ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție

Sursă originală

CSJ 04.08.2021

3ra-734/21 — contestarea actului administrativ

HOTĂRÂRE

04.08.2021

Pe scurt

Instanță: Curtea Supremă de Justiție
Obiect: contestarea actului administrativ
Temei legal: renuntarea reclamantului la actiune

RĂSFOIEȘTE: Curtea Supremă de Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

3ra-734/21 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr.3ra-734/21

Prima instanță: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Mincuina, I. Muruianu, E. Palanciuc)

D E C I Z I E

04 august 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componentă:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Ala Cobăneanu

Nicolae Craiu

Anatolie Țurcan

Nina Vascan

examinând recursul depus de Nicolae Dumbrăveanu,

în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în

judecată depusă de Nicolae Dumbrăveanu împotriva Consiliului Superior al

Procurorilor cu privire la contestarea actului administrativ,

împotriva hotărârii din 19 aprilie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respinsă acțiunea înaintată de Nicolae Dumbrăveanu

c o n s t a t ă :

La data 26 februarie 2021 Nicolae Dumbrăveanu a depus cerere de chemare

în judecată împotriva Consiliului Superior al Procurorilor cu privire la contestarea

actului administrativ.

În motivarea acțiunii reclamantul Nicolae Dumbrăveanu a menționat că la

04 mai 2020, în temeiul art. 20 din Legea nr. 3 din 25 februarie 2016 cu privire la

Procuratură, a înaintat o cerere către Consiliul Superior al Procurorilor, prin care a

solicitat inițierea procedurii de accedere în funcția de procuror, cu înscrierea în

Registrul candidaților pentru suplinirea funcțiilor vacante de procuror.

A indicat că în conformitate cu prevederile art. 22 alin.(2) din Legea nr. 3 din

25 februarie 2016 cu privire la Procuratură, a anexat actele relevante, iar la

solicitarea Consiliului Superior al Procurorilor, a acceptat inițierea în privința sa a

acțiunilor de control privind compatibilitatea/incompatibilitatea cu funcția de

procuror.

Reclamantul a indicat că în rezultatul verificărilor efectuate, la 24 iunie 2020

i-a fost adus la cunoștință Avizul consultativ nr. 5/818 din 04 iunie 2020, emis de

Serviciul de Informații și Securitate, în care se indica despre prezența factorilor de

risc, prin prisma art.4 lit. a), c) și d) din Legea nr. 271 din 18 decembrie 2008

privind verificarea titularilor și a candidaților la funcții publice. În special, Avizul

consultativ, negativ, al Serviciului de Informații și Securitate, se referea la o cauză

penală pe care, anterior în calitate de procuror în Procuratura pentru Combaterea

Criminalității Organizare și Cauze Speciale, a avut-o în gestiune.

Nefiind de acord cu cele prezentate de Serviciul de Informații și Securitate,

reclamantul Nicolae Dumbrăveanu a solicitat efectuarea unei verificări

suplimentare.

Astfel, la 31 iulie 2020 i-a fost adus la cunoștință Avizul consultativ al

Serviciului de Informații și Securitate nr. 5/1185 din 28 iulie 2020, prin care a fost

reiterată informația prezentată în Avizul consultativ nr. 5/818 din 04 iunie 2020.

Reclamantul a mai indicat că în cadrul ședinței Consiliului Superior al

Procurorilor din 28 ianuarie 2021, verbal, i-a fost comunicată hotărârea organului

colegial, potrivit căreia i-a fost respinsă cererea de a fi înscris în Registrul

candidaților pentru suplinirea funcțiilor vacante de procuror.

Reclamantul consideră că prin hotărârea nr. 1-8/2021 din 28 ianuarie 2021 a

Consiliului Superior al Procurorilor i-a fost lezat dreptul la profesie și carieră, prin

încălcarea dreptului de a fi înscris în Registru candidaților pentru suplinirea

funcțiilor vacante de procuror și de a opta pentru accederea în profesia de procuror,

or, dânsul a prezentat toate actele și informațiile relevante care denotă că întrunește

rigorile necesare pe care un candidat la funcția de procuror trebuie să le

întrunească, în conformitate cu Legea nr. 3 din 25 februarie 2016 cu privire la

Procuratură.

