3ra-285/21 — contestarea actului administrativ si obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil

3ra-285/21 — contestarea actului administrativ si obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 3ra–285/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud. T. Avasiloaie)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. V. Clima, M. Guzun, Gr. Dașchevici)

D E C I Z I E

20 august 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Ala Cobăneanu

Victor Burduh

Anatolie Țurcan

Nicolae Craiu

examinând recursul depus de către Casa Națională de Asigurări Sociale,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

către Maria Malanciuc împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la

contestarea actului administrativ și obligarea emiterii actului administrativ individual

favorabil,

împotriva deciziei din 28 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 17 aprilie 2019, Maria Malanciuc a depus cerere de chemare în judecată în

ordinea contenciosului administrativ împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu

privire la contestarea actului administrativ și obligarea emiterii actului administrativ

individual favorabil.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că la data de 5 martie 2019 a depus cerere

către Casa Națională de Asigurări Sociale privind recalcularea pensiei pentru perioada

anilor 2014-2018 și încasarea diferenței de pensie. Prin răspunsul recepționat la data de

27 martie 2019, Casa Națională de Asigurări Sociale a respins cererea de recalculare a

pensiei pentru perioada anilor 2014-2018 din motiv că, potrivit explicațiilor Ministerului

Justiției nr. 03/3250 din 3 aprilie 2015, pensiile stabilite până la 16 aprilie 2014 se

recalculează din data intrării în vigoare a Legii nr. 60 din 4 aprilie 2014, judecătorilor

demisionați și judecătorilor eliberați din funcție în legătură cu atingerea plafonului de

vârstă.

Maria Malanciuc a menționat că nu este de acord cu refuzul pârâtului de a i se efectua

recalcularea pensiei pe perioada anilor 2014-2018 și ianuarie 2019, precum și încasarea

diferenței de pensie din următoarele considerente. Din anul 2002 și până la 15 februarie

2018 a activat în calitate de judecător la Judecătoria Ungheni, iar în perioada de la 27

1

februarie 2004 până la 13 mai 2012 în funcția de președinte a Judecătoriei Ungheni.

Începând cu 8 februarie 2011 i-a fost stabilită pensia în mărime de 80% din salariul lunar

de președinte a judecătoriei de nivelul unu.

Reclamanta a afirmat că reglementarea juridică a asigurării cu pensii a judecătorilor

are loc în exclusivitate în baza Legii nr. 544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul

judecătorului și Legea nr. 156 din 14 octombrie 1998 privind pensiile de asigurări

sociale de stat. Modul de calculare a pensiei unui judecător care beneficiază de acest

drept a fost reglementat de art. 32 Legea nr. 544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul

judecătorului și art. 46/1 din Legea din 14 octombrie 1998 privind pensiile de asigurări

sociale.

A susținut că, prin hotărârea Curții Constituționale nr. 27 din 20 decembrie 2011,

art. 46/1 din Legea nr. 156 din 14 octombrie 1998 privind pensiile de asigurări sociale

de stat, cât și art. 32 din Legea cu privire la statutul judecătorului, au fost declarate

neconstituționale, drept urmare, prin Legea nr. 60 din 4 aprilie 2014 au fost abrogate

articolele menționate.

A explicat că, prin Legea nr. 60 din 4 aprilie 2014 pentru modificarea și completarea

unor acte legislative, art. 32 alin. (l) din Legea cu privire la statutul judecătorului a

îmbrăcat următorul cuprins: judecătorul care a atins vârsta de 50 ani și are o vechime în

muncă de cel puțin 20 ani, dintre care cel puțin 12 ani și 6 luni a activat în calitate de

judecător, are dreptul la pensie pentru vechime în muncă în proporție de 55% din salariul

mediul lunar, iar pentru vechime în muncă peste vechimea de 20 ani - de 3%, dar în total

nu mai mult de 80% din salariul mediu lunar. Pensia judecătorului se recalculează

ținându-se cont de mărimea salariului lunar al judecătorului în exercițiu.

Reclamanta a notat că, la adoptarea acestei legi, legiuitorul s-a ghidat inclusiv de

hotărârea Curții Constituționale nr. 4 din 27 ianuarie 2000, prin care s-a statuat că la

adoptarea unor legi noi și altor acte juridice este inadmisibil de a diminua protecția

juridică a statutului judecătorului, consfințit în Legea cu privire la statutul judecătorului,

întru respectarea drepturilor dobândite anterior în mod licit. Hotărârea Curții

Constituționale nr. 27 din 20 noiembrie 2011 prevede că, un drept social poate fi obiectul

protecției constituționale garantate de art. 46 din Constituție și respectiv, art. 1 din

Protocolul nr. 1 al Convenției Europene pentru Drepturile Omului, numai în cazul când

dreptul social respectiv este dobândit și are valoare economică.

