2ra-1074/21 — cu privire la declararea nulitatii declaratiei de acceptare a succesiunii, a certificatului de mostenitor legal, recunoasterea dreptului la 1-2 cota-parte din averea succesorala, constatarea faptului acceptarii succesiunii si a locului ei de deschidere
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- cu privire la declararea nulitatii declaratiei de acceptare a succesiunii, a certificatului de mostenitor legal, recunoasterea dreptului la 1-2 cota-parte din averea succesorala, constatarea faptului acceptarii succesiunii si a locului ei de deschidere
- Temei legal
- Temeiurile declararii recursului
2ra-1074/21 — cu privire la declararea nulitatii declaratiei de acceptare a succesiunii, a certificatului de mostenitor legal, recunoasterea dreptului la 1-2 cota-parte din averea succesorala, constatarea faptului acceptarii succesiunii si a locului ei de deschidere (Curtea Supremă de Justiție, 2021)
Dosarul nr. 2ra-1074/21
Prima instanță: Judecătoria Drochia sediul central (jud. V. Craveț)
Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud. S. Procopciuc, E. Grumeza, N. Chircu)
ÎNCHEIERE
14 iulie 2021 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu
Judecătorii Galina Stratulat
Iurie Bejenaru
examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Eugenia
Mihaescu, reprezentată de avocatul Maxim Chișca
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Eugeniei Mihaescu,
reprezentată de avocatul Maxim Chișca împotriva minorei XXXXX, reprezentant
legal Maria Ursăchilă cu privire la declararea nulității declarației de acceptare a
succesiunii, a certificatului de moștenitor legal, recunoașterea dreptului la 1/2 cotă-
parte din averea succesorală, constatarea faptului acceptării succesiunii și a locul ei
de deschidere
împotriva deciziei din 12 ianuarie 2021 a Curții de Apel Bălți, prin care a fost
respins apelul declarat de Eugenia Mihaescu și menținută hotărârea din 21 februarie
2020 a Judecătoriei Drochia sediul central, prin care acțiunea a fost respinsă
constată:
La 1 februarie 2018, Eugenia Mihaescu, reprezentată de avocatul Maxim
Chișca a depus cerere de chemare în judecată împotriva minorei XXXXX,
reprezentant legal Maria Ursăchilă, intervenient accesoriu notarul Maria Mazur cu
privire la declararea nulității declarației de acceptare a succesiunii, a certificatului
de moștenitor legal, recunoașterea dreptului la 1/2 cotă-parte din averea succesorală,
constatarea faptului acceptării succesiunii și a locului ei de deschidere.
În motivarea acțiunii a invocat că la 12 noiembrie 2013 a împuternicit-o pe
Maria Ursăchilă, în temeiul procurii nr. 17594 eliberate de notarul public Maria
Mazur, întru reprezentarea și acționarea din numele dânsei pentru încheierea
contractului de donație pe numele feciorului Ion Mihaescu.
La 13 ianuarie 2014, notarul Maria Mazur a întocmit contractul de donație,
prin care dânsa, fiind reprezentată de Maria Ursăchilă, a donat/transmis gospodăria,
constituită din bunurile imobile specificate în conținutul contractului, feciorului Ion
Mihaescu, fiind reprezentat și acesta de către Maria Ursăchilă.
1
La XXXXX, feciorul său, Ion Mihaescu a decedat subit.
Ulterior, Maria Ursăchilă, acționând în interesele fiicei minore a decedatului,
XXXXX, având intenții meschine în partea dobândirii averii rămase în urma
decesului lui Ion Mihaescu, la perfectarea certificatului de moștenitor legal, a cărui
nulitate se solicită, eliberat de notarul Maria Mazur (având cunoștință și despre
existența dânsei) cu rea-credință și viclenie a trecut sub tăcere faptul că din cercul
moștenitorilor legali face parte și dânsa, dar nu după cum a fost reținut în declarația
de acceptare a succesiunii depusă la dosarul succesoral, a cărui prezență este
indispensabilă.
