2ra-1497/20 — repararea prejudiciului material

dosarul nr. 2ra-1497/2020

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (N. Arabadji)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Panov, A. Malîi, I. Țurcan)

ÎNCHEIERE

28 octombrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componență:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea pe Acțiuni

„ASITO DIRECT”,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Stratu Mihail

împotriva Societății pe Acțiuni „ASITO DIRECT”, intervenient accesoriu

Dulghieru Vasile cu privire la repararea prejudiciului material și încasarea

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 19 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de Societatea pe Acțiuni „ASITO DIRECT” și a fost

menținută hotărârea din 28 iunie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru

c o n s t a t ă

La 13 octombrie 2016 Stratu Mihail a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Societății pe Acțiuni „ASITO DIRECT”, intervenient accesoriu

Dulghieru Vasile cu privire la repararea prejudiciului material și încasarea

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la 07.08.2016 în mun. Chișinău

a avut loc un accident rutier în rezultatul căruia a fost deteriorat considerabil

automobilul său de model xxxxx

A menționat reclamantul că în urma investigațiilor, s-a stabilit că vinovat de

producerea accidentului rutier și cauzarea prejudiciului material a fost recunoscut

Dulghieru Vasile și datorită faptului că ultimul deținea un contract de asigurare

obligatorie a răspunderii civile auto încheiat cu CIA „Asito” SA (SA „ASITO

DIRECT”) s-a adresat cu cerința de a deschide un dosar de daune și respectiv

achitarea despăgubirii de asigurare, prezentând actele întocmite de organele de

anchetă ce vizează producerea accidentului rutier.

A indicat reclamantul că dat fiind faptul că nu a primit niciun răspuns asupra

deciziei din partea companiei pârâte în ceea ce privește despăgubirea de asigurare,

s-a adresat către compania „DAAC-Hermes” SA pentru a-i repara automobilul. La

data de 13.08.2016 și 16.09.2016 a fost întocmit un cont de plată, prin care s-a

constatat că în urma accidentului prin deteriorarea automobilului, lui Stratu Mihail

i-a fost cauzat un prejudiciu material în mărime totală de 126 643 de lei, dânsul

achitând această sumă.

La data de 29.09.2016 compania pârâtă a achitat suma de 62 744,69 de lei și

la 04.10.2016 a achitat suma de 9902,20 de lei. Astfel, fiindcă pârâtul nu a achitat

integral suma despăgubirii, s-a creat o restanță în mărime de 53996,11 lei, pe care și

o solicită de a fi încasată, plus cheltuielile de judecată.

Prin hotărârea din 28 iunie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru s-a

admis parțial acțiunea. S-a încasat de la SA „ASITO DIRECT” în beneficiul lui

Stratu Mihail suma de 53996,11 lei cu titlu de despăgubire de asigurare și

cheltuielile de judecată, inclusiv taxa de stat în mărime de 1917 lei, 150 de lei

cheltuieli pentru citare, 5000 de lei cheltuieli pentru asistență juridică, iar în total

suma de 61063,11 lei. În rest, acțiunea s-a respins ca neîntemeiată.

Nefiind de acord cu hotărârea din 28 iunie 2019 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru, la data de 23.07.2019 SA „ASITO DIRECT” a declarat apel,

solicitând casarea hotărârii instanței de fond și emiterea unei noi hotărâri de

respingere a acțiunii.

Prin decizia din 19 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul

declarat de SA „ASITO DIRECT” și a fost menținută hotărârea din 28 iunie 2019 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Pentru a decidea astfel, instanța de apel a remarcat că Stratu Mihail a indicat

suma prejudiciului reieșind din actele cu privire la lucrările executate conform

ordinilor de comandă nr.SCO0085419 din 28.09.2016, nr.SCO0084840 din

28.09.2016, nr.SCO0085654 din 07.10.2016, facturile fiscale seria AAA 0673514,

seria AAA 0673515 din 28.09.2016, seria AAA 0673513 din 07.10.2016, seria

AAA 0673515 din 07.10.2016 și actele cu privire la lucrările executate conform

ordinilor de comandă, întocmite de „DAAC-Hermes” SA, conform cărora valoarea

prejudiciului cauzat constituie suma de 126 643 de lei.

La rândul său, SA „ASITO DIRECT” a apreciat despăgubirea de asigurare

pentru reparația mijlocului de transport conform actelor de evaluare cost-reparație

nr.6153 din 19.08.2016 și nr.6153/2 din 20.09.2016, întocmite de SRL„ GENERAL

EXPERT”, conform cărora suma cost-reparație total constituie 73159,18 lei.

Sub acest aspect, instanța de apel a notat că instanța de fond în mod întemeiat

a ajuns la concluzia că nu urmează a fi luată în considerație aprecierea

despăgubirilor efectuată de către SA „ASITO DIRECT” în mărime de 73159,18 lei

în baza actelor de evaluare cost-reparație nr.6153 din 19.08.2016 și nr.6153/2 din

20.09.2016, întocmit de SRL”GENERAL EXPERT”, apreciindu-le ca incomplete,

unilaterale, efectuate de către un inginer „expert”, nefiind prezentate date, care ar

confirma că acesta deține licența de expert.

Pentru aceste motive, instanța a considerat întemeiat capătul de cerere privind

repararea prejudiciului material, urmând a fi încasat de la SA „ASITO DIRECT”

suma de 53996,11 lei cu titlu de despăgubire de asigurare.

La 17 iulie 2020 SA „ASITO DIRECT” a declarat recurs împotriva deciziei

din 19 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia și a hotărârii

primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

2

În motivarea recursului a indicat că instanța de apel a aplicat eronat legea. De

asemenea a indicat că în speță litigiu constă în diferența despăgubirii de asigurare

calculată de SA „ASITO DIRECT” și diferența pretinsă de Stratu Mihail care au

calculat-o contrar art. 21 alin. (2), art. 23 alin. (9) lit. b), alin (11) din Legea nr.

414/2006, fapt interpretat eronat de instanța de fond și apel. La fel, nu au fost

constatate și elucidate pe deplin circumstanțele cauzei.

În conformitate cu art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Completul denotă că Curtea de Apel Chișinău a emis decizia la data de 19 mai

Prin referință intimatul Stratu Mihail a indicat că recursul nu conține careva

motive care cad sub exigențele legii referitor la temeiurile de declarare a recursului.

Examinând temeiurile recursului declarat de Societatea pe Acțiuni „ASITO

DIRECT” în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că

recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Societatea pe Acțiuni „ASITO

DIRECT” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod

de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

3

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, Completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu

se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Societatea pe Acțiuni „ASITO DIRECT”.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Societatea pe Acțiuni „ASITO DIRECT” se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

4