2ra-900/21 — cu privire la încasarea indemnizației pentru concediul anual plătit nefolosit, a dobânzii de întârziere, a pre

2ra-900/21 — cu privire la încasarea indemnizației pentru concediul anual plătit nefolosit, a dobânzii de întârziere, a pre (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-900/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Centru (jud. A. Ojoga)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. N. Budăi, I. Cotruță, V. Mihaila)

DECIZIE

14 iulie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

Ala Cobăneanu

examinând recursul declarat de Fiodor Bulba, reprezentat de avocatul Serghei

Voitic

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Fiodor Bulba,

reprezentat de avocatul Serghei Voitic împotriva Societății cu Răspundere Limitată

„Coffee Land” cu privire la încasarea indemnizației pentru concediul anual plătit

nefolosit, a penalității de întârziere, a prejudiciului moral și a cheltuielilor de

judecată

împotriva deciziei din 18 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost admis apelul declarat de Fiodor Bulba, casată parțial hotărârea din

26 august 2020 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru și emisă în această parte o nouă

hotărâre

constată:

La 12 decembrie 2018, Fiodor Bulba, reprezentat de avocatul Serghei Voitic

a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Coffee Land” cu privire la

încasarea indemnizației pentru concediul anual plătit nefolosit, a penalității de

întârziere, a prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a invocat că la 21 aprilie 2018, a fost angajat în câmpul

muncii la SRL „Coffee Land”, în calitate de administrator.

A menționat reclamantul că în perioada serviciului la SRL „Coffee Land”

careva sancțiuni disciplinare în privința sa nu au fost aplicate, din motivul că în

timpul activității de muncă a fost cu bună-credință și a respectat disciplina muncii.

La 2 iulie 2018, a depus la SRL „Coffee Land” o cerere prin care a solicitat

eliberarea din funcția de administrator al întreprinderii începând cu 16 iulie 2018.

Astfel, prin ordinul nr. 13 din 19 iulie 2018, în temeiul art. 85 alin. (1) Codul

muncii, dânsul a fost demisionat.

1

A precizat că din extrasul din Registrul de stat al persoanelor juridice

nr. 16079 din 7 noiembrie 2018, rezultă că administrator al SRL „Coffee Land” este

Mihail Ciobanu, iar în perioada 21 aprilie 2018 - 19 iulie 2018 dânsul Fiodor Bulba,

fapt ce se confirmă prin extrasul nr. 495 din 7 noiembrie 2018.

La fel, conform copiilor certificate a carnetului de muncă reiese că dânsul a

fost angajat la întreprinderea SRL „Coffee Land” în perioada 21 aprilie 2018 -

19 iulie 2018 în calitate de administrator.

A comunicat că la încetarea raporturilor de muncă, angajatorul nu i-a eliberat

documentele de activitate în unitate.

Ca urmare, la 31 octombrie 2018, prin serviciul poștal, în temeiul art. 65

alin. (2) și art. 67 Codul muncii, s-a adresat către administrația SRL „Coffee Land”

cu o cerere prin care a solicitat eliberarea documentelor de activitate la întreprindere.

La 12 noiembrie 2018, administrația SRL „Coffee Land” a eliberat un set de

acte legate de angajarea lui.

În ordinul cu privire la demisie nr. 13 din 19 iulie 2018, angajatorul a indicat

că salariatului trebuia să fie plătită compensația pentru concediul anual de odihnă

nefolosit, pentru perioada de muncă de la 21 aprilie 2019 până la 19 iulie 2018 cu

durata de 7 zile calendaristice.

Până în prezent, SRL „Coffee Land” nu i-a achitat indemnizația de concediu

nefolosit pentru 7 zile, ci a încălcat drepturile salariale ce i se cuvin.

A specificat că în conținutul contractului individual de muncă din

21 aprilie 2018, părțile au stabilit dreptul angajatului la concediu garantat plătit de

28 zile calendaristice cu salariul brut de 4 500 de lei.

A mai notat că la 22 august 2018, a depus petiția nr. B-1194/18 la

Inspectoratul de Stat al Muncii cu privire la încălcarea legislației muncii de către

SRL „Coffee Land”.

La 17 octombrie 2018, prin răspunsul nr. B-1194/18 din 10 octombrie 2018,

Inspectoratul de Stat al Muncii l-a informat că până la moment administrația

SRL „Coffee Land” nu a prezentat documentele necesare pentru stabilirea

problemelor abordate în petiție.

