mijloace circulante și modificarea acesteia,

aprobarea dării de seamă privind executarea bugetului vizat de comisia de cenzori, drept

urmare orice atribuție ce ține de modificarea unor tarife în deservirea locativă sau alte plăți

în cadrul Asociației, se includ în devizul de venituri sau cheltuieli, care nemijlocit se

aprobă doar de Adunarea Generală a Asociației și nicidecum de Consiliul de administrare.

Mai mult ca atât, potrivit art. 26 alin. (5) lit. f) din Legea condominiului în fondul

locativ nr. 913 din 30 martie 2000, de competența adunării generale a membrilor

(reprezentanților) asociației de coproprietari țin aprobarea devizului anual de venituri și

cheltuieli, precum și a fondului de mijloace circulante, și modificarea acestora, aprobarea

dării de seamă privind executarea devizului, vizată de comisia de cenzori (auditor).

A menționat că procesul-verbal nr. 5 din 28 ianuarie 2015 al ședinței Consiliului de

Administrație a ACC „Nr. 55/244” este lovit de nulitate absolută, deoarece conform art. 21

lit. a) din Legea nr. 913 din 30 martie 2000, Asociația de coproprietari este obligată să

asigure executarea prevederilor prezentei legi, altor acte normative și ale statutului

asociației, iar Consiliul de administrare ca organ executiv, care se subordonează Adunării

generale, la fel este obligat să respecte și să execute prevederile legale și statutare.

A declarat reprezentantul reclamantului că lui Igor Cioclea i-a fost cauzat prejudiciu

moral prin nesoluționarea cererii prealabile din 26 martie 2018, pe care îl estimează în

mărime de 1.000 de lei, or, ACC „Nr. 55/244” urmează să răspundă pentru inacțiunile și

abuzurile ilegale.

Cu atât mai mult, conform Statutului membrul asociației de coproprietari în

condominiu are dreptul să primească informații privind activitatea Asociației, starea

patrimoniului asociației și cheltuielile efectuate.

În contextul enunțat, a solicitat Cioclea Igor reprezentat de avocatul Pavel Budu

admiterea acțiunii, declararea nulității a procesului-verbal nr. 5 din 28 ianuarie 2015 al

ședinței Consiliului de Administrație a ACC „Nr. 55/244”, încasarea sumei de 1.000 de lei

cu titlu de prejudiciu moral și cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 04 februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, acțiunea

depusă de Cioclea Igor a fost parțial admisă, s-a anulat procesul-verbal nr. 5 din 28

ianuarie 2015 al ședinței Consiliului de Administrație a ACC „Nr. 55/244”, s-a încasat din

contul ACC „Nr. 55/244” în beneficiul lui Cioclea Igor cheltuielile de judecată compuse

din suma de 100 de lei taxa de stat, 11,85 de lei cheltuieli poștale și 2.000 de lei cheltuieli

2

de asistență juridică. În rest, acțiunea cu privire la repararea prejudiciului moral, a fost

respinsă ca neîntemeiată.

Prima instanță a motivat soluția prin faptul că potrivit procesului-verbal nr. 5 din 28

ianuarie 2015, membrii Consiliului de Administrație a ACC „Nr. 55/244”, prezenți la

ședință, au decis reducerea cu 50% (până la 1 leu m.p.) a tarifului pentru deservirea

spațiilor nelocative (beciuri), începând cu 01 ianuarie 2015.

A stabilit prima instanță că Consiliul de Administrație a ACC „Nr. 55/244” nu au

avut competență să i-a decizii cu privire la modificarea (majorarea/micșorarea)

cuantumului tarifelor ce ține de deservirea locativă. Nici Statutul ACC „Nr. 55/244” nu

acordă împuterniciri Consiliului de Administrație să i-a decizii cu privire la modificarea

(majorarea/micșorarea) cuantumului tarifelor ce ține de deservirea locativă.

Or, în Statutul ACC „Nr. 55/244” nu se regăsesc prevederi din care instanța de

judecată ar putea constata și concluziona că Consiliul de Administrație a Asociației deține

astfel de competență și/sau împuterniciri să i-a decizii cu privire la modificarea

(majorarea/micșorarea) cuantumului tarifelor ce ține de deservirea locativă.

Cu atît mai mult, potrivit pct. 13.13 din Statutul ACC „Nr. 55/244”, de competența

Adunării Generale a Asociației ține aprobarea devizului bugetului anual de venituri și

cheltuieli, precum și a fondului de mijloace circulante și modificarea acesteia, aprobarea

dării de seamă privind executarea bugetului vizat de comisia de cenzori; stabilirea pentru

fiecare proprietar a cuantumului plăților.

