2rac-127/21 — Încasarea datoriei

2rac-127/21 — Încasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2rac-127/21

Prima instanță: Judecătoria Strășeni, sediul Călărași, judecător – E. Bolocan

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători – A. Panov, V. Sîrbu, I. Țurcan

Î N C H E I E R E

14 iulie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de SA “Fabrica de Conserve din

Călărași”, prin intermediul administratorului procesului de insolvabilitate – Ambrosi

Tudor și a recursului declarat de reprezentantul debitorului – Vladicescu Mihail,

în cauza civilă la cererea înaintată de BC “Victoriabank” SA (succesorul în

drepturi procedurale “ATC-AGROTEHCOMERȚ” SA) către SA “Fabrica de

Conserve din Călărași” cu privire la încasarea sumei și compensarea cheltuielilor de

judecată,

împotriva deciziei din 24 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respinsă cererea de apel depusă de SA “Fabrica de Conserve din Călărași”, prin

intermediul administratorului procesului de insolvabilitate – Ambrosi Tudor, admisă

cererea de apel depusă de BC “Victoriabank” SA (succesorul în drepturi procedurale

“ATC-AGROTEHCOMERȚ” SA), casată hotărârea din 04 februarie 2020 a

Judecătoriei Strășeni, sediul Călărași, în partea respingerii pretențiilor, cu

pronunțarea în această parte a unei noi hotărâri de admitere a acestora și menținerea

în rest a hotărârii primei instanțe,

c o n s t a t ă:

La 06 iunie 2019, BC “Victoriabank” SA s-a adresat în instanță cu o cerere de

chemare în judecată către SA “Fabrica de Conserve din Călărași” cu privire la

încasarea sumei de 5 801 616 lei cu titlu de datorie contractuală și alte plăți aferente,

precum și compensarea cheltuielilor de judecată pentru achitarea taxei de stat în

sumă de 50 000 lei.

În motivarea acțiunii a invocat că, potrivit contractului de Credit nr.CJ-0008 din

19 august 2011, BC “Victoriabank” SA a acordat SA “Fabrica de Conserve din

Călărași” un credit în mărime de 10 000 000,00 lei, scadent la 31 august 2015.

A menționat că pârâta a încălcat condițiile Capitolului VIII a contractului de

Credit și anume, nu a respectat obligația de rambursare a creditului în termen,

conform graficului stabilit, admițând la 21 martie 2014, restanțe la credit în mărime

de 1 605 073,03 lei (3 tranșe).

1

Astfel, la 27 martie 2014, pârâtei i-a fost expediat preavizul nr.0819-B-14 din 27

martie 2014, recepționat la 02 aprilie 2014, și notificarea nr.0820-B-14, prin care

reclamanta a cerut executarea înainte de termen a obligațiunilor garantate prin gaj

conform contractului de credit, menționat mai sus. Însă, în termenul indicat în

preaviz/notificare, creditul și plățile aferente nu au fost rambursate de către pârâtă.

La 14 mai 2014, reclamanta a înaintat pârâtei o somație, prin care a solicitat

repetat restituirea datoriei totale, acordându-i un termen de cinci zile din data

recepționării somației (20 mai 2014). În termenul indicat în somație, creditele și

plățile aferente nu au fost rambursate de către pârâtă.

Drept rezultat, la 03 aprilie 2014, reclamanta a înaintat cerere de chemare în

judecată către pârâtă cu privire la încasarea datoriei în mărime de 10 001 859,52 lei

conform contractului de credit nr. CJ-0008 din 19 august 2011, precum și a taxei de

stat în sumă de 50 000 lei.

Prin hotărârea din 14 mai 2015 a Judecătoriei Călărași, acțiunea reclamantei a

fost admisă integral, fiindu-i eliberat titlul executoriu, care a fost depus spre

executare silită.

Prin hotărârea nr. 2i-1077/16 din 13 ianuarie 2017 a Curții de Apel Chișinău, a

fost intentat procesul de insolvabilitate al debitorului SA “Fabrica de Conserve din

Călărași”, în calitate de administrator fiind numit Ambrosi Tudor.

