3ra-918/23 — Cu privire la contestarea actului administrativ

La 26 februarie 2021 Nicolae Dumbrăveanu a depus acțiune în contencios administrativ împotriva Consiliului Superior al Procurorilor cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii Nicolae Dumbrăveanu a menționat că la 04 mai 2020, în temeiul art. 20 din Legea nr. 3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură, a înaintat o cerere către Consiliul Superior al Procurorilor, prin care a solicitat inițierea procedurii de accedere în funcția de procuror, cu înscrierea în Registrul candidaților pentru suplinirea funcțiilor vacante de procuror.

În conformitate cu prevederile art. 22, alin.(2) din Legea nr. 3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură, a anexat actele relevante, iar la solicitarea Consiliului Superior al Procurorilor a acceptat inițierea în privința sa a acțiunilor de control privind compatibilitatea/incompatibilitatea cu funcția de procuror.

Reclamantul a indicat că în rezultatul verificărilor efectuate, la 24 iunie 2020 i-a fost adus la cunoștință Avizul consultativ nr. 5/818 din 04 iunie 2020, emis de Serviciul de Informații și Securitate, în care se indica despre prezența factorilor de risc, prin prisma art.4, lit. a), c) și d) din Legea nr. 271 din 18 decembrie 2008 privind verificarea titularilor și a candidaților la funcții publice. În special, Avizul consultativ, negativ, al Serviciului de Informații și Securitate, se referea la o cauză penală pe care, anterior în calitate de procuror în Procuratura pentru Combaterea Criminalității Organizare și Cauze Speciale, a avut-o în gestiune.

Nefiind de acord cu cele prezentate de Serviciul de Informații și Securitate, reclamantul Nicolae Dumbrăveanu a solicitat efectuarea unei verificări suplimentare. Astfel, la 31 iulie 2020 i-a fost adus la cunoștință Avizul consultativ al Serviciului de Informații și Securitate nr. 5/1185 din 28 iulie 2020, prin care a fost reiterată informația prezentată în Avizul consultativ nr. 5/818 din 04 iunie 2020.

Reclamantul a mai indicat că în cadrul ședinței Consiliului Superior al Procurorilor din 28 ianuarie 2021, verbal, i-a fost comunicată hotărârea organului colegial, potrivit căreia i-a fost respinsă cererea de a fi înscris în Registrul candidaților pentru suplinirea funcțiilor vacante de procuror.

În opinia lui Nicolae Dumbrăveanu prin hotărârea nr.1-8/2021 din 28 ianuarie 2021 a Consiliului Superior al Procurorilor i-a fost lezat dreptul la profesie și carieră, fiindu-i încălcat dreptul de a fi înscris în Registrul candidaților pentru suplinirea funcțiilor vacante de procuror și de a opta pentru accederea în 1 profesia de procuror, or, dânsul a prezentat toate actele și informațiile relevante care denotă că întrunește rigorile necesare pe care un candidat la funcția de procuror trebuie să le întrunească, în conformitate cu Legea nr. 3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură.

Astfel, Nicolae Dumbrăveanu a solicitat anularea hotărârii Consiliului Superior al Procurorilor nr. 1-8/2021 din 28 ianuarie 2021 privind respingerea cererii sale cu privire la înscrierea în Registrul candidaților pentru suplinirea funcțiilor vacante de procuror, anularea avizelor consultative ale Serviciul de Informații și Securitate nr. 5/818 din 04 iunie 2020 și nr. 5/1185 din 28 iulie 2020, ca fiind neîntemeiate și ilegale, obligarea Consiliului Superior al Procurorilor să emită actul administrativ individual privind înscrierea sa în Registrul candidaților pentru suplinirea funcțiilor vacante de procuror.

