2ra-915/21 — încasarea datoriei si compensarea cheltuielilor de judecată

2ra-915/21 — încasarea datoriei si compensarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-915/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. M. Țurcan)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. V. Mihaila, I. Dudca, A. Malîi)

ÎNCHEIERE

07 iulie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Victor Burduh

Nina Vascan

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului depus de Grigore

Dobrovolschi, reprezentat de către avocatul Mihail Avram,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe

Acțiuni „Apă-Canal Chișinău” împotriva lui Grigore Dobrovolschi, intervenient

accesoriu Cooperativa de Construcție a Locuințelor nr. 118 cu privire la încasarea

datoriei și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 10 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost respins apelul declarat de către Grigore Dobrovolschi împotriva hotărârii din

02 iulie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

constată:

La 09 octombrie 2018, SA „Apă-Canal Chișinău” a depus cerere de chemare

în judecată împotriva lui Grigore Dobrovolschi cu privire la încasarea datoriei și a

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat, că în temeiul contului personal

nr. xxx deschis pe numele pârâtului Grigore Dobrovolschi, Societatea pe Acțiuni

„Apă-Canal Chișinău” (în continuare SA „Apă-Canal Chișinău”) prestează serviciul

de alimentare cu apă și recepționare a apelor uzate.

Reclamantul a menționat că pârâtul nu a achitat în termen pentru serviciile

prestate, astfel, în perioada decembrie 2011 – august 2017 datoria acumulată

constituie suma de 10102,23 de lei.

Reclamantul a susținut că pentru soluționarea litigiului pe cale amiabilă,

la data de 17 august 2017, în adresa pârâtului a fost expediată reclamația nr.

11.5-08/1593, care a fost lăsată fără examinare.

Reclamantul a solicitat încasarea de la Grigore Dobrovolschi în beneficiul

SA „Apă-Canal Chișinău” a datoriei în sumă de 10102,23 de lei și a taxei de stat în

sumă de 303,07 lei.

1

Prin hotărârea din 05 aprilie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, a

fost admisă acțiunea depusă de către SA „Apă-Canal Chișinău” și au fost încasate

de la Grigore Dobrovolschi în beneficiul SA „Apă-Canal Chișinău” datoria pentru

serviciile prestate în perioada decembrie 2011-august 2017 în sumă de 10102,23 de

lei, taxa de stat achitată la depunerea cererii de chemare în judecată în sumă de

303,07 lei și cheltuielile de citare publică a pârâtului în sumă de 150 de lei, iar în

total suma de 10555,30 de lei (f.d.79-82, vol.I).

Prin decizia din 13 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis

apelul depus de Grigore Dobrovolschi, reprezentat de către avocatul Mihail Avram,

a fost casată hotărârea primei instanțe și a fost restituită cauza spre rejudecare în

prima instanță, în alt complet de judecată (f.d.118-121, vol.I).

Prin încheierea din 15 mai 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a fost

atrasă în proces Cooperativa de Construcție a Locuințelor nr. 118, în calitate de

intervenient accesoriu (f. d. 141, vol. I).

Prin hotărârea din 02 iulie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a fost

admisă acțiunea depusă de către SA „Apă-Canal Chișinău” și au fost încasate de la

Grigore Dobrovolschi în beneficiul SA „Apă-Canal Chișinău” suma de 10102,23 de

lei, cu titlu de datorie, suma de 303,07 lei, cu titlu de taxă de stat, suma de 150 de lei

cu titlu de cheltuieli de citare publică, iar în total suma de 10555,30 de lei (f.d.182;

185-191, vol.I).

Prin decizia din 21 ianuarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul depus de Grigore Dobrovolschi și a fost menținută hotărârea din 02 iulie 2019

a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru (f.d.73-78, vol.II).

Prin decizia din 28 octombrie 2020 a Curții Supreme de Justiție a fost admis

recursul depus de Grigore Dobrovolschi, reprezentat de către avocatul Mihail

Avram, a fost casată integral decizia din 21 ianuarie 2020 a Curții de Apel Chișinău

cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de

judecată (f.d.118-124, vol.II).

Prin decizia din 10 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul depus de Grigore Dobrovolschi și a fost menținută hotărârea din 02 iulie

2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru (f.d.141-153).

Făcând trimitere la prevederile art. 25 din Legea serviciilor publice de

gospodărire comunală nr. 1402 din 24 octombrie 2002, instanța de apel a notat că,

în speță, deși între părți nu a fost încheiat un contract privind prestarea serviciului

public de alimentare cu apă și de canalizare, între acestea există un raport juridic

obligațional. Prin natura sa, raportul juridic obligațional este menit să producă efecte

juridice, iar efectul general al oricărei obligații este de a da creditorului dreptul de a

obține de la debitor îndeplinirea exactă, cu bună-credință, la locul și la momentul

stabilit, a prestației la care acesta s-a obligat.

Totodată, instanța de apel a reținut că, conform facturilor de plată anexate la

cererea de apel și a actului de control a datoriilor pentru serviciul public de

alimentare cu apă și de canalizare, Grigore Dobrovolschi și-a onorat doar parțial

obligația de plată a facturilor emise de către SA „Apă-Canal Chișinău”, pentru

consumul de apă.

