3ra-729/20 — contestarea actului administrativ

3ra-729/20 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 3ra-729/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud: I. Secrieru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: V. Clima, E. Palanciuc, A. Malîi)

Î N C H E I E R E

22 iulie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Victor Burduh

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului deсlarat de Casa Națională de Asigurări

Sociale,

în cauza de contencios administrativ la acțiunea depusă de Iulia Grosu împotriva

Casei Naționale de Asigurări Sociale privind contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei din 12 martie 2020 a Curții de Apel Chișinău prin care a fost

respins apelul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale împotriva hotărârii din

07 octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

c o n s t a t ă:

La 15 mai 2019, Iulia Grosu, reprezentat de avocatul Stanislav Grosu, a depus

cerere de chemare în judecată împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale privind

contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii reclamanta Iulia Grosu a indicat că la data de 01 aprilie

2019, s-a adresat către Casa Teritorială de Asigurări Sociale Bălți și Casa Națională de

Asigurări Sociale cu cerere în care a solicitat recalcularea și achitarea pensiei conform

art. 32 al Legii nr. 544 din data de 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului în

mărime de 80 % din salariul lunar de funcție pentru anii 2015-01 aprilie 2019, cât și

achitarea pe viitor a pensiei conform normei date în mărime de 80 % din salariul lunar

de funcție. Pârâții Casa Teritorială de Asigurări Sociale Bălți și Casa Națională de

Asigurări Sociale au recepționat cererile înaintate la data de 03 aprilie 2019, astfel prin

răspunsul din data de 02 mai 2019, Casa Națională de Asigurări Sociale a refuzat

calcularea și achitarea pensiei conform solicitărilor reclamantei cu mențiunea că

judecătorilor care activează în continuare în funcție nu li se recalculează pensia

conform art. 32 alin. (1) al Legii nr. 544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul

judecătorului. Astfel, deoarece activează în continuare în funcție, temei de recalculare

a pensiei nu există.

Reclamanta a relatat că activează în funcție de judecător o perioadă de 29 ani,

ultima funcție deținută fiind judecător al Curții de Apel Bălți, deci primește o pensie în

1

mărime de 80% din salariul judecătorului Curții de Apel Bălți în cuantum de 11627,2

lei conform deciziei Casei Naționale de Asigurări Sociale din 2010 recalculată în anul

judecător al Curții de Apel Bălți a constituit corespunzător, anului 2015-16146 lei;

anul 2016 – 19827 lei; anul 2017 – 21809,70 lei; perioada 2018-01 decembrie 2018 –

24498 lei; 01 decembrie 2018 – 26350 lei.

Reclamanta a menționat că Casa Națională de Asigurări Sociale nu contestă

salariul său de funcție și nici stagiul de muncă și susține că asigurarea judecătorilor cu

pensie se realizează conform actelor speciale și anume Legea nr. 544 cu privire la

statutul judecătorului și Legea nr. 156 din 14 octombrie 1998 privind sistemul public

de pensii, care nu prevăd reducerea cuantumului pensiei judecătorilor.

Reclamanta a specificat că prin hotărârea nr. 27 din 20 decembrie 2011 a Curții

Constituționale a fost declarat neconstituțional art. 46/1 al Legii nr. 156 din

14 octombrie 1998 privind sistemul public de pensii și art.32 a Legii cu privire la

statutul judecătorilor. Respectiv, prin Legea nr. 60 din 04 aprilie 2014 au fost abrogate

aceste norme.

Reclamanta a relatat că Legea nr.60 din 04 aprilie 2014 pentru modificarea și

completarea unor acte normative a stabilit pentru art.32 al Legii nr. 544 următorul

conținut ”judecătorul care a atins vârsta de 50 ani și are vechime în muncă de cel puțin

20 ani dintre care 12 ani 6 luni a activat în funcția de judecător, are dreptul la pensie

pentru vechime în muncă în proporție de 55 % din salariul mediu lunar, iar pentru

fiecare an complet de muncă peste vechimea de 20 ani – 3%, dar în total nu mai mult

de 80 % din salariul mediul lunar. Pensia se recalculează ținând cont de mărimea

salariului lunar al judecătorului în exercițiu. În acest context, reclamanta Iulia Grosu a

invocat că art. 32 al Legii cu privire la statutul judecătorului statuează că pensia

judecătorului se recalculează ținându-se cont de mărimea salariului lunar al

judecătorului în exercițiu, fără careva limitări și fără ca legiuitorul să facă diferență

între judecătorii aflați în funcție și cei demisionați.