Concomitent, dânsul a fost informat că în privința SRL „Coffee Land” a fost

întocmit un proces-verbal cu privire la contravenție în baza art. 349 alin. (1) Cod

contravențional.

Până în prezent, Inspectoratul de Stat al Muncii nu a eliberat/emis actele

suplimentare în privința SRL „Coffee Land”.

În legătură cu faptul că pârâta nu a achitat suma datorată în termenul stabilit

de lege (indemnizația de concediu nefolosit pentru 7 zile), a considerat reclamantul

că este justificat de a pretinde compensarea în mărime de 0,3 % din suma neplătită

în termen, conform art. 330 alin. (2) Codul muncii.

A indicat că, prin petiția din 22 august 2018 depusă la Inspectoratul de Stat al

Muncii, a solicitat SRL „Coffee Land” să înlăture benevol încălcarea legislației

muncii (și anume achitarea indemnizației de concediu nefolosit pentru 7 zile), însă,

pârâta nu a reacționat la pretenția expusă în petiție.

A remarcat că neachitarea indemnizației de concediu nefolosit i-a cauzat o

stare de neliniște, anxietate, insomnie cât și efectiv posibilitatea satisfacerii unor serii

2

de necesități de ordin material și moral – care se procură din veniturile salariale,

astfel, este echitabilă repararea în formă pecuniară de către fostul angajator a

prejudiciului moral cauzat, în mărime de 20 000 de lei.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 10, 85, 117, 118, 119, 329,

330 Codul muncii, art. 1398, 1422 Cod civil.

A solicitat admiterea acțiunii, încasarea din contul SRL „Coffee Land” în

beneficiul lui a indemnizației de concediu anual plătit nefolosit cu durata de 7 zile

calendaristice, a penalității de întârziere, pentru fiecare zi de întârziere, în legătură

cu neachitarea indemnizației de concediu anual plătit nefolosit, în mărime de 0,3 la

sută din suma neplătită în termen, începând cu 19 iulie 2018 și până la pronunțarea

hotărârii judecătorești, a prejudiciului moral în mărime de 20 000 de lei și a

cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 26 august 2020 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru, a fost

admisă acțiunea parțial.

A fost încasată de la SRL „Coffee Land” în beneficiul lui Fiodor Bulba suma

de 805 lei cu titlu de indemnizație de concediu.

În rest, pretențiile formulate au fost respinse ca neîntemeiate.

Au fost încasate de la SRL „Coffee Land” la bugetul de stat taxa de stat în

mărime de 270 de lei și cheltuielile suportate de instanța de judecată în legătură cu

soluționarea cauzei în mărime de 48,65 de lei.

Prin decizia din 18 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis

apelul declarat de Fiodor Bulba, casată hotărârea din 26 august 2020 a Judecătoriei

Chișinău sediul Centru în partea respingerii pretenției cu privire la încasarea

cheltuielilor de judecată și emisă în această parte o nouă hotărâre, prin care au fost

încasate de la SRL „Coffee Land” în beneficiul lui Fiodor Bulba cheltuielile de

judecată pentru asistență juridică în mărime de 1 500 de lei.

În rest, a fost menținută hotărârea primei instanțe.

La 29 martie 2021, prin intermediul oficiului poștal, Fiodor Bulba, reprezentat

de avocatul Serghei Voitic a declarat recurs împotriva deciziei din 18 februarie 2021

a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea parțială a hotărârii

primei instanțe, casarea parțială a deciziei instanței de apel cu pronunțarea unei noi

hotărâri de admitere integrală a acțiunii, cu încasarea din contul SRL „Coffee Land”

în beneficiul lui, pentru fiecare zi de întârziere, în legătură cu neachitarea

indemnizației de concediu anual plătit nefolosit, a penalității de întârziere în mărime

de 0,3 la sută din suma neplătită în termen, sumă care constituie 805 lei, începând

cu 19 iulie 2018 și până la pronunțarea hotărârii judecătorești, a prejudiciului moral

în mărime de 20 000 de lei și a sumei de 1 000 de lei, cu titlu de cheltuieli pentru

servicii juridice, adică diferența care nu a fost încasată de instanța de apel.

În susținerea recursului a invocat că instanțele de judecată ierarhic inferioare

eronat au ajuns la concluzia precum că nu i-a fost adus prejudiciul moral din partea

intimatei SRL „Coffee Land”.

