2ra-928/23 — desfacerea casatoriei

2ra-928/23 — desfacerea casatoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 2ra–928/23

2-21021087-01-2ra-03072023

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. V. Gîrleanu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: V. Sîrbu, D. Dulghieru, V. Buhnaci)

Î N C H E I E R E

11 octombrie 2023 mun. Chișinău

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

Completul de judecată, în componența:

Președinte, judecător Viorica Puica

Judecători Oxana Parfeni

Aliona Donos

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Olga Grosu, reprezentată

de avocatul Elena Organ,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Igor Grosu împotriva

Olgăi Grosu cu privire la desfacerea căsătoriei,

împotriva deciziei din 15 februarie 2023 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-

a respins apelul declarat de Olga Grosu și s-a menținut hotărârea din 28 februarie

2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

c o n s t a t ă:

La 09 februarie 2021, Igor Grosu a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Olgăi Gros, cu privire la desfacerea căsătoriei.

În motivarea cererii de chemare în judecată, Igor Grosu a invocat că, la ******,

a încheiat căsătoria cu Olga Grosu. Căsătoria a fost înregistrată la Oficiul Stării Civile

mun. Chișinău și trecută în actele de căsătorie cu numărul ******, pentru ambii fiind

prima căsătorie.

Din căsătorie au un copil minor, ******, născut la ******, care după desfacerea

căsătoriei, de comun acord cu pârâta, au stabilit că va rămâne la întreținerea și

educația comună, cu toate că va locui la domiciliul mamei. Cu pârâta, în timpul

căsătoriei, nu au agonisit avere comună.

A menționat că, de nenumărate ori a încercat să restabilească relațiile cu pârâta,

însă tentativele de a păstra familia s-au soldat cu eșec. Astfel, viața comună cu Olga

Grosu nu este posibilă, au caractere diferite, fapt ce duce la neînțelegeri și certuri în

familie, din această cauză locuiesc separat mai mult de un an.

A susținut că, incompatibilitatea caracterelor și viziunile contrare asupra

modului și principiilor de conviețuire în contextul atmosferei create l-au condus la

convingerea fermă privind imposibilitatea păstrării familiei.

1

În această situație, consideră inoportună menținerea familiei, eșuând toate căile

de împăcare, fapt pentru care a solicitat desfacerea căsătoriei.

A mai precizat că, pârâta este de acord cu desfacerea căsătoriei, însă refuză să se

prezinte la un birou notarial pentru desfacerea căsătoriei, motivând că se află peste

hotarele țării, fiind nevoit să apeleze în instanța judecătorească cu cerere de desfacere

a căsătoriei.

La 15 septembrie 2021, Olga Grosu, reprezentată de avocatul Elena Organ, a

depus cerere reconvențională împotriva lui Igor Grosu, intervenient accesoriu

Direcția pentru protecția drepturilor copilului sectorul Buiucani, mun. Chișinău, cu

privire la stabilirea domiciliului copilului minor și încasarea pensiei pentru

întreținerea copilului minor.

Prin încheierea protocolară din 15 septembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru, nu s-a dat curs cererii reconvenționale, deoarece nu a fost achitată taxa

de stat în mărime de 100 lei pentru pretenția cu privire la stabilirea domiciliului

copilului minor, s-a solicitat concretizarea pretenției cu privire la încasarea pensiei de

întreținere a copilului minor, fiind acordat termen până la data de 06 octombrie 2021,

pentru înlăturarea neajunsurilor stabilite.

Prin încheierea din 06 octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-

a restituit acțiunea reconvențională depusă de Olga Grosu, reprezentată de avocatul

Elena Organ, împotriva lui Igor Grosu, intervenient accesoriu Direcția pentru

protecția drepturilor copilului sect. Buiucani, mun. Chișinău, cu privire la stabilirea

domiciliului copilului minor și încasarea pensiei de întreținere.

La 18 octombrie 2021, Olga Grosu, reprezentată de avocatul Elena Organ, a

contestat cu recurs încheierea din 06 octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru, solicitând casarea încheierii primei instanțe, cu admiterea cererii

reconvenționale pentru examinare concomitent cu acțiunea inițială și restituirea

cauzei spre examinare în același complet de judecată.

Prin decizia din 06 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins

recursul declarat de Olga Grosu, reprezentată de avocatul Elena Organ și s-a menținut

încheierea din 06 octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în cauza

civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Igor Grosu împotriva

Olgăi Grosu cu privire la desfacerea căsătoriei.

