3ra-720/21 — contestarea actului administrativ si incasarea cheltuielilor de judecata

Dosarul nr. 3ra-720/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud: A. Paniș)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Minciuna, I. Muruianu, E. Palanciuc)

Î N C H E I E R E

14 iulie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nicolae Craiu

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului depus de Serviciul Fiscal de Stat,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de Zosim Valentina împotriva Serviciului Fiscal de Stat cu privire la constatarea

actului administrativ și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 14 aprilie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul depus de Serviciul Fiscal de Stat împotriva hotărârii din 18 iulie

2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

c o n s t a t ă:

La 12 martie 2020, Zosim Valentina a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Serviciului Fiscal de Stat cu privire la constatarea actului administrativ și

încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a invocat că a fost angajată în calitate de inspector

principal în cadrul Direcției Administrare Fiscală Nord, Direcția control fiscal

operativ nr. 2 din cadrul Serviciului Fiscal de Stat.

A menționat reclamanta că pe data de 14 februarie 2020 prin intermediul poștei

electronice a primit ordinul nr. 1891-p din 13 februarie 2020, prin care a fost dispusă

modificarea raporturilor de serviciu prin transfer la alt post operațional.

A relatat că a luat cunoștință cu ordinul în cauză la revenirea din concediul

medical, la fel a comunicat că odată cu expedierea acestuia, s-a solicitat realizarea

unui acord personal cu privire la modificarea raporturilor de serviciu prin transfer.

Ca urmare, pe data de 28 februarie 2020 a depus o cerere prealabilă la Serviciul

Fiscal de Stat, prin care a solicitat anularea ordinului nr.1891-p din 13 februarie 2020

cu reîncadrarea sa în postul deținut până la emiterea acestuia, însă nu a primit niciun

răspuns.

A obiectat că Serviciul Fiscal de Stat a efectuat modificarea raporturilor de

serviciu unipersonal fără acordul ei, fapt care contravine prevederilor art. 48 alin. (5)

din Legea cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public nr. 158 din

4 iulie 2008, potrivit căruia transferul funcționarului public poate avea loc între

autorități publice distincte sau, ca modalitate de a modifica raporturile de serviciu,

1

în cadrul aceleiași autorități, transferul se face în interes de serviciu sau la cererea

funcționarului public și se face conform alin. (5) doar cu acordul în scris al

funcționarului public transferat.

În același timp, având în vedere prevederile art. 148 alin. (1) din Codul fiscal,

a evidențiat că încadrarea în Serviciul Fiscal de Stat, se face în conformitate cu

legislația cu privire la funcția publică și statul funcționarului public și legislația

muncii, iar conform alin. (6), modificarea raporturilor de serviciu țin de competența

autorității care l-a încadrat și în conformitate cu legislația.

A mai afirmat că reglementări similare sunt expuse și în dispozițiile art. 151

din Codul fiscal, unde este stipulat că drepturile și interesele funcționarilor fiscali

sunt apărate conform Legii cu privire la funcția și statul funcționarului public.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 7 alin. (1) lit. c), 10, 44, 48,

68 din Legea cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public nr. 158 din

4 iulie 2008, art. 3, 5 din Codul muncii.

A solicitat anularea ordinului nr. 1891-p din 13 februarie 2020 cu privire la

modificarea raporturilor de serviciu prin transfer, cu trecerea la locul de muncă

anterior ocupat – inspector principal al Direcției control fiscal operativ nr. 2 în cadrul

Direcției generale administrare fiscală Nord a Serviciului Fiscal de Stat și încasarea

cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 18 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, a fost

admisă acțiunea. A fost anulat ca ilegal ordinul Serviciului Fiscal de Stat din

13 februarie 2020 cu privire la modificarea raportului de serviciu prin transfer.

Anularea în cauză având drept efect reîncadrarea reclamantei în postul deținut până

la emiterea ordinului din 13 februarie 2020. Au fost încasate din contul Serviciului

Fiscal de Stat în beneficiul reclamantei Zosim Valentina cheltuielile de judecată

suportate pentru asistență juridică în sumă de 1 000 lei.

