2ra-784/21 — cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată

2ra-784/21 — cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-784/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Centru (jud. V. Gîrleanu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Anton, O. Cojocaru, V. Cotorobai)

DECIZIE

7 iulie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

Dumitru Mardari

Ala Cobăneanu

examinând recursul declarat de Societatea pe Acțiuni „Apă-Canal Chișinău”

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Societății pe Acțiuni „Apă-

Canal Chișinău” împotriva lui Tudor Frumuzachi cu privire la încasarea datoriei și

a cheltuielilor de judecată

împotriva deciziei din 11 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

admis apelul declarat de Tudor Frumuzachi, casată hotărârea din 5 aprilie 2019 a

Judecătoriei Chișinău sediul Centru și emisă o nouă hotărâre, prin care acțiunea a

fost admisă parțial

constată:

La 28 martie 2018, SA „Apă-Canal Chișinău” a depus cerere de chemare în

judecată împotriva lui Tudor Frumuzachi cu privire la încasarea datoriei și a

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a invocat că că în baza contului personal nr. 209693

deschis pe urnele lui Tudor Frumuzachi, SA „Apă-Canal Chișinău” a furnizat

servicii de alimentare cu apă și recepționare a apelor uzate.

A menționat că pârâtul nu a achitat serviciile prestate în termen, formând o

datorie în perioada lunii februarie 2016 în sumă de 31 907,68 de lei.

La reclamația nr. 11.5-8/2334 din 22 decembrie 2017, în scopul soluționării

litigiului pe calea extrajudiciară, pârâtul nu a manifestat interes.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 512, 514, 572, 575, 602, 668

Cod civil, art. 25 din Legea serviciilor publice de gospodărie comunală, art. 28, 166,

167 CPC.

A solicitat încasarea de la Tudor Frumuzachi în beneficiul SA „Apă-Canal

Chișinău” a sumei totale în mărime de 31 907,68 de lei și a taxei de stat în mărime

de 957,23 de lei.

1

Pe parcursul examinării cauzei, SA „Apă-Canal Chișinău” a depus cerere de

concretizare, prin care, suplimentar a menționat că volumul de apă furnizat/prestat

și volumul de apă uzată evacuată în sistemul de canalizare de către pârât a fost expus

spre plată în factura SP nr. 7304735 din 12 martie 2016, factură (act administrativ)

ce formează obiectul prezentului litigiu, ce nu a fost contestată de către Tudor

Frumuzachi în modul prevăzut de legislație și în termenul stabilit, motiv pentru care

aceasta generează obligația imputată pârâtului.

Prin hotărârea din 5 aprilie 2019 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru, a fost

admisă acțiunea.

Au fost încasate de la Tudor Frumuzachi în beneficiul SA „Apă-Canal

Chișinău” datoria în mărime de 31 907,68 de lei și cheltuielile de plată a taxei de stat

în mărime de 957,23 de lei.

În susținerea soluției emise, prima instanță a reținut că potrivit fișei

consumatorului nr. 209693, la 8 februarie 2016, volumul de apă furnizat

consumatorului în baza indicilor înregistrați de contor a constituit 3 472 m3 („04290”

– „00818”) și care a fost înaintat spre plată în factura SP nr. 7304735 din 12 martie

2016 în mărime de 31 907,68 de lei (f.d.8).

La fel, a stabilit prima instanță că potrivit actului de verificare pentru perioada

februarie 2016 - martie 2018, pârâtul Tudor Frumuzachi atestă o datorie față de

SA ,,Apă-Canal Chișinău” în mărime de 31 907,68 de lei.

Astfel, prima instanță a ajuns la concluzia de a încasa din contul lui Tudor

Frumuzachi în beneficiul SA „Apă-Canal Chișinău” a datoriei în mărime de

31 907,68 de lei.

Prin decizia din 11 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis apelul

declarat de Tudor Frumuzachi, casată hotărârea din 5 aprilie 2019 a Judecătoriei

Chișinău sediul Centru și emisă o nouă hotărâre, prin care acțiunea a fost admisă

parțial.

Au fost încasate de la Tudor Frumuzachi în beneficiul SA „Apă-Canal

Chișinău” restanța pentru consumul de apă și servicii de evacuare a apei în sumă de

3 144,26 de lei și taxa de stat proporțional pretențiilor admise în sumă de 9433 de

lei.

În rest, pretențiile SA „Apă-Canal Chișinău” au fost respinse ca neîntemeiate.

