3rh-84/21 — anularea actului administrativ si obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil

Dosarul nr. 3rh-84/21

Prima instanță: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Minciuna, E. Palanciuc, V. Negru)

Instanța de recurs: Curtea Supremă de Justiție (jud. T. Chișca-Doneva, V. Burduh, N. Craiu)

Î N C H E I E R E

17 noiembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Aliona Miron

Nicolae Craiu

examinând cererea de revizuire depusă de către Dan Solovei,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

către Dan Solovei împotriva Consiliului Superior al Procurorilor cu privire la anularea

actului administrativ și obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil,

împotriva încheierii din 10 martie 2021 a Curții Supreme de Justiție, prin care a

fost declarat inadmisibil recursul depus de către Dan Solovei,

c o n s t a t ă:

La 2 octombrie 2020, Dan Solovei a depus cerere de chemare în judecată în ordinea

contenciosului administrativ împotriva Consiliului Superior al Procurorilor cu privire

la anularea actului administrativ și obligarea emiterii actului administrativ individual

favorabil.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la data de 4 septembrie 2020, prin

hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor nr. 1-69/2020 cu privire la examinarea

cererii de înscriere în Registrul candidaților pentru suplinirea funcțiilor vacante de

procuror, a fost respinsă cererea reclamantului, privind înscrierea în Registrul

candidaților pentru suplinirea funcțiilor vacante de procuror, pe motiv că nu este

întemeiată. În favoarea acestei soluții Consiliul Superior al Procurorilor a invocat

dispozițiile art. 26 alin. (8) coroborat cu art. 27 alin. (1) din Legea nr. 152/2006 privind

Institutul National al Justiției, conform cărora absolvenților Institutului li se eliberează

un atestat în care se indică anul de absolvire, media generală obținută, în baza căreia

vor participa la concursul pentru suplinirea funcției vacante de procuror în condițiile

legii. Absolventul institutului, după absolvirea cursurilor de formare inițială, este

obligat timp de 5 ani să participe la concursurile pentru suplinirea funcției de procuror,

în modul prevăzut de Legea nr. 3/2016 cu privire la Procuratură. Consiliul Superior al

1

Procurorilor a constatat că este absolvent al Institutului National al Justiției, promoția

anului 2015. Valorificând acest statut, a participat la procedurile de concurs aferente

numirii pe post pentru funcția de procuror. Respectiv, prin ordinul Procurorului

General nr.52-p din 22 ianuarie 2016, a fost numit în funcția de procuror în Procuratura

sect. Buiucani, mun. Chișinău, pe care a exercitat-o până la data de 12 decembrie 2018,

când a demisionat din proprie inițiativă. La caz, Consiliul Superior al Procurorilor a

mai menționat că prin cererea vizată a solicitat să aplice, din nou, la funcția de procuror,

invocând statutul de absolvent al Institutului Național al Justiției. Dan Solovei a fost

numit în funcția de procuror, circumstanță care a dus la realizarea pozitivă a raportului

juridic ce îi permitea accederea în funcție, în baza statutului de absolvent al Institutului

Național al Justiției. Odată consumate toate aceste proceduri aferente accederii în

funcție, în privința lui Dan Solovei, au fost deja aplicabile normele legale ce țin de

statutul de procuror. În aceste condiții, Consiliul Superior al Procurorilor este pe poziția

că după demisionarea acestuia din funcția de procuror a obținut statutul de ex-procuror

iar pe cale de consecință, intervenirea urmărilor ce rezultă din depunerea cererii de

demisie din funcția de procuror, reprezintă o decizie asumată, fiind clare și previzibile

aspectele ce țin reglementarea raporturilor de serviciu.

Reclamantul a relatat că, Consiliul Superior al Procurorilor nu a acceptat

argumentul său privitor la dreptul de a valorifica, repetat, statutul de absolvent al

Institutului Național al Justiției, aceasta fiind o interpretare eronată și subiectivă a

normei vizate.

