2ra-1067/21 — cu privire la repararea prejudiciului material si incasarea cheltuielilor de judecata

Dosarul nr. 2ra-1067/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Centru (jud. I. Potînga)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. V. Sîrbu, V. Buhnaci, D. Dulghieru)

ÎNCHEIERE

14 iulie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de

Societatea pe Acțiuni „Asito Direct”

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Eduard Zgardan,

reprezentat de avocatul Radu Rusanovschi împotriva Societății pe Acțiuni „Asito

Direct” cu privire la repararea prejudiciului material și încasarea cheltuielilor de

judecată

împotriva deciziei din 27 ianuarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de Societatea pe Acțiuni „Asito Direct” și menținută

hotărârea din 29 martie 2019 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru, prin care

acțiunea a fost admisă parțial

constată:

La 10 iunie 2016, Eduard Zgardan, reprezentat de avocatul Radu Rusanovschi

a depus cerere de chemare în judecată împotriva CIA „Asito” SA, intervenient

accesoriu Ștefan Străinu cu privire la repararea prejudiciului material și încasarea

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a invocat că în rezultatul accidentului rutier care a avut

loc la 7 noiembrie 2015 în mun. Chișinău, a fost deteriorat automobilul său de model

„Dacia Logan”, cu n/î XXXXX.

Conform procesului-verbal cu privire la contravenție seria nr. MAI 03 215787

din 7 noiembrie 2015, vinovat în producerea accidentului rutier și cauzarea

prejudiciului material a fost recunoscut Ștefan Străinu, conducătorul automobilului

de model „Dacia Logan”, cu n/î XXXXX, care era posesorul poliței de asigurare

obligatorie de răspundere civilă, eliberată de către CIA „Asito” SA.

A comunicat reclamantul că, în urma accidentului rutier s-a adresat către

CIA „Asito” SA cu cerința de achitare a despăgubirii de asigurare, prezentând în

acest sens actele întocmite de colaboratorii de poliție rutiere ce vizează producerea

1

accidentului și schemele locului accidentului, drept urmare, CIA „Asito” SA a

deschis dosarul de daune nr. 151917R1.

La 11 noiembrie 2015, a fost întocmit raportul de evaluare a pagubei

nr. 2625/11A, prin care a fost constatat că în urma accidentului rutier prin

deteriorarea automobilului de model „Dacia Logan”, cu n/î XXXXX, a fost cauzat

un prejudiciu material în mărime de 35 687,44 de lei.

Potrivit calculului CIA „Asito” SA, dânsul a primit despăgubire de asigurare

în mărime de 15 748 de lei, sumă care în viziunea companiei de asigurare

corespunde cu prejudiciul care i-a fost cauzat prin deteriorarea autoturismului ce îi

aparține.

A evidențiat că la momentul primirii despăgubirii de asigurare a informat

CIA „Asito” SA despre faptul că nu este de acord cu calculul efectuat.

La 17 mai 2016, a depus o reclamație la care a anexat actul de examinare a

mijlocului de transport auto nr. 2625/11A din 11 noiembrie 2015, solicitând

recalcularea sumei despăgubirii de asigurare luând în considerare și actul anexat,

CIA „Asito” SA însă a refuzat efectuarea recalculelor.

A remarcat că CIA „Asito” SA este obligată să îi achite suma restantă în

mărime 19 939,44 de lei (35 687,44 prejudiciul real cauzat – 15 748 de lei suma

achitată de către pârâtă = 19 939,44 de lei suma restantă).

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 28 din Legea cu privire la

asigurări nr. 414 din 22 decembrie 2016, art. 219 CPP, art. 4, 5, 39, 85, 166, 167

CPC.

A solicitat admiterea acțiunii, încasarea de la CIA „Asito” SA în beneficiul

său a sumei de 19 939,44 de lei cu titlu de prejudiciu material și a sumei de 800 de

lei costul expertizei, precum și a cheltuielilor de judecată.

La 20 octombrie 2018, Eduard Zgardan, reprezentat de avocatul Radu

Rusanovschi a depus cerere de concretizare a cerințelor, prin care a solicitat

încasarea de la CIA „Asito” SA în beneficiul său a sumei de 24 203 de lei cu titlu de

prejudiciu material, a sumei de 726 de lei – taxa de stat și a sumei de 4 000 de lei –

cheltuieli pentru asistența juridică.

Prin hotărârea din 29 martie 2019 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru, a fost

admisă acțiunea parțial.

Au fost încasate din contul CIA „Asito” SA în beneficiul lui Eduard Zgardan

suma bănească în cuantum de 24 203 de lei cu titlu de diferență de despăgubire de

asigurare, suma bănească în cuantum de 2 126 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată

alcătuite din taxa de stat și costuri pentru expertiza judiciară.

În rest, acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia din 27 ianuarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de SA „Asito Direct” și menținută hotărârea primei instanțe.