A reiterat că prejudiciul moral i-a fost cauzat de SRL „Coffee Land” care nu

a achitat în termen indemnizația pentru concediul anual plătit nefolosit.

3

La fel, SRL „Coffee Land”, după inițierea controlului de către Inspectoratul

de Stat al Muncii, nu a achitat datoria existentă față de el, ceea ce demonstrează rea-

credința a acesteia.

O altă încălcare comisă de SRL „Coffee Land” constă în falsificarea probelor

în cadrul procesului civil.

Astfel, la referința reprezentantul SRL „Coffee Land” a anexat câteva

înscrisuri și anume procesul-verbal ca dovadă că dânsul ar fi refuzat să primească

indemnizația convenită și documentele poștale (copia plicului și copia avizului de

primire), ce reprezintă un neadevăr, care a fost invocat cu scopul de a sustrage de la

răspundere materială față de el.

Referitor la procesul-verbal privind constatarea faptului imposibilității

achitării concediul nefolosit, a menționat că acesta a fost întocmit în absența lui și

abia după ce Inspectoratul de Stat al Muncii a inițiat control inopinat la entitatea

intimatei.

La fel, a subliniat că, reieșind din prevederile Legii cu privire la taxa de stat și

conform art. 85 CPC nu a înaintat instanței de judecată ca cerință încasarea din

contul pârâtei a taxei de stat.

Totuși, a solicitat instanței de judecată, în cerere de concretizare a cerințelor,

restituită de prima instanță, ca cheltuielile aferente judecării pricinii suportate de

instanța de judecată, cu titlu de taxa, precum și serviciile poștale se vor încasa la

buget de la pârât (temeiul art. 98 alin. (1) CPC), dacă ultimul nu este scutit de taxă

de stat prin lege (art. 85 CPC).

Prin urmare, prima instanță a admis ca cerință din cererea de concretizare,

restituită, încasarea din contul pârâtei a taxei de stat în suma de 270 de lei.

Prin cererea de concretizare a cerințelor, restituită de către prima instanță,

dânsul a solicitat încasarea contravalorii concediului nefolosit în suma fixă de 805

de lei, din motivul că la depunerea cererii de chemare în judecată, nu dispunea de

certificat/informația care va confirma în ce suma concretă/fixă, angajatorul

datorează indemnizația pentru concediul anual plătit nefolosit.

După inițierea procesului judiciar, reprezentantul intimatei a prezentat

certificat din 17 iulie 2018, care confirmă că SRL „Coffee Land” nu i-a achitat suma

în mărime de 805 lei cu titlu de indemnizație pentru concediul anual plătit nefolosit.

Astfel, prin cererea de concretizare a cerințelor, dânsul a concretizat și a

solicitat încasarea de la SRL „Coffee Land” numai suma de 805 lei, în rest, cerințele

lui au rămas nemodificate.

Prima instanță și instanța de apel neîntemeiat și nejustificat au respins cerința

ce ține de încasarea de la SRL „Coffee Land” în beneficiul lui, suplimentar, pentru

fiecare zi de întârziere, în legătură neachitării îndemnizației de concediu anual plătit

nefolosit, penalitatea de întârziere în mărime de 0,3 la sută din suma neplătită în

termen adică din suma 805 lei, începând cu 19 iulie 2018 și până la pronunțarea

hotărârii judecătorești, or prin cererea de chemare în judecată dânsul a înaintat

instanței de fond cerința cu privirea la încasarea de la pârâtă a penalității de întârziere

în temeiul art. 330 Codul muncii.

La 4 mai 2021, în adresa SRL „Coffee Land” a fost expediată copia cererii de

recurs depusă de Fiodor Bulba, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

4

referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele

dosarului (f. d. 14 vol. II).

La 7 iunie 2021, prin intermediul oficiului poștal, SRL „Coffee Land”,

reprezentată de avocatul Inga Roșca a depus referință la cererea de recurs depusă de

Fiodor Bulba, solicitând respingerea acesteia.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede

altfel.