Prin cererea de completare a pretențiilor din 23 martie 2021 Nicolae Dumbrăveanu, pe lângă pretențiile inițiale, a solicitat anularea hotărârii Consiliului Superior al Procurorilor nr. 1-8/2021 din 28 ianuarie 2021, anularea avizelor consultative nr. 5/818 din 04 iunie 2020 și nr. 5/1185 din 28 iulie 2020, anularea procedurii administrative, implementate de Consiliul Superior al Procurorilor la examinarea cererii sale privind înscrierea în Registrul candidaților pentru suplinirea funcțiilor vacante de procuror, în partea ce ține de solicitarea adresată Serviciului de Informații și Securitate și în consecință Inspecției Procurorilor și rezultatele acesteia, obligarea Consiliului Superior al Procurorilor să emită actul administrativ individual privind înscrierea sa în Registrul candidaților pentru suplinirea funcțiilor vacante de procuror.(f.d. 49-55)

Prin hotărârea din 19 aprilie 2021 a Curții de Apel Chișinău s-a respins acțiunea înaintată de Nicolae Dumbrăveanu împotriva Consiliului Superior al Procurorilor cu privire la anularea hotărârii nr. 1-8/2021 din 28 ianuarie 2021 și obligarea emiterii actului administrativ privind înscrierea în Registrul candidaților pentru suplinirea funcțiilor vacante de procuror. (f.d.116,117-129, vol.I)

Curtea Supremă de Justiție prin decizia din 04 august 2021 a casat hotărârea din 19 aprilie 2021 a Curții de Apel Chișinău, în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Nicolae Dumbrăveanu împotriva Consiliului Superior al Procurorilor cu privire la contestarea actului administrativ, cu restituirea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată. (f.d.213-221, vol.I)

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 17 februarie 2022 s-a dispus separarea într-un proces aparte, a pretenției reclamantului Nicolae Dumbrăveanu către Serviciul de Informații și Securitate privind anularea avizelor consultative nr. 5/818 din 04 iunie 2020 și nr. 5/1185 din 28 iulie 2020 și s-a transmis spre examinare instanței competente material și teritorial-Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani cauza de contencios administrativ la acțiunea înaintată de Nicolae Dumbrăveanu împotriva Serviciului de Informații și Securitate privind anularea avizelor consultative nr. 5/818 din 04 iunie 2020 și nr. 5/1185 din 28 iulie 2020 în rest cerințele rămânând spre examinare la Curtea de Apel Chișinău. (f.d.7,8-10, vol.II)

Prin hotărârea de 30 martie 2023 a Curții de Apel Chișinău s-a admis parțial acțiunea în contencios administrativ depusă de Nicolae Dumbrăveanu împotriva Consiliului Superior al Procurorilor. S-a anulat hotărârea nr.1-8/2021 din 28 ianuarie 2021 cu privire la examinarea cererii domnului Dumbrăveanu Nicolae de înscriere în Registrul candidaților pentru suplinirea funcțiilor vacante.

Curtea de Apel Chișinău, ca instanță de fond, a reținut că prin prisma Legii cu privire la Procuratură nr. 3 din 25 februarie 2016, Consiliul Superior al Procurorilor este unicul organ competent de a examina cererile de înscriere în Registrul candidaților pentru suplinirea funcțiilor vacante de procuror, urmând să- și îndeplinească în acest sens, atribuțiile cu corectitudine și responsabilitate sporită, reieșind din importanța funcției și rolul pe care îl are în societate. Or, funcția de procuror este o funcție de demnitate publică, fiind justificat ca cerințele pentru accederea în profesia dată, să fie caracterizate printr-un grad mai înalt de strictețe.

Totodată, instanța de fond, în temeiul art. 93, art. 118, art. 119, alin. (1) și alin. (2), art.120, alin. (1), art. 220, alin. (1) din Codul administrativ, a apreciat ca fiind întemeiată pretenția reclamantului privind anularea hotărârii Consiliului Superior al Procurorilor nr. 1-8/2021 din 28 ianuarie 2021, deoarece în motivarea hotărârii contestate, s-a indicat că în privința lui Nicolae Dumbrăveanu există factori de risc în ordinea art.4, lit. a), c) și d) din Legea nr.271 din 18 decembrie 2008 privind verificarea titularilor și a candidaților la funcțiile publice însă din analiza materialelor cauzei și din analiza actului administrativ contestat, nu au putut fi reținute în acțiunile reclamantului temeiurile invocate privind încălcarea normelor imperative ale legislației în procesul exercitării atribuțiilor de serviciu.

Curtea de Apel Chișinău, ca instanță de fond, a menționat că Consiliul Superior al Procurorilor a emis hotărârea contestată într-un mod arbitrar, fără a constata cu certitudine existenta temeiurilor, stabilite expres de legiuitor pentru fiecare faptă imputată, și anume dacă acestea au fost săvârșite de reclamant cu intenție sau nu.