Reclamantul Nicolae Dumbrăveanu a solicitat: anularea hotărârii Consiliului

Superior al Procurorilor nr. 1-8/2021 din 28 ianuarie 2021 privind respingerea

cererii sale cu privire la înscrierea în Registrul candidaților pentru suplinirea

funcțiilor vacante de procuror; anularea avizelor consultative ale Serviciul de

Informații și Securitate nr. 5/818 din 04 iunie 2020 și nr. 5/1185 din 28 iulie 2020,

ca fiind neîntemeiate și ilegale; obligarea Consiliului Superior al Procurorilor să

emită actul administrativ individual privind înscrierea sa în Registrul candidaților

pentru suplinirea funcțiilor vacante de procuror.

Prin cererea de completare a pretențiilor din 23 martie 2021 reclamantul

Nicolae Dumbrăveanu, pe lângă pretențiile inițiale, a solicitat și anularea

procedurii administrative, implementate de Consiliul Superior al Procurorilor la

examinarea cererii sale privind înscrierea în Registrul candidaților pentru

suplinirea funcțiilor vacante de procuror, în partea ce ține de solicitarea adresată

Serviciului de Informații și Securitate și în consecință Inspecției Procurorilor și

rezultatele acesteia (f.d. 49-55).

Prin hotărârea din 19 aprilie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă

acțiunea înaintată de Nicolae Dumbrăveanu împotriva Consiliului Superior al

Procurorilor cu privire la anularea hotărârii Consiliului Superior al Procurorilor nr.

1-8/2021 din 28 ianuarie 2021 și obligarea emiterii actului administrativ privind

înscrierea în Registrul candidaților pentru suplinirea funcțiilor vacante de procuror.

La 30 aprilie 2021 Nicolae Dumbrăveanu a depus recurs împotriva hotărârii

din 19 aprilie 2021 a Curții de Apel Chișinău, iar la 14 iunie 2021 a prezentat

motivarea recursului, solicitând casarea hotărârii primei instanțe și emiterea unei

noi hotărâri prin care a admite acțiunea și a dispune anularea hotărârii Consiliului

Superior al Procurorilor din 28 ianuarie 2021 privind respingerea cererii lui

Nicolae Dumbrăveanu cu privire la înscrierea în Registrul candidaților pentru

suplinirea funcțiilor vacante de procuror; anularea avizelor consultative ale

Serviciul de Informații și Securitate nr. 5/818 din 04 iunie 2020 și nr. 5/1185 din

28 iulie 2020, ca fiind neîntemeiate și ilegale; anularea procedurii administrative,

implementate de Consiliul Superior al Procurorilor la examinarea cererii sale

privind înscrierea în Registrul candidaților pentru suplinirea funcțiilor vacante de

procuror, în partea ce ține de solicitarea adresată Serviciului de Informații și

Securitate și în consecință Inspecției Procurorilor, privind verificarea lui Nicolae

Dumbrăveanu; obligarea Consiliului Superior al Procurorilor să emită actul

administrativ individual privind înscrierea lui Nicolae Dumbrăveanu în Registrul

candidaților pentru suplinirea funcțiilor vacante de procuror.

În susținerea recursului, recurentul Nicolae Dumbrăveanu a invocat

dezacordul cu hotărârea primei instanțe, considerând-o ilegală și neîntemeiată prin

faptul că au fost încălcate și aplicate eronat normele de drept material și

procedural, nu au fost constatate și elucidate pe deplin toate circumstanțele

importante pentru soluționarea cauzei și fiind apreciate eronat probele administrate

la materialele cauzei.

Totodată, recurentul a invocat că acțiunile instanței de judecată, din cadrul

ședinței de judecată din data de 19 aprilie 2021, au fost contrare normelor de drept

procedural, dat fiind faptul că dânsul s-a prezentat în fața instanței și, inclusiv,

conform prevederilor art. 211 alin. (2) Cod de procedură civilă, după raportul

instanței asupra cauzei, a declarat că susține toate pretențiile indicate în cererea de

chemare în judecată, inclusiv pretenția privind anularea avizelor consultative ale

Serviciului de Informații și Securitate.

Cu toate acestea, pe parcursul dezbaterilor judecătorești, instanța de judecată

eronat a abordat obiectul acțiunii, menționând că anularea avizelor consultative ale

Serviciului de Informații și Securitate nu ar fi de competența Curții de Apel

Chișinău și în astfel de circumstanțe, neînștiințându-l asupra urmărilor care pot

surveni, i-a sugerat să renunțe la pretențiile împotriva Serviciului de Informații și

Securitate.

