3r-159/23 — privind anularea actului administrativ individual devaforabil

Dosarul nr. 3r-159/23

2-23012281-01-3r-14062023

Instanța de fond: Curtea de Apel Chișinău – A. Minciuna, I. Dutca, E. Palanciuc

DECIZIE

28 iunie 2023 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată, în componența:

Președinte, judecător Tamara Chișca-Doneva

Judecători Mariana Pitic

Aliona Miron

examinând recursul declarat de către Dmitrii Zîmbreanu,

în cauza de contencios administrativ, intentată la acțiunea depusă de către Dmitrii

Zîmbreanu împotriva Consiliului Superior al Procurorilor privind anularea actului

administrativ individual defavorabil,

împotriva încheierii din data de 20 martie 2023 a Curții de Apel Chișinău, prin

care s-a declarat inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ înaintată de către

Dmitrii Zîmbreanu împotriva Consiliului Superior al Procurorilor privind anularea

actului administrativ individual defavorabil,

constată:

În data de 25 ianuarie 2023 Dmitrii Zîmbrean a înaintat la Curtea de Apel Chișinău

acțiune împotriva Consiliului Superior al Procurorilor, privind anularea deciziei

Inspecției procurorilor a Procuraturii Generale din 13 ianuarie 2023, prin care s-a

restituit fără examinare sesizarea.

Prin încheierea din data de 20 martie 2023 Curtea de Apel Chișinău a declarat

inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ înaintată de către Dmitrii Zîmbrean

împotriva Consiliului Superior al Procurorilor privind anularea actului administrativ

individual defavorabil, în temeiul art. 207, alin. (2), lit. e) din Codul administrativ.

La 05 iunie 2023 Dmitrii Zîmbrean a depus recurs împotriva încheierii din data

de 20 martie 2023 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea

încheierii contestate, rejudecarea cauzei, anularea deciziei Inspecției procurorilor a

Procuraturii Generale din 13 ianuarie 2023, prin care s-a restituit fără examinare

sesizarea.

În motivarea recursului recurentul a invocat dezacordul cu decizia contestată,

menționând că îi încalcă accesul liber la justiție, instanța nu s-a expus asupra

argumentelor invocate și contravine art. 6 din Convenția CEDO.

Curtea Supremă de Justiție a expediat, prin intermediul poștei electronice, pentru

notificare Consiliului Superior al Procurorilor copia recursului depus de către Dmitrii

Zîmbrean, împotriva încheierii din data de 20 martie 2023 a Curții de Apel Chișinău,

însă până la data examinării recursului autoritatea intimată nu și-a valorificat drepturile

sale și nu a depus referință.

1

Conform art. 242 din Codul administrativ, recursul împotriva încheierii

judecătorești se depune motivat la instanța de judecată care a emis încheierea contestată

în termen de 15 zile de la notificarea încheierii judecătorești, dacă legea nu stabilește

un termen mai mic. Instanța de judecată care a emis încheierea contestată transmite

neîntîrziat recursul împotriva încheierii judecătorești împreună cu dosarul judiciar

instanței competente să soluționeze recursul.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că recursul depus de

Dmitrii Zîmbrean în data de 05 iunie 2023 este în termen, având în vedere că încheierea

contestată emisă la 20 martie 2023 a fost recepționată de către recurent în data de 23

mai 2023. (f.d.26)

Conform art. 243, alin. (2) din Codul administrativ, instanța competentă

soluționează recursul împotriva încheierilor judecătorești fără ședință de judecată.

Dacă consideră necesar, instanța competentă poate cita participanții la proces.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ a decis

examinarea cererii de recurs fără înștiințarea participanților la proces, cu plasarea datei

ședinței pe pagina web a Curții Supreme de Justiție, fiind inoportună invitarea părților,

întrucât argumentele expuse în cererea de recurs au fost formulate cu suficientă precizie

pentru a permite instanței examinarea acesteia.

Studiind materialele dosarului, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

consideră recursul neîntemeiat și care urmează a fi respins cu menținerea încheierii din

20 martie 2023 a Curții de Apel Chișinău.

În motivarea concluziei enunțate se rețin următoarele argumente.

În conformitate cu art. 243, alin. (1), lit. b) din Codul administrativ, examinând

recursul împotriva încheierii judecătorești, instanța adoptă o deciziei prin care respinge

recursul.

Cercetând starea de fapt în baza materialelor și lucrărilor dosarului, completul

constată că la 12 ianuarie 2023 în corespondența instituțională a Consiliului Superior

al Procurorilor a fost înregistrată sesizarea lui Dmitrii Zîmbrean prin care nu este de

acord cu încheierea adoptată de judecătorul la Judecătoria sediul Ciocana, Serghei

Papuha din 24 noiembrie 2022, prin care a fost autorizată percheziția domiciliului și

încăperilor, a acestuia, afirmând că i-a fost încălcat drepturile de proprietar.

