2r-631/16 — repararea prejudiciului material și moral și încasarea cheltuielilor de judecată

prima instanță: V. Muntean dosarul nr.2r-631/16

instanța de apel: M. Guzun, A. Pahopol, V. Brașoveanu

D E C I Z I E

06 iulie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Galina Stratulat

Ion Druță

examinând recursul declarat de către Compania Internațională de Asigurări

„Asito” Societate pe Acțiuni,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Tamarei Litvin împotriva lui

Cordzei Nicolai și Companiei Internaționale de Asigurări „Asito” Societate pe Acțiuni

cu privire la repararea prejudiciului material și moral și încasarea cheltuielilor de

judecată,

împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 24 mai 2016, prin care cererea

de apel depusă de către Compania Internațională de Asigurări „Asito” Societate pe

Acțiuni a fost restituită ca netimbrată,

c o n s t a t ă :

La 09 aprilie 2015 Litvin Tamara, reprezentată de avocatul Rusanovschi Radu a

depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Cordzei Nicolai și CIA „Asito” SA

cu privire la repararea prejudiciului material și moral și încasarea cheltuielilor de

judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că la 25 noiembrie 2014, în mun. Chișinău a avut

loc un accident rutier în rezultatul căruia a fost deteriorat automobilul de model

„Volvo XC 90”, cu numerele de înmatriculare K AQ 915 ce-i aparține cu drept de

proprietate, însă care la momentul producerii accidentului rutier era condus de către

Litvin Irina.

Conform deciziei agentului constatator din 04 decembrie 2014, vinovat de

producerea accidentului rutier și cauzarea prejudiciului material a fost recunoscut

Gordzei Nicolai.

Avînd în vedere că Cordzei Nicolai deținea un contract de asigurare de

răspundere civilă încheiat cu CIA „Asito” SA, la data de 08 decembrie 2014 s-a

adresat către compania de asigurare solicitînd achitarea despăgubirii de asigurare,

prezentînd în acest sens actele întocmite de colaboratorii Poliției Rutiere ce vizează

producerea accidentului rutier și schemele locului accidentului.

Drept urmare, la 09 decembrie 2015 a fost întocmit actul de examinare a

mijlocului de transport auto Nr.240/02A și raportul de evaluare a pagubei cu nr.

240/02A, prin care s-a stabilit că prejudiciul material cauzat în urma deteriorării

automobilului de model „Volvo XC 90”, cu numerele de înmatriculare K AQ 915 în

urma accidentului rutier din 25 noiembrie 2015, constituie 57 570,04 lei.

Susține că la întocmirea actului de examinare al mijlocului de transport

deteriorat a fost invitat reprezentantul CIA „Asito” SA, însă nu s-a prezentat.

Menționează că s-a adresat în repetate rînduri către CIA „Asito” SA solicitînd

achitarea despăgubirii de asigurare, și doar la sfîrșitul lunii martie compania a achitat

în sumă de 25 862, ceea ce nu corespunde realității, întrucît prejudiciul material cauzat

automobilului deteriorat constituie 57 570,04 lei.

Astfel, indică că CIA „Asito” SA prin achitarea unei despăgubiri ce nu

corespunde realității i-a lezat drepturile legale, iar Cordzei Nicolae prin producerea

accidentului rutier i-a cauzat un prejudiciu moral considerabil.

În drept își întemeiază cerințele în baza art. art. 16 alin. (1) și (2) și art. 18 alin.

(1) din Legea cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagubele

produse de autovehicule .

Solicită încasarea din contul CIA „Asito” SA a despăgubirii de asigurare

neachitate în mărime de 31 808,04 lei, cheltuielilor pentru efectuarea expertizei în

sumă de 600 lei, cheltuielilor pentru plata taxei de stat în sumă de 951 lei și a

cheltuielilor pentru asistența juridică și din contul lui Cordzei Nicolae a prejudiciului

moral în mărime de 5 000 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 08 februarie 2016,

acțiunea a fost admisă parțial, fiind încasat din contul CIA „Asito” SA în beneficiul

Tamarei Litvin prejudiciul material în mărime de 27 778 lei, suma de 600 lei cu titlu

de cheltuieli pentru întocmirea raportului de evaluare, suma de 5 000 lei cu titlu de

cheltuieli pentru asistența juridică și suma de 833,34 lei cu titlu de cheltuieli pentru

plata taxei de stat, în rest cerințele au fost respinse ca neîntemeiate.