A mai adăugat că, prin hotărârea sa, Consiliul Superior al Procurorilor a expus

opinia că obținerea statutului de procuror, realizat prin numirea în această funcție,

determină consumarea raportului juridic de accedere în profesie, oferit de statutul de

absolvent al Institutului Național al Justiției.

Prevederile din Legea cu privire la Procuratură nu reglementează expres modul de

soluționare a situației invocate în cerere, însă este stabilit cu valoare de principiu că din

tăcerea legii nu poate fi dedusă o regulă și nu pot fi făcute interpretări extinctive, pentru

a nu altera conceptul și rațiunea actului legislativ. Consiliul Superior al Procurorilor a

concluzionat că pentru valorificarea intenției de accedere în funcția de procuror, este

necesară întrunirea conformă și exactă a condițiilor stabilite de Legea cu privire la

Procuratură, care, în prezentul caz, plasează titularul cererii examinate, adică

reclamantul sub imperiul cerințelor ce vizează procedurile pentru persoanele care pot

solicita funcția de procuror în baza vechimii în muncă, decizie care este una

neîntemeiată, ignorând statutul reclamantului de absolvent al Institutului Național al

Justiției, neinvocând în acest sens nici un temei legal.

Reclamantul a specificat că, în hotărârea contestată, Consiliul Superior al

Procurorilor nu a indicat nici o prevedere legală, care ar putea să ducă la concluzia că

absolventul Institutului Național al Justiției poate să-și valorifice dreptul de a candida

la funcția de procuror doar o singură dată după absolvire, iar obținerea statutului de

procuror înlătură definitiv statutul de absolvent al Institutului National al Justiției.

În situația dedusă analizei, Consiliul Superior al Procurorilor a examinat cererea

reclamantului sub aspectul concurenței dintre statutul de ex-procuror și a statutului de

2

absolvent al Institutului Național al Justiției, interpretând, în opinia reclamantului, în

mod eronat faptul că, la moment statutul de absolvent al Institutului Național al Justiției

a fost epuizat prin accederea la data de 22 ianuarie 2016 în funcția de procuror.

Art. 20 din Legea cu privire la Procuratură prevede două categorii de persoane care

pot candida la funcția de procuror și anume: absolvenții Institutului Național al

Justiției; persoanele care au o vechime de cel puțin 5 ani în funcțiile de procuror sau

judecător în instanțele judecătorești naționale sau internaționale, de ofițer de urmărire

penală, de avocat, de Avocat al Poporului, de consultant al procurorului, de asistent

judiciar în instanța de judecată, de asemenea în funcțiile de specialitate juridică din

aparatul Curții Constituționale, al Consiliului Superior al Procurorilor, al Consiliului

Superior al Magistraturii, al Ministerului Justiției, al Ministerului Afacerilor Interne, al

Centrului Național Anticorupție, al Serviciului Vamal sau în funcția de profesor titular

de drept în instituțiile de învățământ superior acreditate. Consiliul Superior al

Procurorilor a ignorat în totalitate prevederile art. 20 alin. (1), lit. e) din Legea cu privire

la Procuratură, plasând reclamantul în categoria persoanelor care la moment dețin

statutul de ex-procuror și nu a examinat cererea acestuia sub aspectul statutului de

absolvent al Institutului Național al Justiției, deși atestatul de absolvire a cursurilor

pentru formarea inițială a candidaților la funcția de procuror este valabil și la momentul

actual.

Conform prevederilor art. 20 alin.(3) din Legea cu privire la Procuratură, persoana

care nu a absolvit cursurile de formare inițială a procurorilor din cadrul Institutului

Național al Justiției poate candida la funcția de procuror dacă are o vechime de cel

puțin 5 ani în funcțiile de procuror sau judecător în instanțele judecătorești naționale

sau internaționale, de ofițer de urmărire penală. Însăși din textul legii indicat mai sus

se conchide că la concursurile pentru ocuparea funcțiilor vacante de procuror în baza

vechimii în muncă pot participa doar persoanele care nu au absolvit cursurile de

formare inițială din cadrul Institutului Național al Justiției, or în speța dată Consiliul

Superior al Procurorilor prin hotărârea sa a plasat reclamantul în categoria persoanelor

care nu a absolvit cursurile menționate supra, fapt care contravine realității.

