3ra-100/22 — anularea actului administrativ si obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil

3ra-100/22 — anularea actului administrativ si obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3ra-100/22

2-20133028-01-3ra-08022022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud. A. Paniș)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Bostan, V. Negru, Gr. Dașchevici)

Î N C H E I E R E

20 aprilie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului depus de către Aliev Tavakal, reprezentat de

avocatul Rodica Șpac,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

către Aliev Tavakal împotriva Biroului migrație și azil al Ministerului Afacerilor

Interne cu privire la anularea actului administrativ și obligarea emiterii actului

administrativ individual favorabil,

împotriva deciziei din 30 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 26 octombrie 2020, Aliev Tavakal a depus cerere de chemare în judecată în

procedura contenciosului administrativ împotriva Biroului migrație și azil al

Ministerului Afacerilor Interne cu privire la anularea actului administrativ și obligarea

emiterii actului administrativ individual favorabil.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că prin decizia nr. 78/20/DAI din 23

septembrie 2020 emisă de Direcția azil și integrare a Biroului migrație și azil, s-a decis

neacordarea azilului în privința sa. Decizia dată i-a fost comunicată la 24 septembrie

2020.

Reclamantul a menționat că este născut la data de 10 aprilie 1971 în regiunea

Hotlovskaia, raionul Bahli, colhozul Guliston, Tadjikistan. Este cetățean al

Tadjikistanului, de naționalitate tadjic și de religie musulman. A părăsit țara de origine

din cauza urmăririi de către organele de poliție din cauza conflictului cu cumnatul

președintelui țării (Asadulloev Rahmatullo).

A notat că a crescut împreună cu Rahmatulio și cu frații acestuia. În timpul

războiului civil din 1992-1993, Rahmatullo a fost rănit. Drept urmare, avea grijă de

securitatea vieții lui Rahmatullo, astfel devenind persoană de încredere a familiei

prezidențiale. În anul 1995 soția președintelui i-a dăruit o filială a magazinului „Lumea

copiilor” din Dushambe.

1

Reclamantul a explicat că nu avea suficienți bani pentru întreținerea acestui

magazin, drept consecință l-a transformat în bar, magazin de închiriere a casetelor

video și o parte a magazinului o închisese. Ulterior, în anul 1996 a plecat cu un prieten

în Federația Rusă în scop de muncă. Acolo s-a aflat 7 ani, unde s-a căsătorit și are o

fiică. În anul 2004 a fost nevoit să se întoarcă în Tadjikistan din cauza că mama sa s-a

îmbolnăvit.

A afirmat că în 2004 Rahmatullo era cu influență în Tadjikistan. Din cauza unor

afaceri care au început împreună, Rahmatullo i-a comunicat reclamantului că are față

de el o datorie de 30 000 de dolari SUA. Reclamantul i-a comunicat că nu are acești

bani și în repetate rânduri a fugit de oamenii lui Rahmatullo.

Aliev Tavakal a precizat că a fost dus în repetate rânduri la poliție și amenințat.

Rahmatullo i-a sechestrat toată averea, iar poliția de mai multe ori îl reținea și îl ducea

la biroul lui Rahmatullo, unde ultimul l-a amenințat cu moartea.

A declarat că a fost dat în căutare în Dushanbe, iar în anul 2013 a fost reținut și

trimis în detenție unde s-a aflat circa 4 luni, apoi a fost eliberat pe cauțiune, după care

a părăsit legal țara de origine și a plecat în Federația Rusă, unde s-a aflat 6 ani. Într-o

zi a fost chemat de sectorist care i-a comunicat că este dat în căutare în Tadjikistan.

Reclamantul a specificat că îi este frică de a se întoarce în țara de origine din motiv

să nu fie ucis de Rahmatullo.