Astfel, reclamanta a depus la Curtea de Apel Chișinău o cerere de validare a

creanțelor față de pârâtă în mărime de 16 704 913,21 (șaisprezece milioane șapte

sute patru mii nouă sute treisprezece, 21) lei, inclusiv: Sold credit – 9 367 532,67

lei; Dobândă – 3 179 403,03 lei; Penalitate – 2 622 213,31 lei; cheltuieli de executare

– 198 300 lei; Taxă de stat – 50 000 lei; Dobândă de întârziere – 1 287 464,20 lei.

La 31 martie 2017, SRL “POLITRANS SERVICE” a depus contestație împotriva

creanței în partea admiterii spre validare a dobânzii contractuale a BC

“Victoriabank” SA în sumă de 3 170 403,03 lei și a penalității în sumă de 2

622 213,31 lei, ca și creanțe garantate.

La 22 august 2018, Judecătoria Strășeni a emis încheierea prin care a admis

integral contestația împotriva creanțelor BC “Victoriabank” SA înaintată de către

SRL “POLITRANS SERVICE”, constatând că creanțele menționate mai sus nu pot

fi incluse în tabelul de creanțe, deoarece a apărut un litigiu de drept și a dispus

radierea din tabelul definitiv al creanțelor a dobânzii contractuale în sumă de

3 179 403,03 lei, cât și a penalității în sumă de 2 622 213,31 lei, încheiere care a fost

menținută prin decizia din 19 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău.

Respectiv, în temeiul art. 144 alin. (4) din Legea Nr. 149 din 29.06.2012 cu

privire la insolvabilitate, dacă examinarea contestației se constată existența unui

litigiu de drept, instanța de insolvabilitate admite contestația printr-o încheiere

motivată, care poate fi atacată cu recurs de către creditorul a cărui creanță nu a fost

validată. În acest caz, creanța se radiază din tabel, iar creditorul a cărui creanță nu a

fost validată este în drept să intenteze proces separat de confirmare a creanței sau de

preluare a procesului pendinte.

Astfel, reclamanta, având ca temei norma menționată mai sus, în coroborare cu

prevederile Codului civil, precum și clauzele contractului de credit semnat, este

îndreptățită să înainteze o acțiune separată în instanța de judecată în vederea încasării

datoriei formate și nevalidate de către instanța de insolvabilitate și anume, a dobânzii

2

contractuale, a dobânzii majorate și a penalității, pe care o datorează pârâtul în baza

contractului de credit nr. CJ-00C din 19 august 2011.

Consideră că datoria nevalidată de către instanța de insolvabilitate față de pârâtă

este una certă și lichidă. Astfel, la 13 ianuarie 2017 – data intentării procesului de

insolvabilitate a pârâtei, aceasta îi datora reclamantei conform contractului de Credit

nr. CJ - 0008 din 19 august 2011 următoarele sume: Dobândă – 3 179 403 lei;

Penalitate la dobândă – 1 552 295 lei; Dobândă majorată – 1 069 917 lei, iar în total

suma de 5 801 616 lei.

În drept, reclamanta și-a întemeiat pretențiile pe prevederile alin. (2) art. 9, alin.

(1) art. 16, alin. (2) art. 856, art. 901, 934, 942 din Codul civil, alin. (4) art. 144 din

Legea Nr. 149 din 29.06.2012 cu privire la insolvabilitate, precum și pe prevederile

art. 5, 7, 166-168 din Codul de procedură civilă.

Prin hotărârea din 04 februarie 2020 a Judecătoriei Strășeni, sediul Călărași, s-a

admis acțiunea parțial. S-a încasat din contul SA “Fabrica de Conserve din Călărași

în beneficiul BC “Victoriabank” SA suma de 3 179 403 lei cu titlu de dobândă

contractuală și suma de 50 000 lei cu titlu de taxă de stat, achitată la depunerea cererii

de chemare în judecată, iar în total suma de 3 229 403 (trei milioane două sute

douăzeci și nouă mii patru sute trei). În rest, în ceea ce privește pretențiile

reclamantei privind încasarea sumelor cu titlu de penalitate la dobândă și cu titlu de

dobândă majorată, acțiunea s-a respins ca neîntemeiată.