Reclamanta a menționat că la adoptarea acestei legi legiuitorul s-a ghidat

exclusiv de Hotărârea nr. 4 din data de 27 ianuarie 2000 a Curții Constituționale, prin

care s-a reținut că la elaborarea unor legi noi și a altor acte juridice este inadmisibil de

a diminua protecția juridică a statutului judecătorului întru respectarea principiului

respectării drepturilor dobândite anterior în mod licit.

Totodată, reclamanta a specificat că Hotărârea nr. 27 din 20 decembrie 2011 a

Curții Constituționale denotă că un drept social poate fi obiectul protecției

constituționale garantate de art. 46 din Constituție și respectiv art. (1) Protocolul 1 al

CEDO numai în cazul când dreptul social respectiv este dobândit și are valoarea

economică. În lumina celor reținute, reclamanta a reiterat că aceste prevederi stabilesc

că, recalcularea pensiei urmează să aibă loc reieșind din cuantumul dreptului

patrimonial dobândit și anume ținându-se cont de mărimea salariului lunar al

judecătorului Curții de Apel Bălți în exercițiu fără careva limitări. Contrar acestor

circumstanțe, consideră că Casa Națională de Asigurări Sociale i-a calculat și achitat

greșit pensia și anume în perioada 01 aprilie 2015-01 aprilie 2016 din salariul de 16146

2

lei cuantumul pensiei urma să fie de 12916, 80 lei și nu de 11627, 20 lei care a fost

achitat, diferența lunară constituind 4234, 40 lei, iar în total 15475, 20 lei, în perioada

01 aprilie 2016 - 01 aprilie 2017, salariul a constituit 19827 lei, cuantumul pensiei

urmând să fie de 15681, 60 lei și nu de 11627, 20 lei achitat, diferența lunară fiind de

4234, 40 lei, iar în total suma de 50812, 80 lei, în perioada 01 aprilie 2017 - 01 aprilie

2018, salariul de funcție a constituit suma de 21809, 70 lei, cuantumul pensiei achitate

de 11627, 20 lei, urmând a fi de 17447, 76 lei, diferența lunară a constituit suma de

5820,56 lei, iar în total suma de 69846, 72 lei; pentru perioada 01 aprilie 2018 -

01 decembrie 2018 – salariul – 24498 lei; pensia achitată de 11627, 20 lei, care urma

să fie achitată – 19598, 40 lei, diferența lunară – 7971, 20 lei, iar în total suma de

63769, 60 lei și pentru perioada 01 decembrie 2018-01 aprilie 2019, salariul a constituit

26350 lei, pensia achitată de 11627,20 lei, care urma să fie achitată – 21080 lei,

diferența lunară de 9452, 80 lei, iar suma totală de -37811, 20 lei. Iar, în total pentru

perioada de 01 aprilie 2015 - 01 aprilie 2019, reclamanta a invocat o diferență de pensie

în sumă de 237697, 52 lei.

Reclamanta a notat că prevederile legii cuprinse în art. III al Legii nr. 60 din

04 aprilie 2014 pentru modificarea și completarea unor acte, potrivit cărora judecătorii

care beneficiază de plata pensiei, dar continuă să activeze în funcție de judecător vor

primi pensie în mărimea stabilită până la data intrării în vigoare a Legii nominalizate,

care urmează a fi aplicată în coraborare cu prevederile art. 31 alin. (1) din Legea cu

privire la statutul judecătorului, care a suferit modificări prin Legea nr. 60 din 04 aprilie

2014 și care stabilește că pensia judecătorului se calculează ținându-se cont de mărimea

salariului lunar al judecătorului în exercițiu.