Referitor la pretenția reclamantului cu privire la obligarea Consiliului Superior al Procurorilor să emită actul administrativ individual privind înscrierea sa în Registrul candidaților pentru suplinirea funcțiilor vacante de procuror, instanța de judecată a conchis că această pretenție este prematură în condițiile în care prin prezenta hotărâre s-a anulat hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor prin care a fost respinsă cererea reclamantului de a fi înscris în Registrul candidaților pentru suplinirea funcțiilor vacante de procuror, respectiv acesta urmează să parcurgă calea prevăzută de lege și să depună repetat cererea cu privire la înscrierea în Registrul în secțiunea potrivit căreia pretinde să candideze la funcție de procuror.

Consiliul Superior al Procurorilor în data de 27 aprilie 2023 a depus recurs nemotivat împotriva hotărârii Curții de Apel Chișinău, ca instanță de fond. (f.d. 116,123-129, vol.II) 3

Consiliul Superior al Procurorilor nu a depus motivarea recursului întru dezvoltarea argumentelor privind ilegalitatea și netemeinicia hotărârii instanței de fond.

Recurentul Nicolae Dumbrăveanu prin recursul înaintat a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de fond în partea respingerii pretenției cu privire la obligarea emiterii actului administrativ și în această parte a emite o nouă hotărâre privind obligarea Consiliului Superior al Procurorilor să emită actul administrativ individual privind înscrierea lui Nicolae Dumbrăveanu în Registrul candidaților pentru suplinirea funcțiilor vacante de procuror.

În motivarea recursului Nicolae Dumbrăveanu a menționat că Curtea de Apel Chișinău a emis hotărâre cu încălcarea esențială a normelor de drept materiale și procesuale, inclusiv prin neexpunerea complet și obiectiv asupra tuturor pretențiilor invocat de către reclamant, nemotivarea soluției adoptate, interpretarea și aplicarea, eronată/arbitrară a prevederilor art.206, alin.(l), lit. b) și art. 224, alin.(l), lit. b) din Codul administrativ.

În acest sens, a menționat că hotărârea contestată este neîntemeiată, nemotivată și ilegală în partea ce ține de evitarea obligării Consiliului Superior al Procurorilor de a dispune înscrierea acestuia în Registrul candidaților pentru suplinirea funcțiilor vacante de procuror, or prin prezenta acțiune a ținut să-și revendice anume dreptul ilegal încălcat prin actul administrativ individual defavorabil emis de Consiliul Superior al Procurorilor la 28 ianuarie 2021.

Deși, instanța de judecată a constatat netemeinicia și ilegalitatea actului prin care a fost respinsă cererea din 04 mai 2020 și a fost îngrădit în includerea în Registru, contrar prevederilor art. 206, alin. (l), lit. b) din Codul administrativ, nu a dispus obligarea autorului actului administrativ individual defavorabil să accepte cererea și respectiv să înlăture consecințele ilegale admise.

În opinia recurentului aceste circumstanțe vorbesc despre încălcarea esențială, de către Curtea de Apel Chișinău, a prevederilor art. 206, alin.(l), lit. b) din Codul administrativ, precum și a prevederilor art. 224 din Codul administrativ.

Recurentul a indicat că este absolut neîntemeiată afirmația precum că ar urma să depună o cerere repetată privind înscrierea în Registru, or, pe tot parcursul procesului de judecată, a prezentat augmente plauzibile privind ilegalitatea hotărârii Consiliului Superior al Procurorilor din 28 ianuarie 2021 în ce privește respingerea cererii din 04 mai 2020. Deci anume pe marginea acelei cererii instanța de judecată urmează să adopte o soluție echitabilă, completă, fără a determina sau chiar al impune să depună o altă careva cerere, repetată, care eventual, nu-i exclus, riscă să urmeze aceiași cale, în cazul în care Consiliul Superior al Procurorilor, eventual va refuza înscrierea în Registrul candidaților pentru suplinirea funcțiilor vacante de procuror.

Nicolae Dumbrăveanu a mai menționat că hotărârea contestată relevă lipsa unei motivări explicite și clare privind motivul din care cauză a fost respinsă solicitarea privind obligarea Consiliului Superior al Procurorilor de a dispune includerea în Registrul candidaților pentru suplinirea funcțiilor vacante de procuror, și respectiv din care cauză, efectiv, nu a fost aplicată prevederea absolut clară și imperativă a prevederilor art.224, alin.(l), lit. b) din Codul administrativ.

