3ra-218/21 — Anularea actului admisnitrativ

3ra-218/21 — Anularea actului admisnitrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 3ra-218/21

Prima instanță: Curtea de Apel Chișinău (Jud: A. Minciună, E. Palanciuc, V. Negru)

Î N C H E I E R E

10 martie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Victor Burduh

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului depus de Dan Solovei,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de Dan Solovei împotriva Consiliului Superior al Procurorilor cu privire la anularea

actului administrativ,

împotriva hotărârii din 7 decembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La data de 2 octombrie 2020, Dan Solovei a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Consiliului Superior al Procurorilor cu privire la anularea actului

administrativ.

În motivarea acțiunii a indicat că, la data de 4 septembrie 2020, prin hotărârea

Consiliului Superior al Procurorilor nr. 1-69/2020 cu privire la examinarea cererii de

înscriere în Registrul candidaților pentru suplinirea funcțiilor vacante de procuror, a

fost respinsă cererea reclamantului, privind înscrierea în Registrul candidaților pentru

suplinirea funcțiilor vacante de procuror, pe motiv că nu este întemeiată.

În favoarea acestei soluții Consiliul Superior al Procurorilor a indicat că potrivit

art. 26 alin. (8) coroborat cu art. 27 alin. (1) din Legea nr. 152/2006 privind Institutul

Național al Justiției, absolvenților Institutului li se eliberează un atestat în care se

indică anul de absolvire, media generală obținută, în baza căreia vor participa la

concursul pentru suplinirea funcției vacante de procuror în condițiile legii.

Absolventul institutului, după absolvirea cursurilor de formare inițială, este

obligat timp de 5 ani să participe la concursurile pentru suplinirea funcției de procuror,

în modul prevăzut de Legea nr. 3/2016 cu privire la Procuratură.

Consiliul Superior al Procurorilor a constatat că este absolvent al Institutului

National al Justiției, promoția anului 2015. Valorificând acest statut, a participat la

procedurile de concurs aferente numirii pe post pentru funcția de procuror.

Respectiv, prin Ordinul Procurorului General nr.52-p din 22 ianuarie 2016, a fost

numit în funcția de procuror în Procuratura sect. Buiucani, mun. Chișinău, pe care a

1

exercitat-o până la data de 12 decembrie 2018, când a demisionat din proprie

inițiativă.

La caz, Consiliul Superior al Procurorilor a mai menționat că prin cererea vizată

a solicitat să aplice, din nou, la funcția de procuror, invocând statutul de absolvent al

Institutului National al Justiției. Dan Solovei a fost numit în funcția de procuror,

circumstanță care a dus la realizarea pozitivă a raportului juridic ce îi permitea

accederea în funcție, în baza statutului de absolvent al Institutului Național al Justiției.

Odată consumate toate aceste proceduri aferente accederii în funcție, în privința

lui Dan Solovei, au fost deja aplicabile normele legale ce țin de statutul de procuror.

În aceste condiții, Consiliul Superior al Procurorilor este pe poziția că după

demisionarea acestuia din funcția de procuror a obținut statutul de ex-procuror iar pe

cale de consecință, intervenirea urmărilor ce rezultă din depunerea cererii de demisie

din funcția de procuror, reprezintă o decizie asumată, fiind clare și previzibile

aspectele ce țin reglementarea raporturilor de serviciu.

A relatat că, Consiliul Superior al Procurorilor nu a acceptat argumentul său

privitor la dreptul de a valorifica, repetat, statutul de absolvent al Institutului Național

al Justiției, aceasta fiind o interpretare eronată și subiectivă a normei vizate.

Reclamantul notează că, prin hotărârea sa, Consiliul Superior al Procurorilor a

expus opinia că obținerea statutului de procuror, realizat prin numirea în această

funcție, determină consumarea raportului juridic de accedere în profesie, oferit de

statutul de absolvent al Institutului Național al Justiției.

Prevederile din Legea cu privire la Procuratură nu reglementează expres modul

de soluționare a situației invocate în cerere, însă este stabilit cu valoare de principiu

că din tăcerea legii nu poate fi dedusă o regulă și nu pot fi făcute interpretări

extinctive, pentru a nu altera conceptul și rațiunea actului legislativ.

Consiliul Superior al Procurorilor a concluzionat că pentru valorificarea intenției

de accedere în funcția de procuror, este necesară întrunirea conformă și exactă a

condițiilor stabilite de Legea cu privire la Procuratură, care, în prezentul caz, plasează

titularul cererii examinate, adică reclamantul sub imperiul cerințelor ce vizează

procedurile pentru persoanele care pot solicita funcția de procuror în baza vechimii în

muncă, decizie care este una neîntemeiată, ignorând statutul reclamantului de

absolvent al Institutului Național al Justiției, neinvocând în acest sens nici un temei

legal.