În temeiul cadrului legal vizat supra, reclamanta a specificat că recalcularea pensiei

judecătorului urmează să aibă loc reieșind din cuantumul dreptului patrimonial dobândit,

iar la caz, ținându-se cont de mărimea salariului lunar al președintelui judecătoriei de

nivelul unu în exercițiu, fără careva limitări.

În continuare, a invocat dispozițiile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 328/2013, conform

cărora salariul de funcție al judecătorului se stabilește în funcție de nivelul instanței la

care acesta își exercită activitatea și de vechimea în muncă în funcția de judecător. Alin.

(4) din același articol notează că salariul de funcție al judecătorului din cadrul

judecătoriei se stabilește în cuantum de: a) 3,5 salarii medii pe economie pentru

judecătorul care are o vechime în muncă în funcția de judecător de până la 16 ani. În

temeiul art. 5 din Legea menționată, pentru exercitarea funcției de președinte al

judecătoriei, se plătește lunar spor în cuantum de 10 % calculat în raport procentual față

de salariul de funcție. Conform art. 10 din aceeași Lege, prevederile art. 4 din prezenta

lege se pun în aplicare după cum urmează: urmează să se calculeze reieșind din

2

următoarele: anul 2014 salariul de funcție ale judecătorilor vor fi plătite în cuantum de

80 % din salariile prevăzute la art. 4; de la 1 ianuarie 2015 se va plăti 90 % din salariile

prevăzute la art. 4, de la 1 ianuarie 2016 salariile vor fi plătite în cuantum deplin conform

art. 4.

A precizat că începând cu anul 2013 pensia calculată era de 10 410,40 de lei din

funcția de președinte și ulterior nu s-a mai recalculat.

Reclamanta a susținut că pensia urmează a fi recalculată reieșind din prevederile

legii în vigoare pe perioada anilor 2014-2018 în dependență de salariul mediu pe fiecare

an după cum urmează: a) anul 2014 salariu de funcție a președintelui judecătoriei era de

1 266,25 de lei x 80 % = 13 013 (pensia care urma să fie calculată) 13 013 lei –10 410,40

de lei = 2 602,60 de lei x 12 luni = 31 231,20 lei; b) anul 2015 salariu de funcție a

președintelui judecătoriei era de 16 266,25 de lei x 80%= 13 013 lei (pensia care urma

să fie calculată) 13 013 lei–10 410,40 de lei = 2 602,60 de lei x 12 luni= 31 231,20 lei;

c) anul 2016 salariu de funcție a președintelui judecătoriei era de 17 751,97 de lei x 80

% = 14 201,58 de lei (pensia care urma să fie calculată) 14 201,58 de lei – 10 410,40

de lei = 3 791,18 lei x 12 luni = 45 494,11 lei; d) anul 2017 salariu de funcție a

președintelui judecătoriei era de 17 751,97 de lei x 80 % = 19 573,4 (pensia care urma

să fie calculată) 15 658,72 de lei – 10 410,40 de lei = 5 248,32 de lei x 12 luni= 62

979,84 de 1ei; e) pentru 11 luni a anului 2018 salariu de funcție a președintelui

judecătoriei era de 21 934 de lei x 80 % = 17 547,20 lei (pensia care urma să fie calculată)

17 547,20 lei -10 410,40 de lei = 7 136,80 de lei x 11 luni= 78 504,80 de lei; f) Pentru

luna decembrie 2018, ianuarie 2019 și în continuare urmează să se recalculeze pensie

reieșind din salariu de funcție a președintelui de 26 850 de lei x 80 %= 21 480 de lei –

10 410,40 de lei =11 069, 60 x 2 = 22 138 de lei (ce constituie diferența).

Reclamanta a solicitat recalcularea și achitarea pensiei pentru perioada anilor 2014

- 2018 reieșind din calculele sus indicate și pe luna ianuarie 2019 conform legilor vizate

supra. Ultima recalculare a pensiei efectuată în 2014 s-a făcut din salariul președintelui

la data de 1 ianuarie 2014, care constituie 10 420 lei și care s-a achitat până în prezent.

În urma modificării obiectului și temeiului acțiunii, reclamanta Maria Malanciuc a

solicitat recunoașterea ilegalității refuzului în recalcularea pensiei nr. M-620/19,

M645/19 din 21 martie 2019 a Casei Naționale de Asigurări Sociale, obligarea Casei

Naționale de Asigurări Sociale să recalculeze (pe viitor) și să achite diferența de pensie

pentru perioada anilor 1 ianuarie 2014-2018 și luna ianuarie 2019 în dependență de

salariul președintelui instanței de nivelul unul în corespundere cu prevederile art. 32 alin.

(1) din Legea cu privire la statutul judecătorului în mărime de 80 % ținându-se cont de

mărimea acestuia.

