2ra-1165/21 — anularea contractelor, partajul bunurilor
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea contractelor, partajul bunurilor
- Temei legal
- temeiurile declararii recursului
2ra-1165/21 — anularea contractelor, partajul bunurilor (Curtea Supremă de Justiție, 2021)
Dosarul nr. 2ra-1165/21
Prima instanță - (Judecătoria Chișinău, sediul Centru) jud: A. Cucerescu
Instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) jud: M. Anton, I. Secrieru, V. Cotorobai
ÎNCHEIERE
1 septembrie 2021 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție,
în componența:
Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva
judecătorii Victor Burduh
Dumitru Mardari
examinând admisibilitatea recursului declarat de Natalia Jucov,
în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Natalia
Jucov împotriva lui Andrei Ogorodnicov și Mihail Ogorodnicov, intervenient
accesoriu notarul Zinaida Valimbovscaia, cu privire la anularea contractelor de
vânzare-cumpărare, partajul bunurilor mobile și compensarea cheltuielilor de
judecată,
împotriva deciziei din 4 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău,
c o n s t a t ă:
La 6 noiembrie 2017, Natalia Jucov a depus cerere de chemare în judecată
împotriva lui Andrei Ogorodnicov și Mihail Ogorodnicov, intervenient accesoriu
notarul Zinaida Valimbovscaia, cu privire la anularea contractelor de vânzare-
cumpărare, partajul bunurilor mobile și compensarea cheltuielilor de judecată. (vol.
I, f.d.3-6)
La 12 februarie 2018 Natalia Jucov a depus cerere de concretizare a cerințelor
din cererea de chemare în judecată. (vol. I, f.d.51-52)
Natalia Jucov a solicitat:
- recunoașterea nulității contractului de vânzare-cumpărare din 14 august
2017 de înstrăinare a 48,5% din capitalul social al SRL „Pimpinella” și a
contractului de vânzare-cumpărare din 14 august 2017 de înstrăinare a 25% din
capitalul social al SRL „Eolina-Prim”, ambele încheiate între Andrei Ogorodnicov
și Mihail Ogorodnicov;
- partajarea proprietății comune: automobilul de model „Subaru Forester” cu
nr. de înmatriculare xxxxx, evaluat la preț de 100 000 lei, să-i fie transmis
reclamantei, iar automobilul de model „Subaru Forester” cu nr. de înmatriculare
xxxxx, evaluat la preț de 100 000 lei, să-i fie transmis în proprietate pârâtului
Andrei Ogorodnicov;
- partajarea a 48,5% din capitalul social al SRL „Pimpinella”, evaluat la preț
de 2 619 lei, în proporții egale;
1
- partajarea a 25% din capitalul social al SRL „Eolina-Prim, evaluat la preț de
255 343,50 de lei, în proporții egale, câte 12,5% pentru fiecare;
- compensarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a relatat că la 23 februarie 2000, în cadrul
OSC sect. Centru, mun. Chișinău, a fost înregistrată căsătoria cu pârâtul Andrei
Ogorodnicov, iar la 3 septembrie 2003 s-a născut fiul lor xxxxx. Pe parcurs relațiile
cu pârâtul s-au înrăutățit și a fost nevoită să se adreseze în instanța de judecată cu o
cerere privind desfacerea căsătoriei și încasarea pensiei alimentare.
A menționat că în perioada căsătoriei împreună cu pârâtul au procurat bunuri
comune ce necesită a fi împărțit, și anume: automobilul de model „Subaru Forester”
cu nr. de înmatriculare xxxxx, automobilul de model „Subaru Forester” cu nr. de
înmatriculare xxxxx, fiecare la preț de câte 100 000 lei, 48,5% din capitalul SRL
,,Pimpinella” și 25% din capitalul SRL „Eolina-Prim.
Toate propunerile adresate pârâtului de soluționare extrajudiciară a litigiului
și împărțirea proprietății pe calea amiabilă au eșuat.