Recurentul a mai indicat că la solicitarea sa, instanța de judecată nu i-a

acordat timp pentru a analiza chestiunea privind renunțarea la pretenția privind

anularea avizelor consultative ale Serviciului de Informații și Securitate.

A reiterat că pretinsa renunțare la pretențiile împotriva Serviciului de

Informații și Securitate, nu a fost una autentică, reclamantul nu a venit de sine

stătător cu o astfel de solicitare, aceasta fiind o soluție pe care instanța de judecată,

contrar principiului obiectivității și imparțialității, i-a impus-o. Instanța de judecată

nu a emis un act procesual privind renunțarea la pretențiile împotriva Serviciului

de Informații și Securitate.

Invocând ilegalitatea hotărârii primei instanțe, recurentul Nicolae

Dumbrăveanu a mai indicat că sunt declarative mențiunile instanței de judecată

puse la baza respingerii acțiunii, precum că s-a constatat cu certitudine că dânsul

nu se bucură de un profil ireproșabil. În realitate, instanța de judecată nu a indicat

nicio circumstanță de fapt sau de drept autentică în acest sens, din considerentul că

nu există astfel de circumstanțe.

Curtea de Apel Chișinău a pus la baza concluziilor sale, doar informațiile

neîntemeiate ale Serviciului de Informații și Securitate și Inspecției Procurorilor,

care, în opinia recurentului, nu au niciun suport probatoriu.

De asemenea, prima instanță nu a dat nicio apreciere probelor prezentate de

reclamant. Or, instanța de judecată era obligată să reflecte în hotărâre motivele

concluziilor sale privind admiterea unor probe și respingerea altor probe, precum și

argumentarea preferinței unor probe față de altele.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 Cod administrativ, recursul se depune la instanța

de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă

legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții

Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de

apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se

depune la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat hotărârea contestată la data de 19 aprilie

2021, fiind notificată recurentului Nicolae Dumbrăveanu la data de 21 mai 2021,

fapt ce se confirmă prin avizul de recepție a scrisorii recomandate, anexat la

materialele cauzei (f.d.141).

Astfel, recursul depus la data de 14 iunie 2021, de către Nicolae

Dumbrăveanu, este în termen.

La data de 17 iunie 2021, în adresa intimaților Consiliului Superior al

Procurorilor și Serviciului de Informații și Securitate a fost expediată copia

recursului depus de Nicolae Dumbrăveanu, cu înștiințarea despre posibilitatea

depunerii referințelor (f.d.182).

Prin referința depusă la data de 05 iulie 2021, intimatul Consiliul Superior al

Procurorilor a solicitat respingerea recursului depus de Nicolae Dumbrăveanu, cu

menținerea hotărârii primei instanțe (f.d.189).

Prin încheierea din 21 iulie 2021 a Curții Supreme de Justiție recursul depus

de Nicolae Dumbrăveanu s-a numit spre examinare în complet de cinci judecători.

Conform articolului 247 din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează și soluționează recursul fără ședință de judecată. Dacă consideră

necesar, Curtea Supremă de Justiție poate decide citarea participanților la proces.

În speță, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție nu a considerat oportun de a cita participanții la proces

și reprezentanții acestora pentru a se pronunța cu privire la problemele invocate în

recurs, deoarece criticele recurentului au fost expuse cu suficientă claritate.

Verificând argumentele invocate în recurs pe baza materialelor din dosar,

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție a ajuns la concluzia de a admite recursul, de a casa hotărârea din

19 aprilie 2021 a Curții de Apel Chișinău, cu remiterea cauzei la rejudecare în

prima instanță, din următoarele considerente.

Articolul 248 din Codul administrativ stipulează la alin. (1) lit. d) că

examinând recursul, Curtea Supremă de Justiție adoptă decizie prin care casează

integral decizia instanței de apel și restituie cauza instanței de apel dacă, în baza

limitelor stabilite de lege ale examinării recursului, nu poate adopta o soluție finală

în acest caz.

În interpretarea art. 244 alin. (2) coroborat cu art. 231, alin. (2) din Codul

administrativ, pentru procedura de recurs se aplică corespunzător prevederile cap.

III din cartea a treia, dacă din prevederile prezentului capitol nu rezultă altceva.

