2ra-1108/21 — permiterea de a intra și ieși din RM cu copilul minor, perfectarea actelor și continuarea studiișor școlare și liceale în România fără acordul tatălui, repararea prejudiciului

2ra-1108/21 — permiterea de a intra și ieși din RM cu copilul minor, perfectarea actelor și continuarea studiișor școlare și liceale în România fără acordul tatălui, repararea prejudiciului (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-1108/21

Prima instanță: Judecătoria Bălți, sediul Central (jud. N. Costaș)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud. S. Procopciuc, N. Chircu, E. Grumeza)

ÎNCHEIERE

21 iulie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Nina Vascan

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Bucătaru Iraida și XXXXX,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Bucătaru Iraida

și XXXXX împotriva lui Bucătaru Ruslan, intervenient accesoriu Direcția Generală

Asistență Socială și Protecția Familiei mun. Bălți cu privire la permiterea de a intra și ieși

din Republica Moldova a copilului minor, perfectarea actelor și continuarea studiilor școlare

și liceale în România fără acordul tatălui, repararea prejudiciului material și moral,

împotriva deciziei din 16 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost admis apelul declarat de Bucătaru Ruslan, reprezentat de avocatul Rusnac Aliona

și a fost casată parțial hotărârea din 19 octombrie 2020 a Judecătoriei Bălți, sediul

Central, fiind pronunțată în această parte o hotărâre nouă,

constată:

La data de 28 februarie 2020 Bucătaru Iraida și XXXXX au depus cerere de chemare

în judecată, concretizată la 29 septembrie 2020, împotriva lui Bucătaru Ruslan cu privire la

permiterea de a intra și ieși din Republica Moldova a copilului minor, perfectarea actelor

românești și continuarea studiilor școlare și liceale în România fără acordul tatălui, repararea

prejudiciului material și moral.

În motivarea acțiunii s-a invocat că, Bucătaru Iraida a fost în relații de căsătorie cu

Bucătaru Ruslan, în urma cărora s-a născut fiica XXXXX la data de XXXXX. Prin hotărîrea

din 11 septembrie 2017 a Judecătoriei Bălți, căsătoria a fost desfăcută, fiind stabilit

domiciliul copilului minor cu mama.

Reclamantele au indicat că la 08 martie 2019, au obținut certificat de redobândire a

cetățeniei române, însă, XXXXX nu a putut participa la perfectarea actelor ce țin de

cetățenia română, adică certificatul de naștere și cartea de identitate românească pe care le-

1

a obținut Bucătaru Iraida, deoarece pârâtul nu dorește să întocmească declarațiile necesare

în privința copilului, necesare întocmirii actelor respective, având în vedere vârsta minoră a

acestuia.

Au susținut că pârâtul nu participă la educația și întreținerea fiicei, unicul sprijin

financiar fiind suma de 1000 de lei, care prin hotărâre judecătorească s-a hotărât de a fi

încasată din contul acestuia cu titlu de pensie de întreținere a copilului minor. Astfel,

Bucătaru Iraida o sprijină material și didactic pe XXXXX, pentru ca ultima să obțină

rezultate bune la învățătură, dovada faptului respectiv fiind locul doi luat la olimpiada de

limbă română desfășurată în mun. Bălți.

Reclamantele au afirmat că locul de trai și viitorul copilului, în vederea continuării

studiilor școlare și liceale, este România, țara pe care o consideră că îi poate oferi mai multe

posibilități. Astfel, în prezent Bucătaru Iraida are necesitatea de a pleca peste hotarele țării

cu fiica XXXXX în vederea continuării studiilor acesteia și obținerea certificatului de

naștere românesc.

Au solicitat acordarea dreptului copilului minor XXXXX, născută la XXXXX, de a

traversa frontiera fără acordul tatălui Bucătaru Ruslan, de a-i fi eliberat pașaportul și actele

de identitate ale cetățeanului Republicii Moldova, precum și de a se înmatricula și a continua

studiile școlare și liceale în România fără acordul tatălui, încasarea din contul pârâtului în

beneficiul XXXXX suma de 10 000 de lei cu titlu de prejudiciu material și moral.

Prin încheierea din 01 iulie 2020 a Judecătoriei Bălți, sediul Central, a fost atrasă în

proces în calitate de intervenient accesoriu Direcția Generală Asistență Socială și Protecția

Familiei mun. Bălți.