A menționat reclamanta că aceste circumstanțe i-au devenit cunoscute în luna
decembrie 2017, când s-a prezentat la sediul notarului, întru soluționarea faptului
acceptării succesiunii, iar prin informația eliberată a fost stabilită înregistrarea
dosarului succesoral, deschis la cererea Mariei Ursăchilă în interesele minorei
XXXXX, de către notarul Maria Mazur.
Respectiv, declarația de acceptare a succesiunii, cât și certificatul de
moștenitor legal sunt susceptibile nulității.
În partea solicitării constatării faptului acceptării succesiunii și a locul ei de
deschidere, a indicat că faptul intrării în posesia masei succesorale se confirmă prin
administrarea imobilului nominalizat, locuirea permanentă în imobil, ceea ce
servește drept temei de a considera că dânsa a acceptat întreg patrimoniul succesoral.
Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 8, 10, 11, 195, 196, 207,
217, 219, 227, 228, 320, 1444, 1499-1501, 1516, 1538 Cod civil, art. 5, 7, 371, 85,
166, 167 CPC.
A solicitat admiterea acțiunii, declararea nulității declarației de acceptare a
succesiunii depuse de Maria Ursăchilă în interesele minorei XXXXX, declararea
nulității certificatului de moștenitor legal nr. 3193 din 16 martie 2015 în partea a 1/2
cotă-parte din averea succesorală rămasă după decesul lui Ion Mihaescu, constatarea
faptului acceptării succesiunii legale de către dânsa după decesul lui Ion Mihaescu
prin intrarea în posesiune a masei succesorale, recunoașterea dreptului la 1/2 cotă-
parte din averea succesorală rămasă după decesul lui Ion Mihaescu, constatarea
locului deschiderii succesiunii legale după decesul feciorului Ion Mihaescu, sat.
XXXXX r-nul XXXXX.
Prin hotărârea din 21 februarie 2020 a Judecătoriei Drochia sediul central, a
fost respinsă acțiunea ca fiind neîntemeiată.
Prin decizia din 12 ianuarie 2021 a Curții de Apel Bălți, a fost respins apelul
declarat de Eugenia Mihaescu și menținută hotărârea primei instanțe.
Întru consolidarea soluției adoptate, analizând declarația contestată, privind
acceptarea de către minora XXXXX, reprezentată de mama Maria Ursăchilă a averii
succesorale rămase după decesul lui Ion Mihaescu, instanțele de judecată ierarhic
inferioare au reținut că aceasta nu conține careva indici, care ar confirma că Maria
Ursăchilă ar fi negat faptul existenței altor moștenitori sau că ar fi declarat că aceștia
nu există.
Prima instanță și instanța de apel au menționat că reclamanta/apelantă în cazul
pretinderii la averea succesorală rămasă după decesul lui Ion Mihaescu era în drept
2
să depună la notar în termen de 6 luni declarație de acceptare a succesiunii, însoțită
de documente relevante.
La fel, reclamanta/apelantă nu a prezentat dovezi care să confirme că dânsa ar
avea vocație succesorală după decesul lui Ion Mihaescu, or la materialele cauzei nu
a fost anexat niciun înscris care să confirme raporturile de rudenie cu defunctul și că
dânsa se include în una din categoriile stabilite expres la art. 1500 Cod civil (în
vigoare până la 1 martie 2019) pentru a putea pretinde la averea succesorală.
Materialele cauzei nu conțin nici probe pertinente și concludente că în termen
de 6 luni de la decesul lui Ion Mihaescu, Eugenia Mihaescu a intrat în posesia de
fapt a bunurilor succesorale.
Totodată, instanțele de judecată ierarhic inferioare au conchis că locul
deschiderii succesiunii este sat. XXXXX r-nul XXXXX, fapt care deja este constatat
de notar și nu se cere a fi constatat de instanță.