Pentru procedura în apel se aplică corespunzător prevederile cap. II din cartea a

treia, dacă din prevederile prezentului capitol nu rezultă altceva.

La rândul său, în corespundere cu art. 22 și art. 219, alin. (1) din Codul

administrativ, instanța de judecată este obligată să cerceteze starea de fapt din

oficiu în baza tuturor probelor legal administrate, nefiind legată nici de declarațiile

făcute, nici de cererile de solicitare a probelor înaintate de participanți.

În conformitate cu prevederile art. 194 din Codul administrativ, (1) în

procedura în prima instanță, în procedura de apel și în procedura de examinare a

recursurilor împotriva încheierilor judecătorești se soluționează din oficiu

probleme de fapt și de drept. (2) În procedura de examinare a cererilor de recurs,

hotărârile și deciziile contestate se examinează din oficiu în privința existenței

greșelilor procedurale și aplicării corecte a dreptului material.

Probatoriul acumulat în materialele cauzei demonstrează că la 26 februarie

2021 Nicolae Dumbrăveanu a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Consiliului Superior al Procurorilor și la 23 martie 2021 cerere de completare a

pretențiilor, solicitând:

- anularea hotărârii Consiliului Superior al Procurorilor nr. 1-8/2021 din

28 ianuarie 2021 privind respingerea cererii lui Nicolae Dumbrăveanu cu privire la

înscrierea în Registrul candidaților pentru suplinirea funcțiilor vacante de procuror;

- anularea avizelor consultative ale Serviciul de Informații și Securitate nr. 5/818

din 04 iunie 2020 și nr. 5/1185 din 28 iulie 2020, ca fiind neîntemeiate și ilegale;

- anularea procedurii administrative, implementate de Consiliul Superior al

Procurorilor la examinarea cererii sale privind înscrierea în Registrul candidaților

pentru suplinirea funcțiilor vacante de procuror, în partea ce ține de solicitarea

adresată Serviciului de Informații și Securitate și în consecință Inspecției

Procurorilor, privind verificarea lui Nicolae Dumbrăveanu;

- obligarea Consiliului Superior al Procurorilor să emită actul administrativ

individual privind înscrierea lui Nicolae Dumbrăveanu în Registrul candidaților

pentru suplinirea funcțiilor vacante de procuror.

Fiind învestită cu examinarea cauzei, Curtea de Apel Chișinău, prin hotărârea

din 19 aprilie 2021, a respins acțiunea înaintată de Nicolae Dumbrăveanu

împotriva Consiliului Superior al Procurorilor cu privire la anularea hotărârii

Consiliului Superior al Procurorilor nr. 1-8/2021 din 28 ianuarie 2021 și obligarea

emiterii actului administrativ privind înscrierea în Registrul candidaților pentru

suplinirea funcțiilor vacante de procuror.

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Chișinău a conchis că autoritatea

publică, la caz - Consiliul Superior al Procurorilor, a adoptat hotărârea nr. 1-8/2021

din 28 ianuarie 2021, cu respectarea normelor legale, ce reglementează situația

cererilor de înscriere în Registrul candidaților pentru suplinirea funcțiilor vacante

de procuror, iar temeiuri de anulare a acesteia nu au fost constatate.

Instanța de recurs remarcă că referitor la pretenția din acțiunea reclamantului

Nicolae Dumbrăveanu privind anularea avizelor consultative ale Serviciul de

Informații și Securitate nr. 5/818 din 04 iunie 2020 și nr. 5/1185 din 28 iulie 2020,

Curtea de Apel Chișinău a menționat că în cadrul examinării cauzei în instanța de

judecată, reclamantul Nicolae Dumbrăveanu nu a susținut cerințele înaintate

împotriva Serviciului de Informații și Securitate. Astfel, instanța de judecată a

continuat examinarea cauzei doar în privința cerințelor privind anularea hotărârii

Consiliului Superior al Procurorilor nr. 1-8/2021 din 28 ianuarie 202, prin care a

fost respinsă cererea lui Nicolae Dumbrăveanu cu privire la înscrierea în Registrul

candidaților pentru suplinirea funcțiilor vacante de procuror și obligarea

Consiliului Superior al Procurorilor să emită actul administrativ individual privind

înscrierea lui Nicolae Dumbrăveanu în Registrul candidaților pentru suplinirea

funcțiilor vacante de procuror.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție, analizând materialele anexate la dosar, în coraport cu

legislația în vigoare ce guvernează raportul juridic litigios, a ajuns la concluzia că

prima instanță la examinarea cauzei a aplicat eronat normele de drept procedural și

a admis o examinare superficială și arbitrară a litigiului dedus judecății.