A fost încasată de la SA „Apă-Canal Chișinău” în beneficiul lui Tudor

Frumuzachi taxa de stat aferentă apelului declarat, proporțional pretențiilor respinse,

în sumă de 647,18 de lei.

Întru consolidarea soluției adoptate, instanța de apel a reținut că la materialele

cauzei nu a fost anexată nicio probă ce ar dovedi preluarea de către apelant a

obligațiunilor personale ale proprietarilor/consumatorilor precedenți a serviciilor

prestate de SA „Apă-Canal Chișinău” la locul de consum menționat după dobândirea

dreptului de proprietate asupra imobilului respectiv.

Instanța de apel a conchis că sunt nefondate argumentele SA „Apă-Canal

Chișinău” și concluziile primei instanțe referitoare la faptul că răspunderea pentru

consumul realizat la locul de consum vizat în perioada 19 februarie 2014 - 8

februarie 2016 o poartă exclusiv apelantul în contextul în care acesta din urmă a

dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului abia la 25 noiembrie 2015, iar

2

SA „Apă-Canal Chișinău” nu a probat că consumul vizat, de 3 472 m3 ar fi fost

realizat în perioada 25 noiembrie 2015 - 8 februarie 2016.

Prin urmare, obligația de plată a valorii serviciilor corespunzătoare aparține

fiecărui consumator care a deținut proprietatea bunului imobil de la locul de consum

în perioada indicată.

La fel, instanța de apel a menționat că atât SA „Apă-Canal Chișinău”, cât și

prima instanță au omis să specifice în baza cărui act normativ sau juridic apelantul

Tudor Frumuzachi a preluat obligațiunile de plată a foștilor proprietari/consumatori

ai serviciilor prestate de intimată.

Așadar, dat fiind că apelantul a avut calitatea de consumator în perioada din

momentul înregistrării dreptului de proprietate și până la data limită la care

SA „Apă-Canal Chișinău” a calculat consumul a 3 472 m3 de apă, instanța de apel a

constatat că volumul consumului înregistrat în perioada dată a constituit 342,85 m3

de apă, în valoare de 2 756,83 de lei (42,85 m3 x 8,06 lei/ m3 de apă potabilă) și,

respectiv, 342,85 m3 de apă evacuată în valoare de 387,42 de lei (342,85 m3 de ape

evacuate x 1,13 lei/ m3 de ape evacuate), astfel încât restanța apelantului, imputabilă

acestuia, însumează 3 144,26 de lei.

La 5 octombrie 2020, SA „Apă-Canal Chișinău” a declarat recurs împotriva

deciziei din 11 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia,

casarea deciziei instanței de apel, menținerea hotărârii primei instanțe, precum și

încasarea de la Tudor Frumusachi în beneficiul SA „Apă-Canal Chișinău” a taxei de

stat în ordine de recurs în mărime de 478,62 de lei.

În susținerea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată, deoarece

instanța de apel a examinat superficial cauza, emițând astfel o decizie ilegală și nu a

elucidat pe deplin circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii și a

prezentat poziții contradictorii în motivarea deciziei sale, favorizând intimatul,

pronunțând astfel o decizie ilegală, neîntemeiată și bazată pe concluzii eronate, care

urmează a fi casată integral pe motivul încălcării esențiale și aplicării eronate a

normelor de drept material.

Astfel, instanța de apel nu a aplicat legea care trebuia aplicată și anume Legea

contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000, în special, urmau a fi

aplicate prevederile art. 14 alin. (1), 15, 16 alin. (1), 17 alin. (1), (4).

A considerat eronată concluzia instanței de apel privind anularea parțială a

sumei debitoare de 28 763,42 de lei, deoarece intimatul, începând cu data expirării

achitării facturii (31 martie 2016) până la data depunerii cererii de chemare în

judecată (28 martie 2018), în decursul celor doi ani, în conformitate cu prevederile

Legii contenciosului administrativ, nu a contestat volumul de 3 472 m3 de apă și de

canalizare, expus spre plată în factura SP nr. 7304735 din 12 martie 2016 în sumă

de 31 907,68 de lei, cu termen de achitare până la 31 martie 2016.

