2ra-754/21 — Încasarea compensatiei pentru întîrzierea sau anularea zborului, repararea prejudiciului moral

Dosarul nr. 2ra-754/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru, judecător – G. Grozav

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători – A. Pahopol, O. Cojocaru, I. Dutca

Î N C H E I E R E

14 iulie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de CA “Air Moldova” SRL,

în cauza civilă la cererea înaintată de Plugari Garri și Popa Cristina, în interesele

proprii și în interesele copiilor minori XXXXXXX și XXXXXXX, împotriva CA

“Air Moldova” SRL cu privire la încasarea compensației, încasarea dobânzii de

întârziere, repararea prejudiciului material, repararea prejudiciului moral și

compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 10 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respinsă cererea de apel depusă de CA “Air Moldova” SRL și menținută

hotărârea din 11 martie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

c o n s t a t ă:

La 12 decembrie 2018, Plugari Garri și Popa Cristina, în interesele proprii și în

interesele copiilor minori XXXXXXX și XXXXXXX, s-au adresat în instanța de

judecată cu cerere de chemare în judecată împotriva CA „Air Moldova” SRL cu

privire la încasarea compensației în legătură cu amânarea zborului mai mult de 3 ore,

încasarea prejudiciului moral și material și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanții au invocat că, la 29 iulie 2018, ora 04.10,

conform biletelor avia tur-retur și tichetelor de îmbarcare nr. 17, 18, 19, 20, trebuiau

să decoleze cu zborul operat de CA “Air Moldova” SRL, cursa 9U5471, de pe

Aeroportul Internațional Chișinău (KIV) cu destinația Sharm El Sheikh (SHH), unde

conform voucherului de călătorie aveau rezervată cameră în Hotelul Parrotel Beach

Resort începând cu data de 29 iulie 2018, ora 12.00.

Potrivit reclamanților, cursa respectivă a întârziat cu mai mult de 17 ore din

motive neîntemeiate. Conform informației oferite de ÎS “Moldatsa” nr. 738 din 15

octombrie 2018, în baza interpelării nr. 0022 din 10 octombrie 2018, distanța

ortodromică a itinerarului Chișinău (KIV) - Sharm El Sheikh (SHH) constituie 2 157

km, iar în conformitate cu Regulamentul privind compensarea și asistența

pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii

1

prelungite a zborurilor, aprobat prin HG nr. 836 din 08 noiembrie 2012, urmează să

primească o compensație de 400 Euro pentru zborurile operate cu întârziere pe o

distantă de 1 500 km - 3 500km, or, reclamanții nu au fost anunțați despre motivele

reținerii zborului.

Astfel, potrivit informației prezentate de ÎS “Moldatsa”, zborul a fost operat de

facto la ora 21.00 LT KIV data de 29 iulie 2018, iar conform orarului prestabilit

zborul trebuia operat la ora 04.10 LT KIV la data de 29 iulie 2018. Durata zborului

a fost mai mare de 3 ore, iar la destinație în aeroportul Sharm El Sheikh, a ajuns deja

la 30 iulie 2018, ceea ce constituie o pierdere de o zi de cazare în hotel pentru

reclamanți.

La 05 august 2018, în momentul înregistrării (Check-in) în Aeroportul Sharm El

Sheikh, reclamanții au aflat că pasagerul XXXXXXX nu are loc în aeronavă, după

aproximativ o oră de discuții, fiindu-i eliberat un tichet de îmbarcare cu inscripția

SEAT INF, adică să stea în brațele unui părinte, iar conform biletului tur-retur

achitat, pasagerului trebuia sa-i fie atribuit un loc standard în aeronavă. În

consecință, pasagerul XXXXXXX a fost în brațele mamei Popa Cristina pe parcursul

întregului zbor, fiindu-i creat un disconfort atât copilului, cât și mamei.

Respectiv, la 07 august 2018, în încercarea de a soluționa litigiul pe cale amiabilă,

Plugari Garri a înaintat o reclamație în adresa CA “Air Moldova” SRL, prin care a

solicitat plata compensației cuvenite pentru întârzierea zborului, însă, până la

momentul depunerii prezentei cereri de chemare în judecată, CA “Air Moldova”

SRL nu a expediat niciun răspuns în adresa reclamanților, fapt pe care îl consideră

drept o eschivare cu rea-credință de la achitarea compensației cuvenite.

Reieșind din cele expuse, reclamanții Plugari Garri și Popa Cristina, în interes

propriu și în interesele copiilor minori XXXXXXX și XXXXXXX, au solicitat

constatarea prestării de către CA “Air Moldova” SRL a unor servicii

necorespunzătoare, obligarea CA “Air Moldova” SRL să achite în folosul lui Plugari

Garri, Popa Cristina, XXXXXXX și XXXXXXX plata compensației pentru

întârzierea cursei în valoare a câte 400 euro pentru fiecare; încasarea de la CA “Air

Moldova” SRL în folosul tuturor reclamanților a cheltuielilor ce vor fi suportate de

reclamanți la examinarea prezentei acțiuni, inclusiv a cheltuielilor de asistență

juridică; încasarea din contul CA “Air Moldova” SRL a câte 100 euro pentru fiecare

pasager în legătură cu pierderea unei zile de odihnă în Hotelul Parrotel Beach Resort

din motivul întârzierii zborului 9U5471 și încasarea prejudiciului moral în mărime

de 15 000 lei pentru fiecare reclamant, în total a sumei de 60 000 lei, prejudiciu ce a

fost cauzat prin întârzierea zborului, pierderea unei zile de odihnă și anularea locului

pasagerului XXXXXXX.

