2ra-279/17 — Repararea prejudiciului material si moral

2ra-279/17 — Repararea prejudiciului material si moral (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

prima instanță: I. Potînga dosarul nr. 2ra-279/17

instanța de apel: M. Guzun, A. Nogai, V. Brașoveanu

D E C I Z I E

22 martie 2017 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Ala Cobăneanu

Sveatoslav Moldovan

Nicolae Craiu

Tamara Chișca-Doneva

examinând recursul declarat de către Compania Internațională de Asigurări

„Asito” Societate pe Acțiuni,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Nagnibeda Roman

împotriva Companiei Internaționale de Asigurări „Asito” Societate pe Acțiuni și

Roșca Vadim cu privire la repararea prejudiciului material și moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 11 octombrie 2016, prin care a fost

respins apelul declarat de Compania Internațională de Asigurări „Asito” Societate pe

Acțiuni și menținută hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 04 februarie 2016

prin care acțiunea a fost admisă parțial,

c o n s t a t ă:

La data de 24 noiembrie 2011, Nagnibeda Roman, reprezentat de avocatul

Rusanovschi Radu a depus cerere de chemare în judecată împotriva CIA „Asito” SA și

Roșca Vadim cu privire la repararea prejudiciului material și moral.

În motivarea acțiunii Nagnibeda Roman a invocat că în rezultatul accidentului

rutier care a avut loc la data de 15 iunie 2011 în mun. Chișinău, la intersecția străzii

Alecu Russo cu str. Dimo, cu participarea automobilului de modelul Dacia Logan, n/î K

AF 026 condus de Roșca Vadim, a fost deteriorat automobilul de modelul „Pontiac

Grand”, cu numerele de înmatriculare C DG 440, ce-i aparține cu drept de proprietate.

Menționează că conform deciziei agentului constatator privind aplicarea

sancțiunii din 15 iunie 2011, vinovat de producerea accidentului rutier și cauzarea

prejudiciului material a fost recunoscut Roșca Vadim.

Susține că întrucât la momentul producerii accidentului rutier Roșca Vadim

deținea contract de asigurare de răspundere civilă încheiat cu CIA „Asito” SA, s-a

adresat cu o cerere către asigurător și prezentând pachetul de documente eliberate de

către organele de poliție ce confirmă vinovăția asiguratului, a solicitat stabilirea și plata

despăgubirii de asigurare.

Astfel, la data de 22 septembrie 2011, a fost întocmit Raportul de evaluare a

pagubei nr. 743/09A, la care compania de asigurări a fost înștiințată prin telegramă, însă

nu s-a prezentat, iar în urma examinării automobilului deteriorat, de model „Pontiac

Grand” cu numerele de înmatriculare C DG 440, a fost stabilit prejudiciul material în

mărime de 46 659,28 lei.

Indică reclamantul că deși a solicitat în repetate rânduri companiei de asigurări

achitarea despăgubirii de asigurare, careva măsuri în acest sens nu au fost întreprinse,

fapt ce contravine prevederilor art. 28 alin. (1) din Legea cu privire la asigurarea

obligatorie de răspundere civilă pentru pagubele produse de autovehicule nr. 414 din 22

decembrie 2006.

Totodată menționează reclamantul că în urma accidentului din 15 iunie 2011, a

fost prejudiciat și moral, iar prin prisma prevederilor Legii cu privire la asigurarea

obligatorie de răspundere civilă pentru pagubele produse de autovehicule nr. 414 din 22

decembrie 2006 și pct. 9 din Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție cu privire la

aplicarea de către instanțele judecătorești legislației ce reglementează repararea

prejudiciului moral nr. 9 din 09 octombrie 2006, obligația de reparație a prejudiciului

moral cauzat de izvor de pericol sporit îi revine persoanei care posedă izvorul de pericol

sporit în baza dreptului de proprietate ori alt temei legal sau persoanei care și-a asumat

paza izvorului de pericol sporit, respectiv conducătorului automobilului de modelul

Dacia Logan, cu numerele de înmatriculare „K AF 026” , Roșca Vadim.

În drept, își întemeiază cerințele în baza art. art. 16 alin. (1), și 28 al Legii cu

privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagubele produse de

autovehicule nr. 414 din 22 decembrie 2006.

