3ra-386/21 — Constatarea incalcarii dreptului de acces la informatie

3ra-386/21 — Constatarea incalcarii dreptului de acces la informatie (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 3ra-386/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Rîșcani (jud: M. Gandrabur)

Instanța de Apel: Curtea de Apel Chișinău (Jud: A.Minciună, V.Negru, E.Palanciuc)

Î N C H E I E R E

7 iulie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Victor Burduh

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului depus de Roman Balmuș și avocatul Victor

Balmuș,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de Roman Balmuș împotriva Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale, terți

Avocatul Poporului și Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal

privind constatarea încălcării drepturilor, accesul la informație, repararea

prejudiciului material și moral,

împotriva deciziei din 9 decembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 7 martie 2018, Roman Balmuș a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale, terți Avocatul

Poporului și Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal privind

constatarea încălcării drepturilor, accesul la informație, repararea prejudiciului

material și moral.

În motivarea acțiunii a indicat că, este xxxxxxx xxxxxxx.

A relatat că, s-a adresat la mai multe instituții xxxxxx xxxxxxxxxx.

La solicitarea de acordare a suportului financiar xxxxx xxxxxxx.

Pentru a xxxxxxxxxx.

A menționat că, legislația statului Român nu prevede acordarea asistenței

medicale permanente și protecției sociale a cetățenilor Români care domiciliază în

Republica Moldova și nu sunt asigurați în România, iar în pofida acestor realități,

pârâtul a refuzat să-i acorde suport xxxxxx xxxx.

La data de 27 septembrie 2017 și ulterior la 10 noiembrie 2017, a expediat în

adresa Ministerului Sănătății cereri în care prin nouă întrebări concrete a solicitat

furnizarea informațiilor oficiale privind acțiunile întreprinse pentru xxxxxxxxx.

Prin răspunsul la cererile indicate i-au fost furnizate parțial informațiile

solicitate, iar din conținutul răspunsului s-a constatat că pârâtul nu are și nici nu duce

o politică coerentă în vederea evidenței xxxxxx în Republica Moldova, deși în presă

1

pentru publicul larg se declară că un Registru Național al Bolilor Rare pentru adulți

există, iar în realitate acesta nu există.

A explicat că, xxxxxxx.

Pulmonogul și cardiologul au oferit xxxxxx, însă xxxxxxxxx. Deoarece nu se

poate xxxxxxx.

Xxxxxxxxxx.

A susținut că, pârâtul deși dispune de informații veridice privind stabilirea

xxxxxxxxx.

A afirmat că, prin inacțiunile pârâtului cu referire la petițiile adresate la 27

septembrie 2017 și la 10 noiembrie 2017, precum și prin neexaminarea în termen a

cererii prealabile depusă la data de 5 ianuarie 2018, la care a primit răspuns la 16

februarie 2018, i-a fost cauzat și continuă să i se provoace prejudiciu moral,

manifestat prin suferințele fizice și psihice zilnice, xxxxxx.

În vederea determinării mărimii obiective a compensației echitabile și

rezonabile pentru prejudiciul moral solicitat, pentru cazul dat și raportat la persoana

sa, evocă următoarele: xxxxxxx.

A solicitat Roman Balmuș prin cererea inițială și cererile de concretizare a

pretențiilor constatarea încălcării dreptului constituțional la ocrotirea sănătății și

dreptului la asigurarea sănătății prin garantarea unei asistențe medicale calificate,

acordate în conformitate cu exigențele medicinii moderne; constatarea încălcării

dreptului la viață prin neacordarea asistenței medicale calificate în conformitate cu

exigențele medicinii moderne; constatarea încălcării dreptului de acces liber la

informațiile oficiale și obligarea de a oferi răspuns la solicitările sale de furnizare a

informațiilor și anume: este sau nu inclusă în Registrul Național al Bolilor Rare

xxxxxx xxxxx (xxxx), de care xxxxxxx și care este ponderea alocațiilor bugetare

pentru această categorie de cetățeni (persoanelor cu hipertensiune pulmonară

idiopatică) ai Republicii Moldova în ultimii trei ani; obligarea xxxxxxx, xxxxxx

eficiente care sunt pe piața farmaceutică din Republica Moldova și asigurarea

accesului la tratamentul cu medicamente care lipsesc pe piața în cauză din mijloace

bugetare speciale ale pârâtului, acordarea asistenței medicale eficiente, inclusiv

xxxxxxxx; obligarea reparării prejudiciului moral în sumă de 600 000 de lei și

prejudiciului material cauzat prin actul administrativ ilegal și prin neexaminarea în

termenul legal a cererii prealabile.