Prin decizia Inspecției procurorilor a Procuraturii Generale din 13 ianuarie 2023,

s-a restituit fără examinare sesizarea lui Dmitrii Zîmbrean, din motivul că nu ține de

competența Inspecției procurorilor de a examina acțiunile judecătorului, neidentificării

temeiurilor de tragere la răspundere disciplinară a procurorilor.

La 25 ianuarie 2023 Dmitrii Zîmbrean a înaintat la Curtea de Apel Chișinău

acțiune împotriva Consiliului Superior al Procurorilor, prin care a solicitat anularea

deciziei Inspecției procurorilor a Procuraturii Generale din 13 ianuarie 2023, prin care

s-a restituit fără examinare sesizarea.

Curtea de Apel Chișinău, în temeiul art. 207, alin. (2), lit. e) din Codul

administrativ, prin încheierea din 20 martie 2023 a declarat inadmisibilă acțiunea în

contencios administrativ înaintată de către Dmitrii Zîmbrean împotriva Consiliului

Superior al Procurorilor privind anularea actului administrativ individual defavorabil.

În susținerea acestei concluzii Curtea de Apel Chișinău, ca instanța de fond, a

reținut că Dmitrii Zîmbrean nu poate invoca încălcarea unui interes legitim pe marginea

activității administrative realizate și a actului administrativ emis, fapt ce presupune că

reclamantul nu poate revendica încălcarea prin încălcarea administrativă a unui drept,

în sensul art. 17 din Codul administrativ.

2

Această concluzie a Curții de Apel Chișinău este considerată de către completul

Curții Supreme de Justiție corectă din considerente ce preced.

În conformitate cu prevederile art. 207, alin. (1) și (2) lit. e) din Codul

administrativ, instanța verifică din oficiu dacă sunt întrunite condițiile pentru

admisibilitatea unei acțiuni în contenciosul administrativ. Dacă este inadmisibilă,

acțiunea în contencios administrativ se declară ca atare prin încheiere judecătorească

susceptibilă de recurs. Acțiunea în contencios administrativ se declară inadmisibilă în

special când reclamantul nu poate revendica încălcarea, prin activitatea administrativă,

a unui drept în sensul art. 17.

Articolul 189, alin. (1) din Codul administrativ prevede expres că orice persoană

care revendică încălcarea unui drept al său prin activitatea administrativă a unei

autorități publice poate înainta o acțiune în contencios administrativ.

Potrivit art. 20 din Codul administrativ, dacă printr-o activitate administrativă se

încalcă un drept legitim sau o libertate stabilită prin lege, acest drept poate fi revendicat

printr-o acțiune în contencios administrativ, cu privire la care decid instanțele de

judecată competente pentru examinarea procedurii de contencios administrativ,

conform prezentului cod.

Prin urmare, unul din elementele definitorii ale acțiunii în contencios

administrativ este revendicarea unui drept propriu vătămat prin una din formele

activității administrative, or, acțiunea în contencios administrativ trebuie să urmărească

revendicarea unui drept subiectiv vătămat.

În conformitate cu art. 5 din Codul administrativ, activitatea administrativă

reprezintă totalitatea actelor administrative individuale și normative, a contractelor

administrative, a actelor reale, precum și a operațiunilor administrative realizate de

autoritățile publice în regim de putere publică, prin care se organizează aplicarea legii

și se aplică nemijlocit legea.

Conform 10, alin. (1) din Codul administrativ, actul administrativ individual este

orice dispoziție, decizie sau altă măsură oficială întreprinsă de autoritatea publică

pentru reglementarea unui caz individual în domeniul dreptului public, cu scopul de a

produce nemijlocit efecte juridice, prin nașterea, modificarea sau stingerea raporturilor

juridice de drept public.

Articolul 39, alin. (1) și (2) din Codul administrativ garantează controlul

judecătoresc al activității administrative și stipulează că acesta nu poate fi îngrădit.

Orice persoană care revendică un drept vătămat de către o autoritate publică în sensul

art. 17 sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri se poate adresa instanței

de judecată competente.

Sub acest aspect completul specializat relevă că prevederile articolului 207, alin.

(2), lit. e) din Codul administrativ urmează a fi aplicate în corespundere cu dispozițiile

articolelor 17, 20 și 39 din Codul administrativ.

Instanța de recurs menționează, că sub aspect procesual, accesul liber la justiție se

materializează în prerogativele pe care le implică dreptul la acțiune, ca aptitudine legală

ce este recunoscută de ordinea juridică oricărei persoane fizice sau juridice care

pretinde un drept împotriva unei alte persoane, ori are un interes pentru constatarea

existenței sau inexistenței unui drept.