Solicită încasarea din contul CIA „Asito” SA în beneficiul său a prejudiciului

material în sumă de 46 659,28 lei și a cheltuielilor pentru efectuarea expertizei în sumă

de 700 lei, plata taxei de stat în sumă de 1 400 lei și asistența juridică în sumă de 3 200

lei și din contul lui Roșca Vadim în beneficiul său a prejudiciului moral în mărime de

5 000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 04 februarie 2016, acțiunea

a fost admisă parțial, fiind încasat din contul CIA „Asito” SA în beneficiul lui

Nagnibeda Roman suma de 46 559,28 lei cu titlu de despăgubire de asigurare și suma de

1 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată suportate pentru plata taxei de stat, în rest

cerințele au fost respinse ca neîntemeiate. Totodată a fost încasat din contul lui

Nagnibeda Roman în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 100 lei pentru pretenția

cu caracter nepatrimonial ce ține de repararea prejudiciului moral în mărime de 5 000

lei.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 11 octombrie 2016, a fost respins apelul

declarat de CIA „Asito” SA și menținută hotărârea primei instanțe.

La data de 23 decembrie 2017, CIA „Asito” SA a declarat recurs împotriva

deciziei instanțe de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de

apel și hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie

admisă parțial cu încasarea în beneficiul lui Nagnibeda Roman a despăgubirii de

asigurare în mărime de 17 913,12 lei.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,

considerând-o neîntemeiată, bazată pe aplicarea și interpretarea eronată a normelor de

drept material și emisă cu aplicare eronată a normelor de drept material.

Menționează că instanțele ierarhic inferioare au ignorat prevederile art. art. 239,

130 alin. (2) CPC, s-au limitat doar la aprecierea actului de evaluare nr. 743/09A din

22 septembrie 2011 întocmit de SRL „Exauto-Plus” ca probă exclusivă și nu au

analizat toate probele și circumstanțele în raport cu prevederile Legii nr. 414 din 22

decembrie 2006.

Totodată, instanțele nu au aplicat prevederile art. 23 alin. (4) al Legii cu privire la

asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagubele produse de autovehicule

nr. 414 din 22 decembrie 2006 și au lăsat fără apreciere faptul că în urma deschiderii

dosarului de daune și întocmirii procesului-verbal de constatare a pagubelor din 08

august 2011, Nagnibeda Roman a acceptat ca evaluarea costului reparației să fie

efectuată de SRL „Autocomfix” însă, ulterior nu a fost de acord valoarea despăgubirii

de 17 913,12 lei stabilită prin actul de evaluare cost-reparație nr.9361 din 12 august

2011, întocmit de SRL „Autocomfix”.

La fel, indică că instanțele judecătorești au ignorat prevederile art. 21 alin. (5) din

Legea citată potrivit căruia eventualele obiecții ale părților cu privire la pagubele

constatate se menționează în procesul-verbal sau într-o anexă la acesta și au omis faptul

că Nagnibeda Roman nu a avut careva obiecții la procesul-verbal de constatare a

pagubelor.

Consideră că instanțele nejustificat au pus la baza hotărârilor actul de evaluare nr.

743/09A din 22 septembrie 2011 întocmit de SRL „Exauto-Plus” și menționează că la

emiterea acestuia, contrar prevederilor art. 21 alin. (5) și (8) al Legii nr. 414 din 22

decembrie 2006 care reglementează aspecte ce țin de dosarul de daune și constatarea

pagubelor, SRL „Exauto-Plus” fără acordul și participarea CIA „Asito” SA a inclus

suplimentar unele piese spre înlocuire deși conform procesului-verbal de constatare a

pagubelor nr. 111456R1 din 08 august 2011, semnat de Nagnibeda Roman unele dintre

aceste piese urmau a fi reparate, iar altele nu au fost constatate ca deteriorate.

Respectiv afirmă că, costul pieselor și lucrărilor suplimentare indicate în actul de

evaluare nr. 743/09A din 22 septembrie 2011, nu pot fi puse pe seama CIA „Asito” SA

deoarece la caz nu poate fi verificată veridicitatea, necesitatea acestor lucrări și piese

precum și legătura cauzală dintre acestea și accidentul produs.

Menționează recurentul că instanțele judecătorești nu au aplicat prevederile art.

