2rac-196/21 — repararea prejudiciului material
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- repararea prejudiciului material
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
2rac-196/21 — repararea prejudiciului material (Curtea Supremă de Justiție, 2021)
Dosarul nr.2rac-196/21
Prima instanță - Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani ( jud. : G. Grozavu)
Instanța de Apel - Curtea de Apel Chișinău (jud. : A. Bostan, V. Negru, A. Pahopol )
Î N C H E I E R E
01 septembrie 2021 mun. Chișinău
Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al
Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova
judecătorii Galina Stratulat
Dumitru Mardari
examinând admisibilitatea recursului declarat de către Agenția Relații Funciare
Cadastru,
în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Institutul
Pedologie, Argochimie și Protecție a Solului „N. Dimo” împotriva Agenției Relații
Funciare Cadastru privind încasarea prejudiciului material,
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 26 martie 2021 prin care s-a
respins apelul declarat de Agenția Relații Funciare Cadastru și s-a menținut
hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 19 decembrie 2017
c o n s t a t ă :
La 16 iunie 2017, Institutul Pedologie, Argochimie și Protecție a Solului „N.
Dimo” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Agenției Relații Funciare
Cadastru solicitând încasarea prejudiciului material în mărime de 300 000 lei.
În motivarea a invocat că la 26 septembrie 2016 Institutul Pedologie,
Argochimie și Protecție a Solului „N. Dimo” în calitatea de antreprenor a încheiat
cu Agenția Relații Funciare Cadastru contractul de antrepriză cu privire la
executarea lucrărilor, evaluarea impactului tehnologiilor conservative de lucrare a
solurilor în condiții actuale de producere în com. Ivancea, r-nul Orhei în baza
alocațiilor bănești pentru anul 2016 și în conformitate cu hotărârea Guvernului
nr.978 din 16 august 2016.
Institutul Pedologie, Argochimie și Protecție a Solului „N. Dimo” și-a executat
obligațiunile contractuale în termen și a predat lucrările efectuate conform actului
de predare-primire și Registrul nr.1 cu privire la executarea lucrărilor de către
Institutul Pedologie, Argochimie și Protecție a Solului „N. Dimo”, semnat de
ambele părți.
La 20 decembrie 2016, Institutul Pedologie, Argochimie și Protecție a Solului
„N. Dimo” a emis factura br.1846541 în sumă de 100000 lei conform contratului de
antrepriză, care a fost semnată și de către Agenția Relații Funciare Cadastru.
1
La 26 septembrie 2016, Institutul Pedologie, Argochimie și Protecție a Solului
„N. Dimo” a încheiat cu Agenția Relații Funciare Cadastru contractul de antrepriză
cu privire la executarea lucrărilor, studii pedoameliorare de proiect pentru
efectuarea lucrărilor de îmbunătățire funciare în com. Cigîrleni, r-nul Ialoveni în
limita alocațiilor bănești pentru anul 2016 și în conformitate cu hotărârea
Guvernului nr. 978 din 16 august 2016, în temeiul căruia antreprenorul și-a executat
integral obligațiunea contractuală asumată până la 16 decembrie 2016 și a predat
lucrările efectuate conform actului de predare-primire și Registrului nr.1 cu privire
la executarea lucrărilor de către reclamant.
La 20 decembrie 2016, Institutul Pedologie, Argochimie și Protecție a Solului
„N. Dimo” a emis factura fiscală nr.1846542 conform contractului de antrepriză
nr.28 cu privire la executarea lucrărilor, studii pedoameliorare de proiect pentru
efectuarea lucrărilor de îmbunătățire funciare în com. Cigîrleni, r-nul Ialoveni care a
fost semnată de Agenția Relații Funciare și Cadastru pentru suma de 200000 lei.
Reclamantul a invocat că, Agenția Relații Funciare și Cadastru nu și-a executat
obligațiunile contractuale recepționând lucrările efectuate, achitând costul acestora
în sumă de 299611,09 lei nu pe contul Institutului Pedologie, Argochimie și
Protecție a Solului „N. Dimo”, dar pe contul Ministerului Finanțelor conform
ordinului de plată nr.435 din 28 decembrie 2016, fiind indicată destinația plății,
subsidii acordate întreprinderilor de stat și municipale nefinanciare, pe când urma
să fie indicată destinația plații, pentru lucrările efectuate conform contractelor de
antrepriză nr.27, 28 din 26 septembrie 2016. Astfel, suma transferată nu a ajuns pe
contul Institutului Pedologie, Argochimie și Protecție a Solului „N. Dimo”.
Institutul Pedologie, Argochimie și Protecție a Solului „N. Dimo” a reiterat că,
instituția nu este o întreprindere de stat sau municipală, iar lucrările efectuate
conform contractelor de antrepriză nu constituie subsidii acordate ne financiar
inclusiv nici achitările nu constituie plata pentru subsidii.
Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani din 19 decembrie 2017,
cererea de chemare în judecată depusă de Institutul Pedologie, Argochimie și
Protecție a Solului „N. Dimo” a fost admisă.