Dan Solovei a precizat că, însăși Consiliul a indicat expres în hotărârea sa că

prevederile din Legea cu privire la Procuratură nu reglementează expres modul de

soluționare a situației invocate în cererea reclamantului, interpretând extensiv

defavorabil faptul că deținerea în trecut a funcției de procuror înlătură definitiv statutul

de absolvent al Institutului Național al Justiției.

A considerat că, Consiliul Superior al Procurorilor prin hotărârea contestată a

încălcat principiul legalității consacrat în art. 21 alin. (1) din Codul administrativ care

prevede că „autoritățile publice și instanțele de judecată competente trebuie să

acționeze în conformitate cu legea și alte acte normative”. Prin neglijarea statutului de

absolvent al Institutului Național al Justiției, Consiliul Superior al Procurorilor nu

numai că a încălcat principiul legalității, dar și-a depășit și competențele atribuite prin

lege și anume prin încercarea de a crea noi norme juridice competență exclusivă a

Parlamentului Republicii Moldova.

3

Potrivit art. 17 alin. (6) din Legea cu privire la Institutul Național al Justiției,

absolvenților Institutului li se eliberează un atestat, în care se menționează durata

cursurilor și media generală obținută, în baza căruia absolventul va participa la

concursul pentru suplinirea funcțiilor vacante de judecător, respectiv de procuror.

Norma nominalizată supra nu indică în nici un mod termenul de valabilitate a

atestatului absolventului Institutului Național al Justiției fapt care poate duce la

concluzia că absolventul institutului deține această calitate pentru o perioadă

nedeterminată de timp, iar exercitarea în trecut a funcției de procuror nu exclude

statutul de absolvent al Institutului Național al Justiției la momentul actual.

În urma concretizării cerințelor, Dan Solovei a solicitat recunoașterea ilegalității și

nulității hotărârii Consiliului Superior al Procurorilor nr. 1-69/2020 din 4 septembrie

2020 cu privire la examinarea cererii de înscriere în Registrul candidaților pentru

suplinirea funcțiilor vacante de procuror și obligarea Consiliului Superior al

Procurorilor de a înscrie reclamantul în Registrul candidaților pentru suplinirea

funcțiilor vacante de procuror.

Prin hotărârea din 7 decembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău a fost respinsă

acțiunea depusă de către Dan Solovei.

La 5 ianuarie 2021, Dan Solovei a depus cerere de recurs, completată prin recursul

din 7 februarie 2021 împotriva hotărârii din 7 decembrie 2020 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii instanței de fond cu

pronunțarea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

Prin încheierea din 10 martie 2021 a Curții Supreme de Justiție a fost declarat

inadmisibil recursul depus de către Dan Solovei.

La 24 septembrie 2021, prin intermediul oficiului poștal, Dan Solovei a depus

cerere de revizuire împotriva încheierii din 10 martie 2021 a Curții Supreme de Justiție,

prin care a solicitat admiterea cererii de revizuire cu casarea încheierii instanței de

recurs și reținerea cauzei spre rejudecare.

La 25 octombrie 2021 în adresa Consiliului Superior al Procurorilor a fost

expediată copia cererii de revizuire.

Prin referința depusă la data de 9 noiembrie 2021 Consiliul Superior al Procurorilor

a solicitat respingerea cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă.

Examinând materialele dosarului, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că cererea de revizuire depusă de

către Dan Solovei, urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, din considerentele ce succed.

În corespundere cu dispozițiile art. 195 din Codul administrativ, procedura acțiunii

în contenciosul administrativ se desfășoară conform prevederilor prezentului cod.