Reclamanta a invocat că art. III din Legea nr. 60 din 04 aprilie 2014 pentru

modificarea și completarea unor acte legislative nu se atribuie la legea cu privire la

statutul judecătorului, legiuitorul omițând să indice care lege a fost modificată prin

această normă. Astfel, reținând principiul de bază consfințit în Hotărârile Curții

Constituționale potrivit cărora asigurarea cu pensii a judecătorilor este reglementată

prin acte juridice speciale unitare și obligatorii care sunt Legea nr. 544 cu privire la

statutul judecătorului și Legea nr.156 din 14 octombrie 1998 privind sistemul public

de pensii, reclamanta consideră că art. III menționat nu poate fi aplicat separat. Mai

mult că, la data intrării în vigoare a art. III a Legii nr. 60, deja beneficia de pensie în

mărime de 80 % din salariul judecătorului în exercițiu. Respectiv, reclamanta consideră

că norma dată nu are efect retroactiv, deoarece ea deja obținuse un ”bun” în sensul art.1

din protocolul 1 CEDO.

La fel, reclamanta a făcut referire la Hotărârea nr. 52 din data de 27 iunie 2017

a Curții Constituționale, conform căreia s-a accentuat că noile prevederi legale se vor

aplica doar pentru viitor și numai pentru persoanele care au solicitat acordarea pensiei

după intrarea în vigoare a legii, fără a aduce atingere drepturilor de pensie stabilite

anterior. Tratarea în alt mod a prevederilor legale în baza cărora judecătorii aflați în

funcție au dreptul de a primi pensie în raport cu salariul lunar al judecătorului în funcție

ar contraveni Constituției și protocolului 1 al CEDO, precum și diminuarea

3

cuantumului pensiei judecătorilor stabilite în modul prevăzut de lege, contravin art.art.

6, 16, 47, 54 și 116 din Constituție, principiilor fundamentale despre independența

organelor juridice consfințite în rezoluția Adunării generale a ONU nr. 40 , nr. 146

precum și în Carta Europeană cu privire la statutul judecătorului, potrivit căruia

cuantumul pensiei judecătorului trebuie să fie cât mai apropiat posibil de nivelul

ultimei sale remunerări.

Reclamanta a punctat că întru respectarea principiului securității raporturilor

juridice, respectării drepturilor dobândite anterior în mod licit, dreptului la un proces

echitabil și aplicarea uniformă a legislației, urmează a se reține și jurisprudența Curții

Supreme de Justiție și a CtEDO.

Reclamanta Iulia Grosu a solicitat anularea răspunsului Casei Naționale de

Asigurări Sociale nr. G-883/19 din 02 mai 2019 privind refuzul recalculării pensiei ca

fiind neîntemeiat, încasarea din contul Casei Naționale de Asigurări Sociale în

beneficiul reclamantei a diferenței de pensie neachitate pentru perioada: 01 aprilie

2015-01 aprilie 2016 – 15475, 20 lei, perioada 01 aprilie 2016 - 01 aprilie 2017 –

50812, 80 lei, perioada 01 aprilie 2017 - 01 aprilie 2018 – 69846, 72 lei, perioada

01 aprilie 2018-01 decembrie 2018 – 63769, 60 lei, perioada 01 decembrie 2018 -

01 aprilie 2019 – 37811, 20 lei, iar în total suma de 237697, 52 lei, obligarea Casei

Naționale de Asigurări Sociale de ai recalcula și achita reclamantei începând cu data

de 01 aprilie 2019 pentru viitor pensie în corespundere cu art. 32 al Legii nr. 544 din

20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului în mărime de 80 % din salariul lunar

achitat efectiv, cât și încasarea cheltuielilor de judecată.

În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea de chemare în judecată în baza art. 20,

189, 206, 208, 209, 211, 212, 224 al Codului administrativ, a Legii nr. 544 din 20 iulie

1995 cu privire la statutul judecătorului și la Legea nr. 156 din 14 octombrie 1998

privind sistemul public de pensii.

Prin hotărârea din 07 octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani s-a

admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Iulia Grosu împotriva Casei

Naționale de Asigurări Sociale privind anularea refuzului și obligarea efectuării

recalculului pensiei, s-a anulat refuzul Casei Naționale de Asigurări Sociale nr.

G-883/19 din 02 mai 2019, s-a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale să calculeze

și să achite Iuliei Grosu diferența de pensie pentru perioada 01 aprilie 2015 – 01 aprilie

2019, formată din mărimea pensiei calculată din salariul lunar al judecătorului în

exercițiu și pensia achitată efectiv, s-a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale de

a recalcula și achita pensia Iuliei Grosu, începând cu 01 aprilie 2019 și pe viitor, în

corespundere cu prevederile art. 32 alin. (1) din Legea nr. 544 din 20 iulie 1995 cu

privire la statutul judecătorului, în cuantum de 80 % din salariul lunar al judecătorului

în exercițiu.