A menționat că, în hotărârea contestată, Consiliul Superior al Procurorilor nu a

indicat nici o prevedere legală, care ar putea să ducă la concluzia că absolventul

Institutului Național al Justiției poate să-și valorifice dreptul de a candida la funcția

de procuror doar o singură dată după absolvire, iar obținerea statutului de procuror

înlătură definitiv statutul de absolvent al Institutului National al Justiției.

În situația dedusă analizei, Consiliul Superior al Procurorilor a examinat cererea

reclamantului sub aspectul concurenței dintre statutul de ex-procuror și a statutului de

absolvent al Institutului Național al Justiției, interpretând, în opinia reclamantului, în

mod eronat faptul că, la moment statutul de absolvent al INJ a fost epuizat prin

accederea la data de 22 ianuarie 2016 în funcția de procuror. Art. 20 din Legea cu

privire la Procuratură prevede două categorii de persoane care pot candida la funcția

de procuror și anume: absolvenții Institutului Național al Justiției; persoanele care au

o vechime de cel puțin 5 ani în funcțiile de procuror sau judecător în instanțele

judecătorești naționale sau internaționale, de ofițer de urmărire penală, de avocat, de

2

Avocat al Poporului, de consultant al procurorului, de asistent judiciar în instanța de

judecată, de asemenea în funcțiile de specialitate juridică din aparatul Curții

Constituționale, al Consiliului Superior al Procurorilor, al Consiliului Superior al

Magistraturii, al Ministerului Justiției, al Ministerului Afacerilor Interne, al Centrului

Național Anticorupție, al Serviciului Vamal sau în funcția de profesor titular de drept

în instituțiile de învățământ superior acreditate.

Consiliul Superior al Procurorilor a ignorat în totalitate prevederile art. 20 alin.

(1), lit. e) din Legea cu privire la Procuratură, plasând reclamantul în categoria

persoanelor care la moment dețin statutul de ex-procuror și nu a examinat cererea

acestuia sub aspectul statutului de absolvent al Institutului Național al Justiției, deși

atestatul de absolvire a cursurilor pentru formarea inițială a candidaților la funcția de

procuror este valabil și la momentul actual.

Potrivit prevederilor art. 20 alin.(3) din Legea cu privire la Procuratură, persoana

care nu a absolvit cursurile de formare inițială a procurorilor din cadrul Institutului

Național al Justiției poate candida la funcția de procuror dacă are o vechime de cel

puțin 5 ani în funcțiile de procuror sau judecător în instanțele judecătorești naționale

sau internaționale, de ofițer de urmărire penală.

Însăși din textul legii indicat mai sus se conchide că la concursurile pentru

ocuparea funcțiilor vacante de procuror în baza vechimii în muncă pot participa doar

persoanele care nu au absolvit cursurile de formare inițială din cadrul Institutului

Național al Justiției, or în speța dată Consiliul Superior al Procurorilor prin hotărârea

sa a plasat reclamantul în categoria persoanelor care nu a absolvit cursurile menționate

supra, fapt care contravine realității.

Notează că, însăși Consiliul a indicat expres în hotărârea sa că prevederile din

Legea cu privire la Procuratură nu reglementează expres modul de soluționare a

situației invocate în cererea reclamantului, interpretând extensiv defavorabil faptul că

deținerea în trecut a funcției de procuror înlătură definitiv statutul de absolvent al

Institutului Național al Justiției.

A considerat că, Consiliul Superior al Procurorilor prin hotărârea contestată a

încălcat principiul legalității consacrat în articolul 21 alin. (1) Cod administrativ care

prevede că „autoritățile publice și instanțele de judecată competente trebuie să

acționeze în conformitate cu legea și alte acte normative”. Prin neglijarea statutului

de absolvent al Institutului Național al Justiției, Consiliul Superior al Procurorilor nu

numai că a încălcat principiul legalității, dar și-a depășit și competențele atribuite prin

lege și anume prin încercarea de a crea noi norme juridice competență exclusivă a

Parlamentului Republicii Moldova.

Potrivit art. 17 alin. (6) din Legea cu privire la Institutul Național al Justiției,

absolvenților Institutului li se eliberează un atestat, în care se menționează durata

cursurilor și media generală obținută, în baza căruia absolventul va participa la

concursul pentru suplinirea funcțiilor vacante de judecător, respectiv de procuror.