Prin hotărârea din 19 octombrie 2020 a Judecătoriei Bălți, sediul Central, acțiunea

a fost admisă parțial și s-a permis intrarea și ieșirea din Republica Moldova a copilului

minor XXXXX, născută la XXXXX, perfectarea pașaportului și actelor de identitate ale

cetățeanului Republicii Moldova pe numele minorului XXXXX, înmatricularea și

continuarea studiilor în Republica România a minorului XXXXX, fără acordul tatălui

Bucătaru Ruslan. În rest, acțiunea a fost respinsă.

La data de 19 octombrie 2020 Bucătaru Ruslan, reprezentat de avocatul Rusnac

Aliona, a declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând admiterea acestuia,

casarea hotărârii din 19 octombrie 2020 a Judecătoriei Bălți, sediul Central și emiterea

unei noi hotărâri, prin care acțiunea să fie respinsă.

Prin decizia din 16 februarie 2021 a Curții de Apel Bălți, a fost admis apelul

declarat de Bucătaru Ruslan, reprezentat de avocatul Rusnac Aliona și a fost casată

parțial hotărârea din 19 octombrie 2020 a Judecătoriei Bălți, sediul Central în partea

admiterii acțiunii, fiind pronunțată în această parte o hotărâre nouă, prin care acțiunea

a fost respinsă. În rest, hotărârea primei instanțe a fost respinsă.

Prin decizia suplimentară din 30 martie 2021 a Curții de Apel Bălți, s-a încasat

de la Bucătaru Iraida în beneficiul lui Bucătaru Ruslan cheltuielile de judecată în sumă

de 2730 de lei.

Pentru a decide astfel, instanța de apel, analizând materialele cauzei și declarațiile

părților, a conchis că, reclamantele nu au întâlnit dificultăți la obținerea pașaportului

Republicii Moldova și nici la obținerea buletinului de identitate pe numele minorului

2

XXXXX, cu atât mai mult că potrivit legii, pașaportul sau documentele de călătorie se

eliberează în temeiul cererii unui dintre reprezentanții legali.

De asemenea, reclamantele au declarat că nu au dificultăți la traversarea hotarelor

RM, precum și faptul că deseori copilul minor a traversat frontiera de stat a țării fără

acordul tatălui și că nici nu este necesar acordul acestuia, motiv din care instanța de apel

a respins acest capăt de acțiune. Or, pentru intrarea și ieșirea din țară a copilului minor,

domiciliul căruia este stabilit printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă,

cu mama Bucătaru Iraida, nu este necesar și acordul tatălui.

Cu referire la cerința reclamantelor cu privire la înmatricularea și continuarea

studiilor în Republica România a minorului fără acordul tatălui, instanța de apel a

considerat-o neîntemeiată și neprobată. Conform prevederilor tratatelor internaționale,

dreptul la educație nu poate fi îngrădit sau refuzat, părinții având dreptul doar de a alege

felul de învățământ. În speță, Bucătaru Iraida împreună cu XXXXX au ales opțiunea ca

ultima să fie înmatriculată și să continue studiile în România, considerând că refuzul

tatălui în sensul dat, îi lezează drepturile și interesele copilului minor. Însă, reclamantele

doar invocă faptul că XXXXX și-ar dori să facă studiile în România, fără a prezenta în

acest sens probe precum că i s-ar refuza înmatricularea la instituția de învățământ în

lipsa acordului scris al tatălui. Astfel, reclamantele nu au prezentat acte, care să

confirme că este strict necesar și acordul tatălui pentru a fi înmatriculat copilul la studii

peste hotarele țării, neindicând condițiile de înmatriculare a copilului minor la studii în

România și care norme legale ar fi încălcate de către pârât în acest aspect.

La data de 03 iunie 2021 Bucătaru Iraida și XXXXX au declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de

apel și menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului s-a invocat că instanța de apel a apreciat arbitrar probele

și a interpretat în mod eronat legea.

Recurentele au indicat că potrivit art. 3 alin. (5) din Legea cu privire la ieșirea și

intrarea în Republica Moldova nr. 269 din 09 noiembrie 1994, în cazul în care unul

dintre părinții copiilor în vârstă de până la 18 ani nu acceptă ieșirea acestora din R.

Moldova, refuzul se contestă în instanța judecătorească de drept comun competentă. La

caz, recurentele au cerut de la intimat să dea consimțământul la intrarea și ieșirea din

RM a copilului minor, precum și perfectarea pașaportului și a actelor de identitate ale

cetățeanului Republicii Moldova pe numele minorului, însă, Bucătaru Ruslan a refuzat.