Conform art. 195 Cod administrativ, procedura acțiunii în contenciosul

administrativ se desfășoară conform prevederilor prezentului cod. Suplimentar se

aplică corespunzător prevederile Codului de procedura civilă, cu excepția art.169–

171.

În corespundere cu prevederile art. 60 alin. (2) Cod de procedură civilă, pe tot

parcursul examinării cauzei, reclamantul este în drept să renunțe la acțiune, pîrîtul

este în drept să recunoască acțiunea, iar părțile pot înceta procesul prin tranzacție

de împăcare.

Conform art. 60 alin. (21) Cod de procedură civilă, în faza de pregătire a

cauzei pentru dezbateri judiciare, reclamantul este în drept să modifice temeiul sau

obiectul acțiunii. Exercitarea acestui drept după începutul dezbaterilor judiciare

constituie o acțiune nouă, care poate fi depusă în instanță în ordine generală. În

asemenea cazuri, continuă examinarea cererii depuse anterior ori se dispune

încetarea procesului, dacă reclamantul renunță la acțiunea inițială. Instanța restituie

părții, printr-o încheiere protocolară, cererea de modificare a temeiului sau

obiectului acțiunii, precum și actele anexate.

Iar, în alin. (3) al art. 60 Cod de procedură civilă, se indică că nu se consideră

modificare a acțiunii dacă reclamantul completează temeiul acțiunii, mărește sau

micșorează cuantumul pretențiilor, completează acțiunea cu pretenții accesorii sau

solicită compensarea valorii obiectului pierdut sau pierit.

Potrivit art. 212 alin. (1), (4), (5) Cod de procedură civilă, renunțarea

reclamantului la acțiune, recunoașterea acțiunii de către pîrît, condițiile tranzacției

se consemnează în procesul-verbal al ședinței de judecată și se semnează de

reclamant, pîrît sau de ambele părți. Înainte de a admite renunțarea reclamantului

la acțiune, recunoașterea acțiunii de către pîrît, înainte de a confirma tranzacția

părților, instanța judecătorească explică reclamantului, pîrîtului sau părților

efectele acestor acte de procedură. În cazul admiterii renunțării reclamantului la

acțiune sau confirmării tranzacției, instanța judecătorească pronunță o încheiere

prin care dispune încetarea procesului.

În conformitate cu art. 265 lit. c) Cd de procedură civilă, instanța

judecătorească dispune încetarea procesului în cazul în care: reclamantul a renunțat

la acțiune, renunțul fiind admis de instanță.

Iar, conform art. 266 alin. (1) Cod de procedură civilă, instanța judecătorească

dispune încetarea procesului printr-o încheiere, care poate fi atacată cu recurs.

De asemenea, sunt relevante speței și prevederile art. 232 Cod de procedură

civilă, în care se menționează că după examinarea tuturor probelor, președintele

ședinței de judecată clarifică dacă reclamantul nu renunță la acțiune, dacă pîrîtul nu

recunoaște pretențiile, dacă părțile nu intenționează să se împace și dacă

participanții nu solicită completarea materialelor din dosar în condițiile art.1191

alin.(4). În lipsa unor astfel de cereri, președintele ședinței de judecată declară

finalizarea examinării cauzei și trece la pledoarii.

Din normele de drept menționate supra rezultă că renunțarea la acțiune este

acel act de dispoziție al reclamantului care urmărește încetarea procesului.

Reclamantul poate renunța la acțiune total sau parțial.

Renunțarea la acțiune trebuie exprimată în cerere scrisă, care se anexează la

dosar, fapt menționat și în procesul-verbal al ședinței de judecată.

Consecințele renunțării reclamantului la acțiune este încetarea procesului. În

acest caz, instanța de judecată pronunță o încheiere.

În cazul admiterii renunțării reclamantului la acțiune, instanța de judecată

pronunță o încheiere prin care dispune încetarea procesului. Încheierea de

renunțare la acțiune se emite în temeiul art. 265 lit. c) cod de procedură civilă. În

cazul în care reclamantul înaintează mai multe pretenții și renunță doar la o parte

din ele, instanța de judecată va continua examinarea cauzei în privința celora la

care nu s-a renunțat și va înceta procesul în privința celorlalte.