Prin hotărârea din 27 noiembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani a fost

admisă acțiunea depusă de către Maria Malanciuc. S-a recunoscut ca fiind ilegal

răspunsul Casei Naționale de Asigurări Sociale a Republicii Moldova nr. M-620/19, M-

645/19 din 21 martie 2019. S-a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale să

recalculeze în conformitate cu art. 32 alin. (1) din Legea nr. 544 din 20 iulie 1995 cu

privire la statutul judecătorului, în cuantum de 80% din salariul mediu lunar de funcție

a președintelui instanței de nivelul unul și să-i achite Mariei Malanciuc diferența de

pensie pentru perioada 2014 – ianuarie 2019. S-a obligat Casa Națională de Asigurări

Sociale să recalculeze și să-i achite Mariei Malanciuc, începând cu data depunerii cererii

de chemare în judecată și pe viitor, pensia în conformitate cu art. 32 alin. (1) din Legea

3

nr. 544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului, în cuantum de 80% din

salariul mediu lunar de funcție a președintelui instanței de nivelul unu.

La 16 decembrie 2019, cu respectarea termenului prevăzut de art. 232 alin. (1) din

Codul administrativ, Casa Națională de Asigurări Sociale a depus apel împotriva

hotărârii instanței de fond, solicitând casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri

de respingere a acțiunii ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia din 28 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău a fost casată parțial

hotărârea din 27 noiembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, în partea în

care s-a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale să recalculeze și să achite Mariei

Malanciuc diferența de pensie pentru perioada 2014 – ianuarie 2019, și în această parte

s-a emis o nouă decizie, după cum urmează: s-a obligat Casa Națională de Asigurări

Sociale a Republicii Moldova să recalculeze pensia în conformitate cu art. 32 alin. (1)

din Legea nr. 544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului, în cuantum de 80

% din salariul mediu lunar de funcție a președintelui instanței de nivelul unu și să-i achite

Mariei Malanciuc diferența de pensie pentru perioada 1 aprilie 2015 – 6 februarie 2019.

În rest, hotărârea din 27 noiembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, a fost

menținută fără modificări.

La data de 27 noiembrie 2020, prin intermediul poștei electronice, Casa Națională

de Asigurări Sociale a depus recurs nemotivat, iar la data de 22 ianuarie 2021 motivarea

recursului împotriva deciziei din 28 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel cu emiterea unei noi

decizii de respingere integrală a acțiunii.

În argumentarea cererii de recurs cu reiterarea motivelor de fapt și de drept anterior

expuse, recurentul a invocat că nu este de acord cu decizia contestată, deoarece instanța

de apel la adoptarea acesteia nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele care au

importanță pentru soluționarea cauzei, a aplicat eronat normele de drept material și

procedural.

În opinia recurentului hotărârile instanțelor ierarhic inferioare sunt neîntemeiate, ce

rezultă din interpretarea eronată a legii materiale aplicabile la caz.

Recurentul a apreciat critic poziția instanțelor de judecată, care în lipsa temeiului

legal a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale la recalcularea pensiei intimatei,

contrar art. III din Legea nr. 60 din 4 aprilie 2014 pentru modificarea și completarea

unor acte legislative.

A menționat că nu poate fi reținut argumentul instanței de apel precum că art. III din

Legea nr. 60 din 4 aprilie 2014 nu se atribuie Legii nr. 544/1995, or, la caz legislatorul

a făcut referire expres la acest tip de funcționari de stat – judecători, activitatea cărora

este reglementată de Legea cu privire la statutul judecătorului.

A susținut că specificarea concretă prin lege a unor chestiuni, la caz ce ține de

drepturile de pensionare a judecătorilor, nu poate fi interpretat altfel decât prevede

legislația în vigoare.

Prin referința depusă la data de 10 februarie 2021, intimata Maria Malanciuc a

solicitat ca recursul depus de către Casa Națională de Asigurări Sociale să fie declarat

inadmisibil.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

4

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, recursul se depune

la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții

Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel.

Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la

instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 28 octombrie 2020,

dispozitivul deciziei fiind comunicat recurentului, prin intermediul poștei electronice, la

data de 10 decembrie 2020 (f.d.101).

Totodată, decizia motivată din 28 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău a fost

notificată Casei Naționale de Asigurări Sociale, prin intermediul poștei electronice, la

data de 30 decembrie 2020 (f.d.102 verso).

Prin urmare, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a depus

recursul în termenul prevăzut de art. 245 din Codul administrativ.

Prin încheierea din 30 iunie 2021 a Curții Supreme de Justiție, recursul depus de

către Casa Națională de Asigurări Sociale a fost numit pentru examinare în complet din

5 judecători.

Conform art. 247 din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție examinează

și soluționează recursul fără ședință de judecată. Dacă consideră necesar, Curtea

Supremă de Justiție poate decide citarea participanților la proces.

