3ra-684/21 — anularea actului administrativ si obligarea acordarii protectiei internationale

Dosarul nr. 3ra-684/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud. G. Ciobanu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Bostan, I. Muruianu, G. Dașchevici)

Î N C H E I E R E

18 august 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Victor Burduh

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului depus de avocata Rodica Șpac, în interesele

lui Chowdhury Tanbir Rahman,

în cauza de contencios administrativ la acțiunea înaintată de Chowdhury Tanbir

Rahman împotriva Direcției Azil și Integrare a Biroului Migrație și Azil al

Ministerului Afacerilor Interne, terț Serviciul de Informații și Securitate, cu privire la

anularea actului administrativ individual defavorabil și obligarea emiterii actului

administrativ individual favorabil,

împotriva deciziei din 16 martie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La data de 21 iunie 2019, avocata Rodica Șpac, acționând în interesele

reclamantului Chowdhury Tanbir Rahman, a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Direcției Azil și Integrare a Biroului Migrație și Azil al Ministerului

Afacerilor Interne, terț Serviciul de Informații și Securitate, prin care a solicitat anularea

deciziei nr. 45/19/DAI din 24 aprilie 2019 și obligarea acordării protecției

internaționale.

În motivarea acțiunii s-a indicat că, prin decizia nr. 45/19/DAI din 24 aprilie 2019

a Direcției azil și integrare a Biroului migrație și azil, a fost decisă neacordarea lui

Chowdhury Tanbir Rahman a azilului. Decizia i-a fost comunicată la 31 mai 2019.

Reclamantul, născut la xxxxxx în orașul xxxxx, Bangladesh, de naționalitate

xxxxx, a venit în Republica Moldova din cauza problemelor iscate între Partidul

Naționalist din Bangladesh și Partidul opoziționist Ammileg. Chowdhury Tanbir

Rahman a invocat că, a devenit membru al partidului Naționalist din Bangladesh în anul

2007.

Totodată, familia sa a făcut parte din cadrul Partidului Naționalist din

Bangladesh. Tatăl său a fost răpit de către membrii Partidului opoziționist

„Ammileg” și familia sa a decis să plece din țară. Reclamantul nu dorește să se întoarcă

în Bangladesh, deoarece îi este frică pentru viața sa.

Invocînd prevederile art. 42, alin. (2) art. 43, art. 48 al Legii privind azilul,

art. 19 din Constituție, art. 33 din Convenția privind statutul refugiaților, încheiată la

Geneva la 28 iulie 1951, art. 17 al Legii nr. 270 privind azilul în Republica

Moldova, consideră reclamantul că, în decizia contestată, lipsește atât cercetarea

1

tuturor aspectelor relevante ale cererii de azil, prevăzută de art. 42 al Legii nr.

270, cât și informații precise și actualizate din surse diferite despre situația generală

din țara de origine, impuse de art. 43, dar și întemeierea autorităților competente

pe evenimente care au avut loc anterior părăsirii țării de origine, cât și pe cele care

s-au desfășurat ulterior părăsirii țării sale de origine, care este obligatorie în virtutea

prevederilor art. 48 al aceleiași Legi nr. 270.

Susține reprezentantul reclamantului că, decizia contestată este pasibilă de anulare

deoarece este ilegală în fond, fiind emisă contrar prevederilor Legii nr. 270 cu

privire la azilul în Republica Moldova.

Prin hotărîrea din 30 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, s-a respins

ca fiind neîntemeiată acțiunea înaintată de Chowdhury Tanbir Rahman împotriva

Direcției Azil și Integrare a Biroului Migrație și Azil al Ministerului Afacerilor Interne,

terț Serviciul de Informații și Securitate privind anularea deciziei nr. 45/19/DAI

din 24 aprilie 2019 și obligarea acordării protecției internaționale.