La 7 august 2020, Serviciul Fiscal de Stat a depus apel împotriva hotărârii din

18 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, iar la data de 14 decembrie

2020 a prezentat motivarea apelului.

Prin decizia din 14 aprilie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

depus de Serviciul Fiscal de Stat împotriva hotărârii din 18 iulie 2020 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut prevederile art. 48

din Legea cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public nr. 158 din

4 iulie 2008, care reglementează aspecte ce țin de transferul funcționarului public în

interesul serviciului.

Cu referire la normele citate și în coraport cu materialele cauzei, instanța de

apel a considerat ca fiind întemeiată concluzia primei instanțe privind admiterea

acțiunii și anularea ordinului contestat, deoarece modificarea raporturilor de serviciu

prin transfer în interesul serviciului a funcționarului public Zosim Valentina a fost

făcută fără acordul scris al acesteia. Totodată, instanța de apel a considerat

întemeiată soluția instanței de fond de a încasa cheltuielile de asistență juridică în

suma de 1000 lei care au fost reale, necesare și rezonabile, fiind justificate de

reclamanta prin probele anexate la materialele cauzei concomitent cu depunerea

acțiunii.

La 26 aprilie 2021, prin intermediul oficiului poștal Serviciul Fiscal de Stat a

depus recurs împotriva deciziei din 14 aprilie 2021 a Curții de Apel Chișinău.

2

La 4 iunie 2021, Serviciul Fiscal de Stat a prezentat motivarea recursului.

În susținerea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,

considerând-o neîntemeiată și pasibilă de casare.

În acest sens, a remarcat că Serviciul Fiscal de Stat la emiterea ordinului

nr. 1891-p din 13 februarie 2020, a acționat în regim de putere publică, conform

competențelor și în vederea realizării sarcinilor reglementate de Codul fiscal.

A remarcat că intimata Zosim Valentina nu poate revendica încălcarea, prin

emiterea ordinului contestat, a unui drept în sensul art. 17 Cod administrativ.

A conchis că Serviciul Fiscal de Stat a acționat în conformitate cu legislația în

vigoare, iar ordinul Serviciului Fiscal de Stat nr. 1891-p din 13 februarie 2020 prin

care s-au modificat raporturile de serviciu cu dispunerea transferului Valentinei

Zosim la alt post operațional, este unul legal și întemeiat.

Recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanței

de apel și emiterea unei noi decizii de respingere a acțiunii.

La 15 iunie 2021 în adresa intimatei Zosim Valentina, a fost expediată copia

recursului, cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței. Deși, intimata a

recepționat recursul, fapt ce rezultă din avizul de recepție a scrisorii recomandate

(f. d. 144), aceasta nu și-a valorificat dreptul procedural de depunere a referinței.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) Cod administrativ, recursul se depune

la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții

Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de

apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune

la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 14 aprilie 2021, fiind

notificată Serviciului Fiscal de Stat în data de 18 mai 2021, fapt ce se confirmă prin

avizul de recepție a scrisorii recomandate anexat la dosar (f. d. 121). Astfel, atât

recursul depus la data de 26 aprilie 2021 (f. d. 120) cât și motivarea recursului

prezentată la data de 4 iunie 2021 (f. d. 125), sunt în termen.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Serviciul Fiscal de Stat, în

raport cu materialele cauzei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 246, alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2)

din art. 246 Cod administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile

enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ

exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri

concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă

3

caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un

drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o

motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual

succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva

invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile

să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de

Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a

erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină

o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest

argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în

Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin.

(2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în

circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească

cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de

ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,

Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu

privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de

drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea

Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara

inadmisibil recursul depus de Serviciul Fiscal de Stat.

4

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de Serviciul Fiscal de Stat, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nicolae Craiu

Nina Vascan

5