23 din Legea cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube

produse de autovehicule nr. 414 din 22 decembrie 2006 ce reglementează stabilirea

despăgubirilor în cazul avarierii sau distrugerii autovehiculului și nejustificat au reținut

ca probă exclusivă Actul de evaluare nr. 743/09A din 22 septembrie 2011 întocmit de

„Exauto-Plus” SRL, prin care costul prejudiciului a fost prejudiciat esențial.

Mai mult decât atât, instanțele judecată punând la baza hotărârilor Actul de

evaluare nr. 743/09A din 22 septembrie 2011 au preluat gradul de uzură stabilit în

acestea de 79%, prin ce au ignorat criteriile de stabilire a uzurii în conformitate cu p.13

al Regulamentului aprobat prin Hotărârea CNPF nr. 13/1 din 03 aprilie 2008.

Concomitent, afirmă recurentul că instanțele judecătorești au ignorat prevederile

art. 21 alin. (2) din Legea nr. 414 din 22 decembrie 2006, potrivit căruia în cazul în care

asigurătorul nu a examinat bunurile avariate și nu a încheiat proces-verbal de constatare

a pagubelor în termenul specificat la art.19 alin.(l) lit. c), persoana păgubită este în drept

să apeleze la serviciile experților independenți sau ale unităților de specialitate pentru

constatarea pagubelor, fără a prezenta asigurătorului bunurile avariate, și au lăsat fără

apreciere faptul că CIA „Asito” SA, a întocmit proces-verbal de constatare a pagubelor,

semnat inclusiv de Nagnibeda Roman și a constatat daunele în strictă conformitate cu

legea or, în asemenea circumstanțe instanțele urmau să respingă oricare alte constatări,

evaluări, rapoarte de expertiză, cu atât mai mult cu cât, SRL „Exauto Plus” nu este o

unitate de specialitate și nici instituție de expertiză judiciară, iar Ciobanu Adrian nu este

un expert inclus în Registrul de stat al experților judiciari atestați, în sensul Legii RM

nr.1086 din 23 iunie 2000 cu privire la expertiza judiciară, constatările tehnico-

științifice și medico-legale.

Subsecvent, indică recurentul că, instanțele de judecată nu au aplicat prevederile

stipulate în art.12 alin. (1) și (2) al Legii nr.1086 din 23 iunie 2000, care prevede, că

expertiza judiciară se efectuează de către experții instituțiilor specializate de stat din

sistemul Ministerului Justiției, Ministerului Sănătății, din subdiviziunile tehnico-

criminalistice operative sau de expertiză judiciară ale Ministerului Afacerilor Interne,

ale Centrului Național Anticorupție, ale Ministerului Apărării și ale Serviciului de

Informații și Securitate, precum și de experții particulari incluși în Registrul de stat al

experților judiciari atestați și nu au ținut cont de reglementările art. 122 alin. (1) și art.

117 alin. (3) CPC, care statuează că circumstanțele care, conform legii, trebuie

confirmate prin anumite mijloace de probațiune nu pot fi dovedite cu nici un fel de alte

mijloace probante, iar probele obținute cu încălcarea legii nu au putere de probațiune și

nu pot fi puse de instanță în temeiul hotărârii.

Prin urmare, insistă că actul de examinare a mijlocului de transport nr. 743/09A

din 22 septembrie 2011 întocmit de „Exauto-Plus” SRL și semnat de Ciobanu Adrian nu

constituie o expertiză din care nu putea fi pus la baza hotărârilor și urma a fi respins de

instanțele de judecată, fiind apreciat ca un act unilateral întocmit în interesul exclusiv al

lui Nagnibeda Roman.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

După cum rezultă din actele cauzei decizia redactată a instanței de apel din 11

octombrie 2016 a fost expediată pentru cunoștință participanților la proces, inclusiv

recurentului CIA „Asito” SA la data de 24 octombrie 2016, prin scrisoarea cu nr. de

ieșire 29100 (f. d. 144).

Astfel, instanța de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor

legale și a declarat recursul la data de 23 decembrie 2016, împotriva deciziei instanței

de apel din 11 octombrie 2016, în termen.

La 24 ianuarie 2017, în adresa intimaților Nagnibeda Roman și Roșca Vadim a

fost expediată copia recursului declarat de către CIA „Asito” SA cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței.