Prin încheierile 25 septembrie 2018 și 30 octombrie 2018 a Judecătoriei

Chișinău sediul Rîșcani, au fost atrași în proces în calitate de intervenienți accesorii

Avocatul Poporului (Ombudsman) și Centrul Național pentru Protecția Datelor cu

Caracter Personal.

Prin hotărârea din 12 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani

acțiunea a fost admisă parțial; s-a constatat încălcarea de către Ministerul Sănătății,

Muncii și Protecției Sociale a drepturilor constituționale ale lui Roman Balmuș de

acces liber la informație și la ocrotirea sănătății; A fost obligat Ministerul Sănătății,

Muncii și Protecției Sociale de a furniza lui Roman Balmuș informațiile solicitate la

pct. 3 și 5 din cererea formulată la 26 septembrie 2017; a fost obligat Ministerul

Sănătății, Muncii și Protecției Sociale de a asigura lui Roman Balmuș xxxxxxxxx

xxxxxxx, de a oferi xxxxxxx, precum și să-i acorde xxxxxxx, în condițiile legislației

în vigoare; s-a încasat din contul Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale

în beneficiul lui Roman Balmuș suma de 50 000 lei cu titlu de prejudiciu moral. În

rest acțiunea se respinge ca neîntemeiată.

2

Prin decizia din 9 decembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, s-a casat integral

hotărârea din 12 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani și s-a

pronunțat o nouă decizie prin care acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Pentru a decide astfel instanța de apel a conchis că, dreptul la viață prin prisma

dreptului la ocrotirea sănătății reprezintă drepturi fundamentale ale persoantei, strîns

legate de existența fizică și psihică, individuală a acesteia, ce urmează a se întrunchipa

atît în asigurarea unei stări de normalitate a tuturor funcțiilor fiziologice, mentale și

emoționale ale organismului, cît și în asigurarea unei stări pe deplin favorabile atît

fizic și mental, cît și social.

Realizarea acestor obiective urmează a fi realizată nu doar prin instituirea unui

sistem de sănătate eficient, ci și prin realizarea politicilor adecvate și eficace pentru

realizarea scopurilor, garanțiilor și protecției necesare pentru a fi considerate

îndeplinite obligațiile respective ale statului.

Astfel, dreptul la ocrotirea sănătății și, subsecvent, la viață, cu titlu de drepturi

fundamentale ale persoanei, sunt complexe și ambivalente, statul avînd obligația

pozitivă generală de a-l garanta efectiv.

Drepturile indicate sunt caracterizate prin componență substanțială și

procedurală, astfel încît examinarea chestiunii privind constatarea încălcării acestora

urmează a fi realizată prin prisma acestor două componente.

Astfel, din legislația pertinentă se deduce că componența substanțială a

drepturilor vizate este formată din asigurarea materială, fizică, a sistemului de

sănătate prin organizarea unităților curativ-profilactice, sanitaro-profilactice,

sanitaro-antiepidemice, farmaceutice și de altă natură, bazată pe principiile instituite

de lege, în special de art. 2 al Legii ocrotirii sănătății, citat supra.

Totodată, această componentă, prin prisma limitelor exercitării controlului

judecătoresc în prezenta cauză, instituită de lege, impune a se reține rolul pîrîtului

Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale mărginit de funcțiile acestuia.

Instanța de apel a relevat că, pîrîtul din prezenta cauză nu are calitatea de

prestator de servicii medicale și, astfel, incriminarea de către reclamant acestuia a

încălcării drepturilor sale prin negarantarea unei asistențe medicale calificate,

acordate în conformitate cu exigenețele medicinii moderne nu este justificată în

condițiile în care legea limitează responsabilitatea acestuia, în calitate de autoritate a

administrației publice centrale, la promovarea politicii statului în domeniul asigurării

sănătății populației.

La caz, acuzațiile înaintate de reclamant pîrîtului, pe lîngă aspectul medical, ce

va fi examinat infra, implică inculparea negarantării unei asistențe medicale calificate,

a unei atitudini respectuoase și umane din partea prestatorilor de servicii din domeniul

sănătății și a unei asistențe medicale oportune și calitative în cadrul sistemului

obligatoriu de asistență medicală, acuzații ce nu pot fi reținute, primar, în condițiile

în care acestea nu sunt îndreptate împotriva prestatorilor de servicii medicale, ci

împotriva autorității publice centrale, ce nu poate fi recunoscută responsabilă pentru

acțiunile sau inacțiunile prestatorilor serviciilor indicate. Or, reieșind din caracterul

fexibil și fluctuant al sistemului sănătății, autorității publice centrale nu i se poate

imputa inacțiunea componenței substanțiale a sistemului de sănătate în raport cu

reclamantul în condițiile în care la data inițierii procedurii administrative vizate în

speță sistemul public național de sănătate nu era capabil să acționeze în raport cu

boala suferită de reclamant reieșind din caracterul rar al acesteia.