La 24 mai 2021, Eugenia Mihaescu, reprezentată de avocatul Maxim Chișca
a declarat recurs împotriva deciziei din 12 ianuarie 2021 a Curții de Apel Bălți,
solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanței de apel și a
hotărârii primei instanțe, cu adoptarea unei noi hotărâri de admitere integrală a
acțiunii.
În susținerea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată,
considerând-o neîntemeiată, adoptată cu încălcarea legii materiale și aprecierea
arbitrară a probelor și a circumstanțelor relevante speței, pasibilă de a fi casată.
Instanța de apel și-a însușit argumentarea expusă de prima instanță, fără a fi
dată apreciere cuvenită pretențiilor formulate în prezenta acțiune în raport cu
materialul probator reținut de prima instanță, precum și cu normele de drept ce
reglementează acest aspect.
A menționat că declarația de acceptare a succesiunii, cât și actul subsecvent
acesteia - certificatul de moștenitor legal sunt susceptibile nulității, or actul juridic
civil, fondat pe o cauză ilicită, nu poate avea niciun efect - este ilicită cauza care
contravine legii, ordinii publice sau bunelor moravuri - art. 207 alin. (3) Cod civil.
În partea solicitării constatării faptului acceptării succesiunii și a locul ei de
deschidere, având în vedere prevederile art. 1516 alin. (3) Cod civil, a evidențiat că
faptul intrării în posesia masei succesorale se confirmă prin administrarea imobilului
nominalizat, locuirea permanent a ei până la evenimentele date - prezent, care în
virtutea acestor împrejurări, servește drept temei de a considera că dânsa a acceptat
întreg patrimoniu succesoral.
La 7 iunie 2021, în adresa minorei XXXXX, reprezentant legal Maria
Ursăchilă și notarului Maria Mazur a fost expediată copia cererii de recurs depusă
de Eugenia Mihaescu, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței, fapt ce
se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului (f. d. 200).
Până la data stabilită pentru examinarea chestiunii privind admisibilitatea
recursului, în adresa Curții Supreme de Justiție nu au parvenit referințe prin care
minora XXXXX, reprezentant legal Maria Ursăchilă și notarul Maria Mazur să-și
expună poziția față de temeiurile recursului.
3
În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de
2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede
altfel.
Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în
adresa părților la 23 martie 2021, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire
(f. d. 180), fiind recepționată de către recurentă la 23 martie 2021, ceea ce se atestă
prin avizul de recepție anexat la actele cauzei (f. d. 182).
Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale și a declarat
recursul la 24 mai 2021 în termenul legal.
Examinând temeiurile recursului declarat de Eugenia Mihaescu, reprezentată
de avocatul Maxim Chișca, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din
următoarele considerente.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces
sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.
Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se
consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau
aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate
la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în
care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul
în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța
judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea
drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră
inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la
art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Eugenia Mihaescu,
reprezentată de avocatul Maxim Chișca, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la
art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul
recurentei cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea
esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie
temei de casare a deciziei contestate.
Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are
caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,
verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.
În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura
admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se
încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
4
Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul
normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII CPC, instanța de
recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de
apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența
probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței
de recurs.
Prin prisma art. 432 alin. (4) CPC, instanța de recurs poate interveni în materia
probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a
apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a
probelor stabilite în art. 130 CPC, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul
privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în
jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 din Convenția
Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că
nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,
întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva
sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza
Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie
1995, nr. 26561/1995).
În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursul declarat
de Eugenia Mihaescu, reprezentată de avocatul Maxim Chișca urmează a fi
considerat ca inadmisibil.
În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului
civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
dispune:
Se consideră inadmisibil recursul declarat de Eugenia Mihaescu, reprezentată
de avocatul Maxim Chișca.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
judecătorul Ala Cobăneanu
Judecătorii Galina Stratulat
Iurie Bejenaru
5