Norma nominalizată supra nu indică în nici un mod termenul de valabilitate a

atestatului absolventului Institutului Național al Justiției fapt care poate duce la

concluzia că absolventul institutului deține această calitate pentru o perioadă

nedeterminată de timp, iar exercitarea în trecut a funcției de procuror nu exclude

statutul de absolvent al INJ la momentul actual.

A solicitat Dan Solovei prin cererea inițială și cererea de completare a cerințelor

admiterea acțiunii, a recunoaște ilegalitatea și nulitatea hotărârii Consiliului Superior

3

al Procurorilor nr. 1-69/2020 din 4 septembrie 2020 cu privire la examinarea cererii

de înscriere în Registrul candidaților pentru suplinirea funcțiilor vacante de procuror

și obligarea Consiliului Superior al Procurorilor de a înscrie reclamantul în Registrul

candidaților pentru suplinirea funcțiilor vacante de procuror.

Prin hotărârea din 7 decembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, acțiunea a fost

respinsă.

În favoarea acestei concluzii instanța de fond a concluzionat că, conform art. 27

alin. (1) și (2) din Legea privind Institutul Național al Justiției nr. 152-XVI din

08.06.2006, absolventul Institutului, după absolvirea cursurilor de formare inițială,

este obligat timp de 5 ani să participe la concursurile pentru suplinirea funcției de

judecător sau de procuror, în modul prevăzut de Legea nr.544-XIII din 20 iulie 1995

cu privire la statutul judecătorului și, respectiv, de Legea nr.3 din 25 februarie 2016

cu privire la Procuratură. Dacă absolventul Institutului nu participă la concursurile

pentru suplinirea funcției de judecător sau de procuror timp de 5 ani după absolvirea

cursurilor de formare inițială sau refuză nemotivat de cel mult 2 ori funcțiile vacante

propuse, acesta este exclus din Registrul participanților la concursul pentru suplinirea

funcției vacante de judecător sau de procuror și este obligat să restituie bursa achitată

în condițiile legii pe perioada formării inițiale.

Legiuitorul a făcut o excepție, statuând expres faptul că, revenirea în funcția de

procuror se poate face fără susținerea examenului în fața Comisiei de absolvire a

Institutului Național al Justiției și anume când persoana întrunește cumulativ două

condiții: a exercitat funcția de procuror cel puțin 10 ani și a cărei funcție a încetat din

motive neimputabile ei.

În celelalte cazuri, în vederea candidării din nou la funcția de procuror, persoana

care a exercitat funcția de procuror urmează să susțină examenul în fața Comisiei de

absolvire a Institutului Național al Justiției, nefiind prevăzute în Lege excepții pentru

foștii procurori care sunt absolvenți ai Institutului Național al Justiției.

La data de 5 ianuarie 2021, Dan Solovei a depus cerere de recurs, completată

prin cererea din 7 februarie 2021, împotriva hotărârii din 7 decembrie 2020.

În motivarea cererii de recurs a indicat că, instanța de judecată nu a aplicat legea

care trebuia să fie aplicată și a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată.

A relatat că, atât Consiliul Superior al Procurorilor cât și Curtea de Apel

Chișinău prin hotărârea contestată a încălcat grav principiul legalității consacrat în

art. 21 alin. (1) Cod administrativ.

Instanța de judecată nu a indicat nici o normă legală care l-ar putea împiedica să

participe la concurs în calitate de absolvent al INJ.

A solicitat Dan Solovei admiterea recursului, casarea hotărârii din 7 decembrie

2020 a Curții de Apel Chișinău cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

În conformitate cu art. 244 alin.(1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel ca

instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) Cod administrativ, recursul se depune

la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții

Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel.

Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la

instanța de apel.

4

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține că atât recursul nemotivat depus la data de 5 ianuarie 2021 (f.d.140),

cât și motivarea acestuia depusă la data de 7 februarie 2021 (f.d.144) sunt în termen,

or, hotărârea instanței de fond a fost adoptată la 7 decembrie 2020 și recepționată de

către recurent la data de 12 ianuarie 2021 (f.d.135).

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării

unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să

răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel

ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor

de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină

o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest

argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul

administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin.(2) din

Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele

expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea

rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin

legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul

de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel,

conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac

și procedurile care implică doar chestiuni de drept și nu chestiuni de fapt, pot fi

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie

1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

5

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil

recursul depus de Dan Solovei.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Dan Solovei, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Victor Burduh

Nicolae Craiu

6