În speță, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție nu a considerat oportun de a cita participanții la proces pentru a se

pronunța cu privire la problemele invocate în recurs, deoarece criticele recurentului, au

fost expuse cu suficientă claritate.

Verificând argumentele invocate în recursul depus de către Casa Națională de

Asigurări Sociale prin prisma materialelor din dosar, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție a ajuns la concluzia de a-l

respinge și a menține decizia din 28 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, din

motivele ce succed.

În conformitate cu art. 248 alin. (1) lit. a) din Codul administrativ, examinând

recursul, Curtea Supremă de Justiție adoptă decizie prin care respinge recursul.

În corespundere cu art. 22 alin. (1) din Codul administrativ, autoritățile publice și

instanțele de judecată competente cercetează starea de fapt din oficiu. Acestea stabilesc

felul și volumul cercetărilor și nu sunt legate nici de expunerile participanților, nici de

cererile lor de reclamare a probelor.

Conform art. 194 alin. (2) din Codul administrativ, în procedura de examinare a

cererilor de recurs, hotărârile și deciziile contestate se examinează din oficiu în privința

existenței greșelilor procedurale și aplicării corecte a dreptului material.

La rândul său, aplicabile litigiului sunt și prevederile art. 244 alin. (2) în coroborare

cu art. 231 alin. (2) din Codul administrativ, conform cărora pentru procedura de recurs

se aplică corespunzător prevederile cap. III din cartea a treia, dacă din prevederile

prezentului capitol nu rezultă altceva. Pentru procedura în apel se aplică corespunzător

prevederile cap. II din cartea a treia, dacă din prevederile prezentului capitol nu rezultă

altceva.

5

La acest capitol, Colegiul reține și dispozițiile art. 219 alin. (1)-(3) din Codul

administrativ, conform cărora instanța de judecată este obligată să cerceteze starea de

fapt din oficiu în baza tuturor probelor legal admisibile, nefiind legată nici de declarațiile

făcute, nici de cererile de solicitare a probelor înaintate de participanți.

Instanța de judecată depune eforturi pentru înlăturarea greșelilor de formă,

explicarea cererilor neclare, depunerea corectă a cererilor, completarea datelor

incomplete și pentru depunerea tuturor declarațiilor necesare constatării și aprecierii

stării de fapt. Instanța de judecată indică asupra aspectelor de fapt și de drept ale litigiului

care nu au fost discutate de participanții la proces.

Totodată, Colegiul judiciar consideră necesar să menționeze că nu va formula un

răspuns detaliat pentru fiecare argument al recurentului, ci va analiza doar motivele

decisive pentru soluționarea prezentei cauze (a se vedea cauza Garcia Ruiz vs Spania

(Marea Cameră), 21 ianuarie 1999, parag.26; Moreira Ferreira vs Portugalia (nr. 2)

(Marea Cameră); 11 iulie 2017, parag. 84).

Relevant de notat este și faptul că prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018 a fost adoptat

Codul administrativ al Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 257 alin. (1) și alin. (2) din Codul administrativ, prezentul

cod intră în vigoare la 1 aprilie 2019. La data intrării în vigoare a prezentului cod se

abrogă Legea contenciosului administrativ nr. 793/2000.

În conformitate cu art. 258 alin. (1) al Codului administrativ, procedurile

administrative și procedurile prealabile inițiate până la data intrării în vigoare a

prezentului cod, care nu au fost finalizate până la 1 aprilie 2019, se vor finaliza conform

prevederilor legale valabile până la data intrării în vigoare a prezentului cod. Această

dispoziție este valabilă și pentru procedurile prealabile inițiate după data intrării în

vigoare a prezentului cod referitoare la o procedură administrativă inițiată până la data

intrării în vigoare a acestuia.

Deci, legiuitorul Codului administrativ a optat pentru principiul aplicării legii vechi

sub condiția că procedurile administrative și cererile prealabile au fost inițiate până la 1

aprilie 2019, legiuitorul optând pentru aplicarea imediată doar a noilor reglementări

procedurale.

Prin urmare, Colegiul reține că în speță se aplică în coroborare prevederile Codului

administrativ și a Legii contenciosului administrativ. Or, actul administrativ contestat a

fost emis sub imperiul Legii contenciosului administrativ.

Recapitulând esența litigiului, în scopul verificării aplicării corecte a dreptului

material și procedural, instanța de recurs reține starea de fapt constatată de instanțe și

confirmată de părți.

Astfel, probatoriul acumulat în materialele dosarului demonstrează că Maria

Malanciuc a activat în funcția de judecător la Judecătoria Ungheni din data de 9

septembrie 2002 și până la 15 februarie 2019, iar în perioada de la 27 februarie 2004

până la 13 mai 2012 în funcția de președinte al Judecătoriei Ungheni.