Andrei Ogorodnicov a tergiversat procedura de negociere privind împărțirea
proprietății comune în toate modalitățile posibile, iar în rezultat s-a dovedit că
pârâtul intenționat a tergiversat procesul pentru a înregistra cotele-părți din capitalul
societăților comerciale pe numele tatălui său Mihail Ogorodnicov, ca să o priveze
de dreptul la proprietate în mod ilegal, precum și pentru a avea temei de a cere
micșorarea participării la întreținerea materială a fiului lor.
A menționat că la 24 octombrie 2017 a primit extrasul din Registrul de stat al
persoanelor juridice pentru SRL ,,Pimpinella” și SRL „Eolina-Prim”, din care
rezultă că proprietarul a 48,5% din capitalul social al SRL ,,Pinpinella” este deja
Mihail Ogorodnicov, dar anterior aceasta cotă-parte era înregistrată după Andrei
Ogorodnicov. Proprietarul a 50% din capitalul social al SRL „Eolina-Prim”, este tot
Mihail Ogorodnicov, dar anterior era Andrei Ogorodnicov și Mihail Ogorodnicov,
câte 25% fiecare. Înstrăinarea cotelor-părți a capitalului SRL ,,Pinpinella” și SRL
„Eolina-Prim” s-au efectuat în perioada de după 7 iulie 2017, ceea ce confirmă
extrasul eliberat de către Camera înregistrării de stat la data indicată.
Natalia Jucov consideră că contractele de înstrăinare a cotelor-părți din
capitalul SRL ,,Pimpinella” și SRL „Eolina-Prim”, încheiate de către Andrei
Ogorodnicov cu Mihail Ogorodnicov, urmează să fie recunoscute drept ilegale,
deoarece ele contravin condițiilor stipulate în art. 21 din Codul familiei. Efectuând
încheierea acestor tranzacții, Andrei Ogorodncov știa cu exactitate că ele s-au
efectuat contrar consimțământului său, și prin urmare, nu avea niciun drept legal să
le încheie.
Prin hotărârea din 15 decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,
s-a admis cererea de chemare în judecată depusă de Natalia Jucov împotriva lui
Andrei Ogorodnicov și Mihail Ogorodnicov, intervenient accesoriu notarul Zinaida
Valimbovscaia.
S-a anulat contractul de vânzare-cumpărare din 14 august 2017, încheiat între
Andrei Ogorodnicov și Mihail Ogorodnicov, în baza căruia Andrei Ogorodnicov a
înstrăinat lui Mihail Ogorodnicov 48,5% din capitalul social al SRL „Pimpinella”,
evaluat la preț de 2 619 lei, contract autentificat de notarul Zinaida Valimbovscaia
cu nr. 3440 la 14 august 2017. S-a anulat contractul de vânzare-cumpărare din 14
august 2017, încheiat între Andrei Ogorodnicov și Mihail Ogorodnicov, în baza
2
căruia Andrei Ogorodnicov a înstrăinat lui Mihail Ogorodnicov 25% din capitalul
social al SRL „Eolina-Prim”, evaluat la preț de 255 343 de lei, contract autentificat
de notarul Zinaida Valimbovscaia cu nr. 3409 la 14 august 2017.
S-a partajat pe cote-părți 48,5% din capitalul social al SRL „Pimpinella”,
atribuind câte 24,25% Nataliei Jucov și lui Andrei Ogorodnicov, la preț de 1 309,50
de lei.
S-a partajat pe cote-părți 25% din capitalul social al SRL „Eolina-Prim”,
atribuind câte 12,5% Nataliei Jucov și lui Andrei Ogorodnicov, la preț de 127
671,75 de lei.
S-a atribuit cu drept de proprietate Nataliei Jucov automobilul de model
Subaru Forester, cu nr. de înmatriculare CNS063. S-a atribuit cu drept de
proprietate lui Andrei Ogorodnicov, automobilul de model Subaru Forester, cu nr de
înmatriculare CLX686.