Instanța de apel a constatat, că buletinele de verificare metrologică a

2

contoarelor de apă instalate în gospodăria lui Grigore Dobrovolschi, au fost valabile

de la data de 10 noiembrie 2006 până la data de 10 noiembrie 2011.

Prin prescripția din 16 noiembrie 2011, lui Grigore Dobrovolschi i-a fost

acordat un termen de 30 de zile, pentru ca acesta să supună contoarele verificării

metrologice de stat. Din cele invocate de apelant în cererea de apel, din pașapoartele

tehnice anexate la cererea de apel și din răspunsul SA „Apă-Canal Chișinău”

nr.05/02-20 din 05 februarie 2020 rezultă că, abia la data de 27 iunie 2019,

contoarele de apă au fost sigilate și primite la evidență, iar calculul serviciilor de

alimentare cu apă și de canalizare se efectuează în baza indicațiilor înregistrate de

contoare. Adică, abia în anul 2019, Grigore Dobrovolschi s-a conformat prescripției

SA „Apă-Canal Chișinău” din 16 noiembrie 2011.

Instanța de apel a subliniat că datoria pretinsă spre încasare este formată în

perioada 2011- 2017. Prin urmare, în perioada formării datoriei, buletinele de

verificare metrologică a contoarelor de apă instalate în gospodăria lui Grigore

Dobrovolschi erau expirate.

Sub acest aspect, ținând cont de faptul că Grigore Dobrovolschi nu și-a onorat

integral obligația de plată pentru consumul de apă față de SA „Apă Canal Chișinău”,

instanța de apel a considerat că ultima este îndreptățită să solicite de la Grigore

Dobrovolschi executarea prestației de plată a datoriei în mărime de 10102,23 de lei.

Or, consumatorii au obligația de a achita serviciile de gospodărie comunală și

serviciile prestate necontorizate în locuința lor, conform facturilor primite și în

termenul prevăzut de acestea, chiar și în lipsa unui contract încheiat în acest sens.

Prin urmare, instanța de apel a reținut că, odată stabilit faptul existenței

raportului juridic obligațional între părți și faptul neonorării de către Grigore

Dobrovolschi a obligației de plată pentru consumul de apă, prima instanță întemeiat

a admis acțiunea.

Instanța de apel a respins ca neîntemeiat argumentul apelantului precum că,

în perioada anilor 2011-2017, datoria s-a format pentru un volum de apă, care nu a

fost livrat de SA „Apă Canal Chișinău” și nu a fost consumat de Grigore

Dobrovolschi.

Totodată, instanța de apel a subliniat că datoria pretinsă spre încasare este

formată în perioada anilor 2011- 2017. Prin urmare, în perioada formării datoriei,

buletinele de verificare metrologică a contoarelor de apă instalate în gospodăria lui

Grigore Dobrovolschi erau expirate.

Instanța de apel a menționat, că pe motiv că consumatorul Grigore

Dobrovolschi nu a îndeplinit prescripția SA „Apă-Canal Chișinău”, în perioada în

care s-a calculat datoria, situației juridice se aplică prevederile pct. 14 din

Regulamentul cu privire la modul de prestare și achitare a serviciilor locative,

comunale și necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor și

condițiile deconectării acestora de la/reconectării la sistemele de încălzire și

alimentare cu apă, aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 191

din 19 februarie 2002, conform cărora, dacă lucrările prescrise nu au fost efectuate

în termen de 60 de zile, plata pentru volumul consumat se va efectua conform

normelor de consum aprobate, fără a lua în calcul indicii contoarelor în funcțiune și

fără drept de recalculare. Normele de consum au fost aprobate prin decizia

3

nr. 5/4 din 25 martie 2008 a Consiliului municipal Chișinău.

Instanța de apel a relevat că argumentul apelantului Grigore Dobrovolschi

precum că, acesta a achitat doar volumul de apă real consumat, conform contoarelor

instalate, care erau funcționale în perioada formării datoriei, și care indicau un volum

egal cu cele instalate în anul 2019, conform facturilor anexate la apel, pentru

perioada de după instalarea noilor contoare – f. d. 44-49, vol. II, nu poate fi reținut.

Or, cadrul legal aplicabil speței prevede expres modalitatea de stabilire a volumului

consumului în cazul în care contoarele de apă instalate nu sunt supuse verificării

metrologice de stat, omologate de către Departamentul Standardizare și Metrologie,

verificate și sigilate de organizațiile care posedă licențe pentru desfășurarea acestei

activități.

De asemenea, instanța de apel a respins ca fiind neîntemeiate argumentele

apelantului Grigore Dobrovolschi cu privire la faptul că, datoria formată în perioada

până la 09 octombrie 2017, este prescrisă.

Făcând trimitere la art. 267 alin. (1) și 277 din Codul civil (în redacția până la

01 martie 2019) și analizând facturile de plată anexate la cererea de apel de către

apelant și actul de control a datoriilor pentru serviciul public de alimentare cu apă și

de canalizare, instanța de apel a menționat că, apelantul Grigore Dobrovolschi, în

perioada anilor 2011-2017 a săvârșit acțiuni, din care rezultă recunoașterea datoriei

și în consecință, întreruperea termenului general de prescripție.