La 09 aprilie 2019, reclamanții au depus o cerere de concretizare a pretențiilor,

prin care au solicitat și încasarea dobânzii de întârziere, începând cu data de 07

august 2018, dată la care a fost înaintată către CA “Air Moldova” SRL cererea

prealabilă. Astfel, pe lângă pretențiile înaintate în cererea de bază, reclamanții au

solicitat obligarea CA “Air Moldova” SRL să achite în folosul lui Plugari Garri,

Popa Cristina, XXXXXXX și XXXXXXX dobânda de întârziere calculată din data

recepționării cererii prealabile de către pârâtă, ceea ce constituie, conform calcului

anexat, a câte 3,33 lei pentru o zi.

Prin hotărârea din 11 martie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, acțiunea

înaintată de Plugari Garri și Popa Cristina, în interes propriu și în interesul copiilor

2

minori XXXXXXX și XXXXXXX, împotriva CA “Air Moldova” SRL cu privire la

încasarea compensației în legătură cu amânarea zborului mai mult de 3 ore, încasarea

prejudiciului moral și material și compensarea cheltuielilor de judecată a fost admisă

parțial, fiind încasată de la CA “Air Moldova” SRL în beneficiul lui Plugari Garri și

Popa Cristina, în interesele proprii și a copiilor minori XXXXXXX și XXXXXXX,

compensația pentru întârzierea zborului în sumă de 400 euro pentru fiecare

reclamant, prejudiciul material în sumă de 100 euro pentru fiecare reclamant,

dobânda de întârziere în mărime de 118,30 euro, echivalent în lei moldovenești

conform cursului BNM la data executării hotărârii, prejudiciul moral în mărime de

2 000 lei pentru fiecare și cheltuielile de judecată în mărime de 10 000 lei. Totodată

s-a încasat de la CA “Air Moldova” SRL în beneficiul statului taxa de stat în mărime

de 1 492,88 lei, în rest acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia din 10 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă

cererea de apel depusă de CA “Air Moldova” SRL și menținută hotărârea din 11

martie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a conchis că reținerea zborului operat de

CA “Air Moldova” SRL a fost demonstrată, iar concluzia primei instanțe cu privire

la temeinicia pretenției de încasare a despăgubirilor este una corectă, or operatorul

aerian nu a prezentat probe care să confirme că reținerea zborului s-a datorat unor

împrejurări etxraordinare care nu au putut fi evitate și că a întreprins toate măsurile

rezonabile pentru a o evita.

La 16 martie 2021, CA “Air Moldova” SRL a contestat cu recurs decizia din 10

noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău.

În motivarea recursului a invocat faptul că instanța de apel a aplicat eronat

normele de drept material, nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele

importante pentru soluționarea pricinii, a apreciat arbitrar probele prezentate de către

participanții la proces, iar concluziile instanței sunt în contradicție cu circumstanțele

pricinii.

Astfel, recurenta a solicitat admiterea cererii de recurs, casarea deciziei din 10

noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău și a hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru din 11 martie 2020, cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere integrală

a acțiunii și încasarea din contul intimaților a taxei de stat achitată de către recurentă

la depunerea cererii de recurs.

La 07 iunie 2021, avocatul Aftenii Marin, în interesele intimaților Plugari Garri,

Popa Cristina, XXXXXXX și XXXXXXX, a depus referință la cererea de recurs,

solicitând respingerea acesteia.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de CA “Air

Moldova” SRL este neîntemeiat și urmează a fi declarat inadmisibil, din

considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, termenul de declarare

a recursului este de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Alineatul (2) al aceluiași articol prevede că termenul de 2 luni este termen de

decădere și nu poate fi restabilit.

Potrivit materialelor cauzei, decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la

10 noiembrie 2020 și expediată participanților la proces la 04 ianuarie 2021 (f.d.

3

174), însă la materialele cauzei lipsesc înscrisuri care să probeze momentul

recepționării acesteia de către recurent. Astfel, având în vedere faptul că recursul

declarat împotriva deciziei din 10 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău a fost

înregistrat la 16 martie 2021, în conformitate cu art. 434 din Codul de procedură

civilă, acesta se consideră declarat în termen.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din Codul

de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind

din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurentă nu pot duce la admisibilitatea

recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură

civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel. În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform secțiunii

a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul acesteia

cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit identificarea

omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererea de recurs declarată de CA “Air Moldova” SRL.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

4

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de CA “Air Moldova” SRL.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Svetlana Filincova,

Judecătorii Galina Stratulat,

Iurie Bejenaru

5