Intimatul Roșca Vadim nu și-a valorificat dreptul procedural respectiv și nu a

depus referință în termenul stabilit.

Iar, Nagnibeda Roman la 03 februarie 2017, a depus referințe la recursul declarat

de CIA „Asito” SRL în care a invocat caracterul neîntemeiat al acestuia și a solicitat

respingerea recursului cu menținerea deciziei instanței de apel și hotărârii primei

instanțe.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 01 martie 2017, recursul declarat de

către CIA „Asito” SA a fost considerat admisibil.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea

participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a admite

recursul, de a casa decizia instanței de apel și a restitui pricina spre rejudecare în

instanța de apel din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanța, după ce judecă recursul,

este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanței de apel și să trimită

pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu

poate fi corectată de către instanța de recurs.

Înaintând acțiunea în judecată împotriva CIA „Asito” SA și lui Roșca Vadim,

Nagnibeda Roman a solicitat încasarea din contul CIA „Asito” SA în beneficiul său a

sumei de 46 659,28 lei cu titlu de prejudiciu material, sumei 700 lei cu titlu de

cheltuielilor pentru efectuarea expertizei sumei de 1 400 lei cu titlu de plată a taxei de

stat și a sumei 3 200 lei cu titlu de cheltuieli pentru asistența juridică și din contul lui

Roșca Vadim în beneficiul său a sumei de 5 000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză prima instanță a ajuns la concluzia

temeiniciei parțiale a acțiunii înaintate de Nagnibeda Roman și admiterii acesteia în

partea încasării din contul CIA „Asito” SA în beneficiul lui Nagnibeda Roman a sumei

de 46 559,28 lei cu titlu de despăgubire de asigurare și a sumei de 1 400 lei cu titlu de

cheltuieli de judecată suportate pentru plata taxei de stat, în rest respingând cerințele ca

neîntemeiate. Totodată prima instanță a încasat din contul lui Nagnibeda Roman în

beneficiul statului taxa de stat în sumă de 100 lei pentru pretenția cu caracter

nepatrimonial ce ține de repararea prejudiciului moral în mărime de 5 000 lei.

Judecând apelul declarat de către CIA „Asito” SA, instanța de apel a găsit

necesar de a-l respinge și a menține hotărârea primei instanțe, considerând că aceasta

este întemeiată și legală.

În susținerea soluției date instanța de apel a reținut că conform actului nr. 9361

din 12 august 2011 SRL „Autocomfix” a evaluat costul reparației autovehiculului

avariat în urna accidentului de model „Pontiac Grand” cu numerele de înmatriculare

CDR 440, avariat în urma accidentului rutier din 15 iunie 2011 în mărime de 17 913,12

lei, iar la data de 22 septembrie 2011 la cererea proprietarului Nagnibeda Roman a fost

efectuată examinarea mijlocului de transport, în lipsa reprezentantului CIA „Asito” SA

care a fost invitat prin telegramă însă care din motive necunoscute nu s-a prezentat , iar

prin Actul nr. 743/09A întocmit de SRL„Exauto-Plus” paguba automobilului de model

„Pontiac Grand” cu n/î CDR 440, a fost evaluată la suma de 46 659,28 lei.

Totodată, instanța de apel a specificat că la deși la 18 octombrie 2011

Nagnibeda Roman s-a adresat către CIA „Asito” SA solicitând restituirea sumei de

47 359,28 lei, inclusiv prejudiciul material cauzat în urma accidentului rutier din 15

iunie 2011 în sumă de 46 659,28 lei și cheltuielile pentru efectuarea evaluării în sumă de

700 lei, care sume cu titlu de despăgubire de asigurare nu i-au fost achitate.

În consecință, Colegiul instanței de apel cu referire la prevederile art. 1301,

1304, 1315 alin. (1), 1398 alin. (1) din Codul civil și art. art. 2, 15 alin. (1) 19 alin. (1)

lit. c) și alin. (2) și art. 28 alin. (1) din Legea cu privire la asigurarea obligatorie de

răspundere civilă pentru pagubele produse de autovehicule a conchis că cerințele cu

privire la încasarea despăgubirii de asigurare sunt întemeiate și urmează a fi admise cu

încasarea din contul CIA „Asito” SA în beneficiul lui Nagnibeda Roman a sumei de

46 659,28 lei.

