2ra-1497/20 — repararea prejudiciului material

dosarul nr. 2ra-1497/2020 prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (N. Arabadji) instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Panov, A. Malîi, I. Țurcan) ÎNCHEIERE 28 octombrie 2020 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, în componență: Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea pe Acțiuni „ASITO DIRECT”, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Stratu Mihail împotriva Societății pe Acțiuni „ASITO DIRECT”, intervenient accesoriu Dulghieru Vasile cu privire la repararea prejudiciului material și încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei din 19 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost respins apelul declarat de Societatea pe Acțiuni „ASITO DIRECT” și a fost menținută hotărârea din 28 iunie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru c o n s t a t ă La 13 octombrie 2016 Stratu Mihail a depus cerere de chemare în judecată împotriva Societății pe Acțiuni „ASITO DIRECT”, intervenient accesoriu Dulghieru Vasile cu privire la repararea prejudiciului material și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la 07.08.2016 în mun. Chișinău a avut loc un accident rutier în rezultatul căruia a fost deteriorat considerabil automobilul său de model xxxxx A menționat reclamantul că în urma investigațiilor, s-a stabilit că vinovat de producerea accidentului rutier și cauzarea prejudiciului material a fost recunoscut Dulghieru Vasile și datorită faptului că ultimul deținea un contract de asigurare obligatorie a răspunderii civile auto încheiat cu CIA „Asito” SA (SA „ASITO DIRECT”) s-a adresat cu cerința de a deschide un dosar de daune și respectiv achitarea despăgubirii de asigurare, prezentând actele întocmite de organele de anchetă ce vizează producerea accidentului rutier.

A indicat reclamantul că dat fiind faptul că nu a primit niciun răspuns asupra deciziei din partea companiei pârâte în ceea ce privește despăgubirea de asigurare, s-a adresat către compania „DAAC-Hermes” SA pentru a-i repara automobilul. La data de 13.08.2016 și 16.09.2016 a fost întocmit un cont de plată, prin care s-a constatat că în urma accidentului prin deteriorarea automobilului, lui Stratu Mihail i-a fost cauzat un prejudiciu material în mărime totală de 126 643 de lei, dânsul achitând această sumă. La data de 29.09.2016 compania pârâtă a achitat suma de 62 744,69 de lei și la 04.10.2016 a achitat suma de 9902,20 de lei. Astfel, fiindcă pârâtul nu a achitat integral suma despăgubirii, s-a creat o restanță în mărime de 53996,11 lei, pe care și o solicită de a fi încasată, plus cheltuielile de judecată.

Prin hotărârea din 28 iunie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru s-a admis parțial acțiunea. S-a încasat de la SA „ASITO DIRECT” în beneficiul lui Stratu Mihail suma de 53996,11 lei cu titlu de despăgubire de asigurare și cheltuielile de judecată, inclusiv taxa de stat în mărime de 1917 lei, 150 de lei cheltuieli pentru citare, 5000 de lei cheltuieli pentru asistență juridică, iar în total suma de 61063,11 lei. În rest, acțiunea s-a respins ca neîntemeiată. Nefiind de acord cu hotărârea din 28 iunie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, la data de 23.07.2019 SA „ASITO DIRECT” a declarat apel, solicitând casarea hotărârii instanței de fond și emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

Prin decizia din 19 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul declarat de SA „ASITO DIRECT” și a fost menținută hotărârea din 28 iunie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru. Pentru a decidea astfel, instanța de apel a remarcat că Stratu Mihail a indicat suma prejudiciului reieșind din actele cu privire la lucrările executate conform ordinilor de comandă nr.SCO0085419 din 28.09.2016, nr.SCO0084840 din 28.09.2016, nr.SCO0085654 din 07.10.2016, facturile fiscale seria AAA 0673514, seria AAA 0673515 din 28.09.2016, seria AAA 0673513 din 07.10.2016, seria AAA 0673515 din 07.10.2016 și actele cu privire la lucrările executate conform ordinilor de comandă, întocmite de „DAAC-Hermes” SA, conform cărora valoarea prejudiciului cauzat constituie suma de 126 643 de lei.

La rândul său, SA „ASITO DIRECT” a apreciat despăgubirea de asigurare pentru reparația mijlocului de transport conform actelor de evaluare cost-reparație nr.6153 din 19.08.2016 și nr.6153/2 din 20.09.2016, întocmite de SRL„ GENERAL EXPERT”, conform cărora suma cost-reparație total constituie 73159,18 lei. Sub acest aspect, instanța de apel a notat că instanța de fond în mod întemeiat a ajuns la concluzia că nu urmează a fi luată în considerație aprecierea despăgubirilor efectuată de către SA „ASITO DIRECT” în mărime de 73159,18 lei în baza actelor de evaluare cost-reparație nr.6153 din 19.08.2016 și nr.6153/2 din 20.09.2016, întocmit de SRL”GENERAL EXPERT”, apreciindu-le ca incomplete, unilaterale, efectuate de către un inginer „expert”, nefiind prezentate date, care ar confirma că acesta deține licența de expert.

Pentru aceste motive, instanța a considerat întemeiat capătul de cerere privind repararea prejudiciului material, urmând a fi încasat de la SA „ASITO DIRECT” suma de 53996,11 lei cu titlu de despăgubire de asigurare. La 17 iulie 2020 SA „ASITO DIRECT” a declarat recurs împotriva deciziei din 19 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia și a hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii. 2 În motivarea recursului a indicat că instanța de apel a aplicat eronat legea. De asemenea a indicat că în speță litigiu constă în diferența despăgubirii de asigurare calculată de SA „ASITO DIRECT” și diferența pretinsă de Stratu Mihail care au calculat-o contrar art. 21 alin. (2), art. 23 alin. (9) lit. b), alin (11) din Legea nr. 414/2006, fapt interpretat eronat de instanța de fond și apel.

La fel, nu au fost constatate și elucidate pe deplin circumstanțele cauzei. În conformitate cu art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit. Completul denotă că Curtea de Apel Chișinău a emis decizia la data de 19 mai 2020. Prin urmare, recursul declarat la data de 17 iulie 2020 este în termen. Prin referință intimatul Stratu Mihail a indicat că recursul nu conține careva motive care cad sub exigențele legii referitor la temeiurile de declarare a recursului. Examinând temeiurile recursului declarat de Societatea pe Acțiuni „ASITO DIRECT” în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă. Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Societatea pe Acțiuni „ASITO DIRECT” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă. Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt. 3 În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă. În această ordine de idei, Completul Colegiului precizează că, în contextul normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel.

Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera inadmisibil recursul declarat de Societatea pe Acțiuni „ASITO DIRECT”.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție d i s p u n e: Recursul declarat de Societatea pe Acțiuni „ASITO DIRECT” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru 4