Instanța relevă că, prin această constatare nu se achită sau justifică incapacitatea

3

unităților medicale de a acționa promt în cazul reclamantului la etapa inițială, ci doar

se realizează o analiză a pretinsei încălcări a drepturilor invocate de reclamant în

raport cu abilitățile pîrîtului de a acționa, în vederea determinării comiterii de către

acesta a unei fapte ilicite, în sensul legii, ce ar determina constatarea încălcării

drepturilor invocate de reclamant.

În același context, instanța de apel a reținut că, în privința accesului la serviciile

de sănătate și Curtea Europeană este prudentă, evitînd să extindă aplicarea art. 8 într-

o manieră care să implice alocarea de resurse publice semnificative, deoarece, avînd

în vedere familiaritatea acestora cu cerințele sistemului de sănătate, precum și cu

fondurile disponibile pentru satisfacerea acestor cereri, autoritățile naționale sunt mai

în măsură decît o instanță internațională să realizeze această evaluare (cauza

Pentiacova și alții împotriva Moldovei).

La 23 decembrie 2020, Roman Balmuș, reprezentat de avocatul Victor Balmuș

a declarat recurs, iar la data de 4 martie 2021 motivarea recursului împotriva deciziei

din 9 decembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău.

În motivarea cererii de recurs a indicat că, instanțele ierarhic inferioare nu au

aplicat legea care trebuia aplicată, au aplicat legea care nu trebuia aplicată, au

interpretat în mod eronat legea, au apreciat în mod arbitrar probele iar erorile comise

au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

A menționat că, contrar misiunii stabilite prin hotărârea Guvernului nr. 694 din

30 august 2017, intimatul nu a asigurat instituțiile medico-sanitare cu medicamente

și dispozitive medicale achiziționate centralizat, din contul bugetului de stat și

fondurilor asigurării obligatorii de asistență medicală, destinate tratamentului

hipertensiunii pulmonare idiopatice până la data de 1 aprilie 2019.

Instanța de apel a interpretat vădit eronat legea prin limitarea responsabilității

Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale în calitate de autoritate a

administrației publice centrale, la promovarea politicii statului în domeniul asigurării

sănătății populației.

A relevat că, instanța de apel a interpretat eronat circumstanțele de fapt și de

drept și nu a apreciat argumentele invocate în cererea de cheamre în judecată.

A solicitat Roman Balmuș, reprezentat de avocatul Victor Balmuș admiterea

cererii de recurs, casarea parțială a hotărârii din 12 decembrie 2019 a Judecătoriei

Chișinău sediul Rîșcani în partea respingerii acțiunii, casarea integrală a deciziei din

9 decembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău cu emiterea unei noi decizii prin care

acțiunea să fie admisă integral.

În conformitate cu art. 244 alin.(1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel ca

instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) Cod administrativ, recursul se depune

la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții

Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel.

Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la

instanța de apel.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține că recursul depus de Roman Balmuș, reprezentat de avocatul Victor

Balmuș la data de 23 decembrie 2020 și motivarea recursului depusă la data de 4

martie 2021, sunt în termen. Or, dispozitivul deciziei din 9 decembrie 2020 a Curții

4

de Apel Chișinău a fost notificat recurentului prin intermediul poștei electronice la

data 11 decembrie 2020 (f.d.201), iar decizia motivată a fost notificată la data de 11

februarie 2021, fapt ce se confirmă prin avizul de recepție nr. DS8001033063AS (f.d.

85).

La 12 martie 2021, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimaților

copia cererii de recurs cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței. Până la

examinarea admisibilității cererii de recurs, intimații nu au depus referință prin care

să-și expună opinia asupra recursului depus de Roman Balmuș.

Examinând admisibilitatea recursului depus de Roman Balmuș, reprezentat de

avocatul Victor Balmuș, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție constată inadmisibilitatea acestuia, din motivele ce

succed.

În temeiul art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil,

recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2) din art. 246 din

Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate

la literele a)-f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării

unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să

răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel

ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor

de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină

o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest

argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul

administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin.(2) din

Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele

expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea

rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin

legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

5

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea

procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în

acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.

141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la

admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept și nu

chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c.

Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara

inadmisibil recursul depus de Roman Balmuș, reprezentat de avocatul Victor Balmuș.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Roman Balmuș, reprezentat de avocatul Victor Balmuș, se

declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Victor Burduh

Nicolae Craiu

6