La 29 februarie 2016, CIA „Asito” SA a depus cerere apel împotriva hotărîii

primei instanțe solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii primei instanțe cu

emiterea unei noi hotărîri prin care acțiunea să fie respinsă integral.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 31 martie 2016, nu s-a dat curs

cererii de apel depuse de CIA „Asito” SA, fiind acordat termen apelantului CIA

„Asito” SA pentru prezentarea dovezii de plată a taxei de stat în sumă de 625,05 lei

pînă la data de 24 mai 2016 ora 10:00 și explicat apelantului că în cazul neprezentării

dovezii de plată a taxei de stat în termenul stabilit, cererea de apel nu v-a fi considerată

depusă și împreună cu toate documentele anexate v-a fi restituită.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 24 mai 2016 cererea de apel depusă

de către CIA „Asito” SA, a fost restituită ca fiind netimbrată.

La 09 iunie 2016, CIA „Asito” SA a declarat recurs împotriva încheierii

instanței de apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea încheierii contestate cu

reexaminarea fondului problemei și acordarea unui termen rezonabil pentru înlăturarea

neajunsurilor.

În motivarea recursului a invocat că instanța de apel a apreciat eronat

împrejurările de fapt și contrar prevederilor art. 386 alin. (1) CPC, care reglementează

cazurile în care nu se dă curs cererii de apel, nu i-a acordat un termen rezonabil pentru

înlăturarea neajunsurilor.

Prin urmare, indică că termenul acordat de instanța de apel nu a fost suficient

pentru a lichida neajunsurilor stabilite prin încheierea din 31 martie 2016, din care

motiv este necesară acordarea unui termen rezonabil.

Totodată, invicînd recepționarea recentă a încheierii contestate solicită repunerea

în termen a recursului.

În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva

încheierii este de 15 zile de la pronunțarea ei.

Materialele cauzei atestă că copia încheierii instanței de apel din 24 mai 2016, a

fost expediată în adresa participanților la proces, inclusiv recurentului CIA „Asito” SA

la data de 27 mai 2016 prin scrisoarea de însoțire cu nr. de ieșire 19459-4 (f.d. 139),

însă date care ar confirma și recepționarea acesteia de către destinatari la materiale

cauzei lipsesc.

Astfel, instanța de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor

legale și a declarat recursul la 09 iunie 2016 în termen.

În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se

examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului și a

materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea

părților.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul neîntemeiat și care

urmează a fi respins cu menținerea încheierii instanței de apel din considerentele ce

urmează.

În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanța de recurs, după ce examinează

recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul și să mențină

încheierea.

În conformitate cu art. 369 alin. (1) lit. a) CPC, instanța de apel restituie, printr-o

încheiere, cererea dacă apelantul nu a îndeplinit în termen indicațiile instanței de apel

din încheierea emisă în conformitate cu art. 368 alin. (1).

După cum denotă actele cauzei, CIA „Asito” SA a depus apel împotriva

hotărârii Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău 08 februarie 2016, fără a achita taxa de

stat pentru depunerea cererii de apel în conformitate cu art. 364 alin. (1) CPC, care

direct indică că cererea de apel se depune în scris la instanța judecătorească a cărei

hotărâre se atacă, cu plata taxei de stat în cazul în care apelul se impune cu taxă, în

condițiile legii.

Drept urmare, prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 31 martie 2016, nu s-a

dat curs cererii de apel depuse de CIA „Asito” SA, fiind acordat termen apelantului

pentru prezentarea dovezii de plată a taxei de stat în mărime de 625,05 lei pînă la data

de 24 mai 2016 ora 10.00 și explicat că în cazul neprezentării dovezii de plată a taxei

de stat în termenul stabilit, cererea de apel nu va fi considerată depusă și împreună cu

toate actele va fi restituită (f.d. 128-129).

Aici este important de menționat că copia încheierii menționate a fost

recepționată de către CIA „Asiot” SA la data de 12 aprilie 2016, fapt ce se confirmă

prin avizul de recepție CN 07 din data de 11 aprilie 2016 anexat la materialele cauzei

(f.d. 131).

Însă cu toate acestea, pînă la data de 24 mai 2016 CIA „Asito” SA nu a

prezentat instanței de apel dovada de plată a taxei de stat, respectiv, nu a înlăturat

neajunsurile menționate de instanță în încheierea din 31 martie 2016.

Mai mult decît atît, deși, odată cu recepționarea încheierii instanței de apel din

31 martie 2016, CIA „Asito” SA a fost înștiințat legal despre data ora și locul ședinței

instanței de apel din 24 mai 2016, nici nu s-a prezentat în ședința de judecată a

instanței de apel și nu a comunicat instanței motivele neprezentării (f.d.135).