Astfel, pentru a pune pe rol o acțiune în contenciosul administrativ, este necesară

îndeplinirea cumulativă a unor condiții de formă și conținut, precum ar fi: respectarea

competenței jurisdicționale, existența capacității procesuale, revendicarea unui drept

încălcat, etc.

3

La caz, Dmitrii Zîmbrean, solicitând anularea deciziei Inspecției procurorilor a

Procuraturii Generale din 13 ianuarie 2023, nu a indicat, prin prisma art. 17 din Codul

administrativ, care drepturi sau interese legitime ale sale au fost încălcate prin decizia

contestată.

Simplul dezacord cu decizia Inspecției procurorilor a Procuraturii Generale din

13 ianuarie 2023 nu denotă încălcarea unui drept subiectiv al reclamantului, care poate

fi apărat prin intermediul justiției.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază că normele legale

citate supra interzic un contencios obiectiv de legalitate și denotă opțiunea legiuitorului

pentru un contencios administrativ subiectiv efectiv, implicând revendicarea apărării

unui drept subiectiv propriu al reclamantului, astfel încât pentru admisibilitatea unei

acțiuni în contenciosul administrativ este necesar revendicarea unui drept subiectiv

exclusiv al Dmitrii Zîmbrean.

Prin urmare, revendicarea dreptului trebuie să se deducă din susținerile formulate

prin cererea de chemare în judecată, în conținutul căreia urmează a fi invocată

vătămarea dreptului propriu, deoarece expresiile utilizate în textul articolelor 17, 39 și

189 din Codul administrativ de „drept vătămat” și de „încălcarea unui drept al său” se

referă la drepturi subiective concrete, fiind excluse drepturile prin ricoșeu, ipotetice,

iluzorii sau virtuale, precum și acțiunile populare actio popularis.

În acest sens este relevantă și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului,

care a statuat că pentru ca un reclamant să se poată declara victimă, acesta trebuie să

prezinte dovezi plauzibile și convingătoare ale probabilității survenirii unei încălcări,

la care ar fi supus personal, fiind insuficiente niște simple bănuieli sau conjuncturi

[Senator Lines GmbH împotriva a cincisprezece state membre ale Uniunii Europene

(cererea nr. 45572/00)].

Curtea a subliniat că în Convenție nu este prevăzută posibilitatea de a angaja o

actio popularis în scopul interpretării drepturilor recunoscute în Convenție; aceasta nu

autorizează nici persoanele particulare să se plângă în legătură cu o dispoziție de drept

intern doar pentru că aceștia consideră, fără să fi suportat în mod direct efectele, că

dispoziția respectivă încalcă Convenția (Aksu împotriva Turciei, Burden împotriva

Regatului Unit).

Astfel, un act administrativ poate fi anulat numai dacă și cu condiția de a se dovedi

că a produs societății reclamante o vătămare într-un drept, ori într-un interes legitim,

potrivit art. 17 din Codul administrativ, care consacră contenciosul subiectiv. Instanța

sesizată de contencios administrativ trebuie să verifice dacă prin actul administrativ

care face obiectul acțiunii s-a adus atingere unei situații juridice subiective.

Din analiza cererii de chemare în judecată depusă de către Dmitrii Zîmbrean nu

se desprinde dreptul subiectiv pretins a fi încălcat prin decizia Inspecției procurorilor a

Procuraturii Generale din 13 ianuarie 2023. Revendicarea unui drept subiectiv exclusiv

al reclamantului reprezintă o condiție obligatori pentru ca acțiunea în contencios

administrativ să treacă testul de admisibilitate.

În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

concluzionează că soluția adoptată de către Curtea de Apel Chișinău de a declara

inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ depusă de către Dmitrii Zîmbrean

împotriva Consiliului Superior al Procurorilor privind anularea actului administrativ

individual defavorabil, în temeiul articolului 207, alin. (1) și (2), lit. e) din Codul

administrativ, este corectă.

4

Din considerentele menționate supra și având în vedere că soluția emisă prin

încheierea din data de 20 martie 2023 a Curții de Apel Chișinău este corectă, completul

Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a respinge recursul depus de către

Dmitrii Zîmbrean.

În corespundere cu art. 193, art. 241, art. 243, alin. (1), lit. b), alin. (2) și alin. (3)

din Codul administrativ, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

decide:

Se respinge recursul depus de către Dmitrii Zîmbrean.

Se menține încheierea din data de 20 martie 2023 a Curții de Apel Chișinău, emisă

în cauza de contencios administrativ, intentată la acțiunea depusă de către Dmitrii

Zîmbreanu împotriva Consiliului Superior al Procurorilor privind anularea actului

administrativ individual defavorabil.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Mariana Pitic

Aliona Miron

5