Prin hotărârea din 28 februarie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a

admis cererea de chemare în judecată depusă de Igor Grosu împotriva Olgăi Grosu cu

privire la desfacerea căsătoriei. S-a desfăcut căsătoria încheiată la ******, între Igor

Grosu și Olga Grosu, de către Oficiul Stării Civile mun. Chișinău, sub nr. ******. La

eliberarea certificatului de divorț, s-a încasat taxa de stat de la Igor Grosu și Olga

Grosu, în mărime de 500 % din cota procentuală fixă în unități convenționale, adică

câte 100 lei de la fiecare.

La data de 11 martie 2022, Olga Grosu, reprezentată de avocatul Elena Organ, a

depus apel împotriva hotărârii din 28 februarie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru.

Prin decizia din 15 februarie 2023 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins cererea

de apel depusă de Olga Grosu, reprezentată de avocatul Elena Organ și s-a menținut

hotărârea din 28 februarie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

2

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Chișinău a reținut că, prima instanță în

mod întemeiat a ajuns la concluzia de a desface căsătoria dintre părți, or, în cadrul

judecării cauzei în fond, participanții la proces și-au manifestat acordul vizavi de acest

fapt, s-a constatat imposibilitatea menținerii familiei. Respectiv, imposibilitatea

menținerii familiei a fost confirmată și la judecarea cauzei în ordine de apel, hotărârea

instanței de fond în partea respectivă nici nu a fost contestată de către părți.

Ce ține de argumentul apelantei/pârâtei precum că instanța de fond nu s-a expus

asupra pretenției cu privire la stabilirea domiciliului copilului minor și încasarea

pensiei de întreținere, Curtea de Apel Chișinău a menționat că, în speță, reclamantul

nu a formulat cerințe cu privire la stabilirea domiciliului copilului minor și încasarea

pensiei de întreținere.

Instanța de apel nu a reținut alegațiile apelantei cu privire la restituirea acțiunii

reconvenționale, constatând că sunt lipsite de substrat juridic, or, faptele stabilite prin

încheierea irevocabilă a instanței de fond, ce nu se contestă odată cu fondul cauzei,

nu pot fi contestate la judecarea cauze civile în ordine de apel.

La 19 iunie 2023, Olga Grosu, reprezentată de avocatul Elena Organ, a depus

cerere de recurs împotriva deciziei din 15 februarie 2023 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând casarea deciziei instanței de apel, cu emiterea unei noi hotărâri prin care să

fie modificată hotărârea din 28 februarie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

cu dispunerea stabilirii domiciliului copilului minor cu mama și încasării din contul

lui Igor Grosu, în beneficiul recurentei, a pensiei pentru întreținerea copilului minor,

ce va constitui 1/4 din toate veniturile intimatului, pensia fiind calculată din ziua

depunerii cererii de chemare în judecată.

În motivarea recursului, a invocat că, instanța de apel a încălcat atât legea

materială, cât și cea procesuală la pronunțarea deciziei.

A susținut că, la examinarea cauzei, instanțele ierarhic inferioare nu au aplicat la

dispozițiile art. 38 alin. (1) și (2) lit. b) din Codul familiei, potrivit cărora, în cazul

lipsei unui acord între soți, instanța judecătorească este obligată să determine care

dintre părinți va plăti pensia de întreținere a copiilor minori și mărimea acesteia.

În opinia recurentei, instanța de fond trebuia, din oficiu, să rezolve chestiunile

cu privire la drepturile copilului minor, deoarece în prezenta speță soții nu au încheiat

un acord cu privire la stabilirea domiciliului și pensiei pentru întreținerea copilului.

A mai menționat că, în cadrul procesului a depus cerere reconvențională, prin

care a solicitat stabilirea domiciliului copilului minor și încasarea pensiei de

întreținere, însă prin încheierea din 06 octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru, s-a restituit cererea reconvențională. Ulterior, a contestat încheierea,

iar cererea de recurs a fost examinată de completul de judecată format din judecătorii

care au participat la examinarea cererii de apel. În opinia recurentei, completul de

judecată nu putea să examineze cauza în ordine de apel și urma să se abțină de la

examinarea cauzei, deoarece și-au expus opinia pe acest litigiu.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs menționează

că, Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei la 15 februarie 2023.