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recursul la 29 martie 2021 împotriva deciziei din 18 februarie 2021 a Curții de Apel

Chișinău în termenul legal.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea

participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul întemeiat și care

urmează a fi admis cu casarea parțială a deciziei instanței de apel și a hotărârii primei

instanțe, cu pronunțarea în partea dată a unei noi hotărâri, din considerentele ce

urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanța, după ce judecă

recursul, este în drept să admită recursul și să caseze integral sau parțial decizia

instanței de apel și hotărîrea primei instanțe, pronunțînd o nouă hotărîre.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) lit. a) și c) CPC, se consideră că normele

de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța

judecătorească nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată și a interpretat în mod

eronat legea.

În conformitate cu art. 432 alin. (4) CPC, săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau

în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

După cum rezultă din materialele cauzei, Fiodor Bulba, reprezentat de

avocatul Serghei Voitic, înaintând acțiunea în judecată împotriva SRL „Coffee

Land”, a solicitat încasarea din contul SRL „Coffee Land” în beneficiul lui a

indemnizației de concediu anual plătit nefolosit cu durata de 7 zile calendaristice, a

penalității de întârziere, pentru fiecare zi de întârziere, în legătură cu neachitarea

indemnizației de concediu anual plătit nefolosit, în mărime de 0,3 % din suma

neplătită în termen, începând cu 19 iulie 2018 și până la pronunțarea hotărârii

judecătorești, a prejudiciului moral în mărime de 20 000 de lei și a cheltuielilor de

judecată.

Fiind învestită cu judecarea cauzei, prima instanță a admis parțial acțiunea, a

încasat de la SRL „Coffee Land” în beneficiul lui Fiodor Bulba suma de 805 lei cu

titlu de indemnizație de concediu, iar în rest pretențiile formulate au fost respinse ca

neîntemeiate.

5

Judecând apelul declarat de către Fiodor Bulba instanța de apel a admis apelul

declarat de Fiodor Bulba, a casat hotărârea din 26 august 2020 a Judecătoriei

Chișinău sediul Centru în partea respingerii pretenției cu privire la încasarea

cheltuielilor de judecată și a emis în această parte o nouă hotărâre, prin care au fost

încasate de la SRL „Coffee Land” în beneficiul lui Fiodor Bulba cheltuielile de

judecată pentru asistență juridică în mărime de 1 500 de lei, în rest fiind menținută

hotărârea primei instanțe.

Întru consolidarea soluției adoptate de respingere a pretenției ce ține de

încasarea penalității de întârziere, instanțele ierarhic inferioare au conchis că din

cauza lipsei înscrisurilor probatorii la materialele cauzei, or în urma constatării

depășirii termenului de prezentare a probelor, prin încheierea protocolară din

11 august 2020 s-a dispus restituirea ordinelor din 5 noiembrie 2018 de plată a taxei

de stat și a cererii de concretizare a pretențiilor din acțiune.

Totodată, instanțele nu au considerat ca fiind necesară admiterea pretenției cu

privire la prejudiciul moral cauzat, menționând totodată că, constatarea propriu-zisă

a încălcării dreptului lui Fiodor Bulba la achitarea indemnizației pentru concediul

anual plătit nefolosit, cu admiterea acestui capăt de cerere, având în vedere valoarea

revendicărilor, reprezintă o satisfacție echitabilă.

Este de menționat că prin cererea de recurs depusă, Fiodor Bulba, reprezentat

de avocatul Serghei Voitici a constestat decizia instanței de apel și a primei instanțe

doar în partea ce ține de respingerea pretențiilor ce țin de încasarea penalității de

întârziere și a prejudiciului moral.

Verificând legalitatea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe în

partea contestată, în raport cu motivele recursului și cadrul legal aplicabil speței,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție constată că instanțele ierarhic inferioare, la adoptarea unor asemenea soluții,

au interpretat eronat legea și au dat o apreciere greșită materialului probator.

În susținerea opiniei enunțate, instanța de recurs va reține că în baza

contractului individual de muncă nr. 1/2018 din 21 aprilie 2018, Fiodor Bulba a fost

angajat de către SRL „Coffee Land”, în persoana fondatorului Tatiana Ceban, în

funcția de administrator al societății, pe o perioadă nedeterminată (f. d. 14-15 vol. I),

ordinul de angajare a acestuia fiind emis la 21 aprilie 2018 (f. d. 16 vol. I).

