2ra-1607/21 — Desfacerea căsătoriei

Dosar nr. 2ra-1607/21 Instanța de fond: Judecătoria Bălți, sediul Central, judecător – A. Roșca Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți, judecători – A. Corcenco, D. Corolevschi, D. Stănilă Î N C H E I E R E 10 noiembrie 2021 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, în componența: președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru examinând admisibilitatea recursului declarat de Melentii Oleg, prin intermediul avocatului Munteanu Violina, în cauza civilă la cererea înaintată de Melentii Oleg către Melentii Aliona cu privire la desfacerea căsătoriei și încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei din 13 iulie 2021 a Curții de Apel Bălți, prin care a fost respinsă cererea de apel depusă de Melentii Oleg, prin intermediul avocatului Munteanu Violina, și menținută hotărârea din 13 mai 2021 a Judecătoriei Bălți, sediul Central, c o n s t a t ă: La 15 martie 2021, Melentii Oleg a depus cerere de chemare în judecată către Melentii Aliona, solicitând desfacerea căsătoriei și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la XXXXXX, a încheiat căsătoria cu pârâta Melentii Aliona la OSC Bălți, prin actul de căsătorie nr. 394. Relația de căsătorie dintre cei doi a încetat, deoarece pârâta a abandonat familia și concubinează cu un alt bărbat. Astfel, pârâta de mult timp locuiește separat de reclamant. Respectiv, încercările de a menține familia și a se împăca cu pârâta au eșuat. Pârâta refuză să se prezinte la Oficiul Stării Civile în vederea desfacerii căsătoriei. Reieșind din faptul, că pârâta a refuzat să desfacă căsătoria la Oficiul Stării Civile, reclamantul a fost pus în situația de a se adresa în instanța de judecată și din acest motiv a avut de suportat cheltuieli de judecată.

Astfel reclamantul a solicitat desfacerea căsătoriei, încheiate la XXXXXX prin actul de căsătorie nr. 394, între Melentii Oleg și Melentii Aliona; încasarea cheltuielilor de judecată de la pârâtă în beneficiul reclamantului, cheltuieli ce constau din taxa de stat în mărime de 40,00 lei, taxa pentru serviciile ASP în mărime 1 de 131,20 lei și cheltuielile de asistență juridică în mărime de 2000,00 lei. La eliberarea certificatului de divorț, taxa de stat să fie încasată de la Melentii Aliona.

Prin hotărârea din 13 mai 2021 a Judecătoriei Bălți, sediul Central, corectată prin încheierea din 26 mai 2021 a aceleiași instanțe, s-a admis parțial acțiunea; căsătoria dintre Melentii Oleg și Melentii Aliona, înregistrată la Serviciul Stare Civilă Bălți, la XXXXXX și trecută în Registrul actelor de stare civilă cu nr. 394, a fost desfăcută; s-a încasat de la Melentii Oleg și Melentii Aliona taxa de stat la eliberarea certificatului de divorț, în mărime de 200 (două sute) lei, a câte 100 (una sută) lei de la fiecare; în rest acțiunea s-a respins ca neîntemeiată. Prin decizia din 13 iulie 2021 a Curții de Apel Bălți, a fost respinsă cererea de apel depusă de Melentii Oleg, prin intermediul avocatului Munteanu Violina, și menținută hotărârea din 13 mai 2021 a Judecătoriei Bălți, sediul Central.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a conchis că cerința cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată sunt neîntemeiate prin prisma prevederilor art. 97 alin. (3) din Codul de procedură civilă, or, în cadrul examinării litigiului în prima instanță avocatul pârâtei, Anton Vasile, a recunoscut acțiunea în partea desfacerii căsătoriei, astfel, cheltuielile de judecată urmează a fi suportate de către reclamant. La 02 septembrie 2021, Melentii Oleg, prin intermediul avocatului Munteanu Violina, a declarat recurs împotriva deciziei din 13 iulie 2021 a Curții de Apel Bălți, solicitând casarea integrală a acesteia și casarea hotărârii primei instanțe în partea pretențiilor respinse, cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea în partea încasării cheltuielilor de judecată să fie admisă integral.

În motivarea recursului a invocat faptul că instanța de apel a aplicat eronat normele de drept material, nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii, a apreciat arbitrar probele prezentate de către participanții la proces, iar concluziile instanței sunt în contradicție cu circumstanțele pricinii. Suplimentar, s-au indicat argumente similare celor din cererea de chemare în judecată și cererea de apel, precum și s-a invocat faptul că în speță sunt inaplicabile prevederile art. 97 alin. (3) din Codul de procedură civilă. La 22 octombrie 2021, Melentii Aliona a depus referință la cererea de recurs, solicitând respingerea acesteia.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Melentii Oleg, prin intermediul avocatului Munteanu Violina, este neîntemeiat și urmează a fi declarat inadmisibil, din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, termenul de declarare a recursului este de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Alineatul (2) al aceluiași articol prevede că termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit. Potrivit materialelor cauzei, decizia Curții de Apel Bălți a fost pronunțată la 13 iulie 2021 și expediată participanților la proces la 20 iulie 2021 (f.d.

55), fiind recepționată de recurent la 23 iulie 2021 (f.d. 57) și de către avocatul Munteanu Violina la 26 iulie 2021 (f.d. 58). Astfel, având în vedere faptul că recursul a fost înregistrat la 02 septembrie 2021, în conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, acesta se consideră declarat în termen. În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă 2 încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă. În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din Codul de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil. În speță, însă criticile invocate de recurent nu pot duce la admisibilitatea recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de apel.

În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt. Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind admisibil. Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată în cererea de recurs înaintată de Melentii Oleg, prin intermediul avocatului Munteanu Violina. Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție 3 d i s p u n e: Se consideră inadmisibil recursul declarat de Melentii Oleg, prin intermediul avocatului Munteanu Violina. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, Judecătorul Svetlana Filincova, Judecătorii Galina Stratulat, Iurie Bejenaru 4