Totodată, din actele cauzei, declarațiile reclamantului Cioclea Igor și ale

administratorului pârâtului Radu Alexandru, rezultă că la 28 ianuarie 2015 de fapt nu a

avut loc ședința Consiliului de Administrație a ACC „Nr. 55/244”, deși din conținutul

acesteia se pretinde că s-au prezentat toți membrii, iar aceasta rezultă din corespondența

poștei electronice a membrilor Consiliului de Administrație, Salicov Andrian și Cioclea

Igor, cu președintele Consiliului de Administrație, Radu Alexandru, care au dezbătut prin

corespondență întrebarea de pe ordinea de zi „reducerea cu 50% (până la 1 leu m.p.) a

tarifului pentru deservirea spațiilor nelocative (beciuri), începând cu 01 ianuarie 2015”, la

29 ianuarie 2015, 30 ianuarie 2015, și nicidecum la 28 ianuarie 2015 după cum s-a

menționat în procesul-verbal contestat.

Or, potrivit pct. 14.6 și 14.7 din Statutul Asociației, ședință Consiliului de

administrație se convoacă de către președinte, iar în lipsa lui de către vicepreședinți, nu

mai rar decât o dată în trimestru. Despre data ședinței membrii Consiliului sunt anunțați

cel puțin cu 3 zile înainte de ședința. Ședința consiliului de administrație este deliberativă

dacă la ea sunt prezenți majoritatea membrilor lui.

A conchis prima instanță că circumstanțele descrise determină că pretenția

reclamantului Cioclea Igor cu privire la declararea nulității procesului-verbal nr. 5 din 28

ianuarie 2015 al ședinței Consiliului de Administrație a ACC „Nr. 55/244”, este întemeiată

și urmează a fi admisă.

Cât privește pretenția privind repararea prejudiciul moral, prima instanță a considerat

că aceasta urmează a fi respins ca neîntemeiat, deoarece nu au fost prezentate dovezi care

ar demonstra legătura dintre prejudiciul moral pretins și cerința de anulare a procesului-

verbal contestat. Or, pretenția pretinsă de compensare a prejudiciului moral nu rezultă din

3

pretenția principală de declarare a nulității procesului-verbal nr. 5 din 28 ianuarie 2015 al

ședinței Consiliului de Administrație a ACC „Nr. 55/244”.

La 01 martie 2019 ACC „Nr. 55/244” a depus cerere de apel nemotivată împotriva

hotărârii primei instanțe, iar la 30 mai 2019 a fost prezentată partea motivată a apelului,

solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii din 04 februarie 2019 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru, cu emiterea unei hotărâri noi de respingere integrală a acțiunii.

Prin decizia din 02 iulie 2019 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul declarat de

ACC „Nr. 55/244” și s-a menținut hotărârea din 04 februarie 2019.

Prin decizia din 27 noiembrie 2019 a Curții Supreme de Justiție, s-a admis recursul

declarat de ACC „Nr. 55/244”, s-a casat integral decizia din 02 iulie 2019 a Curții de Apel

Chișinău, cu remiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de

judecată.

Prin decizia din 19 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis apelul declarat de

ACC „Nr. 55/244”, s-a casat hotărârea din 04 februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru, și s-a emis o hotărâre nouă de respingere a acțiunii. S-a încasat din contul

lui Cioclea Igor în beneficiul ACC „Nr. 55/244” suma de 75 de lei taxa de stat achitată la

depunerea cererii de apel și 135 lei taxa de stat achitată la depunerea recursului, în total

210 lei.

Pentru a decide astfel instanța de apel a motivat soluția prin faptul că procesul–verbal

nr. 5 din 28 ianuarie 2015, care include decizia de reducere a tarifului, este un act juridic

civil în sensul art. 195 din Codul civil. Sub acest aspect, Cioclea Igor a făcut uz de metoda

de apărare prevăzută la art. 11 lit. c) din Codul civil, și anume, apărarea dreptului civil se

face prin: recunoașterea nulității actului juridic. În mod corespunzător, nulitatea unui act

juridic civil trebuie circumscris unei dispoziții legale din Codul civil.

A reținut instanța de apel că aplicarea corectă a nulității actului juridic civil vizează

esența litigiului și se referă direct la posibilitatea participanților la proces de a alege

modalitate și mijloacele procedurale de apărare.