A invocat prevederile art. 43 alin.(2) din Legea privind azilul, conform cărora „la

examinarea cererii se vor lua în considerare informațiile precise si actualizate din surse

diferite despre situația generală din țara de origine a solicitantului de azil, pentru

evaluarea situației lui personale”, iar în conformitate cu art. 42 din Legea privind azilul,

„(2) la soluționarea cererilor de azil, autoritățile competente au obligația să cerceteze

toate aspectele relevante ale cererii de azil, în colaborare cu solicitantul, după caz, sau

la solicitarea acestuia”. Conform art. 48 din Legea privind azilul, „(1) la evaluarea

temerii bine întemeiate de persecuție sau de a fi expus la un risc serios, autoritățile

competente trebuie să se bazeze atât pe evenimente care au avut loc anterior părăsirii

țării de origine, cât și pe cele care sau desfășurat ulterior părăsirii țării sale de origine”.

Reclamantul a opinat că, în decizia contestată lipsește atât „cercetarea tuturor

aspectelor relevante ale cererii de azil”, prevăzută de art. 42 din Legea nr. 270, cât și

„informații precise și actualizate din surse diferite despre situația generală din țara de

origine”, impuse de art. 43, dar și întemeierea autorităților competente „pe evenimente

care au avut loc anterior părăsirii țării de origine, cât și pe cele care s-au desfășurat

ulterior părăsirii țării sale de origine”, care este obligatorie în virtutea prevederilor art.

48 din aceeași Lege.

Reclamantul Aliev Tavakal a solicitat anularea deciziei nr.78/20/DAI din 23

septembrie 2020 privind respingerea cererii de azil; obligarea Direcției azil și integrare

a Biroului Migrație și Azil să-i acorde protecție umanitară.

Prin hotărârea din 16 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani a fost

respinsă ca neîntemeiată acțiunea depusă de către Aliev Tavakal.

Cu respectarea dispozițiilor art. 232 din Codul administrativ, la 19 februarie 2021,

prin intermediul oficiului poștal, Aliev Tavakal, reprezentat de avocatul Rodica Șpac

a depus cerere de apel nemotivată, iar la 7 aprilie 2021 motivarea apelului împotriva

hotărârii din 16 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, solicitând

casarea acesteia cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

2

Prin decizia din 30 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul

depus de către Aliev Tavakal, reprezentat de avocatul Rodica Șpac împotriva hotărârii

din 16 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

Întru consolidarea soluției, instanțele ierarhic inferioare au stabilit că atât la etapa

examinării cerii de azil de către autoritatea publică pârâtă, cât și în instanța de judecată,

reclamantul/apelantul a insistat supra acordării azilul, reieșind din temerile acestuia de

a fi persecutat în țara de origine de către o persoană fizică, apropiată regimului de

guvernare. Reclamantul a recunoscut că toate „pretențiile” aduse acestuia, sunt născute

în baza unor relații civile, fiindu-i solicitată achitarea unei sume cu titlu de datorie și

că acuzație de natură penală în privința acestuia, nu exista la momentul în care dânsul

a părăsit țara de origine, nici nu cunoaște dacă există la moment.

Instanțele de judecată au menționat că însuși circumstanțele descrise în cererea de

chemare în judecată, reiterate în cererea de apel, denotă serioase suspiciunii asupra

necesității instituirii acestei forme de protecție pentru reclamant/apelant, în condițiile

în care, deși acesta insistă că a părăsit țara de origine în anul 2013 ca urmare a

presiunilor, ultimul a locuit în Federația Rusă 6 ani, a circulat nestingherit pe teritoriul

Federației Ruse, și a intrat pe teritoriul Republicii Moldova la 18 decembrie 2016, unde

s-a aflat până la 17 iunie 2018, părăsind ulterior hotarele țării, după care a revenit în

Republica Moldova la 2 august 2019.

Au notat că din probatoriul cauzei rezultă că reclamantul/apelantul circulă ani la

rând pe teritoriul Federației Ruse și teritoriul Republicii Moldova, iar în perioada în

care pretinde că era căutat de către autoritățile din țara de origine, reușește să obțină în

anul 2016 de la autoritățile din Tadjikistan un pașaport, în bază căruia a circulat în tot

acest timp.

Instanțele inferioare au reținut că trezește suspiciuni și acel fapt că

reclamantul/apelantul a depus cererea de azil abia după emiterea deciziei de returnare

de pe teritoriul Republicii Moldova din 28 mai 2020, aspect care confirmă că acesta

urmărește doar legalizarea șederii sale pe teritoriul Republicii Moldova.