Suplimentar se aplică corespunzător prevederile Codului de procedură civilă, cu

excepția art. 169-171.

Deci, la caz, procedura revizuirii urmează a fi efectuată în conformitate cu

prevederile Codului de procedură civilă.

4

În conformitate cu art. 453 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă, după ce

examinează cererea de revizuire, instanța emite încheiere de respingere a cererii de

revizuire ca fiind inadmisibilă.

La capitolul dat, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție menționează că prin revizuire se tinde la îndreptarea unor hotărâri

greșite, pentru neregularități ce s-au săvârșit dintr-o împrejurare, neimputabilă

instanței, sau dintr-un motiv neimputabil părților, de obicei descoperite ulterior.

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, nedevolutivă, iar dispozițiile

legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că revizuirea nu poate fi

promovată decât în cazurile și în condițiile prevăzute de lege.

În temeiul art. 446 alin. (1) din Codul de procedură civilă, pot fi supuse revizuirii

hotărârile, ordonanțele, încheierile și deciziile irevocabile ale tuturor instanțelor

judecătorești, în condițiile prezentului capitol.

Alineatul (2) al aceluiași articol, prevede că încheierile de încetare a procesului

conform art.265 lit. c) și d), precum și cele prin care se respinge acțiunea ca fiind

tardivă conform art.1861 pot fi supuse revizuirii. Încheierile judecătorești care nu se

referă la fondul cauzei, precum și deciziile emise în privința acestora nu se supun

revizuirii. În aceste cazuri, încheierile de inadmisibilitate a revizuirii nu se supun

niciunei căi de atac.

La rândul său, art. 448 din Codul de procedură civilă, prevede expres că cererea de

revizuire împotriva unei hotărâri sau încheieri rămase irevocabilă prin neatacare se

soluționează de instanța care s-a pronunțat asupra fondului. Cererea de revizuire

împotriva unei hotărâri care, fiind supusă căilor de atac, a fost menținută, modificată

sau casată, emițându-se o nouă hotărâre, se soluționează de instanța care a menținut, a

modificat hotărârea sau a emis o nouă hotărâre.

Prin urmare, revizuirii îi sunt caracteristice următoarele particularități: este o cale

de atac extraordinară pusă de lege la dispoziția persoanelor interesate, iar obiect al

revizuirii este actul judecătoresc de dispoziție irevocabil, prin care instanța s-a expus

asupra fondului cauzei.

La fel, în interpretarea normei de drept enunțate, este de înțeles că deciziile emise

în privința încheierilor judecătorești care nu se referă la fondul cauzei, cât și încheierile

de inadmisibilitate nu se supun revizuirii.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

relevă că încheierea din 10 martie 2021 a Curții Supreme de Justiție, nu cade sub

incidența dispozițiilor judecătorești care pot fi supuse revizuirii or, prin încheierea din

10 martie 2021 a Curții Supreme de Justiție instanța de recurs nu a verificat legalitatea

unui act judecătoresc de dispoziție care se referă la fondul cauzei, astfel că cererea de

revizuire depusă de către Dan Solovei, urmează a fi respinsă ca fiind depusă împotriva

unui act judecătoresc nesusceptibil de a fi atacat în ordine de revizuire.

Cu atât mai mult că, la caz Curtea Supremă de Justiție nu este învestită cu

competență jurisdicțională materială de a examina cererea de revizuire nominalizată.

5

Din considerentele menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge cererea de revizuire ca

fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. 195, 230 din Codul administrativ, art. 453 alin. (1) lit. a) din

Codul de procedură civilă, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Dan Solovei

împotriva încheierii din 10 martie 2021 a Curții Supreme de Justiție, în cauza de

contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de către Dan

Solovei împotriva Consiliului Superior al Procurorilor cu privire la anularea actului

administrativ și obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil.

Încheierea nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Aliona Miron

Nicolae Craiu

6