Prin decizia din 24 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă

cererea de apel depusă de SA “Fabrica de Conserve din Călărași”, prin intermediul

administratorului procesului de insolvabilitate – Ambrosi Tudor, admisă cererea de

apel depusă de BC “Victoriabank” SA (succesorul în drepturi procedurale “ATC-

AGROTEHCOMERȚ” SA), casată hotărârea din 04 februarie 2020 a Judecătoriei

Strășeni, sediul Călărași, în partea respingerii pretențiilor, cu pronunțarea în această

parte a unei noi hotărâri de admitere a acestora. S-a încasat din contul SA ”Fabrica

de Conserve din Călărași” în beneficiul BC ”Victoriabank” SA (succesorul în

drepturi procedurale ”ATC-AGROTEHCOMERȚ” SA) suma penalităților la

dobândă în mărime de 1 552 295,81 lei, și dobânda majorată în mărime de 1 069

917,49 lei, iar în total suma de 2 622 213,31 lei (două milioane șase sute douăzeci și

două mii două sute treisprezece lei, 31 bani). S-a încasat din contul SA ”Fabrica de

Conserve din Călărași” în beneficiul BC ”Victoriabank” SA (succesorul în drepturi

procedurale ”ATC-AGROTEHCOMERȚ” SA) suma de 37500,00 (treizeci și șapte

mii cinci sute) lei cu titlu de taxă de stat achitată la depunerea cererii de apel. În rest

hotărârea primei instanțe a fost menținută.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a conchis că, la soluționarea prezentului

litigiu, prima instanță a aplicat dispozițiile Codului civil ce sunt în vigoare din 01

martie 2019, însă la soluționarea cerințelor BC „Victoriabank” SA (succedată de SA

„ATC-AGROTEHCOMERȚ”), urmează a fi aplicate dispozițiile Codului Civil în

redacția în vigoare la data instituirii raportului juridic între părți și, respectiv, la data

depunerii acțiunii. Or, potrivit art. 6 alin. (1) din Codul civil (în redacția în vigoare

până la 01 martie 2019), legea civilă nu are caracter retroactiv. Ea nu modifică și

nici nu suprimă condițiile de constituire a unei situații juridice constituite anterior,

nici condițiile de stingere a unei situații juridice stinse anterior. De asemenea, legea

nouă nu modifică și nu desființează efectele deja produse ale unei situații juridice

stinse sau în curs de realizare. Astfel, reieșind din prevederile contractului încheiat

3

între părți, acestea au stabilit de comun acord, acționând în baza liberului

consimțământ, că atunci când debitorul va înregistra restanțe la plata ratelor de

credit, acesta va fi ținut să achite creditorului o penalitate de întârziere, care, potrivit

înțelegerii dintre părți, se va calcula doar pentru suma dobânzii neachitate. În așa

mod, în sensul principiului libertății contractuale, părțile la un raport juridic

obligațional, au dreptul și posibilitatea de a stabili prin contract, valoarea

prejudiciului ce urmează a fi achitat de debitor către creditor, în caz de neexecutare

a obligațiilor contractuale. Totodată, instanța de apel a apeciat critic concluzia primei

instanțe referitoare la aceea că, aplicarea prevederilor din pct. 10.1 din contractul de

credit, ar fi contrară principiului bunei-credințe, or, această concluzie a instanței nu

a fost motivată, nefiind identificat comportamentul de rea-credință al creditorului la

momentul încheierii și semnării contractului de credit.

La 16 ianuarie 2021, SA “Fabrica de Conserve din Călărași”, prin intermediul

administratorului procesului de insolvabilitate – Ambrosi Tudor, a contestat cu

recurs decizia din 24 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău.

În motivarea recursului a invocat faptul că instanța de apel a aplicat eronat

normele de drept material, nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele

importante pentru soluționarea pricinii, a apreciat arbitrar probele prezentate de către

participanții la proces, iar concluziile instanței sunt în contradicție cu circumstanțele

pricinii.