Totodată, s-a constatat că începând cu 17 februarie 2012 Mariei Malanciuc i-a fost

stabilită pensie pentru vechime în muncă, în condițiile Legii nr. 544-XII din 20 iulie

1995 cu privire la statutul judecătorului.

La data de 5 martie 2019 Maria Malanciuc s-a adresat către Casa Națională de

Asigurări Sociale cu cererea prealabilă, prin care a solicitat recalcularea pensiei pentru

6

perioada anilor 2014-2018 în temeiul Legii nr. 328 din 23 decembrie 2013 și a Legii nr.

60 din 4 aprilie 2014 (f.d.6).

Prin răspunsul nr. M-620/19, M-645/19 din 21 martie 2019 Casa Națională de

Asigurări Sociale a informat-o pe Maria Malanciuc despre refuzul recalculării pensiei în

temeiul art. 3 din Legea nr. 60 din 4 aprilie 2014 pentru modificarea și completarea unor

acte legislative (f.d.5).

În conformitate cu prevederile art. 1 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ

nr. 793 din 10 februarie 2000 (în vigoare până la 1 aprilie 2019), orice persoană care se

consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, de către o autoritate publică,

printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se

poate adresa instanței de contencios administrativ competente pentru a obține anularea

actului, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

Conform art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10

februarie 2000 (în vigoare până la 1 aprilie 2019), obiect al acțiunii în contenciosul

administrativ îl constituie actele administrative, cu caracter normativ și individual, prin

care este vătămat un drept recunoscut de lege al unei persoane, inclusiv al unui terț,

emise de: autoritățile publice și autoritățile asimilate acestora în sensul prezentei legi.

În temeiul art. 16 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10

februarie 2000 (în vigoare până la 1 aprilie 2019), persoana care se consideră vătămată

într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-un act administrativ și nu este mulțumită

de răspunsul primit la cererea prealabilă sau nu a primit nici un răspuns în termenul

prevăzut de lege, este în drept să sesizeze instanța de contencios administrativ

competentă pentru anularea, în tot sau în parte a actului respectiv și repararea pagubei

cauzate.

Art. 17 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000

(în vigoare până la 1 aprilie 2019) prevede că, cererea prin care se solicită anularea unui

act administrativ sau recunoașterea dreptului pretins poate fi înaintată în termen de 30

de zile, în cazul în care legea nu dispune altfel. Acest termen curge de la: data primirii

răspunsului la cererea prealabilă sau data expirării termenului prevăzut de lege pentru

soluționarea acesteia.

Astfel, la data de 17 aprilie 2019, Maria Malanciuc a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale, ulterior concretizată, prin care

a solicitat recunoașterea ilegalității refuzului în recalcularea pensiei nr. M-620/19,

M645/19 din 21 martie 2019 a Casei Naționale de Asigurări Sociale, obligarea Casei

Naționale de Asigurări Sociale să recalculeze (pe viitor) și să achite diferența de pensie

pentru perioada anilor 1 ianuarie 2014-2018 și luna ianuarie 2019 în dependență de

salariul președintelui instanței de nivelul unul în corespundere cu prevederile art. 32 alin.

(1) din Legea cu privire la statutul judecătorului în mărime de 80 % ținându-se cont de

mărimea acestuia.

Fiind învestită cu judecarea cauzei în fond, prima instanță a admis acțiunea depusă

de către Maria Malanciuc. A recunoscut ca fiind ilegal răspunsul Casei Naționale de

Asigurări Sociale a Republicii Moldova nr. M-620/19, M-645/19 din 21 martie 2019. A

obligat Casa Națională de Asigurări Sociale să recalculeze în conformitate cu art. 32

alin. (1) din Legea nr. 544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului, în

cuantum de 80% din salariul mediu lunar de funcție a președintelui instanței de nivelul

unul și să-i achite Mariei Malanciuc diferența de pensie pentru perioada 2014 – ianuarie

7

Malanciuc, începând cu data depunerii cererii de chemare în judecată și pe viitor, pensia

în conformitate cu art. 32 alin. (1) din Legea nr. 544 din 20 iulie 1995 cu privire la

statutul judecătorului, în cuantum de 80% din salariul mediu lunar de funcție a

președintelui instanței de nivelul unul.

Judecând apelul depus de către Casa Națională de Asigurări Sociale, instanța de apel

a considerat că hotărârea primei instanțe urmează a fi casată parțial, în partea în care s-

a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale să recalculeze și să achite Mariei

Malanciuc diferența de pensie pentru perioada 2014 – ianuarie 2019, și în această parte

a emis o nouă decizie, după cum urmează: a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale

a Republicii Moldova să recalculeze pensia în conformitate cu art. 32 alin. (1) din Legea

nr. 544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului, în cuantum de 80 % din

salariul mediu lunar de funcție a președintelui instanței de nivelul unu și să-i achite

Mariei Malanciuc diferența de pensie pentru perioada 1 aprilie 2015 – 6 februarie 2019.