S-a încasat de la Andrei Ogorodnicov în beneficiul Nataliei Jucov suma de
1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată legate de achitarea taxei de stat.
S-a încasat de la Andrei Ogorodnicov în beneficiul statului taxa de stat în
sumă de 3869,46 de lei.
La 11 ianuarie 2019, Andrei Ogorodnicov a declarat apel împotriva hotărârii
primei instanțe, solicitând casarea acesteia în partea ce ține de anularea contractelor
de vânzare-cumpărare nr. 3440 din 16 august 2017 și nr. 3409 din 14 august 2017,
cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii în această parte.
La 15 ianuarie 2019, Mihail Ogorodnicov, reprezentat de avocatul Pavel
Midrigan, a depus cerere de alăturare la apel.
Prin decizia din 24 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis
apelul declarat de Andrei Ogorodnicov și cererea de alăturare la cererea de apel
depusă de Mihail Ogorodnicov.
S-a casat parțial hotărârea din 15 decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău,
sediul Centru, în partea admiterii cererii de chemare în judecată privind anularea
contractelor de vânzare-cumpărare a cotelor-părți din capitalul social și împărțirea
pe cote părți a capitalului social al întreprinderilor, cu adoptarea în această parte a
unei hotărâri noi, prin care:
S-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Natalia
Jucov împotriva lui Andrei Ogorodnicov și Mihail Ogorodnicov, intervenient
accesoriu notarul Zinaida Valimbovscaia, în partea anulării contractului nr. 3440
din 14 august 2017 de vânzare-cumpărare a părții sociale ce constituie 48,5% din
capitalul social al SRL „Pimpinella”, încheiat între Andrei Ogorodnicov și Mihail
Ogorodnicov și a contractului nr. 3409 din 14 august 2017 de vânzare-cumpărare a
părții sociale ce constituie 25% din capitalul social al SRL „Eolina-Prim”, încheiat
între Andrei Ogorodnicov și Mihail Ogorodnicov, cu partajarea cotelor-părți sociale
între Andrei Ogorodnicov și Natalia Jucov și recunoașterea dreptului de proprietate
asupra cotelor-părți din capitalul social al întreprinderilor.
S-a partajat între Natalia Jucov și Andrei Ogorodnicov suma de 257 962 de
lei, obținută de Andrei Ogorodnicov în urma vânzării lui Mihail Ogorodnicov a
părților-sociale ale SRL „Pimpinella” și SRL „Eolina-Prim”, potrivit contractelor de
vânzare-cumpărare nr. 3440 și 3409 din 14 august 2017.
3
S-a încasat de la Andrei Ogorodnicov în beneficiul Nataliei Jucov suma de
128 981 de lei, ce constituie ½ cotă-parte din valoarea bănească de înstrăinare a
cotelor-părți sociale ale SRL „Pimpinella” și SRL „Eolina-Prim”.
În rest, hotărârea din 15 decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Centru s-a menținut. S-a încasat de la Natalia Jucov în beneficiul lui Andrei
Ogorodnicov cu titlu de cheltuieli de judecată, suma de 11 609 lei.
La 6 februarie 2020, Natalia Jucov a declarat recurs împotriva deciziei din 24
octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău.
Prin decizia din 29 iulie 2020 a Curții Supreme de Justiție, s-a admis recursul
declarat de către Natalia Jucov, s-a casat decizia din 24 octombrie 2019 a Curții de
Apel Chișinău și s-a restituit cauza spre rejudecare în instanța de apel, în alt complet
de judecată.
Prin decizia din 4 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis apelul
declarat de Andrei Ogorodnicov.