Astfel, recurenta a solicitat admiterea cererii de recurs, casarea deciziei din 24

noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, cu remiterea cauzei la rejudecare în

instanța de apel.

La 19 martie 2021, reprezentantul debitorului SA “Fabrica de Conserve din

Călărași” – Vladicescu Mihail a contestat cu recurs decizia din 24 noiembrie 2020 a

Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia și a hotărârii primei instanțe, cu

remiterea cauzei spre rejudecare în prima instanță.

În motivarea recursului, s-au invocat motive și argumente similare celor din

recursul declarat de administratorul procesului de insolvabilitate – Ambrosi Tudor.

Suplimentar, a fost manifestat dezacordul cu soluția primei instanțe de a respinge

solicitarea lui Vladicescu Mihail de atragere a sa în proces în calitate de intervenient

sau copârât, indicându-se asupra încălcării drepturilor sale procedurale ca și acționar

majoritar al SA “Fabrica de Conserve din Călărași”, precum și ca reprezentant al

debitorului.

La 12 aprilie 2021, reprezentantul debitorului SA “Fabrica de Conserve din

Călărași” – Vladicescu Mihail a depus un recurs suplimentar, prin care a pus la

îndoială legalitatea constituirii completelor de judecată în cadrul Curții de Apel

Chișinău – complete ce au participat la examinarea prezentului litigiu.

La 04 mai 2021, BC „Victoriabank” SA a depus două referințe: asupra cererii de

recurs formulată de administratorul procesului de insolvabilitate a SA “Fabrica de

Conserve din Călărași” – Ambrosi Tudor și asupra recursului formulat de

reprezentantul debitorului SA “Fabrica de Conserve din Călărași” – Vladicescu

Mihail, solicitând considerarea lor ca fiind inadmisibile sau, alternativ, respingerea

lor.

La 24 mai 2021, „ATC-AGROTEHCOMERȚ” SA prin intermediul avocatului

Macovei Oleg a depus referință asupra cererii de recurs formulată de administratorul

4

procesului de insolvabilitate a SA “Fabrica de Conserve din Călărași” – Ambrosi

Tudor, solicitând declararea acestuia ca fiind inadmisibil.

Analizând temeiurile invocate în cererile de recurs în raport cu materialele

pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SA

“Fabrica de Conserve din Călărași”, prin intermediul administratorului procesului

de insolvabilitate – Ambrosi Tudor și recursul declarat de reprezentantul debitorului

– Vladicescu Mihail sunt neîntemeiate și urmează a fi declarate inadmisibile, din

considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, termenul de declarare

a recursului este de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Alineatul (2) al aceluiași articol prevede că termenul de 2 luni este termen de

decădere și nu poate fi restabilit.

Potrivit materialelor cauzei, decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la

24 noiembrie 2020 și expediată participanților la proces la 20 ianuarie 2021 (f.d. 51,

52, vol. II), însă la materialele cauzei lipsesc înscrisuri care să probeze momentul

recepționării acesteia de către recurentă. Astfel, având în vedere faptul că recursurile

declarate împotriva deciziei din 24 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău au fost

înregistrate la 16 ianuarie 2021 și 19 martie 2021, în conformitate cu art. 434 din

Codul de procedură civilă, acestea se consideră declarate în termen.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din Codul

de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind

din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurentă nu pot duce la admisibilitatea

recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură

civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel. În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform secțiunii

a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

5

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul acesteia

cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit identificarea

omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererile de recurs formulate în interesele SA “Fabrica de Conserve din Călărași”

de către administratorul procesului de insolvabilitate – Ambrosi Tudor și

reprezentantul debitorului – Vladicescu Mihail.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursurilor ca fiind admisibile.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibile recursurile declarate în interesele SA “Fabrica de

Conserve din Călărași” de către administratorul procesului de insolvabilitate –

Ambrosi Tudor și reprezentantul debitorului – Vladicescu Mihail.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Svetlana Filincova,

Judecătorii Galina Stratulat,

Iurie Bejenaru

6