Prin decizia din 12 martie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale împotriva hotărârii din 07 octombrie

2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, în cauza de contencios administrativ la

acțiunea depusă de Iulia Grosu împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale privind

contestarea actului administrativ.

4

Instanța de apel a stabilit că Iulia Grosu activează în funcția de judecător la

Curtea de Apel Bălți. La fel, actele cauzei atestă că la 10 ianuarie 2010,

reclamantei/intimatei Iulia Grosu i-a fost stabilită pensia pentru vechime în muncă, în

mărime de 80 % reieșind din salariul de funcție de judecător la Curtea de Apel, funcție

deținută la momentul stabilirii pensiei pentru o perioadă de 20 ani și 06 luni, cuantumul

căreia până la 01 ianuarie 2013, constituia 4440 lei/lunar. (f.d. 16) Ulterior, prin Legea

nr. 37 din 07 martie 2013 pentru modificarea și completarea Legii nr. 355-XVI din

23 decembrie 2005 cu privire la sistemul de salarizare în sectorul bugetar, de la

01 ianuarie 2013, cuantumul pensiei a fost recalculat în temeiul art. 32 din Legea nr.

544-XII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului reieșind din salariul

judecătorului Curții de Apel și constituia suma de 5896 lei. (f.d. 16)

Instanța de apel a reținut că începând cu 01 ianuarie 2014, pensia judecătorului

Curții de Apel Bălți, Iulia Grosu, a fost recalculată reieșind din majorarea salariului

judecătorului în exercițiu, în temeiul Legii nr. 328 din 23 decembrie 2013 cu privire la

salarizarea judecătorilor, luând în considerație vechimea în muncă de judecător la

momentul stabilirii pensiei pentru vechime în muncă, astfel fiind stabilită pensia până

în prezent de 11627, 20 lei/lunar. (f.d. 3,16)

Instanța de apel a mai reținut că începând cu anul 2015, judecătorul Curții de

Apel Bălți, Iulia Grosu, deținea un salariul de funcție de 16146 lei. (f.d. 8) Începând cu

anul 2016, reclamanta/intimata Iulia Grosu deținea un salariul de funcție în sumă de

19827 lei. (f.d. 9) Începând cu anul 2017, reclamanta/intimata Iulia Grosu deținea un

salariul de funcție în sumă de 21809, 70 lei. (f.d. 10) Începând cu anul 2018,

reclamanta/intimata Iulia Grosu deținea un salariul de funcție în sumă de 24498 lei.

(f.d. 11) În final, începând cu anul 2019, Iulia Grosu deținea un salariul de funcție în

sumă de 26350 lei. (f.d. 12)

La data de 01 aprilie 2019, Iulia Grosu a depus la Casa Națională de Asigurări

Sociale cerere prealabilă prin care a solicitat recalcularea și achitarea diferenței de

pensie neachitată pentru perioada anilor 2015 – prezent, reieșind din salariile de funcție

enunțate, cât și recalcularea și achitarea pensiei pe viitor, în temeiul art. 32 din Legea

nr. 544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului în mărime de 80% din

salariul de funcție. (f.d. 13) Prin răspunsul Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. G-

883/19 din 02 mai 2019, s-a comunicat faptul că nu există temei legal pentru achitarea

diferenței de pensie neachitată pentru perioada anilor 2015 – prezent, cât și recalcularea

și achitarea pe viitor a cuantumului pensiei pentru vechime în muncă ca judecător în

temeiul art. 32 alin. (1) din Legea nr. 544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul

judecătorului (f.d. 16).

Instanța de apel a constatat că obiectul material al prezentei acțiuni civile î-l

constituie obligarea recalculării și achitării pensiei în cuantum de 80 % în dependență

de majorarea generală a salariului judecătorului Curții de Apel, începând cu 01 aprilie

2015 până în prezent, cât și obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale de a

recalcula și a achita pe viitor pensia pentru vechime în muncă în corespundere cu art.

5

32 din Legea nr. 544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului în mărime de

80% din salariul lunar de funcție a judecătorului în exercițiu.