S-a casat parțial hotărârea din 15 decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău,
sediul Centru, în partea admiterii pretenției din cererea de chemare în judecată
privind anularea contractelor de vânzare-cumpărare a cotelor-părți din capitalul
social al societăților cu răspundere limitată și împărțirea pe cote-părți a capitalului
social al acestora, cu pronunțarea în această parte a unei hotărâri noi, potrivit căreia:
S-a respins, ca fiind neîntemeiată, pretenția din cererea de chemare în
judecată înaintată de Natalia Jucov împotriva lui Andrei Ogorodnicov și Mihail
Ogorodnicov, intervenient accesoriu notarul Zinaida Volimbovscaia, privind
anularea contractului nr. 3440 din 14 august 2017 de vânzare-cumpărare a părții
sociale ce constituie 48,5% din capitalul social al SRL ,,Pimpinella”, încheiat între
Andrei Ogorodnicov și Mihail Ogorodnicov, și a contractului nr. 3409 din 14 august
2017 de vânzare-cumpărare a părții sociale ce constituie 25% din capitalul social a
SRL „Eolina-Prim”, încheiat între Andrei Ogorodnicov și Mihail Ogorodnicov, cu
partajarea cotelor-părți sociale a câte ½ între Andrei Ogorodnicov și Natalia Jucov
și recunoașterea dreptului de proprietate asupra cotelor-părți sociale din capitalul
social al societăților numite.
S-a încasat de la Natalia Jucov în beneficiul lui Andrei Ogorodnicov
cheltuielile de judecată în mărime de 11 609 lei, cu titlu de taxă de stat achitată la
depunerea cererii de apel.
În motivarea soluției adoptate, Colegiul instanței de apel a reținut că soluția
primei instanțe privind admiterea acțiunii este parțial corectă. Însă, referitor la
partajarea cotelor sociale din societățile vizate în actuala cauză, cu referire la
dispozițiile art. 21 alin. (1), (4) din Codul familiei, a reținut că reclamanta nu a
prezentat instanței de judecată probe ce ar dovedi că anterior încheierii contractelor
contestate, aceasta ar fi înștiințat cel puțin soțul său despre dezacordul privind
încheierea convențiilor în privința obiectelor acestor contracte, corespondența
prezentată de intimată fiind realizată la date ulterioare celor la care au fost încheiate
contractele contestate.
La fel, Colegiul a apreciat drept neprobate argumentele reclamantei
referitoare la faptul că discuțiile referitoare la modalitatea de partaj a bunurilor
comune, ce au constituit obiectul contractelor indicate, au fost inițiate anterior
încheierii contractelor contestate.
4
Instanța de apel a remarcat că, deoarece la data înaintării acțiunii cotele-părți
înstrăinate prin contractele de vânzare-cumpărare contestate nu mai aparțineau
soților Natalia Jucov și Andrei Ogorodnicov, sunt nefondate și pretențiile privind
împărțirea acestora în modul solicitat.
Totodată, Colegiul instanței de apel a apreciat că, cotele-părți în capitalul
social al societăților cu răspundere limitată nu sunt divizibile, decât în cazul
expunerii unei astfel de dispoziții în statutul societăților vizate.
Astfel, momentul respectiv, deopotrivă cu situațiile și circumstanțele
constatate și expuse de instanța de apel anterior, la fel indică la netemeinicia acțiunii
înaintate de Natalia Jurov, în partea anulării contractelor de vânzare-cumpărare a
cotelor sociale din societăți și atribuirea fiecăruia din foștii soți a câte ½ din aceste
cote.
Or, statutele întreprinderilor menționate în speță nu prevăd posibilitatea
divizării cotelor-părți ale soților în aceste societăți, motiv pentru care Colegiul a
conchis că aceste bunuri, potrivit dispozițiilor art. 150 din Cod civil în vigoare la
data producerii faptului juridic, nu sunt partajabile.
Din aceste motive, Colegiul instanței de apel a conchis că instanța de fond
greșit a ajuns la concluzia de a anula contractele de vânzare cumpărare din 14
august 2017, încheiate între Andrei Ogorodnicov și Mihai Ogorodnicov.