S-a încasat de la Agenția Relații Funciare și Cadastru în beneficiul Institutului
Pedologie, Argochimie și Protecție a Solului „N. Dimo” suma de 300 000 lei cu titlu
de prejudiciu material și suma de 9000 lei cu titlu de cheltuieli de plata taxei de stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, plata pentru lucrările
efectuate conform contractelor de antrepriză a fost transferată necorespunzător.
Astfel, prin neachitare plății conform contractelor de antrepriză nr.27 și 28 și
indicarea incorectă a destinației transferului sumei de bani, de fapt Agenția Relații
Funciare și Cadastru nu și-a executat corespunzător obligațiunea contractuală de
achitare a costului lucrărilor efectuate de către Institutul Pedologie, Argochimie și
Protecție a Solului „N. Dimo”.
Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe la 08 februarie 2018, Agenția
Relații Funciare și Cadastru a declarat apel solicitând, casarea hotărârii Judecătoriei
Chișinău, sediul Rîșcani din 19 decembrie 2017 și emiterea unei hotărâri noi de
admitere a acțiunii.
2
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 26 martie 2019 a fost respins apelul
declarat de Agenția Relații Funciare și Cadastru și s-a menținut hotărârea
Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 19 decembrie 2017.
La 23 iunie 2021, Agenția Relații Funciare și Cadastru a declarat recurs
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 26 martie 2021solicitând admiterea
acestuia, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței de fond, trimiterea
cauzei spre rejudecare.
În motivare a invocat că, la examinarea cauzei instanțele ierarhic inferioare au
ignorat argumentele părții pârâte și au aplicat eronat normele de drept material.
Sumele achitate în mărime de 200 000 lei și 100 000 lei fac parte din planul de
acțiuni privind implementarea programului de conservare și sporire a fertilității
solurilor pentru anii 2014-2016.
Ordinele de plată au fost înaintate spre achitare Trezoreriei Chișinău și astfel a
executat obligațiile contractuale.
Recurentul a indicat că, circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei,
pe care instanța le-a considerat constatate au fost aplicate incorect și argumentele
instanței de apel precum că prin ordinele de plată nr.435, Agenția a transferat pe
contul Ministerului Finanțelor suma de 299 611 lei sunt greșite.
Potrivit ordinului respectiv suma de 299 611 lei a fost înaintată sper achitare
Trezorăriei Chișinău la 28 decembrie 2016 și executat conform codului tranzacției
nr.101 pe contul destinatar plății indicat- Institutului Pedologie, Argochimie și
Protecție a Solului „N. Dimo” fapt indicat în contrat și facturile fiscale.
La examinarea apelului instanța a interpretat și aplicat în mod eronat art.65 din
Legea finanțelor publice și responsabilităților bugetar-fiscale nr.1281/2014.
La caz trebuia să fie aplicate prevederile art.70 alin.(2) din Legea finanțelor
publice și responsabilităților bugetar-fiscale nr.1281/2014.
Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs
menționează că Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei la 26
martie 2021.
Conform art.434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2
luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.
Recurentul a indicat că decizia motivată a recepționat-o la 06 mai 2021,
respectiv, cererea de recurs înregistrată la 23 iunie 2021, este declarată în termenul
prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.
În conformitate cu art.439 alin. (2) și (3) Cod de procedură civilă, după
parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității
recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre
necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii
acesteia.
Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor
invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în
conformitate cu alin. (2).
La 07 iulie 2021, Curtea Supremă de Justiție a comunicat intimatului recursul,
informând despre necesitatea depunerii referinței în termen de o lună de la data
primirii scrisorii, fiind recepționat la 13 iulie 2021, potrivit avizului de recepție (f.d.
82 Vol. II).
3
La 09 august 2021, Institutul Pedologie, Argochimie și Protecție a Solului „N.
Dimo” a depus referință menționând că, atât instanța de fond cât și instanța de apel
la examinarea cauzei au aplicat corect legea materială, iar recursul nu se încadrează
în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.
De asemenea a invocat că, recursul este depus peste termenul prevăzut de art.
434 din Codul de procedură civilă. A pledat pentru inadmisibilitatea recursului.
Examinând temeiurile recursului completul Colegiului Civil, Comercial și de
Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.
Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și
(4) din Codul de procedură civilă.
În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de
recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în
temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).
Instanța de recurs reține, că examinarea chestiunii privind admisibilitatea
recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de
recurs cu temeiurile prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.
La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se
încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de
casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în
cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.
Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu
constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform
secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și
procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
Totodată, Colegiul reține că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din
Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul
de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei
probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în
urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.
Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs
poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se
invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod
flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură
civilă.
Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.
În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de
acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva
Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acest este în
special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa
necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o
anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de
admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages
Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).
Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața
instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor
respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național
4
și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten v.
Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).
La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea
căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de
fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9
octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
Potrivit art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în care se
constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3
judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra
inadmisibilității recursului.
Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire
cu privire la fondul recursului.
Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Agenția Relații
Funciare Cadastru, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3)
și (4) din Codul de procedură civilă și drept urmare, este inadmisibil.
În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de
procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios
Administrativ al Curții Supreme de Justiție
d i s p u n e :
Se declară inadmisibil recursul înaintat de Agenția Relații Funciare Cadastru.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova
judecătorii
Galina Stratulat
Dumitru Mardari
5