Prin urmare, instanța de fond, nu și-a executat în deplină măsură obligația legală de a motiva hotărârea adoptată. Dreptul de a fi auzit, a fost încălcat, or 4 dreptul în cauză include nu doar posibilitatea de a aduce argumente instanței, dar de asemenea o obligație corespunzătoare a instanței de a arăta, în motivarea sa, motivele pentru care anumite argumente au fost acceptate sau respinse, ceea ce nu a fost îndeplinit de instanța de fond.

Cu referire la termenul recursului declarat de către Nicolae Dumbrăveanu, instanța de recurs constată că hotărârea Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la 30 martie 2023, dispozitivul fiind notificat participanților la proces prin intermediul poștei electronice la 12 aprilie 2023 (f.d. 115), iar hotărârea motivată la 29 august 2023. (f.d. 120). Astfel, depunerea recursului nemotivat la 27 aprilie 2023, cât și a recursului motivat la 27 septembrie 2023, sunt în termen.

Art. XI alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție): „Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.”

Art. 211 alin. (1) din Codul administrativ (în vigoare până la 01 septembrie 2023): „în cererea de chemare în judecată se indică: a) instanța la care a fost depusă; b) numele și prenumele sau denumirea reclamantului, domiciliul sau sediul acestuia; dacă reclamantul este o persoană juridică, se indică datele bancare și codul fiscal; c) numele și prenumele reprezentantului legal sau împuternicit și adresa lui, în cazul în care cererea se depune de un reprezentant; d) denumirea pârâtului în calitate de autoritate publică și sediul acesteia; e) pretențiile reclamantului; f) circumstanțele de fapt și de drept pe care reclamantul își întemeiază pretenția; g) enumerarea tuturor probelor pe care reclamantul le deține și le poate prezenta; h) datele despre respectarea procedurii prealabile, dacă o astfel de procedură este prevăzută de lege”.

Art. 233 alin. (1) din Codul administrativ (în vigoare până la 01 septembrie 2023): „ cererea de apel trebuie să conțină datele prevăzute la art.211 alin.(1) lit. a)–d) și să indice hotărârea care se contestă cu apel”.

Art. 244 alin. (1) Cod administrativ (în vigoare până la 01 septembrie 2023) prevede următoarele: „(1) Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs. (2) Pentru procedura de recurs se aplică corespunzător prevederile cap. III din cartea a treia, dacă din prevederile prezentului capitol nu rezultă altceva.” 5

Conform art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ (în redacția legii în vigoare la data declarării recursului): „recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel”.

Art. 246 alin. (1) și (2) Codul administrativ (în vigoare până la 01 septembrie 2023) prevede: „(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere. (2) Recursul se declară inadmisibil în special când: a) decizia instanței de apel nu poate fi contestată cu recurs; b) recursul este depus în mod repetat; c) recursul este depus de o persoană neîmputernicită; d) recursul a fost depus după expirarea termenului stabilit la art. 245 alin. (1); e) motivarea recursului nu a fost depusă sau a fost depusă după expirarea termenului prevăzut la art. 245 alin. (2); f) cererea de recurs nu corespunde cerințelor stabilite la art. 244 alin. (2), art. 233 alin. (1) și (2) și art. 234 alin. (2) și recurentul nu a înlăturat neajunsurile în termenul stabilit de Curtea Supremă de Justiție”. MOTIVAREA INSTANȚEI:

Cu referire la recursul depus de către Consiliul Superior al Procurorilor, în raport cu materialele cauzei, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că acesta este inadmisibil, din următoarele motive.

Reieșind din prevederile art. 246 alin. (2), lit. e) din Codul administrativ (în vigoare până la 01 septembrie 2023) recursul se declară inadmisibil în special când motivarea recursului nu a fost depusă.

Sub aspectul prevederilor art. 211, alin. (1), art. 233 alin. (1),art. 244 din Codul administrativ (în vigoare la momentul declarări recursului), completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care, circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură să facă vizibile ilegalitatea hotărârii contestate.