Ulterior, prin ordinul nr. 13 din 19 iulie 2018, contractul individual de muncă

nr. 1/2018 din 21 aprilie 2018 a fost desfăcut, începând cu data de 19 iunie 2018, în

legătură cu cererea de demisie depusă de Fiodor Bulba în temeiul prevederilor art. 85

alin. (1) Codul muncii, totodată fiind dispusă achitarea compensației pentru

concediul anual de odihnă nefolosit, pentru perioada 21 aprilie 2018 – 19 iulie 2018,

cu durata de 7 zile calendaristice (f. d. 17 vol. I).

Dat fiind faptul că compensația pentru concediul anual de odihnă nefolosit în

perioada de referință nu i-a fost achitată, la data de 22 august 2018, Fiodor Bulba a

adresat o petiție către Inspectoratul de Stat al Muncii, solicitând implicarea

autorității în vederea revendicării drepturilor reclamantului, în calitate de salariat,

prin achitarea indemnizației pentru concediul nefolosit (f. d. 21 vol. I).

Potrivit răspunsului Inspectoratului de Stat al Muncii nr. B-1194/18 din

10 octombrie 2018, autoritatea a solicitat SRL „Coffee Land” prezentarea unui set

6

de acte necesare în vederea examinării petiției reclamantului, pentru data de

19 septembrie 2018, ora 11:00, însă entitatea nu s-a conformat acestei cerințe, fapt

ce a condiționat întocmirea unui proces-verbal de contestare a contravenției

prevăzute de art. 349 alin. (1) Cod contravențional, adică împiedicarea în orice formă

a activității legitime a funcționarului public sau funcționarului din cadrul organelor

de ocrotire a normelor de drept ori organelor de control, în exercițiul funcțiunii

(neadmiterea controlului, neprezentarea documentelor, neexecutarea altor cerințe

legitime) (f. d. 22 vol. I).

În conformitate cu art. 330 alin. (2) Codul muncii, în caz de reținere, din vina

angajatorului, a salariului (art. 142), a indemnizației de concediu (art. 117), a plăților

în caz de eliberare (art.143) sau a altor plăți (art.123, 124, 127, 139, 186, art. 225

alin. (8) etc.) cuvenite salariatului, acestuia i se plătesc suplimentar, pentru fiecare

zi de întârziere, 0,3 la sută din suma neplătită în termen.

Raportând norma citată la circumstanțele cauzei, instanța de recurs constată

temeinicia pretenției lui Fiodor Bulba de a solicita încasarea penalității pentru fiecare

zi de întârziere în mărime de 0,3 % din suma neplătită în termen din contul

SRL „Coffee Land”, or, în speță, tergiversarea și neachitarea în termen de către

SRL „Coffee Land” a indemnizației de concediu la eliberarea din funcție a lui Fiodor

Bulba este un fapt imputabil exclusiv angajatorului SRL „Coffee Land”.

Or, în cazul litigiilor de muncă, și anume a celor ce au ca temei reținerea

achitării salariului, indemnizațiilor, reținerea eliberării carnetului de muncă către

angajat, angajatorul care nu și-a executat obligațiile prevăzute de lege și de

contractul individual de muncă este prezumat în culpă, fiind absolvit de răspundere

numai dacă dovedește că a fost împiedicat să execute prevederile contractului printr-

o cauză care nu-i poate fi imputată.

Totodată, SRL „Coffee Land” nu a prezentat nicio probă care ar demonstra

faptul că angajatorul a întreprins toate măsurile necesare pentru a-i acorda lui Fiodor

Bulba posibilitatea de a beneficia de toate drepturile sale salariale, inclusiv și plata

integrală a indemnizației de concediu, fapt ce generează dreptul lui Fiodor Bulba de

a solicita încasarea penalității pentru fiecare zi de întârziere în mărime de 0,3 % din

indemnizația de concediu, calculându-se din data de 19 iulie 2018 până la data

pronunțării hotărârii primei instanțe prin care s-a admis acțiunea principală de

încasare a sumei de 805 de lei, adică 26 august 2020, ce constituie suma de 1 854,72

de lei (0,3 %*805 de lei*768 de zile = 1 854,72 de lei).

Distinct de aceste constatări, se reține ca neîntemeiată soluția instanței de

judecată ierarhic inferioare cu privire la respingerea cerinței lui Fiodor Bulba cu

privire la încasarea din contul SRL „Coffee Land” a penalității pentru fiecare zi de

întârziere în mărime de 0,3 % din suma neplătită în termen.