Au menționat că intimatul și reprezentantul acestuia nu au anexat la materialele

cauzei vreo probă ce ar confirma manifestarea voinței de a accepta ieșirea copilului

minor din Republica Moldova și perfectarea actelor de identitate ale cetățeanului RM

pe numele minorului, respectiv, în cazul dat refuzul intimatului se prezumă, fapt ce

constituie temei de sesizare a instanței de judecată.

Recurentele consideră că Bucătaru Ruslan, prin acțiunile sale, încalcă obligațiile

impuse de art. 60 din Codul familiei, care prevede că, părinții indiferent de faptul dacă

locuiesc împreună, poartă răspundere pentru dezvoltarea fizică, intelectuală și spirituală

a copilului, precum și art. 24 din Convenția cu privire la drepturile copilului, care

3

prevede dreptul copilului de a se bucura de bună stare de sănătate posibilă și un trai cât

mai bun.

Au afirmat că prima instanță corect a conchis că refuzul intimatului de a da

consimțământul la intrarea și ieșirea din RM a copilului său minor, precum și

perfectarea pașaportului și actelor de identitate ale cetățeanului Republicii Moldova pe

numele minorului, este neîntemeiat și contrar intereselor supreme ale copilului minor,

din care motive aceste cerințe au fost admise.

Au mai indicat că, intimatul nu refuză expres plecarea fiicei la studii în România,

dar condiționează sub diferite moduri aceasta pentru a crea impedimente în dezvoltarea

și educarea copilului minor, ceea ce echivalează cu un refuz. Astfel, Bucătaru Ruslan,

în orice moment, tocmai când minora va avea nevoie de a se deplasa peste hotare pentru

a se înmatricula la studii, reieșind din atitudinea acestuia, va putea face uz prevederile

art. 3 alin. (5) din Legea cu privire la ieșirea și intrarea în Republica Moldova nr. 269

din 09 noiembrie 1994 și copilul va fi prejudiciat și nu se va putea deplasa sau

înmatricula la studii, iar, până instanțele de judecată vor hotărî asupra refuzului, minora

va pierde posibilitatea de a se înmatricula, reieșind din timpul restrâns alocat perioadei

de admitere la studii. Prin urmare, prezenta acțiune înaintată este una de apărare a

dreptului prin care se creează pericolul iminent de încălcare a lui.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Bălți a pronunțat decizia contestată la data de 16 februarie 2021.

Decizia motivată a instanței de apel a fost expediată în adresa recurentelor la data

de 30 martie 2021, fiind recepționată la 07 aprilie 2021(f.d. 192, 198, 200, volumul I).

Astfel, recursul declarat la data de 03 iunie 2021, este în termen.

La 15 iunie 2021, copia recursului a fost expediată în adresa Bucătaru Ruslan și

a Direcției Generale Asistență Socială și Protecția Familiei mun. Bălți, cu înștiințarea

despre depunerea referinței (f.d. 17, volumul II).

Prin referința depusă la 05 iulie 2021, intimatul Bucătaru Ruslan a solicitat

considerarea recursului ca inadmisibil, indicând că XXXXX deține buletin de identitate

și pașaport al RM și potrivit declarațiile recurentelor, minora traversează liber hotarele

RM. Astfel, recurentele nu au prezentat nicio probă care să demonstreze că dânsul le-ar

fi creat impedimente la perfectarea actelor sau la traversarea frontierei.

La 16 iulie 2021, Direcția Generală Asistență Socială și Protecția Familiei mun. Bălți

a depus referință, prin care, reieșind din interesul superior al copilului minor, a propus Curții

Supreme de Justiție să admită recursul.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, Completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

4

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Bucătaru Iraida și XXXXX nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură

civilă.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că recursul exercitat asupra deciziilor instanțelor de apel are

caracter nedevolutiv și controlul judiciar se circumscrie doar asupra problemelor de

drept material și procedural, verificându-se în exclusivitate doar legalitatea deciziei, dar

nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

5

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Totodată, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie

să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la

fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza

Rebai și alții contra Franței, 25 februarie 1995), pe când în recursul declarat de Bucătaru

Iraida și XXXXX, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, Completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Bucătaru Iraida și XXXXX, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de Bucătaru Iraida și XXXXX se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Nina Vascan

Mariana Pitic

6