A reținut instanța de apel că în cererea de chemare în judecată reclamantul Cioclea

Igor a invocat nulitatea absolută a procesului–verbal nr. 5 din 28 ianuarie 2015 în baza art.

217 alin.(1) – (3) și art. 220 alin. (1) din Codul civil.

Caracterul interesului manifestat de către Cioclea Igor la intentarea acțiunii civile, în

special, motivele nulității, protejează un interes particular și individual, deoarece Cioclea

Igor nu a probat în ce măsură aprobarea micșorării tarifului la deservirea blocului a atins

sau a lezat interesul general sau cel obștesc. Dimpotrivă, potrivit datelor furnizate în apel,

ACC „Nr. 55/244” a sugerat că decizia de micșorare a tarifului a permis economisirea

pentru membrii asociației a circa 6.200 de lei anual, iar din anul 2015 până în prezent,

familiile ce locuiesc pe XXXXX, au economisit aproximativ 28.000 de lei.

Nu a fost reținut argumentul apelantei ACC „Nr. 55/244” precum că cererea de

chemare în judecată depusă de Cioclea Igor urmează a fi respinsă ca fiind depusă cu

omiterea termenului de prescripție extinctivă. Or, după cum rezultă din cererea de chemare

în judecată, reclamantul/intimat Cioclea Igor a invocat nulitatea absolută a procesului

verbal nr. 5 din 28 ianuarie 2015 în baza art. 217 alin. (1) – (3) și art. 220 alin. (1) din

4

Codul civil. Iar, potrivit art. 217 alin.(3) din Codul civil, acțiunea în constatare a nulității

absolute este imprescriptibilă.

Având în vedere că cererea de chemare în judecată depusă de reclamantul/intimat

Cioclea Igor se referă la un interes particular și individual, sunt relevante prevederile art.

267 alin. (1) din Codul civil potrivit căruia acțiunea cu privire la declararea actului juridic

în baza nulității relative cade sub incidența termenului de 3 ani specificat la art. 267 alin.

(1) din Codul civil.

În acest sens a constatat instanța de apel că Cioclea Igor a făcut cunoștință cu

procesul-verbal nr. 5 din 28 ianuarie 2015 a Consiliului de administrare a ACC „Nr.

55/244” la data de 08 iunie 2015 (f.d.18), iar cererea de chemare în judecată a fost depusă

la data de 15 mai 2018 (f.d. 5-8), astfel cererea de chemare în judecată a fost depusă în

termen conform prevederilor art. 267 alin. (1) din Codul civil.

A accentuat instanța de apel că nulitatea relativă este reglementată de art. 216 alin.

(2) și art. 218 din Codul civil (în redacția Legii până la modificările din 01 martie 2019).

Respectiv, actul juridic poate fi declarat nul în temeiurile prevăzute de prezentul Cod civil

de către instanța de judecată sau prin acordul părților (nulitate relativă). Nulitatea relativă a

actului juridic poate fi invocată doar de persoana în al cărei interes este stabilită sau de

succesorii ei, de reprezentantul legal sau de creditorii chirografari ai părții ocrotite pe calea

acțiunii oblice. Instanța de judecată nu poate să o invoce din oficiu, însă în speță

reclamantul/intimat Cioclea Igor nu a solicitat nulitatea relativă, ci nulitatea absolută a

procesului-verbal nr. 5 din 28 ianuarie 2015 a Consiliului de administrare ACC „Nr.

55/244”.

Dat fiind faptul că prima instanță nu a determinat tipul de nulitate a procesului–verbal

nr. 5 din 28 ianuarie 2015, instanța de apel s-a expus doar asupra faptului dacă Statutul

ACC „Nr. 55/244” oferă sau nu împuterniciri Consiliului de Administrație să ia decizii cu

privire la modificarea (majorarea/micșorarea) cuantumului tarifelor ce țin de deservirea

locativă.

Mai mult ca atît, Președintele Consiliului de Administrație pentru anii 2014 – 2015,

Radu Alexandru, a comunicat Adunării generale a membrilor ACC „Nr. 55/244”,

convocată la 29 mai 2016, despre ședința din 28 ianuarie 2015 potrivit căreia s-a decis

micșorarea tarifului pentru deservirea spațiilor nelocative (f.d. 40 pe verso). Iar conform

procesului – verbal nr. 7/2016 al Adunării Generale a membrilor ACC „Nr. 55/244” din 29

mai 2016, s-a decis de a lua act de darea de seamă a subiectului de mai sus cu 75 de voturi

„pentru” și 1 vot – „împotriva” (f.d.30 pe verso). Astfel, în orice caz, procesul–verbal nr.