Instanța de recurs conchide, însă, că o astfel de soluție rezultă din nedeterminarea

exactă a naturii juridice a litigiului, criteriu, care presupune prin sine lămurirea completă

și certă a situației de fapt sub toate aspectele, mai mult că concluziile instanței de apel

sunt bazate pe o apreciere unilaterală și arbitrară a materialului probator, fapt ce vine în

contradicție cu normele de drept procedural.

În conformitate cu art. 118 alin. (3) CPC, circumstanțele care au importanță

pentru soluționarea justă a pricinii sunt determinate definitiv de instanța judecătorească

pornind de la pretențiile și obiecțiile părților și ale altor participanți la proces, precum și

de la normele de drept material și procedural ce urmează a fi aplicate.

În conformitate cu art. 130 alin. (4) CPC, ca rezultat al aprecierii probelor,

instanța judecătorească este obligată să reflecte în hotărâre motivele concluziilor sale

privind admiterea unor probe și respingerea altor probe, precum și argumentarea

preferinței unor probe față de altele.

Iar, în conformitate cu art. 373 alin. (1) și (2) CPC, instanța de apel verifică, în

limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate, legalitatea și temeinicia

hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea circumstanțelor de fapt și aplicarea legii

în primă instanță; instanța de apel verifică circumstanțele și raporturile juridice stabilite

în hotărârea primei instanțe, precum și cele care nu au fost stabilite, dar care au

importanță pentru soluționarea pricinii, apreciază probele din dosar și cele prezentate

suplimentar în instanță de apel de către participanții la proces.

Reieșind din limitele judecării apelului consfințite în norma enunțată, instanța de

recurs reține că contrar acestor prevederi și dispozițiilor conținute în art. 373 alin. (5)

CPC, instanța de apel judecând pricina în ordine de apel a trecut superficial asupra

circumstanțelor cauzei și a apreciat unilateral probele din dosar.

În acest context, instanța de recurs remarcă că verificând legalitatea hotărârii

primei instanțe, instanța de apel a reținut selectiv unele concluzii ale primei instanțe,

fără a intra în esența concluziilor remarcate de prima instanță, care au și constituit temei

de admitere parțială a acțiunii inițiale.

Astfel, adoptând soluția dată, instanța de apel nu a ținut cont de faptul că drept

temei de admitere a pretențiilor din acțiune cu privire la încasarea despăgubirii de

asigurare de către prima instanță a fost reținut raportul întocmit de SRL „Exauto-Plus”

prin care paguba produsă automobilului de model „Pontiac Grand” cu numerele de

înmatriculare CDR 440 a fost evaluată la suma de 46 659,20 lei, specificând în acest

sens că, ordonanța de plată nr. C076813 din 21 iunie 2011 prin care s-a adoptat decizia

de plată a despăgubirii în mărime de 17 913 lei în beneficiul lui Nagnibeda Roman nu se

va lua în considerație deoarece a fost emisă anterior stabilirii costului de reparație a

automobilului avariat.

În atare situație instanța de apel, reieșind din argumentele invocate de Nagnibeda

Roman și în baza probelor conținute în dosar cum sunt: Procesul-verbal de constatarea a

pagubelor din 08 august 2011, Actul de evaluare cost-reparație nr. 9361 din 12 august

2011 efectuat de SRL „Autocomfix”, Actul de examinare a mijlocului de transport nr.

743/09 A din 22 septembrie 2011 și Raportul de evaluare a pagubei nr. 743/09 din 22

septembrie 2011 întocmite de SRL „Exauto-Plus”, urma să verifice corectitudinea

concluziilor primei instanțe, fapt însă care nu a fost efectuat, ce indică la o examinare

superficială a cauzei în ordine de apel.

Or, actele cauzei atestă că în urma deschiderii dosarului de daune și întocmirea

procesul-verbal de constatare a pagubelor din 08 august 2011, semnat inclusiv și de

Nagnibeda Roman, SRL „Autocomfix” a efectuat evaluarea costului de reparației

automobilului și prin Actul de evaluare cost-reparație nr. 9361 din 12 august 2011 a

stabilit valoarea despăgubirii în sumă de 17 913,12 lei, pe când din conținutul

Raportului de evaluare a pagubei nr. 743/09 din 22 septembrie 2011 întocmit la cererea

lui Nagnibeda Roman de SRL „Exauto-Plus” costul reparației automobilului „Pontiac

Grand” cu numerele de înmatriculare CDR 440 deteriorat în urma accidentului rutier din

a6 mai 2011 a fost stabilit în sumă de 46 659,29 8 lei.