În acest sens, din înscrisurile anexate la materialele cauzei, instanța de apel a

reținut că Grigore Dobrovolschi a efectuat plăți pe parcursul anilor 2011, 2012,

2013, 2014, 2015, 2016, 2017, destinate achitării parțiale a plății pentru consumul

de apă.

Prin urmare, instanța de apel a menționat, că în speță se atestă întreruperea

termenului general de prescripție în sensul art. 277 din Codul civil și astfel, a respins

ca fiind neîntemeiat argumentul apelantului Grigore Dobrovolschi cu referire la

tardivitatea pretențiilor înaintate de SA „Apă-Canal Chișinău” privind încasarea

datoriei formate până la 09 octombrie 2014, deoarece acesta a recunoscut existența

datoriilor prin achitare parțială și nu a întreprins acțiuni în vederea contestării

datoriilor facturate pentru anii 2011-2014, care erau reflectate în facturile de plată.

La data de 22 aprilie 2021 Grigore Dobrovolschi, reprezentat de avocatul

Mihail Avram, a depus recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând

admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanței de apel și a hotărârii primei

instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri privind respingerea pretențiilor cu privire la

încasarea datoriei până în luna august 2014 în sumă de 4787,99 de lei și admiterea

în parte a pretențiilor cu privire la încasarea datoriei pentru perioada ultimilor 3 ani,

și anume, septembrie 2014 - august 2017, în sumă de 5314,24 de lei.

În motivarea recursului recurentul a indicat că decizia instanței de apel este

neîntemeiată.

Recurentul a menționat că nu recunoaște datoria pentru perioada anilor 2011-

2017 și 2017-2019, deoarece SA „Apă-Canal Chișinău” a prezentat date, care de

facto, nu corespund volumului de apă consumat de către familia sa.

A susținut că recurentul achita consumul de apă conform datelor contoarelor,

astfel, își executa obligația de plată a consumului de apă.

4

De asemenea, recurentul a afirmat că, în referința depusă în instanța de fond,

a menționat faptul că nu recunoaște datoria invocată de SA „Apă-Canal Chișinău”.

A relevat că conform facturilor consumului de apă, SA „Apă-Canal Chișinău”,

în perioada 30 decembrie 2011-31 iulie 2017, arbitrar a inclus suplimentar câte

2-5 metri3 de apă, câte 13-16 metri3 de apă, câte 17-18 metri3 de apă și câte 19-21

metri3 de apă. De asemenea, în suma datoriei au fost incluse neîntemeiat și

penalitățile în sumă de 2,44 de lei.

A declarat că la 25 iunie 2019 recurentul a procurat de la întreprinderea

specializată „Servostal” SRL din mun. Chișinău două contoare de apă și cu acordul

serviciilor specializate ale SA „Apă-Canal Chișinău” a schimbat și a înlocuit

contoarele de apă vechi, montând cele două contoare de apă noi, care au trecut

controlul metrologic de stat. Aceste contoare au fost acceptate în lucru de către

administrația SA „Apă-Canal Chișinău”.

Recurentului a invocat că după instalarea contoarelor noi de apă, care au

trecut controlul metrologic de stat, membrii familiei sale consumă același volum de

apă, pe care îl consumau și în perioada anilor 2011-2017, conform contoarelor

instalate anterior anului 2011.

A relatat că SA „Apă-Canal Chișinău” nu este în drept să solicite încasarea

datoriei pentru consumul de apă potabilă și serviciile de canalizare în perioada

30 decembrie 2011-31 iulie 2014 în sumă de 4787,99 de lei și refuză achitarea sumei

menționate, care este pretinsă de către intimat în afara termenului de prescripție.

A comunicat că recurentul acceptă achitarea benevolă a sumei de 5314,24 de

lei, deși nu a consumat volumul de apă menționat de către intimat pentru ultimii

3 ani.

Prin referința depusă la 31 mai 2021 SA „Apă-Canal Chișinău” a solicitat

declararea recursului ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Din materialele dosarului rezultă că, Curtea de Apel Chișinău a expediat în

adresa părților copia deciziei contestate la 16 martie 2021 (f. d. 156, vol. II).

Astfel, recursul declarat la 22 aprilie 2021, este în termen.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

5

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul

în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul depus de către Grigore Dobrovolschi,

reprezentat de către avocatul Mihail Avram, nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat asupra deciziilor instanței de apel are caracter

nedevolutiv și controlul judiciar se circumscrie doar asupra problemelor de drept

material și procedural, verificându-se în exclusivitate doar legalitatea deciziei, dar

nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Rebai și alții contra Franței, 25 februarie 1995), pe când în recursul

depus de Grigore Dobrovolschi, reprezentat de către avocatul Mihail Avram,

6

asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul depus de Grigore Dobrovolschi, reprezentat de către avocatul

Mihail Avram, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Cod de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de Grigore Dobrovolschi, reprezentat de către avocatul Mihail

Avram, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Victor Burduh

Nina Vascan

7