Invocând ilegalitatea hotărârii instanței de fond, la 2 august 2020, Chowdhury

Tanbir Rahman, prin intermediul reprezentantului său, avocatul Șpac Rodica a depus

apel nemotivat împotriva hotărârii din 30 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani), iar motivarea apelului a fost depusă la 15 noiembrie 2020, cu respectarea

prevederilor art. 232 alin. (2) Cod administrativ

Prin decizia din 16 martie 2021 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul depus

și s-a menținut hotărîrea primei instanțe.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel, prin prisma normelor de drept

material ce reglementează raportul juridic litigios, în raport cu circumstanțele cauzei, a

reținut ca fiind întemeiată și legală soluția primei instanțe referitoare la netemeinicia

acțiunii, având în vedere că, solicitantul de azil nu este expus unui risc serios de a fi

condamnat la moarte sau de a executa o astfel de pedeapsă, acesta nesăvîrșind

nici o infracțiune pentru care să fie urmărit de către autorități. De asemenea, acesta nu

a fost supus unor astfel de tratamente inumane sau degradante și nu se poate stabili că

solicitantul riscă o amenințare serioasă individualizată în situație de violență

generalizată, părăsind țara de origine, din alte considerente.

Raportînd normele citate la circumstanțele cauzei, instanța de control judiciar a

constatat că Chowdhury Tanbir Rahman nu a fost constrîns să părăsească Republica

Bangladesh într-un mod forțat, iar situația din țara de origine al solicitantului de azil

nu prezintă un pericol atît pentru viața, cît și pentru securitatea acestuia în cazul

întoarcerii în țara de origine.

Avînd în vedere cele menționate, instanța a considerat că Chowdhury Tanbir

Rahman nu îndeplinește condițiile necesare pentru acordarea protecției umanitare

conform art. 19 din Legea nr. 270 din 18 decembrie 2008 privind azilul în Republica

Moldova.

La 13 mai 2021, avocata Rodica Șpac, în interesele lui Chowdhury Tanbir

Rahman, a depus recurs împotriva deciziei din 16 martie 2021 a Curții de Apel Chișinău.

În susținerea recursului, a invocat că instanțele ierarhic inferioare nu au examinat

sub toate aspectele cele invocate de către Chowdhury Tanbir Rahman în cererea de

chemare în judecată, precum și în cererea de apel, la fel nu au ținut cont de prevederile

legale invocate.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel ca

instanță de fond, precum și deciziile instanței de apel, pot fi contestate cu recurs.

2

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) Cod administrativ, recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă

legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme

de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se

depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de

apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 16 martie 2021, fiind

notificată reprezentantului recurentului în data de 4 mai 2021, fapt ce se confirmă prin

avizul anexat la dosar (f.d. 32, vol. II). Astfel, recursul depus la 13 mai 2021 este în

termen.

La 24 mai 2021, în adresa intimaților a fost expediată copia recursului, cu

înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței, astfel încît, prin referința depusă la

18 iunie 2021, Serviciul de Informații și Securitate a solicitat respingerea recursului,

indicînd că instanța de apel a examinat sub toate aspectele circumstanțele cauzei și a

emis o decizie întemeiată și motivată.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de avocata Rodica Șpac, în

interesele lui Chowdhury Tanbir Rahman, în raport cu materialele cauzei, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră

inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 246, alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul

se declară ca atare printr-o încheiere, iar, în acord cu alin. (2) din art. 246 Cod

administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele

a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate, ci urmează să

însușească, în condițiile Codului administrativ, exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de

inadmisibilitate și, în același timp, oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a

filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale

de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii în

completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării

unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne

deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă

instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că, pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o

motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest argument

rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul

administrativ, și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin. (2) din

Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele

expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea

3

rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont,

pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal

fundamental.

În acest sens, CtEDO, în jurisprudența sa constantă, statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național

și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre

din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței

CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică

doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus

de avocata Rodica Șpac, în interesele lui Chowdhury Tanbir Rahman.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de avocata Rodica Șpac, în interesele lui Chowdhury Tanbir

Rahman, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului

Judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Victor Burduh

Nicolae Craiu

4