7/2016 din 29 mai 2016, validează în mod direct hotărârea adoptată prin procesul – verbal

nr. 5 din 28 ianuarie 2015.

Pe final, instanța de apel a conchis că soluția primei instanțe privind admiterea

parțială a acțiunii, este una incorectă, rezultată din aprecierea incorectă a materialului

probator și interpretarea eronată a normelor de drept material.

La 17 august 2020 Cioclea Igor reprezentat de avocatul Pavel Budu a declarat recurs

împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a

deciziei din 19 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău, cu menținerea hotărârii din 04

5

februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, pe care o consideră legală și

întemeiată.

În motivarea recursului Cioclea Igor a invocat ilegalitatea și netemeinicia deciziei

instanței de apel, declarând că Curtea de Apel Chișinău a examinat superficial prezenta

speță, apreciind arbitrar probele administrate, cu interpretarea și aplicarea eronată a

normelor de drept material, decizia instanței de apel nefiind suficient motivată.

Instanța de apel nu a ținut cont că ședința Consiliului de administrare a ACC „Nr.

55/244” la 28 ianuarie 2015 de fapt nu a avut loc.

Decizia Consiliului de administrație ACC „Nr. 55/244” din 28 ianuarie 2015 este

contrară legii și încalcă decizia Adunării generale a membrilor Asociației din 19 martie

2011, prin care s-a decis „Tarif de deservire a blocului” în mărime de 1 leu de la fiecare

m.p. a suprafețelor private (apartamente și beciuri – spațiu nelocativ).

Procesul–verbal nr. 5 din 28 ianuarie 2015 contestat conține falsuri și anume că „La

ședință sunt prezenți toți membrii Consiliului de administrație – ședința este deliberativă”,

pe când de fapt sunt 4 semnături din 5 în care Cioclea Igor a semnat la 08 iunie 2015.

Procesul–verbal contestat a fost întocmit cu o dată anterioară, cu mult mai târziu

decât la 28 ianuarie 2015, iar decizia Consiliului de administrație ACC „Nr. 55/244” din

28 ianuarie 2015 a apărut ca urmare a plângerilor sale către instituțiile statului în anul

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia la 19 mai 2020.

Din actele cauzei rezultă că decizia motivată a instanței de apel a fost expediată în

adresa lui Cioclea Igor la 12 iunie 2020 (f.d. 27, vol. II), recepționată de către recurent la

22 iunie 2020 (f.d. 35 verso, vol. II).

Astfel, recursul declarat la 17 august 2020, este în termen.

La 15 septembrie 2020 în adresa ACC „Nr. 55/244” a fost expediată copia recursului

declarat de Cioclea Igor reprezentat de avocatul Pavel Budu, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii referinței (f.d. 39, vol. II).

La 16 octombrie 2020 ACC „Nr. 55/244” a depus referință, solicitând să fie

considerat inadmisibil recursul declarat de Cioclea Igor reprezentat de avocatul Pavel

Budu, cu menținerea deciziei din 19 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău, pe care o

consideră legală și întemeiată.

A invocat intimata că recursul declarat de Cioclea Igor reprezentat de avocatul Pavel

Budu nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile și obiecțiile din

referința depusă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că acesta este inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți la

proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

6

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea

ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat

locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate

în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a

recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la

soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea

probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile

comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Cioclea Igor, reprezentat de avocatul

Pavel Budu, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din

Codul de procedură civilă.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către

instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că recursul exercitat asupra deciziilor instanțelor de apel are

caracter nedevolutiv și controlul judiciar se circumscrie doar asupra problemelor de drept

material și procedural, verificându-se în exclusivitate doar legalitatea deciziei, dar nu și

temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că procedura admisibilității constă în

7

verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art.

432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție notează că conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor

Omului recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea

situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod

direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în

recursul depus de Cioclea Igor, reprezentat de avocatul Pavel Budu, asemenea aspecte nu

se regăsesc.

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul

declarat de Cioclea Igor, reprezentat de avocatul Pavel Budu, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Cioclea Igor, reprezentat de avocatul Pavel Budu, se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Nicolae Craiu

Mariana Pitic

8