În rest, a menținut fără modificări, hotărârea din 27 noiembrie 2019 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Râșcani.

Efectuând controlul judiciar al deciziei contestate în raport cu argumentele invocate

în recurs, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție consideră corectă soluția instanței de apel privind admiterea acțiunii depuse de

Maria Malanciuc ca fiind întemeiată.

Or, în conformitate cu art. III din Legea nr. 60 din 4 aprilie 2014 pentru modificarea

și completarea unor acte legislative, în vigoare de la data de 16 mai 2014, judecătorii

care beneficiază de plata pensiei, dar continuă să activeze în funcția de judecător, vor

primi pensie în mărimea stabilită până la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Conform art. 32 alin. (l) și (3) din Legea cu privire la statutul judecătorului nr. 544

din 20 iulie 1995, judecătorul care a atins vârsta de 50 de ani și are o vechime în muncă

de cel puțin 20 de ani, dintre care cel puțin 12 ani și 6 luni a activat în funcția de

judecător, are dreptul la pensie pentru vechime în muncă în proporție de 55% din salariul

mediu lunar, iar pentru fiecare an complet de muncă peste vechimea de 20 de ani - de

3%, dar în total nu mai mult de 80% din salariul mediu lunar. Pensia judecătorului se

recalculează ținându-se cont de mărimea salariului lunar al judecătorului în exercițiu.

Pensia pentru vechime în muncă stabilită în condițiile alin.(l) se calculează și se plătește

doar judecătorilor demisionați și judecătorilor eliberați din funcție în legătură cu

atingerea plafonului de vârstă.

În conformitate cu prevederile art. 101 din Legea privind salarizarea judecătorilor și

procurorilor nr. 328 din 23 decembrie 2013, salariile de funcție ale judecătorilor și

procurorilor stabilite în condițiile art. 1 se reexaminează anual de la data de 1 aprilie.

Prin urmare, în speță instanțele ierarhic inferioare corect au stabilit că recalcularea

pensiei judecătorului urmează să se efectueze reieșind din cuantumul dreptului

patrimonial dobândit, la caz, ținându-se cont de mărimea salariului lunar al președintelui

judecătoriei, fără careva limitări.

În temeiul art. 4 alin.(1), (2) lit. c) și art. 5 alin. (1) lit. c) din Legea privind salarizarea

judecătorilor și procurorilor nr. 328 din 23 decembrie 2013 (în vigoare până la 1

decembrie 2018), salariul de funcție al judecătorului se stabilește în funcție de nivelul

instanței judecătorești la care acesta își desfășoară activitatea și de vechimea în muncă

8

în funcția de judecător. Salariul de funcție al judecătorului din cadrul instanței

judecătorești se stabilește în cuantum de: 3,5 salarii medii pe economie pentru

judecătorul care are o vechime în muncă în funcția de judecător de peste 12 ani, iar

pentru exercitarea funcției de președinte sau de vicepreședinte al instanței judecătorești,

judecătorul beneficiază de un spor calculat în raport procentual față de salariul de funcție

în cuantum: 10 % – pentru exercitarea funcției de președinte al judecătoriei.

Prin prisma dispozițiilor art. 10 lit. a)- c) din Legea privind salarizarea judecătorilor

și procurorilor nr. 328 din 23 decembrie 2013 (în vigoare până la 1 decembrie 2018),

prevederile art. 4 din prezenta lege se pun în aplicare după cum urmează: de la 1 ianuarie

2014, salariile de funcție ale judecătorilor vor fi plătite in cuantum de 80% din salariile

de funcție prevăzute la articolul 4; de la 1 aprilie 2015, salariile de funcție ale

judecătorilor vor fi plătite în cuantum de 90% din salariile de funcție prevăzute la

articolul 4; de la 1 aprilie 2016, salariile de funcție ale judecătorilor vor fi plătite in

cuantum deplin conform articolului 4.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție conchide a fi justă și întemeiată soluția instanțelor inferioare privind obligarea

Casei Naționale de Asigurări Sociale să-i recalculeze și achite pensia intimatei, în

corespundere cu prevederile art. 32 alin.(1) din Legea cu privire la statutul judecătorului,

în mărime de 80%, reieșind din salariul mediu lunar al președintelui judecătoriei, în

exercițiu.

Totodată, se reține că instanța de apel corect a considerat irelevantă trimiterea la caz

a apelantului Casa Națională de Asigurări Sociale referitor la faptul că intimata nu

beneficiază de dreptul la recalcularea pensiei, reieșind din salariul judecătorului în

exercițiu pentru perioadă dedusă speței, la prevederile art. III din Legea nr. 60 din 4

aprilie 2014 pentru modificarea și completarea unor acte legislative, care stipulează că,

judecătorii care beneficiază de plata pensiei, dar continuă să activeze în funcția de

judecător, beneficiază de mărimea pensiei stabilită până la data intrării în vigoare a

prezentei legi.