3

Totodată, potrivit scrisorii de expediere a actului judecătoresc (f.d. 103), la 14

aprilie 2023, Curtea de Apel Chișinău a expediat părților copia deciziei integrale din

15 februarie 2023, care a fost recepționată la 19 aprilie 2023 (f.d.107).

Astfel, recursul declarat de către Olga Grosu, reprezentată de avocatul Elena

Organ, se consideră depus în termenul stabilit de lege.

La 03 iulie 2023, Curtea Supremă de Justiție, prin intermediul oficiului poștal,

a expediat în adresa intimatului Igor Grosu, copia recursului declarat de către Olga

Grosu, reprezentată de avocatul Elena Organ, împotriva deciziei din 15 februarie 2023

a Curții de Apel Chișinău, creând astfel participanților la proces condiții egale de a

cunoaște modul de derulare a procedurii în recurs, cât și le-a acordat, întru asigurarea

respectării principiilor contradictorialității și disponibilității în drepturi, posibilitatea

de depunere a referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la

materialele dosarului (f.d.111).

Până la examinarea recursului, intimatul Igor Grosu nu și-a valorificat drepturile

sale procedurale și nu a depus referință la recursul declarat de către Olga Grosu,

reprezentată de avocatul Elena Organ.

Prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative

(modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) au fost

operate modificări în Codul de procedură civilă, care au intrat în vigoare la 01

septembrie 2023.

În conformitate cu prevederile art. XI alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie

2023, recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare

a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii

recursului.

Din sensul normei de drept enunțate, urmează că legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția temeiurilor

în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până

la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Recursul declarat de Olga Grosu, reprezentată de avocatul Elena Organ, a fost

depus până la data intrării în vigoare a Legii nr. 246 din 31 iulie 2023 și va fi examinat

în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.

Examinând temeiurile recursului declarat de Olga Grosu, reprezentată de

avocatul Elena Organ, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră

recursul inadmisibil, din motivele ce succed.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în vigoare la

data depunerii recursului, 19 iunie 2023, părțile și alți participanți la proces sunt în

drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Aliniatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

4

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În temeiul prevederilor art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, în vigoare

la data depunerii recursului, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în

care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție relevă că, examinarea

admisibilității recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în

cererea de recurs cu temeiurile prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă, în

vigoare la data declarării recursului.

Din analiza recursului declarat rezultă că, Olga Grosu, reprezentată de avocatul

Elena Organ, a invocat temei de admisibilitate prevederile art. 432 alin. (2) lit. a), c)

din Codul de procedură civilă, în vigoare la data de 19 iunie 2023.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, reținând că recurenta a făcut

trimitere la temeiurile de drept prevăzute de art. 432 alin. (2) lit. a), c) din Codul de

procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului, normă citată supra, nu a

stabilit că instanța nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată și nici interpretarea în

mod eronat a legii de către instanța judecătorească.

În context, Completul de judecată constată că argumentele invocate în cererea

de recurs nu se încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu

constituie temei de casare a deciziei contestate, or, motivele recursului sunt similare

celor invocate în cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentei cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie temei de casare a deciziei contestate, or, recursul exercitat conform

Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție învederează că,

potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat de către Olga Grosu, reprezentată de avocatul Elena Organ,

nu rezultă că instanța de apel a apreciat arbitrar probele.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (cauza Golder împotriva Regatului Unit, p.38, cauza Stanev împotriva

Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a

unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului,

care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (cauza Luordo

împotriva Italiei, p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte

decât pentru un apel (cauza Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

5

La fel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului,

procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar

chestiuni de drept și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 §

1 (cauza Helmers c. Suediei, 09 octombrie 1991).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul

inadmisibil.

Din considerentele redate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

ajunge la concluzia că recursul declarat de Olga Grosu, reprezentată de avocatul Elena

Organ, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din

Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului și drept urmare, este

inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, în vigoare la

data depunerii recursului, art.440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă,

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Olga Grosu, reprezentată de

avocatul Elena Organ, împotriva deciziei din 15 februarie 2023 a Curții de Apel

Chișinău, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Igor

Grosu împotriva Olgăi Grosu cu privire la desfacerea căsătoriei.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecător Viorica Puica

Judecători Oxana Parfeni

Aliona Donos

6