În asemenea împrejurări, instanța de recurs constată drept temeinică soluția

instanței de apel cu privire la restituirea cererii de apel depuse de CIA „Asito” SA,

deoarece este cert că în termenul stabilit de instanță apelantul nu a prezentat dovada

de plată a taxei de stat, circumstanțe ce atrag consecințele dispozițiilor art. 369 alin. (1)

lit. a) CPC.

În acest context, Colegiul consideră necesar de menționat că în interpretarea

corectă a prevederilor art. 369 alin. (1) lit. a) CPC, care indică că instanța de apel

restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelantul nu a îndeplinit în termen indicațiile

instanței de apel din încheierea emisă în conformitate cu art. 368 alin. (1) se înțelege că

în cazul neîndeplinirii în termen a indicațiilor menționate în încheiere, survine

sancțiunea pentru neîndeplinirea în termen a actului de procedură, la caz, restituirea

cererii de apel.

Or, în conformitate cu art. 113 alin. (1) CPC, dreptul de a efectua actul de

procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege sau stabilit de

instanța judecătorească (judecător).

Prin urmare, participanții la proces sunt obligați să se folosească cu bună-

credință de drepturile lor procesuale și sunt în drept de a-și exercita toate drepturile lor

procedurale acordate de legislația procedurală civilă.

În circumstanțele relatate, Colegiul apreciază critic argumentele recurentului cu

referire la faptul că instanța de apel a apreciat eronat circumstanțele cauzei și nu i-a

acordat un termen suficient/rezonabil pentru înlăturarea neajunsurilor, deoarece după

cum s-a stabilit la caz, CIA „Asito” SA a recepționat încheierea instanței de apel prin

care s-a acordat termen pentru lichidarea neajunsurilor, la data de 12 aprilie 2016, (f.d.

131), iar ultima zi a termenului stabilit de instanță a fost 24 mai 2016 (f.d. 131, 128-

129).

Respectiv, CIA „Asito” SA, urma să prezinte instanței de apel dovada de plată a

taxei de stat la data de 24 mai 2016, într-un termen mai mult de o lună din momentul

recepționării încheierii, termen, care în opinia instanței de recurs este suficient și

rezonabil pentru achitarea taxa de stat și a prezenta instanței bonul de plată.

Mai mult decît atît, recepționînd încheierea instanței de apel din 31 martie 2016,

și considerînd că termenul acordat de instanță pentru lichidarea neajunsurilor nu este

suficient, CIA „Asito” SA nu a fost lipsită de posibilitatea de a contesta încheierea

recepționată, sau de a solicita instanței acordarea unui termen suplimentar pentru

îndeplinirea indicațiilor instanței de apel din încheiere.

Sau, conform art. 115 CPC, la cererea participanților la proces, instanța

judecătorească (judecătorul) poate prelungi termenul de procedură.

În acest context, instanța de recurs consideră necesar de menționat și faptul că

apelantul CIA „Asito” SA, fiind conștient că a depus la 29 februarie 2016 cererea de

apel fără a achita taxa de stat, și primind încă la data de 12 aprilie 2016 încheierea

instanței de apel, prin care a fost stabilit termen pentru prezentarea dovezii de plată a

taxei de stat, avea obligația de a întreprinde toate măsurile necesare, după cum

sugerează și jurisprudența CEDO (Van Harn versus Germany, nr. 7557/03 din 11

septembrie 2007), de a proteja drepturile sale de acces la instanță și de a îndeplini

cerințele legale, fapt, însă, ignorat de aceasta.

În asemenea împrejurări se constată drept temeinică soluția instanței de apel cu

privire la restituirea cererii de apel, deoarece în termenul stabilit CIA „Asito” SA nu a

prezentat dovada de plată a taxei de stat și apelul motivat, fapt ce atrage consecințele

dispozițiilor art. 369 alin. (1) lit. a) CPC.

Față de cele ce preced și având în vedere că criticile formulate în recurs sunt

nejustificate, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție consideră că recursul urmează a fi respins cu menținerea încheierii instanței

de apel.

În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de către Compania Internațională de Asigurări

„Asito” Societate pe Acțiuni.

Se menține încheierea Curții de Apel Chișinău din 24 mai 2016, în pricina civilă

la cererea de chemare în judecată a Tamarei Litvin împotriva lui Cordzei Nicolai și

Companiei Internaționale de Asigurări „Asito” Societate pe Acțiuni cu privire la

repararea prejudiciului material și moral și încasarea cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă.

Președinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Galina Stratulat

Ion Druță