În conformitate cu prevederile art. 32 din Legea nr. 544 din 20 iulie 1995 cu

privire la statutul judecătorului, pensia judecătorului se recalculează ținându-se cont de

mărimea salariului judecătorului în exercițiu.

Instzanța de apel a menționat că la data de 04 aprilie 2014 a fost adoptată Legea

nr. 60 pentru modificarea și completarea unor acte legislative (în vigoare de la 16 mai

2014), prin care a fost modificată și completată Legea nr. 544-XIII din 20 iulie 1995

cu privire la statutul judecătorului. Urmare a modificărilor operate, art. 32 din Legea

nr. 544-XIII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului are următorul conținut,

judecătorul care a atins vârsta de 50 de ani și are o vechime în muncă de cel puțin 20

de ani, dintre care cel puțin 12 ani și 6 luni a activat în funcția de judecător, are dreptul

la pensie pentru vechime în muncă în proporție de 55 % din salariul mediu lunar, iar

pentru fiecare an complet de muncă peste vechimea de 20 de ani – de 3 %, dar în total

nu mai mult de 80 % din salariul mediu lunar. Pensia judecătorului se recalculează

ținându-se cont de mărimea salariului lunar al judecătorului în exercițiu. Totodată, art.

III din Legea nr. 60 din 04 aprilie 2014 stabilește că, judecătorii care beneficiau de

plata pensiei, dar continuă să activeze în funcția de judecător vor primi pensie în

mărimea stabilită până la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Corespunzător, instanța de apel a reținut că în rezultatul modificărilor,

judecătorii, care beneficiază de plata pensiei, dar continuă să activeze în funcția de

judecător, nu mai beneficiază de dreptul la recalcularea pensiei, ținându-se cont de

mărimea salariului lunar al judecătorului în exercițiu. Legea nr. 290 din 16 decembrie

2016 pentru modificarea și completarea unor acte legislative, pct. II prevede că,

judecătorul are dreptul la pensie în condițiile Legii nr. 156 din 14 octombrie 1998

privind sistemul public de pensii, iar art. 33 din legea precitată prevede că,

reexaminarea drepturilor la pensie se efectuează în cazul persoanelor care continuă să

activeze după realizarea dreptului la pensie pentru limită de vârstă. Art. VIII alin. (3)

din Legea nr. 290 din 16 decembrie 2016, în vigoare la momentul adresării reclamantei

cu solicitarea privind recalcularea pensiei, prevede că pct. 25 din articolul III în partea

ce ține de art. 33 alin. (1) lit. c) și alin. (41 ) se aplică în cazul pensiilor pentru limită

de vârstă stabilite începând cu 01 ianuarie 2017. La caz, se reține că, în Hotărârea nr.

9 din 30 martie 2004 pentru controlul constituționalității unor prevederi ale art. I pct.

22 și art. II-V din Legea nr. 358- XV „pentru modificarea și completarea unor acte

legislative”, Curtea Constituțională a menționat că, dreptul subiectiv, constituit în baza

unei legi anterioare, nu poate fi atins de cel născut sub imperiul unei legi posterioare.

Legea nouă nu este susceptibilă aplicării unor fapte din trecut, cazurile contrare intrând

în contradicție cu art. 22 din Constituție.

La fel, Hotărârea Curții Constituționale nr. 4 din 27 ianuarie 2000 prevede că, la

adoptarea unor legi noi și a altor acte juridice este inadmisibil de a diminua protecția

juridică a statutului judecătorului, consfințit în Legea cu privire la statutul

judecătorului. Curtea Constituțională s-a pronunțat univoc asupra faptului că,

6

cuantumul pensiei, stabilit printr-o lege anterioară, nu poate fi micșorat, iar plata

pensiei fixate nu poate fi suspendată printr-un act normativ adoptat ulterior. Conform

art. 28 alin. (l) din Legea nr. 317-XIII din 13 decembrie 1994 cu privire la Curtea

Constituțională, actele Curții Constituționale sunt acte oficiale și executorii, pe întreg

teritoriul țării, pentru toate autoritățile publice și pentru toate persoanele juridice și

fizice. Conform regulii generale, legea nouă poate modifica regimul juridic al dreptului

anterior, îl poate suprima sau îl poate înlocui cu un alt drept, însă legea nouă nu poate

desființa modalitatea prin care legea anterioară a instituit dreptul respectiv și efectele

lui.