Instanța judecătorească este obligată să explice efectele juridice ale actelor de

dispoziție ale reclamantului, pârâtului sau ale ambelor părți pentru a verifica dacă

le conștientizează, deoarece odată fiind admise sau confirmate, acestea vor

împiedica derularea de mai departe a procesului. Dacă reclamantul renunță la

acțiune, instanța va explica că procesul va fi încetat și că nu se va admite o nouă

adresare în judecată a aceleiași părți cu privire la același obiect și aceleași

temeiuri. De aceea, renunțarea la acțiune trebuie să fie expresă și clar formulată.

Raportând normele de drept menționate la circumstanțele cauzei, Completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

relevă că la materialele cauzei nu există vreo încheiere, prin care prima instanță ar

fi soluționat renunțarea reclamantului Nicolae Dumbrăveanu la pretenția privind

anularea avizelor consultative ale Serviciul de Informații și Securitate nr. 5/818 din

04 iunie 2020 și nr. 5/1185 din 28 iulie 2020, precum nu este nici o cerere scrisă în

acest sens, din partea reclamantului.

Din procesul-verbal al ședinței de judecată din data de 19 aprilie 2021 și din

înregistrarea audio a ședinței de judecată din această dată, instanța de recurs

constată că acțiunile primei instanțe sunt contrare normelor de drept procedurale

expuse supra, dat fiind faptul că reclamantul Nicolae Dumbrăveanu s-a prezentat în

fața instanței, și, conform prevederilor art. 211 alin. (2) Cod de procedură civilă,

după raportul asupra cauzei, a declarat că susține toate pretențiile indicate în

cererea de chemare în judecată și cea de completare, inclusiv pretenția înaintată

împotriva Serviciului de Informații și Securitate privind anularea avizelor

consultative nr. 5/818 din 04 iunie 2020 și nr. 5/1185 din 28 iulie 2020.

Instanța de recurs remarcă faptul că Curtea de Apel, pe parcursul dezbaterilor

judiciare, eronat a abordat poziția reclamantului și menționând că anularea avizelor

Serviciului de Informații și Securitate nu ar fi de competența Curții de Apel, a

considerat că reclamantul a renunțat la pretențiile invocate împotriva Serviciului de

Informații și Securitate, neexplicându-i urmările care pot surveni.

Ședința de judecată a continuat cu toți participanții inițial prezenți, inclusiv

reprezentantul pârâtului Serviciului de Informații și Securitate, continuând

examinarea cauzei, considerând acțiunea reclamantului Nicolae Dumbrăveanu ca

fiind îndreptată doar împotriva pârâtului Consiliului Superior al Procurorilor și

supunând examinării doar pretențiile înaintate împotriva acestuia.

În conformitate cu prevederile art. 26 alin. (3) Cod d procedură civilă, instanța

care judecă cauza își păstrează imparțialitatea și obiectivitatea, creează condiții

pentru exercitarea drepturilor participanților la proces, pentru cercetarea obiectivă

a circumstanțelor reale ale cauzei.

Cu referire la normele de drept indicate, instanța de recurs menționează că

renunțarea reclamantului Nicolae Dumbrăveanu la pretenția împotriva Serviciului

de Informații și Securitate nu a fost efectuată printr-o solicitare scrisă și clar

formulată, iar Curtea de Apel nu a emis un act procesual în acest sens, o încheiere

de renunțare și încetare a procesului în partea pretențiilor împotriva Serviciului de

Informații și Securitate privind anularea avizelor consultative. Mai mult, nici în

procesul-verbal al ședinței de judecată din 19 aprilie 2021, nu se regăsește o

încheiere protocolară de renunțare și încetare a procesului în partea pretențiilor

nominalizate.

Instanța de recurs remarcă că în cadrul pledoariilor, reclamantul Nicolae

Dumbrăveanu a susținut totalmente cerințele formulate în cererea de chemare în

judecată și cea de completare, anexând pledoariile în formă scrisă (f.d. 111), unde

a punctat solicitările formulate, inclusiv cele îndreptate împotriva Serviciului de

Informații și Securitate, ceea ce denotă că acesta nu a renunțat în mod expres la o

parte din cerințele sale, după cum a menționat instanța ierarhic inferioară, în partea

constatatoare a actului judecătoresc emis.