Sub un alt aspect, instanța de recurs constată ca fiind greșită și concluzia

instanțelor de judecată ierarhic inferioare cu privire la respingerea cerinței lui Fiodor

Bulba cu privire la repararea prejudiciului moral, precum că simpla constatare

propriu-zisă a încălcării dreptului lui Fiodor Bulba la achitarea indemnizației pentru

concediul anual plătit nefolosit, cu admiterea acestui capăt de cerere, având în vedere

valoarea revendicărilor, reprezintă o satisfacție echitabilă.

7

Aici instanța de recurs relevă prevederile art. 327 alin. (1) Codul muncii,

potrivit cărora partea contractului individual de muncă (angajatorul sau salariatul)

care a cauzat, în legătură cu exercitarea obligațiilor sale de muncă, un prejudiciu

material și/sau moral celeilalte părți repară acest prejudiciu conform prevederilor

prezentului cod și altor acte normative.

În acest context, se va reține că, coroborat cu normele generale ale Codului

civil care prevăd repararea prejudiciului moral (art. 1422), obligația de a repara

prejudiciul moral survine în cazurile stipulate de lege, la caz Codul muncii, care

prevede o astfel de obligație.

Așadar, prin prisma prevederilor art. 1422 alin. (1) și (2) Cod civil, în vigoare

la acel moment, prejudiciul moral constituie o formă distinctă a prejudiciului civil

care declanșează răspunderea delictuală și prejudiciul moral se compensează

indiferent de existența și întinderea prejudiciului patrimonial. Prejudiciul moral se

definește ca o totalitate de suferințe fizice și psihice (morale) ce le suportă persoana

în urma acțiunilor ilicite săvârșite de autorul prejudiciului.

Distinct de aceste constatări, instanța de recurs notează că prin reținerea

achitării indemnizației de concediu, lui Fiodor Bulba i-au fost cauzate consecințe

negative și stări de anxietate, cauzate de imposibilitatea efectivă de a dispune de

venituri salariale în termen și volum deplin.

Potrivit prevederilor art. 1423 alin. (1) și (2) Cod civil (în redacție de până la

1 martie 2019), mărimea compensației pentru prejudiciu moral se determină de către

instanța de judecată în funcție de caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau

fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăție al autorului prejudiciului,

dacă vinovăția este o condiție a răspunderii, și de măsura în care această compensare

poate aduce satisfacție persoanei vătămate. Caracterul și gravitatea suferințelor

psihice sau fizice le apreciază instanța de judecată, luând în considerare

circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul, precum și statutul social al persoanei

vătămate.

Respectiv, fiecare persoană care pretinde că a suferit, este în drept să-și

estimeze prejudiciul adus, dar numai instanța de judecată este împuternicită de lege

să aprecieze cuantumul prejudiciului moral, conducându-se de noțiunea reparării

rezonabile, de circumstanțele cazului concret, de personalitatea părților. Cuantumul

compensației depinde și de durata menținerii consecințelor vătămării. Instanța de

judecată, la stabilirea cuantumului prejudiciului moral, ia în considerație

circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul.

În această ordine de idei, instanța de recurs consideră necesar de a încasa din

contul SRL „Coffee Land” în beneficiul lui Fiodor Bulba, prejudiciu moral în

mărime de 1 000 lei, având în vedere caracterul și gradul de gravitate al încălcărilor

admise, de natura drepturilor personale lezate și locul acestora în sistemul de valori

ale persoanelor, de caracterul și gradul suferințelor psihice.

Or, cuantumul prejudiciului moral pretins de către Fiodor Bulba, în sumă de

20 000 de lei, este vădit disproporțional și excesiv în raport cu criteriile stabilite la

caz și principiul general al echității.

Potrivit art. 94 alin. (1) CPC, instanța judecătorească obligă partea care a

pierdut procesul să plătească, la cerere, părții care a avut câștig de cauză cheltuielile

8

de judecată. Dacă acțiunea reclamantului a fost admisă parțial, acestuia i se

compensează cheltuielile de judecată proporțional părții admise din pretenții, iar

pârâtului – proporțional părții respinse din pretențiile reclamantului.

Iar în conformitate cu dispozițiile art. 96 alin. (1), (11) CPC, instanța

judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părții care a avut

câștig de cauză cheltuielile ei de asistență juridică, în măsura în care acestea au fost

reale, necesare și rezonabile.