Ulterior, după omiterea termenului de prescripție de către intimat în vederea

contestării volumului indicat, în scopul aplanării litigiului extrajudiciar, SA „Apă-

Canal Chișinău” a mai acordat un termen suplimentar lui Tudor Frumuzachi în

scopul stingerii datoriei acumulate pentru perioada lunii februarie anul 2016

(scurgere înregistrată cu indicii 04290 a contorului nr. 589132), însă acesta nu a făcut

uz de dreptul său, în conformitate cu legislația în vigoare, exprimând astfel doar

dezinteres total.

3

Respectiv, după omiterea termenului de prescripție, instanța de apel nefondat

a îndreptățit intimatul prin emiterea deciziei sale din 11 iunie 2020 și urma să aplice

la caz dispozițiile art. 14 alin. (1), 15, 16 alin. (1), 17 alin. (1), (4) din Legea

contencios administrativ.

Instanța de apel greșit a reținut la caz o perioadă extrajudiciară a sumei

litigioase și anume 19 februarie 2014 - 8 februarie 2016, pe când obiectul litigiului

inițiat este format din perioada lunii februarie anul 2016 în vederea sumei de

31 907,68 de lei.

La fel, instanța de apel nefondat a invocat precum că SA „Apă-Canal

Chișinău” nu a demonstrat prin acte confirmative consumul a 3472 m3 de apă și de

canalizare, în pofida faptului că la materialele dosarului se regăsesc probe

concludente, pertinente și reale în vederea constatării volumului de apă/canalizare

menționat, ca urmare a citirii indicilor 04290 de pe contorul nr. 589132 sigilat de

către operator, fapt dovedit prin Formularul C-2, unde la 5 februarie 2016, Galina

Frumuzachi (mama intimatului minor) a recunoscut acest volum, contrasemnând pe

acest formular C-2, ca apoi la 11 martire 2016, indicii 04290 au fost recunoscuți

contrasemnătură și de Galina Frumuzachi cu recomandarea de a repara ventilul în

24 ore, în urma scoaterii sigiliului de la ventil.

Totodată, acești indici sunt consemnați și în actul din 8 februarie 2016 privind

inspectarea stării tehnice a rețelelor de alimentare cu apă și de canalizare, contoarelor

și nivelului de confort de la locul de consum, act întocmit în prezența Galinei

Frumuzachi .

Concluziile instanței de apel conțin erori și sunt în contradicție cu

circumstanțele cauzei, or obiectul litigiului este încasarea sumei pentru exclusiv

perioada lunii februarie anul 2016 și nicidecum o altă perioadă de până în luna

februarie 2016, nemaivorbind că factura a fost emisă la 12 martie 2016.

Astfel, poziția instanței de apel este lipsită de sens logic, deoarece indicii

04290 de pe contor au fost citiți în anul 2016, cu volumul de 3472 m3 de apă și de

canalizare expus în exclusivitate proprietarului de imobil, Tudor Frumuzachi.

Prin urmare, calculul efectuat de către instanța de apel este unul eronat și

ilegal, reieșind din supozițiile sale și interpretări eronate.

A considerat că prima instanță a emis o hotărâre absolut legală și întemeiată,

deoarece au fost elucidate pe deplin circumstanțele importante pentru soluționarea

cauzei, concluziile expuse în hotărâre nu sunt în contradicție cu circumstanțele

cauzei, prima instanță a aplicat corect normele de drept material și normele de drept

procedural, creând condiții imparțiale și obiective întru exercitarea drepturilor

participanților la proces în cadrul examinării fondului cauzei, iar hotărârea instanței

de fond urmează a fi menținută.

La 11 mai 2021, Tudor Frumuzachi, reprezentat de avocatul Cristina Doga a

depus referință la recursul declarat de SA „Apă-Canal Chișinău”, solicitând

declararea recursului ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede

altfel.

4

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată la

15 august 2020 la adresa electronică a recurentei SA „Apă-Canal Chișinău”, fapt ce

se confirmă prin extrasul din poșta electronică anexat la actele cauzei (f. d. 167).

Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recursul la 5 octombrie 2020 în termenul legal.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea

participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul întemeiat și care

urmează a fi admis cu casarea integrală a deciziei instanței de apel și menținerea în

vigoare a hotărârii primei instanțe din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, instanța, după ce judecă

recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanței de apel și să

mențină hotărârea primei instanțe.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) lit. a) și c) CPC, se consideră că normele

de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța

judecătorească nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată și a interpretat în mod

eronat legea.