La data de 30 noiembrie 2021, prin intermediul oficiului poștal, Aliev Tavakal,

reprezentat de avocatul Rodica Șpac a depus recurs nemotivat, iar la 31 ianuarie 2022

motivarea recursului împotriva deciziei din 30 noiembrie 2021 a Curții de Apel

Chișinău, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și a

hotărârii primei instanțe cu pronunțarea unei noi decizii de admitere a acțiunii.

În argumentarea cererii de recurs cu reiterarea motivelor de drept și de fapt anterior

invocate, recurentul a indicat că atât instanța de apel, cât și prima instanță nu au

constatat toate circumstanțele importante pentru soluționarea corectă a cauzei, fiind

încălcate normele de drept procedural și aplicate eronat normele de drept material.

Instanțele inferioare nu au întreprins toate măsurile necesare examinării complete și

multilaterale a cazului, efectuând o cercetare judecătorească vădit incompletă și

unilaterală, urmare a cărei a ajuns la concluzii pripite de a respinge acțiunea/apelul.

A menționat că instanța de apel nu a apreciat just și corect argumentele apelantului,

dar a motivat soluția sa prin aceea că temeiurile invocate de reclamant nu se

circumscriu cazurilor ce acordă dreptul cetățenilor străini la protecție, iar faptele

invocate nu pot fi considerate acte de persecuție și nu sunt susceptibile de a expune

reclamantul riscului de a fi supus tratamentelor inumane, vătămărilor corporale.

Prin urmare, a notat că instanțele de judecată nu au supus unei analize minuțioase

și nu a verificat circumstanțe, care, însă necesitau a fi examinate, prin prisma cadrului

3

legal aplicabil la caz, întru clarificarea tuturor aspectelor importante pentru

soluționarea argumentelor invocate.

În opinia recurentului decizia contestată este vădit ilegală, deoarece nu corespunde

exigențelor, îngrădește nejustificat accesul direct și liber la justiție, ce nu are o

justificare obiectivă sau rațională și care ar putea până la urmă să nege acest drept al

recurentului și dreptul la un proces echitabil.

A afirmat că instanța de judecată, examinând cauza, nu s-a pronunțat asupra tuturor

aspectelor și faptelor juridice, nu a stabilit cu certitudine circumstanțele importante

întru soluționarea justă a cerințelor înaintate, situație ce duce obiectiv la casarea

deciziei.

A accentuat că prin neexpunerea de către instanța de judecată asupra tuturor

argumentelor înaintate, se ridică întrebări pe marginea respectării la caz a standardelor

unui proces echitabil garantat de art. 6 CEDO, care prezumă dreptul la o hotărâre

motivată, instanța judecătorească fiind obligată să se expună asupra tuturor pretențiilor

invocate de către subiecți.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanță de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, recursul se

depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de

apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă

Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de

apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la

instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 30 noiembrie 2021, însă

date privind notificarea dispozitivul deciziei, participanților la proces, la materialele

dosarului nu există.

Totodată, decizia motivată din 30 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost

notificată reprezentantului recurentului – avocatul Rodica Șpac, la data de 18 ianuarie

2022, prin intermediul poștei electronice (f.d.121).

Prin urmare, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ menționează că Aliev Tavakal, reprezentat de avocatul Rodica Șpac, s-a

conformat prevederilor legale și a depus recursul în termenul prevăzut de art. 245 din

Codul administrativ.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de către Aliev Tavakal,

reprezentat de avocatul Rodica Șpac, în raport cu materialele cauzei, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră

inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil,

recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2) din art. 246 din

Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la

literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

4

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul

neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv

al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient

de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din

examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării

unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să

răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel

ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de

drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o

motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest

argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul

administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin. (2) din

Codul administrativ.

În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la

formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și

filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont

pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal

fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la

instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii

de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot

fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie

1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

5

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus

de către Aliev Tavakal, reprezentat de avocatul Rodica Șpac.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de către Aliev Tavakal, reprezentat de avocatul Rodica Șpac, se

declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

6