Este relevant și faptul că și în cererea de recurs recurentul-reclamant Nicolae

Dumbrăveanu, a solicitat casarea hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi

hotărâri prin care a admite integral acțiunea, indicând toate pretențiile care au fost

formulate inițial în cererea de chemare în judecată și cea de completare (f.d. 171).

Prin urmare, renunțarea reclamantului la unele pretenții, fără explicarea

consecințelor renunțării, duce atingere principiului disponibilității în drepturi a

participantului la proces, prevăzut în art. 27 al Codului de procedură civilă, care

oferă în aceleași limite posibilitatea de a dispune liber de drepturile subiective și de

mijloacele de apărare ale acestora. Principiul disponibilității condiționează

intentarea și desfășurarea procesului civil de manifestarea de voință a

participanților la proces și constituie posibilitatea de a dispune de obiectul

procesului, or doar reclamantul este în drept de a determina limitele acțiunii

intentate.

Astfel, instanța de recurs constată că Curtea de Apel Chișinău la emiterea

hotarârii din 19 aprilie 2021 a comis încălcări de procedură, ce afectează însăși

substanța dreptului părților la un proces echitabil, hotărârea recurată urmând a fi

casată cu restituirea cauzei la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Potrivit unei jurisprudențe constante degajate de Curtea Europeană a

Drepturilor Omului, actul judecătoresc trebuie să corespundă tuturor normelor de

drept, să fie clar, înțeles de părțile implicate în litigiu și să răspundă în mod sigur și

expres la toate cererile și obiecțiile formulate de către părți (principiul nr. 6 al

Recomandării nr. R (84)5 privind principiile de procedură civilă menite pentru

ameliorarea funcționări justiției, adoptată la 28 februarie 1984 de Comitetul

Miniștrilor al Consiliului Europei).

Însă, la caz, Curtea de Apel Chișinău, pronunțând hotărârea din 19 aprilie

2021, a omis să satisfacă standardele procedurale relevante referitoare la conținutul

actului judecătoresc, examinând cauza cu încălcarea normelor de drept procedural.

Din aceste considerente și deoarece lichidarea încălcărilor admise de către

prima instanță nu este posibilă în cadrul examinării cauzei în ordine de recurs,

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție concluzionează asupra necesității admiterii recursului, casării hotărârii

din 19 aprilie 2021 Curții de Apel Chișinău, cu restituirea cauzei spre rejudecare la

Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

În conformitate cu art. 248 alin. (1) lit. d) din Codul administrativ, Completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e:

Se admite recursul depus de Nicolae Dumbrăveanu.

Se casează hotărârea din 19 aprilie 2021 a Curții de Apel Chișinău, în cauza

de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de

Nicolae Dumbrăveanu împotriva Consiliului Superior al Procurorilor cu privire la

contestarea actului administrativ, cu restituirea cauzei spre rejudecare la Curtea de

Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Ala Cobăneanu

Nicolae Craiu

Anatolie Țurcan

Nina Vascan

Dosarul nr.3ra-734/21

Prima instanță: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Mincuina, I. Muruianu, E. Palanciuc)

Î N C H E I E R E

04 august 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componentă:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Ala Cobăneanu

Nicolae Craiu

Anatolie Țurcan

Nina Vascan

examinând cererea depusă de Nicolae Dumbrăveanu privind amânarea

examinării recursului depus împotriva hotărârii din 19 aprilie 2021 a Curții de Apel

Chișinău,

în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în

judecată depusă de Nicolae Dumbrăveanu împotriva Consiliului Superior al

Procurorilor cu privire la contestarea actului administrativ,

c o n s t a t ă :

La data 26 februarie 2021 Nicolae Dumbrăveanu a depus cerere de chemare

în judecată împotriva Consiliului Superior al Procurorilor cu privire la anularea

hotărârii Consiliului Superior al Procurorilor nr. 1-8/2021 din 28 ianuarie 2021

privind respingerea cererii sale cu privire la înscrierea în Registrul candidaților

pentru suplinirea funcțiilor vacante de procuror; anularea avizelor consultative ale

Serviciul de Informații și Securitate nr. 5/818 din 04 iunie 2020 și nr. 5/1185 din

28 iulie 2020, ca fiind neîntemeiate și ilegale; obligarea Consiliului Superior al

Procurorilor să emită actul administrativ individual privind înscrierea sa în