Or, în situația în care Maria Malanciuc beneficiază de dreptul la pensie în condițiile

în care a fost dobândit, adică cu dreptul la recalculare, coroborat cu dispozițiile art. 4

alin. (1) din Legea nr. 328 din 23 decembrie 2013 cu privire la salarizarea judecătorilor,

care statua dependența pensiei de salariul judecătorului în funcție de nivelul instanței în

care își desfășoară activitate, norma invocată de către recurentă nu este aplicabilă speței,

întrucât nu are efect retroactiv, or, la caz reclamanta a obținut un ”bun” în sensul art. 1

Protocol nr. 1 CEDO, adică ”un drept” înainte de adoptarea și intrarea în vigoare a art.

III din Legii nr. 60 din 4 aprilie 2014 pentru modificarea și completarea unor acte

legislative (publicată în Monitorul Oficial nr. 115-119/304 din 16 mai 2014).

Respectiv, la acest segment nu pot fi reținute nici alegațiile recurentei invocate în

cererea de recurs precum că odată ce au fost abrogate prevederile art. 32 din Legea nr.

544/1995, ce admiteau recalcularea pensiei judecătorului ținându-se cont de mărimea

salariului lunar al judecătorului în exercițiu sau modificării/creșterii salariului odată cu

numirea acestuia în altă funcție superioară celei deținute, pensia judecătorilor care se

află în exercițiul funcției nu mai are fundamentare legală de a fi recalculată odată cu

majorarea salariului, deoarece acestea contravin circumstanțelor de fapt și de drept

menționate mai sus.

9

În continuare, instanța de recurs remarcă că întru consolidarea soluțiilor instanțele

de judecată întemeiat au ținut cont de și de Hotărârile Curții Constituționale prin care

aceasta s-a expus asupra dreptului la pensie a anumitor categorii de salariați, inclusiv și

a judecătorilor.

În această ordine de idei, Curtea Constituțională prin hotărârea nr. 4 din 27 ianuarie

2000 privind controlul constituționalității unor prevederi din legile care reglementează

asigurarea cu pensii a judecătorilor, procurorilor, anchetatorilor Procuraturii și

funcționarilor publici, a prevăzut că, la adoptarea unor legi noi și a altor acte juridice

este inadmisibil de a diminua protecția juridică a statutului judecătorului, consfințit în

Legea cu privire la statutul judecătorului.

Tot, în jurisprudența Curții Constituționale s-a menționat că un drept social poate fi

obiectul protecției constituționale garantate de art. 46 și, respectiv, art. 1 din Protocolul

nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului numai în cazul când dreptul social

respectiv este dobândit și are o valoare economică. Un drept patrimonial dobândit ar

însemna dreptul la pensia ce se află în plată, care deja are o valoare economică și astfel

constituie un drept de proprietate al persoanei (HCC nr.27 din 20 decembrie 2011).

În hotărârea nr. 25 din 27 iulie 2017 Curtea Constituțională a stipulat că stabilirea

unor garanții materiale ale independenței judecătorului rezidă, în primul rând, în faptul

că ele trebuie să reflecte înaltul statut al judecătorului. De aceea garanțiile materiale ale

independenței judecătorului, stabilite de stat, trebuie să fie asigurate și să se respecte

necondiționat. Este absolut inadmisibil de a diminua protecția juridică a statutului

judecătorului în procesul adoptării unor legi noi.

Prin hotărârea nr. 27 din 20 decembrie 2011 Curtea Constituțională a remarcat

Recomandarea CM/Rec(2010)12 a Comitetului de Miniștri către statele membre cu

privire la judecători: independența, eficiența și responsabilitățile (adoptată la 17

noiembrie 2010, la cea de-a 1098-a întâlnire a delegaților miniștri), conform căreia: “53.

Regulile principale ale regimului de remunerare pentru judecători profesioniști trebuie

stabilite prin lege. 54. Remunerarea judecătorilor trebuie să fie pe măsura rolului și

responsabilităților lor și să aibă un nivel suficient pentru a-i face imuni la orice presiune

menită să influențeze deciziile. Trebuie să existe garanții pentru menținerea unei

remunerații rezonabile în caz de boală, concediu de maternitate sau de paternitate,

precum și pentru plata unei pensii pentru limită de vîrstă, care ar trebui să fie raportate

în mod rezonabil la nivelul de remunerare a judecătorilor în exercițiu. Trebuie introduse

dispoziții legale specifice care să instituie o măsură de protecție împotriva unei reduceri

a remunerației care ar viza în mod specific judecătorii”.