Cheltuielile menționate la alin. (1) se compensează părții care a avut câștig de

cauză dacă aceasta a fost reprezentată în judecată de un avocat.

Prin prisma normelor de drept enunțate, instanța de recurs consideră necesar

de a încasa din contul SRL „Coffee Land” în beneficiul lui Fiodor Bulba suma de

1 000 de lei, cu titlu de cheltuieli de asistență juridică, acordată de către avocatul

Serghei Voitic, confirmate prin bonul de plată seria QL nr. 040125 din 3 aprilie 2019

(f. d. 48 vol. I) și bonul de plată seria QL nr. 746220 din 6 iulie 2020 (f. d. 112 vol. I),

ceea ce reprezintă diferența care nu a fost încasată de către Curtea de Apel Chișinău.

În conexiunea celor enunțate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul întemeiat, care

urmează a fi admis cu casarea parțială a deciziei instanței de apel și a hotărârii primei

instanțe, în partea prin care au fost respinse cerințele lui Fiodor Bulba de încasare

din contul SRL „Coffee Land” în beneficiul lui Fiodor Bulba a penalității de

întârziere și a prejudiciului moral și emiterea în această parte a unei noi hotărâri de

admitere a cerinței lui Fiodor Bulba împotriva SRL „Coffee Land” cu privire la

încasarea penalității de întârziere, de a încasa din contul SRL „Coffee Land” în

beneficiul lui Fiodor Bulba suma de 1 854,72 de lei, cu titlu de penalitate de

întârziere, calculată pentru perioada 19 iulie 2018 – 26 august 2020, de a admite

parțial cerința lui Fiodor Bulba împotriva SRL „Coffee Land” cu privire la repararea

prejudiciului moral și de a încasa din contul SRL „Coffee Land” în beneficiul lui

Fiodor Bulba suma de 1 000 de lei cu titlu de prejudiciu moral, în rest de a respinge

cerința lui Fiodor Bulba împotriva SRL „Coffee Land” cu privire la repararea

prejudiciului moral.

Dat fiind faptul că în rest decizia instanței de apel nu a fost contestată cu recurs,

instanța de recurs consideră inoportun, prin prisma prevederilor art. 442

alin. (1) CPC, de a se expune cu privire la legalitatea acesteia în partea necontestată.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, art. 445 alin. (3) Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

decide:

Se admite recursul declarant de Fiodor Bulba, reprezentat de avocatul Serghei

Voitic.

Se casează parțial decizia din 18 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău și

hotărârea din 26 august 2020 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru, în cauza civilă

la cererea de chemare în judecată a lui Fiodor Bulba, reprezentat de avocatul Serghei

Voitic împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Coffee Land” cu privire la

încasarea indemnizației pentru concediul anual plătit nefolosit, a penalității de

9

întârziere, a prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată, și anume în partea prin

care au fost respinse cerințele lui Fiodor Bulba de încasare din contul Societății cu

Răspundere Limitate „Coffee Land” în beneficiul lui Fiodor Bulba a penalității de

întârziere și a prejudiciului moral și se emite în această parte o nouă hotărâre prin

care:

Se admite cerința lui Fiodor Bulba împotriva Societății cu Răspundere

Limitată „Coffee Land” cu privire la încasarea penalității de întârziere.

Se încasează din contul Societății cu Răspundere Limitată „Coffee Land” în

beneficiul lui Fiodor Bulba suma de 1 854 (una mie opt sute cincizeci și patru) de

lei, 72 bani cu titlu de penalitate de întârziere.

Se admite parțial cerința lui Fiodor Bulba împotriva Societății cu Răspundere

Limitată „Coffee Land” cu privire la repararea prejudiciului moral.

Se încasează din contul Societății cu Răspundere Limitată „Coffee Land” în

beneficiul lui Fiodor Bulba suma de 1 000 (una mie) de lei cu titlu de prejudiciu

moral.

În rest, cerința lui Fiodor Bulba împotriva Societății cu Răspundere Limitată

„Coffee Land” cu privire la repararea prejudiciului moral, se respinge.

Se încasează din contul Societății cu Răspundere Limitată „Coffee Land” în

beneficiul lui Fiodor Bulba suma de 1 000 (una mie) de lei cu titlu de cheltuieli de

judecată sub formă de cheltuieli de asistență juridică.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, Svetlana Filincova

judecătorul

Galina Stratulat

Judecătorii

Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

Ala Cobăneanu

10