În speță, însă, Consiliul Superior al Procurorilor, nu s-a conformat prevederilor legale și a formulat cererea de recurs, fără a evidenția memoriul ilegalității și netemeiniciei hotărârii recurată, limitându-se la manifestarea dezacordului față de soluția pronunțată de instanța inferioară.

Curtea de Apel Chișinău ca instanța de fond a emis hotărârea contestată la 30 martie 2023, care prin prisma art. 244 din Codul administrativ poate fi contestată cu recurs.

Conform art. 232, în colaborare cu art. 245, alin. (2) din Codul administrativ, în vigoare la momentul depunerii recursului, motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel.

Din materialele dosarului rezultă că hotărârea motivată a Curții de Apel Chișinău a fost notificată Consiliului Superior al Procurorilor, prin intermediul poștei electronice la 29 august 2023. (f.d. 120,vol.II) 6

Astfel, coroborând normele legale precitate, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție conchide că în condițiile speței, termenul de procedură de 30 zile instituit de legiuitor pentru depunerea motivării recursului a început pentru Consiliul Superior al Procurorilor la 30 august 2023, deci data limită de depunere a recursului fiind ziua de 28 septembrie 2023, ora 24:00.

În termenul stabilit de lege Consiliul Superior al Procurorilor nu au depus la Curtea Supremă de Justiție motivarea recursului.

Această circumstanță face imposibilă exercitarea controlului judiciar de către instanța învestită cu soluționarea căii de atac. Or, în recurs nu este suficientă simpla expunere a dezacordului cu soluția instanței judecătorești, ci este necesară motivarea cu indicarea temeiurilor de ilegalitate pe care se întemeiază calea de atac, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat de instanța inferioară, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat un act judecătoresc neîntemeiat. Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței inferioare, cu expunerea argumentată a criticilor în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează.

Mai mult nici pană în ziua examinării admisibilității recursului, Consiliul Superior al Procurorilor nu a întreprins nicio măsură în vederea depunerii motivării recursului, deși, hotărârea motivată a Curții de Apel Chișinău din data de 30 martie 2023 i-a fost notificată la 29 august 2023.

Circumstanțele descrise supra evidențiază caracterul echivoc al recursului, deoarece Consiliul Superior al Procurorilor, fiind interesat în soarta soluționării prezentului recurs, urma să întreprindă măsurile necesare de a proteja dreptul său de acces la instanță, prin depunerea unui recurs motivat, care să corespundă exigențelor impuse de legiuitor, în caz contrar intervenind uno ictu aplicarea, cu titlu de sancțiune procedurală, declararea recursului inadmisibil în temeiul articolului 246, alin. (1), lit. e) din Codul administrativ.

Sub acest aspect este imperios că certitudinea legală impusă regulilor procedurii în contencios administrativ, în calitate de condiție sine qua non a unui proces echitabil, vizează atât drepturile recurentului, cât și ale intimatului, astfel încât instanța de contencios administrativ nefiind în drept de a substitui voința legislatorului materializată în conținutul normelor de procedură, în vederea exonerării recurentului de sancțiunile procedurale din motivul înțelegerii greșite de către acesta a efectelor legale.

În această ordine de idei, corelând circumstanțele faptice constatate și expuse supra cu normele legale precitate, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează că la depunerea recursului împotriva hotărârii din 30 martie 2023 a Curții de Apel Chișinău, Consiliul Superior al Procurorilor nu a respectat prevederile articolului 245, alin. (2) din Codul administrativ, în vigoare la data depunerii recursului.

Din considerentele menționate și având în vedere că Consiliul Superior al Procurorilor nu a respectat prevederile 245, alin. (2), în vigoare la data depunerii recursului, coroborat cu art. 233, alin. (1) și art. 211, alin. (1) din Codul administrativ, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție conchide că 7 cererea de recurs depusă de către Consiliul Superior al Procurorilor este inadmisibilă.

Examinând admisibilitatea recursului înaintat de către Nicolae Dumbrăveanu completul de judecată îl consideră inadmisibil. În motivarea concluziei enunțate se rețin următoarele argumente.

Din analiza prevederilor art.246 alin.(1) din Codul administrativ, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul de judecată reține că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând 8 de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, instanța de recurs ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de către Nicolae Dumbrăveanu.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, în vigoare la data depunerii recursurilor.