Principiul de bază consfințit de Curtea Constituțională în hotărârile sale adoptate la

acest subiect este că diminuarea cuantumului pensiei calculate, precum și restricțiile la

plata pensiilor, stabilite judecătorilor în modul prevăzut de lege, contravin Constituției,

principiilor fundamentale despre independența organelor judiciare, consfințite în

rezoluțiile Adunării Generale a ONU nr. 40 din 29 noiembrie 1985 si nr. 146 din 13

decembrie 1985, precum si Carta Europeană cu privire la statutul judecătorului, conform

căreia cuantumul pensiei judecătorului trebuie să fie, cât de apropiat posibil de nivelul

ultimei sale remunerări.

În corespundere cu art. 4 alin. (2) din Constituția Republicii Moldova, dacă există

neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului

10

la care Republica Moldova este parte si legile ei interne, prioritate au reglementările

internaționale.

În acest sens, art. 7 din Codul civil, statuează că dacă prin tratatul internațional la

care Republica Moldova este parte sunt stabilite alte dispoziții decât cele prevăzute de

legislația civilă, se vor aplica dispozițiile tratatului internațional.

Drept urmare, se constată că instanța de apel just a respins argumentul Casei

Naționale de Asigurări Sociale precum că prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 52

din 27 iunie 2017 s-a constatat constituționalitatea art. III al Legii nr. 60 din 4 aprilie

2014 pentru modificarea si completarea unor acte legislative, respectiv acesta urmează

a fi aplicat în forma în care există, or, prin hotărârea menționată Curtea în pct. 25

subliniază că noile prevederi legale se vor aplica numai pentru viitor și numai pentru

persoanele care au solicitat acordarea pensiei după intrarea acestora în vigoare, fără a se

aduce atingere drepturilor de pensie stabilite anterior.

În concluzie, se denotă că norma dată nu poate fi aplicată la caz intimatului, care de

fapt a dobândit dreptul la pensie anterior.

Totodată, se reține că fiind întemeiată concluzia instanței de apel privind casarea

hotărârii instanței de fond în partea obligării Casei Naționale de Asigurări Sociale de a

recalcula pensia de la 1 ianuarie 2014 până la 31 martie 2015.

Deoarece, după cum a stabilit instanța ierarhic inferioară, însuși reclamanta/intimata

Maria Malanciuc a recunoscut despre efectuarea recalculării și achitării pensiei pentru

perioada dată.

Iar, în temeiul dispozițiilor art. 123 alin.(6) din Codul de procedură civilă coroborate

cu art. 195 din Codul administrativ, faptele invocate de una din părți nu trebuie dovedite

în măsura în care cealaltă parte nu le-a negat.

În conexiunea celor relatate, instanța de recurs constată că, susținerile recurentului

nu constituie temei de admitere a recursului, deoarece se combat cu cele invocate mai

sus și se axează asupra circumstanțelor, care au fost constatate și elucidate pe deplin de

către instanța de apel și prima instanță, având la bază cumulul de probe apreciate cu

respectarea normelor de drept material și procedural.

Totuși, pentru a nu ignora observațiile recurentului și circumstanțele speciale ale

cauzei (a se vedea, în contrast, Bochan vs Ucraina, 3 mai 2007, parag. 84), instanța de

judecată a reexaminat problema de drept și a fost de acord cu raționamentul instanțelor

de judecată, care a fost completat în faza de recurs pentru a înlătura orice dubiu cu privire

la legalitatea actelor judecătorești.

În esență, punctul de vedere al recurentului oferit în această fază nu a putut modifica

concluziile anterioare (a se vedea Ruminski vs Suedia, 2 mai 2017, parag. 32 – 33).

Pe baza celor prezentate, Colegiul lărgit constată că instanțele ierarhic inferioare au

determinat corect caracterul raportului juridic dintre părți și legile aplicabile soluționării

cauzei, cu completările de rigoare.

Astfel, observațiile recurentului au fost ascultate, iar instanțele de judecată au

răspuns la toate argumentele esențiale ale cauzei (a se vedea deciziile de inadmisibilitate

în cauzele Victor Harovschi vs Moldova, 18 noiembrie 2008; Fundația pentru Copii

Speranța vs Moldova, 17 octombrie 2017 sau Calancea și alții vs. Moldova, 6 februarie

2018, parag. 20, 34 – 35).

Din considerentele menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

11

lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul depus de

către Casa Națională de Asigurări Sociale și a menține decizia instanței de apel.

În conformitate cu art. 248 alin. (1) lit. a), alin. (2), 258 alin. (3) din Codul

administrativ, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se respinge recursul depus de către Casa Națională de Asigurări Sociale.

Se menține decizia din 28 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, adoptată în

cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de către

Maria Malanciuc împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la

contestarea actului administrativ și obligarea emiterii actului administrativ individual

favorabil.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Ala Cobăneanu

Victor Burduh

Anatolie Țurcan

Nicolae Craiu

12