2ra-1150/21 — desfacerea căsătoriei
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- desfacerea căsătoriei
- Temei legal
- temeiurile inadmisibilitatii recursului
2ra-1150/21 — desfacerea căsătoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2021)
Dosarul nr. 2ra-1150/21
Prima instanță: Judecătoria Orhei, sediul Rezina (jud. I. Negreanu)
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Pahopol, O. Cojocaru, R. Pulbere)
ÎNCHEIERE
08 septembrie 2021 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție,
în componența:
Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova
Judecătorii Iurie Bejenaru
Galina Stratulat
examinând admisibilitatea recursului declarat de către recurentul Iacov Popa,
în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Iacov Popa
împotriva Elvirei Vârlan cu privire la desfacerea căsătoriei,
împotriva deciziei din 20 aprilie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a
fost admis apelul declarat de către Elvira Vârlan, a fost casată hotărârea din 29 iunie
2020 a Judecătoriei Orhei, sediul Rezina, și a fost emisă o nouă hotărâre sub formă
de încheiere cu privire la dispunerea încetării procesului civil,
c o n s t a t ă:
La data de 09 decembrie 2019, Iacov Popa a depus cerere de chemare în
judecată împotriva Elvirei Vârlan cu privire la desfacerea căsătoriei.
În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la 27 octombrie 2016, a
încheiat căsătoria cu pârâta Elvira Vârlan, la OSC Rezina, cu nr. 106.
Menționează reclamantul că, de o perioadă destul de îndelungată, nu locuiesc
împreună, nu au copii comuni, iar pârâta, periodic este plecată peste hotarele țării.
De asemenea, soții pe perioada căsătoriei, nu au obținut careva bunuri în comun.
Mai mult decât atât, reclamantul afirmă că, căsătoria poate fi desfăcută fără
acordarea termenului de conciliere, or, deja de o perioadă bună de timp, soții duc
un mod de viață separat, iar acordarea acestui termen nu poate conduce la realizarea
scopului legal.
1
Cere reclamantul Iacov Popa desfacerea căsătoriei încheiată între acesta și
pârâta Elvira Vârlan, înregistrată la 27 octombrie 2016.
Prin hotărârea din 29 iunie 2020 a Judecătoriei Orhei, sediul Rezina, acțiunea
a fost admisă integral. A fost desfăcută căsătoria încheiată între Iacov Popa și Elvira
Vârlan, înregistrată la 27 octombrie 2016, la OSC Rezina, cu nr. 106.
Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 23 iulie 2020, pârâta Elvira
Vârlan a depus o cerere de apel, solicitând admiterea apelului, casarea integrală a
hotărârii primei instanțe vizate, emiterea unei decizii noi cu privire la dispunerea
încetării procesului civil.
De asemenea, la 11 noiembrie 2020, Elvira Vârlan a depus o cerere cu privire
la retragerea cererii de apel depuse anterior, cu încetarea procedurii în instanța de
apel, din motiv că părțile s-au împăcat (f.d. 52).
Ulterior, la 16 aprilie 2021, reclamantul Iacov Popa a depus o cerere cu privire
la retragerea cererii de chemare în judecată privind desfacerea căsătoriei (f.d. 68).
Prin decizia din 20 aprilie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis apelul
declarat de către Elvira Vârlan, a fost casată hotărârea din 29 iunie 2020 a
Judecătoriei Orhei, sediul Rezina, și a fost emisă o nouă hotărâre sub formă de
încheiere cu privire la dispunerea încetării procesului civil.
Colegiul conchide că, în motivarea soluției emise, instanța de apel întemeiat a
dispus admiterea cererii reclamantului Iacov Popa de a renunța la acțiunea depusă
împotriva pârâtei Elvira Vârlan cu privirea la desfacerea căsătorie, întrucât aceasta
reprezintă voința părților, fapt ce reiese cert din principiul disponibilității în drepturi
a participanților la proces.
Din materialele cauzei rezultă că, la data de 09 decembrie 2019, Iacov Popa a
depus cerere de chemare în judecată împotriva Elvirei Vârlan cu privire la
desfacerea căsătoriei.
La caz, sa constatat că, la 27 octombrie 2016, Iacov Popa, a încheiat căsătoria
cu pârâta Elvira Vârlan, la OSC Rezina, cu nr. 106.
În acest context, reclamantul, a solicitat desfacerea căsătoriei sus-
menționate.
Ulterior, la 16 aprilie 2021, reclamantul Iacov Popa a depus o cerere cu privire
la retragerea cererii de chemare în judecată privind desfacerea căsătoriei (f.d. 68).
La 14 iunie 2021, recurentul Iacov Popa, a depus cerere de recurs împotriva
deciziei instanței de apel din 20 aprilie 2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând
admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii
primei instanțe.
În motivarea cererii de recurs, recurentul a exprimat dezacordul cu decizia
recurată, calificând-o ca fiind neîntemeiată și pasibilă de casare în temeiul
prevederilor art. 432 alin. (1), (2) lit. a) și (4) din Codul de procedură civilă.
2
Recurentul a opinat că, instanța de apel a aplicat eronat normele de drept
material, nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele importante pentru
soluționarea cauzei, a apreciat arbitrar probele prezentate de către participanții la
proces, iar concluziile instanței sunt în contradicție cu circumstanțele cauzei.
Prin prisma art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, la 25 iunie 2021,
instanța de recurs a comunicat participanților la proces recursul, informând despre
necesitatea depunerii referinței (f.d. 78).
Prin referința depusă la 26 iulie 2021, intimata Elvira Vârlan, a solicitat de a
considera recursul declarat de către recurentul Iacov Popa, ca inadmisibil.
În conformitate cu prevederile art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă,
recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei
integrale, dacă legea nu prevede altfel.
Decizia instanței de apel a fost adoptată la 20 aprilie 2021, iar cererea de recurs
a fost depusă la 14 iunie 2021.
Materialele cauzei atestă expedierea și recepționarea copiei deciziei integrale
participanților la proces la 31 mai 2021, prin intermediul oficiului poștal, conform
scrisorii de însoțire (f.d. 74). Astfel, recursul este declarat în termen.
Examinând temeiurile recursului declarat de către recurentul Iacov Popa,
completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele
considerente.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți
participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă
încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a
normelor de drept procedural.
Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se
consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau
aplicate eronat, iar alin. (4) stipulează că săvârșirea altor încălcări decât cele
indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în
măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei
sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către
instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la
încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
În temeiul prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de
recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în
temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4).
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către recurentul Iacov Popa,
3
nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de
procedură civilă.
Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul părții
recurente cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea
esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie
temei de casare a deciziei recurate.
Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are
caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,
verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.
În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității
constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele
prevăzute în art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.
În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul
normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură
civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către
instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre
probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara
controlului instanței de recurs.
Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate
interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă
faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod
flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă,
însă din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a
regulilor de apreciere a probelor.
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în
jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției
Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că
nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,
întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva
sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza
Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie
1995, nr.26561/1995).
În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a
considera inadmisibil recursul declarat de către recurentul Iacov Popa.
4
În conformitate cu art. 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,
completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție
d i s p u n e:
Se consideră inadmisibil recursul declarat de către recurentul Iacov Popa,
împotriva deciziei din 20 aprilie 2021 a Curții de Apel Chișinău.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
judecătorul Svetlana Filincova
Judecătorii Iurie Bejenaru
Galina Stratulat
5