La 7 iunie 2021, Natalia Jucov a declarat recurs împotriva deciziei din 4
februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a solicitat admiterea recursului,
casarea deciziei instanței de apel, menținerea hotărârii primei instanțe și
compensarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului a invocat că decizia este neîntemeiată și pasibilă de a
fi casată în baza temeiurilor de recurs prevăzute de art. 432 alin. (1), (2) și (4) din
Codul de procedură civilă.
La concret, consideră că instanța de apel a interpretat și aplicat greșit legea, a
interpretat arbitrar probele și i-a încălcat drepturile și libertățile fundamentale.
Recurenta a susținut că, instanța de apel a concluzionat în mod eronat că
pârâții prezumau consimțământul ei și nu știau despre dezacordul cu înstrăinarea
proprietății comune. Drept urmare, a casat în mod ilegal hotărârea primei instanțe
de anulare a contractelor.
De asemenea, consideră că instanța de apel a concluzionat în mod neîntemeiat
că, cotele-părți din capitalul social sunt indivizibile. Relațiile patrimoniale dintre
soți sunt reglementate în primul rând de legislația familiei, în special art. 25 din
Codul familiei, ce nu prevede careva restricții cu privire la împărțirea proprietății
comune a soților, inclusiv a cotelor-părți din capitalul social al societății. De
asemenea, nu există careva restricții privind împărțirea proprietății comune a soților
nici în art. 373 din Cod civil.
Totodată, a invocat că argumentele instanței de apel potrivit cărora capitalul
social al întreprinderilor nu poate fi împărțit între soți, contravine Constituției.
Iar decizia contravine art. 1 din Protocolul adițional la Convenția Europeană a
Drepturilor Omului.
În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară
în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă
legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi
restabilit.
5
Materialele cauzei atestă că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost
expediată Nataliei Jucov la 20 aprilie 2021, prin intermediul poștei electronice
(vol.II, f.d.50), fiind recepționată de către ultima la aceiași dată, potrivit declarației
acesteia din cererea de recurs.
Din acest motiv, Colegiul consideră că recursul depus de Natalia Jucov la 7
iunie 2021 este declarat în termen.
În conformitate cu art. din 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,
după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității
recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre
necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii
acesteia.
Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor
invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în
conformitate cu alin. (2).
Copia cererii de recurs a fost comunicată intimaților. Iar prin referința din 15
iulie 2021, avocatul Pavel Midrigan, reprezentantul lui Mihail Ogorodnicov, a
invocat netemeinicia recursului, solicitând să fie declarat drept inadmisibil.
Prin referința depusă la 20 iulie 202, avocatul Boris Malachi, în interesele
intimatului Andrei Ogorodnicov, a solicitat declararea recursului inadmisibil sau
respingerea acestuia ca fiind neîntemeiat.
Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.
Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și
(4) din Codul de procedură civilă.
În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de
recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în
temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).
Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind
admisibilitatea recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate
în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură
civilă.
La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se
încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de
casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în
cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.
Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de
casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din
Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra
problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei,
dar nu și temeinicia în fapt.
Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din
Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul
de apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei
probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în
urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.
Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs
poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se
6
invocă că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând
regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă, sau în
cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților
fundamentale ale omului.
Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.
În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de
acces la instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza
Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.
230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât
prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în
această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).
Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel
(Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).
Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor
în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale
procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de
drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea
Botten împotriva Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141,
).
La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea
căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de
fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9
octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în
care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3
judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra
inadmisibilității recursului.
Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire
cu privire la fondul recursului.
Având în vedere cele expuse, Colegiul consideră că recursul declarat de
Natalia Jucov nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)
din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.
În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de
procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție
d i s p u n e:
Se declară inadmisibil recursul înaintat de Natalia Jucov.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
judecătorul Tamara Chișca-Doneva
judecătorii Victor Burduh
Dumitru Mardari
7
8