În această ordine de idei, instanța de apel a relatat că reclamanta/intimata Iulia

Grosu a dobândit dreptul la pensie la data de 10 ianuarie 2009, în condițiile art. 32 alin.

(1) din Legea nr. 544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului, care prevedea

recalcularea pensiei în funcție de salariul judecătorului în exercițiu.

Invocând netemeinicia și ilegalitatea deciziei instanței de apel, la data de

27 mai 2020, Casa Națională de Asigurări Sociale a contestat-o cu recurs, solicitând

admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel cu pronunțarea unei noi decizii.

În motivarea recursului recurenta a invocat că, nu este de acord cu decizia

contestată, deoarece instanța de apel la adoptarea acesteia nu a constatat și elucidat pe

deplin circumstanțele ce au importanță pentru soluționarea justă a cauzei, a aplicat

eronat normele de drept material și procedural și nu a fost aplicată legea care trebuia să

fie aplicată.

Recurenta a indicat că conform listei judecătorilor care beneficiază de pensie

pentru vechime în muncă și continuă să activeze în continuare în funcție de judecător

prezentată de Consiliul Superior al Magistraturii prin srisorea din 15 aprilie 2016

intimata Iulia Grosu continuă să activeze în funcție de judecător.

Recurenta Casa Națională de Asigurări Sociale a relatat că la data de 16 mai 2014

a intrat în vigoare Legea nr. 60 din 04 aprilie 2014 pentru modificarea și completarea

unor acte legislative (Monitorul Oficial nr.115- 119/304 din 16 mai 2014), prin care a

fost modificată și completată Legea nr. 544-XIII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul

judecătorului. Prin Legea nr.60 din 04 aprilie 2014, au fost modificate, în speță,

reglementările legale ce prevăd asigurarea cu pensie a judecătorilor (acelor aflați în

demisie, cât și acelor ce se află în execițiu funcției).

Recurenta Casa Națională de Asigurări Sociale a invocat că după modificarea și

completarea art. 32 din Legea nr. 544-XIII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul

judecătorului, articolul menționat are următorul conținut: judecătorul care a atins vârsta

de 50 de ani și are o vechime în muncă de cel puțin 20 de ani, dintre care cel puțin 12

ani și 6 luni a activat în funcția de judecător, are dreptul la pensie pentru vechime în

muncă în proporție de 55% din salariul mediu lunar, iar pentru fiecare an complet de

muncă peste vechimea de 20 de ani - de 3%, dar în total nu mai mult de 80% din salariul

mediu lunar. Pensia judecătorului se recalculează ținându-se cont de mărimea salariului

lunar al judecătorului în exercițiu. Prevederile alin.(1) se aplică și judecătorilor care au

activat în instanțele internaționale, luîndu-se în calcul salariul mediu lunar al

judecătorului Curții Supreme de Justiție. Pensia pentru vechime în muncă stabilită în

condițiile alin.1 se plătește doar judecătorilor demisionați și judecătorilor eliberați din

7

funcție în legătură cu atingerea plafonului de vîrstă. În cazul în care judecătorii

demisionați sînt numiți iarăși în funcția de judecător, plata pensiei se suspendă.

Recurenta Casa Națională de Asigurări Sociale a declarat că Ministerul Justiției

prin scrisoarea nr. 03/3250 din 03 aprilie 2015 a explicat cum se recalculează pensiile

stabilite până la data de 16 mai 2014 (data intrării în vigoare a Legii nr. 60 din 04 aprilie

2014), judecătorilor demisionați și judecătorilor eliberați din funcție în legătură cu

atingerea plafonului de vârstă. Iar, pensiile stabilite până la intrarea în vigoare a Legii

nr. 60 din 04 aprilie 2014, judecătorilor care activează în continuare în funcție de

judecător nu se mai suspun recalculării în temeiul art. 32 alin. (1) din Legea nr. 544 din

20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului.

Recurenta Casa Națională de Asigurări Sociale a menționat că judecătorii care

sunt la pensie, au vârsta de 50 ani, dar nu au atins plafonul de vârstă 65 de ani și

continuă să activeze în funcția de judecător vor beneficia de plata salariului și de pensia

anterior stabilită, dar care nu va fi majorată în raport cu noile salarii. Odată ce va

demisiona sau se va elibera din funcția de judecător în legătură cu atingerea plafonului

de vârstă, judecătorul va beneficia de recalcularea pensiei conform salariului pe care l-

a primit în ultima perioadă. Odată ce au fost abrogate prevederile art. 32 din Legea nr.