Prin urmare, în speță nu este stabilit cu certitudine costul real al recondiționării

automobilului de model „Pontiac Grand” cu numerele de înmatriculare C DR 440 sau,

Actul de evaluare cost-reparație nr. 9361 din 12 august 2011, efectuat de SRL

„Autocomfix” și Raportului de evaluare a pagubei nr. 743/09 din 22 septembrie 2011

întocmit de SRL „Exauto-Plus” conțin discrepanțe în ceea ce privește piesele ce

urmează a fi reparate și înlocuite, costul acestora și gradul de uzură stabilit

automobilului avariat.

Iar, în conformitate cu art. 9 alin.(1) CPC, instanței judecătorești îi revine un rol

diriguitor în organizarea și desfășurarea procesului, ale cărui limite și al cărui conținut

sunt stabilite de prezentul cod și de alte legi.

În acest sens, se va remarca că pentru verificarea temeiniciei cerințelor cu privire la

încasarea prejudiciului material, cît și pentru soluționarea legală și justă a litigiului

instanța de apel urma să țină seama de prevederile art. 148 CPC, care stipulează că,

pentru elucidarea unor aspecte care cer cunoștințe speciale, judecătorul sau instanța

dispune efectuarea unei expertize, la cererea părții sau a unui alt participant la proces,

iar în cazurile prevăzute de lege, din oficiu și să dispună numirea unei expertize tehnice.

În contextul dat, instanța de recurs reține că cele descrise incontestabil indică la o

examinare superficială a pricinii, fără a fi supusă controlului temeinicia și corectitudinea

soluției date de prima instanță prin prisma prevederilor legale și fără a intra în esența

litigiului apărut în speță, precum și pretențiilor formulate de Nagnibeda Roman omițând

să dea apreciere probelor ce se conțin la dosar.

Astfel, instanța de recurs conchide că decizia instanței de apel nu conține nici o

apreciere ce ar determina definitiv și incontestabil certitudinea adoptării soluției la care

s-a ajuns, astfel instanța de recurs fiind în imposibilitatea de a exercita controlul judiciar

asupra unei asemenea soluții și să verifice temeinicia și legalitatea hotărârii atacate cu

privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege.

În concluzie și în sensul art. 6 alin. (1) al Convenției, instanța de recurs ține să

menționeze că instanțele de judecată, trebuie, să indice cu suficientă claritate motivele

pe care-și întemeiază hotărârile, iar având în vedere caracterul determinant al

concluziilor sale să precizeze noțiunile, ce implică o apreciere a faptelor supuse

examinării.

De asemenea, noțiunea de proces echitabil impune ca instanța de judecată să nu-și

motiveze doar sumar hotărârea sa, ci să examineze efectiv problemele esențiale care-i

sunt supuse aprecierii.

În speță, prezintă relevanță și faptul că folosirea criteriilor pentru determinarea

corectă a naturii juridice a litigiului dat, reieșind din specificul acestui, presupune prin

sine lămurirea completă și pe bază de dovezi certe a situației de fapt, care, este diferită

de la caz la caz.

Pentru considerentele mai sus arătate, Colegiul Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că decizia instanței de apel

urmează a fi casată cu remiterea pricinii spre rejudecare în instanța de apel.

La rejudecarea pricinii instanța de apel urmează să țină cont de cele menționate și

rejudecând pricina, să emită o hotărâre întemeiată și legală.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil,

Comercial și de Contencios Administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

decide:

Se admite recursul declarat de către Compania Internațională de Asigurări

„Asito” Societate pe Acțiuni.

Se casează integral decizia Curții de Apel Chișinău din 11 octombrie 2016, în

pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Nagnibeda Roman împotriva

Companiei Internaționale de Asigurări „Asito” Societate pe Acțiuni și Roșca Vadim cu

privire la repararea prejudiciului material și moral, cu restituirea pricinii pentru

rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, de un alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președinte, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Ala Cobăneanu

Sveatoslav Moldovan

Nicolae Craiu

Tamara Chișca-Doneva