Întru consolidarea soluției adoptate, instanțele de judecată ierarhic inferioare,

stabilind valoarea rămasă a automobilului „Dacia Logan”, cu n/î XXXXX, au luat

în considerare constatările efectuate de către CEI „Cexin” SRL, în baza raportului

de expertiză nr. 29 din 16 martie 2018, în care se identifică că valoarea prejudiciului

constituie suma de 39 951 de lei, respectiv diferența reprezintă suma de 24 203 de

2

lei, reieșind din faptul că CIA „Asito” SA a achitat lui Eduard Zgardan suma de

15 748 de lei.

Astfel, instanțele de judecată ierarhic inferioare au reținut că reclamantul este

în drept de a solicita despăgubirea de asigurare de la pârâtă, iar ultima este obligată

la plata acesteia.

La 18 mai 2021, prin intermediul oficiului poștal, SA „Asito Direct” a declarat

recurs împotriva deciziei din 27 ianuarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând

admiterea acestuia, casarea integrală a hotărârii primei instanțe și a deciziei instanței

de apel, cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii ca fiind neîntemeiată,

întoarcerea executării cu încasarea forțată de la Eduard Zgardan în beneficiul

SA „Asito Direct” a sumei în mărime de 24 203 de lei, a sumei de 2 126 de lei, în

total a sumei de 26 329 de lei, precum și a cheltuielilor de judecată sub formă de

taxa de stat și cheltuieli de asistență juridică în mărime de 4 000 de lei.

În susținerea recursului a invocat că Eduard Zgardan, contrar prevederilor

art. 21 alin. (2) din Legea nr. 414/2006, neîntemeiat s-a adresat către SRL „Exauto

Plus” pentru examinarea repetată a autovehiculului și evaluarea pretinselor pagube,

respectiv actele întocmite de SRL „Exauto Plus” nu pot constitui temei pentru

achitarea despăgubirilor de asigurare și nu sunt opozabile SA „Asito Direct”.

A evidențiat că actul de examinare întocmit de SRL „Exauto Plus” la

11 noiembrie 2015, contravine procesului-verbal de constatare a daunelor din

11 noiembrie 2015 întocmit de asigurator.

Pretinsul raport de expertiză a fost întocmit în lipsa asiguratorului, respectiv

nu este opozabil și nu poate fi imputat SA „Asito Direct”.

Așadar, prioritate are procesul-verbal de constatare a daunelor din

11 noiembrie 2015, deoarece a fost întocmit conform prevederilor art. 21 din Legea

nr. 414/2006, fapt prevăzut de pct. 47 din Hotărârea Explicativă a Curții Supreme de

Justiție nr. 11 din 16 decembrie 2013.

A mai notat că potrivit materialelor cauzei autovehiculul de model „Dacia

Logan”, cu n/î XXXXX, este fabricat în anul 2005, adică la data accidentului avea

o vârstă de 10 ani, respectiv nu pot fi aplicate prețurile la piese noi din cataloage.

A precizat că la 11 ianuarie 2016, între CIA „Asito” SA și Eduard Zgardan a

fost încheiat un acord, prin care au stabilit că despăgubirea reală constituie suma în

mărime de 15 748 de lei, acesta având valoare de tranzacție de împăcare.

Mai mult, acordul din 11 ianuarie 2016, a fost executat, iar Eduard Zgardan a

acceptat executarea acestuia, fapt ce confirmă valabilitatea acordului reieșind din

prevederile art. 700 Cod civil.

Faptul că Eduard Zgardan a efectuat careva inscripții că chipurile nu este de

acord cu suma nu afectează valabilitatea acestuia și irevocabilitatea acestuia.

Prima instanță neîntemeiat a pus la baza hotărârii raportul CEXIN din

16 martie 2018, deși raportul este întocmit cu încălcarea prevederilor art. 23 din

Legea nr. 414/2006.

La 7 iunie 2021, în adresa lui Eduard Zgardan și Ștefan Străinu a fost

expediată copia cererii de recurs depusă de SA „Asito Direct”, cu înștiințarea despre

3

necesitatea depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire

anexată la materialele dosarului (f. d. 215).

Până la data stabilită pentru examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului, în adresa Curții Supreme de Justiție nu a parvenit referința prin care

Eduard Zgardan și Ștefan Străinu să-și expună poziția față de temeiurile recursului.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede

altfel.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în

adresa părților la 1 martie 2021, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire

(f. d. 200), fiind recepționată de recurentă la 17 martie 2021, ceea ce se atestă prin

ștampila instituției aplicată pe scrisoarea de însoțire a deciziei contestate, copia

căreia este anexată la cererea de recurs (f. d. 209).

Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recursul la 18 mai 2021 în termenul legal.

Examinând temeiurile recursului declarat de SA „Asito Direct”, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SA „Asito Direct”, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentei cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

4

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII CPC, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) CPC, instanța de recurs poate interveni în materia

probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a

apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a

probelor stabilite în art. 130 CPC, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul

privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr. 26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursul declarat

de SA „Asito Direct” urmează a fi considerat ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Societatea pe Acțiuni „Asito

Direct”.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

5