544/1995, ce admiteau recalcularea pensiei judecătorului, ținându-se cont de mărimea

salariului lunar al judecătorului în exercițiu sau modificării/creșterii salariului odată cu

numirea acestuia în altă funcție superioară celei deținute, pensia judecătorilor care se

află în exercițiul funcției nu mai are fundamentare legală de a fi recalculată odată cu

majorarea salariului. Dreptul la recalcularea pensiei de fapt fiind rezervat doar

judecătorilor demisionați și judecătorilor eliberați din funcție în legătură cu atingerea

plafonului de vârstă, precum și indică alin. (3) al art. 32 din Legea nr. 544 din 20 iulie

1995 cu privire la statutul judecătorului.

Recurenta Casa Națională de Asigurări Sociale consideră că nu pot fi reținute

alegațiile reclamantei precum că art. III al Legii nr. 60 din 04 aprilie 2014, nu se atribuie

la Legea nr. 544/1995, ori, la caz legislatorul s-a referit concret anume la acest tip de

funcționari de stat - judecători, activitatea cărora este reglementată de Legea nr. 544

din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului.

La 18 iunie 2020 Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa Iuliei Grosu și

avocatului Stanislav Grosu copia recursului declarat de Casa Națională de Asigurări

Sociale împotriva deciziei din 12 martie 2020 a Curții de Apel Chișinău (f.d. 98 vol.

I).

Completul specializat relevă că Iulia Grosu și avocatul Stanislav Grosu au

recepționat copia recursului expediat de Casa Națională de Asigurări Sociale, fapt

confirmat prin avizele de recepție anexate la materialele cauzei (f.d. 100-101 vol. I).

La 20 iulie 2020 Iulia Grosu, a depus prin intermediul oficiului poștal, referința

prin care a solicitat declararea recursului inadmisibil.

Conform art. 245 din Codul administrativ, recursul se depune la instanța de apel

în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu

stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de

Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se

depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de

apel.

Completul relevă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost adoptată la

8

12 martie 2020, însă reprezentantul Casei Naționale de Asigurări Sociale, Aliona

Trofim nu a fost prezentă în ședința instanței de apel, atunci când dispozitivul deciziei

a fost emis și pronunțat. Decizia recurată a fost notificată recurentei Casei Naționale

de Asigurări Sociale la 05 mai 2020, fapt ce se confirmă prin dovada de expediere

poștală anexată la materialele cauzei (f.d. 89, vol. I) ).

Prin Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova nr.55 din 17 martie 2020 a fost

declarată stare de urgență pe întreg teritoriul Republicii Moldova pe perioada 17 martie

-15 mai 2020.

Prin dispoziția nr. 1 din data de 18 martie 2020 a Comisiei pentru Situații

Excepționale a Republicii Moldova termenele de exercitare a căilor de atac aflate în

curs la data instituirii stării de urgență se întrerup, urmând a curge noi termene, de

aceeași durată, de la data încetării stării de urgență, termenul de declarare a recursului

pentru Casa Națională de Asigurări Sociale după întrerupere a început a curge de la

data de 16 mai 2020.

În aceste circumstanțe recursul motivat înaintat de către Casa Națională de

Asigurări Sociale la 27 mai 2020, se consideră a fi depus în termen.

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

îl consideră drept inadmisibil, din următoarele motive.

Prin prisma art. 246, alin. (l) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul

se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din art. 246 Codul

administrativ, recursurile se declară inadmisibile în special în cazurile enumerate la

literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul

neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv

al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient

de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din

examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că Codul administrativ dezvoltă

nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din

perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și

material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate, într-o eventuală

examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs reține că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs

trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate

mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării

recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la

art. 245, alin.(2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs

în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească

9

cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont

pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal

fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, 7 p. 141, § 39). La fel,

conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și

procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme

cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31,

Seria A, nr. 212-A).

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

conchide că cererea de recurs depusă de către recurenta Casa Națională de Asigurări

Sociale este inadmisibilă.

Conform art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Victor Burduh

Nina Vascan

10