În conformitate cu art. 432 alin. (4) CPC, săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau

în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

După cum rezultă din materialele cauzei, SA „Apă-Canal Chișinău” înaintând

acțiunea în judecată împotriva lui Tudor Frumuzachi, a solicitat încasarea de la

Tudor Frumuzachi în beneficiul SA „Apă-Canal Chișinău” a sumei totale în mărime

de 31 907,68 de lei și a taxei de stat în mărime de 957,23 de lei.

Fiind învestită cu judecarea cauzei, prima instanță a admis acțiunea și a încasat

de la Tudor Frumuzachi în beneficiul SA „Apă-Canal Chișinău” datoria în mărime

de 31 907,68 de lei și cheltuielile de plată a taxei de stat în mărime de 957,23 de lei.

Judecând apelul declarat de către Tudor Frumuzachi, instanța de apel a admis

apelul, a casat hotărârea din 5 aprilie 2019 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru și

a adoptat o nouă hotărâre, prin care acțiunea a fost admisă parțial, fiind încasate de

la Tudor Frumuzachi în beneficiul SA „Apă-Canal Chișinău” restanța pentru

consumul de apă și servicii de evacuare a apei în sumă de 3 144,26 de lei și taxa de

stat proporțional pretențiilor admise în sumă de 9 433 de lei, iar în rest, pretențiile

SA „Apă-Canal Chișinău” fiind respinse ca neîntemeiate.

La adoptarea unei asemenea soluții, instanța de apel a reținut că la materialele

cauzei nu a fost anexată nicio probă ce ar dovedi preluarea de către apelant a

obligațiunilor personale ale proprietarilor/consumatorilor precedenți a serviciilor

prestate de SA „Apă-Canal Chișinău” la locul de consum menționat după dobândirea

dreptului de proprietate asupra imobilului respectiv.

Instanța de apel a conchis că sunt nefondate argumentele SA „Apă-Canal

Chișinău” și concluziile primei instanțe referitoare la faptul că răspunderea pentru

consumul realizat la locul de consum vizat în perioada 19 februarie 2014 –

5

8 februarie 2016 o poartă exclusiv apelantul în contextul în care acesta din urmă a

dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului abia la 25 noiembrie 2015, iar

SA „Apă-Canal Chișinău” nu a probat că consumul vizat, de 3 472 m3 ar fi fost

realizat în perioada 25 noiembrie 2015 – 8 februarie 2016.

Prin urmare, obligația de plată a valorii serviciilor corespunzătoare aparține

fiecărui consumator care a deținut proprietatea bunului imobil de la locul de consum

în perioada indicată.

La fel, instanța de apel a menționat că atât SA „Apă-Canal Chișinău”, cât și

prima instanță au omis să specifice în baza cărui act normativ sau juridic apelantul

Tudor Frumuzachi a preluat obligațiunile de plată a foștilor proprietari/consumatori

ai serviciilor prestate de intimată.

Așadar, dat fiind că apelantul a avut calitatea de consumator în perioada din

momentul înregistrării dreptului de proprietate și până la data limită la care

SA „Apă-Canal Chișinău” a calculat consumul a 3 472 m3 de apă, instanța de apel a

constatat că volumul consumului înregistrat în perioada dată a constituit 342,85 m3

de apă, în valoare de 2 756,83 de lei (42,85 m3 x 8,06 lei/ m3 de apă potabilă) și,

respectiv, 342,85 m3 de apă evacuată în valoare de 387,42 de lei (342,85 m3 de ape

evacuate x 1,13 lei/ m3 de ape evacuate), astfel încât restanța apelantului, imputabilă

acestuia, însumează 3 144,26 de lei.

Instanța de recurs constată, însă, că instanța de apel la adoptarea deciziei a

interpretat eronat legea și a dat o apreciere greșită materialului probator anexat la

dosar, pe când prima instanță, justificat, pronunțându-se asupra aspectelor esențiale

ale cauzei, având în susținere cadrul legal aplicabil în speță, a ajuns la concluzia

temeiniciei acțiunii înaintate de către SA „Apă-Canal Chișinău”.

Astfel, după cum se constată la caz, la data de 23 noiembrie 2015, Tudor

Frumuzachi a intrat în proprietatea apartamentului nr. XX din str. XXXXX

mun. XXXXX, nr. cadastral XXXXX, în temeiul contractului de donație nr. 14169

(f. d. 32).

Ulterior, la 1 februarie 2016, prin intermediul unei cereri, Tudor Frumuzachi

a solicitat SA „Apă-Canal Chișinău” încheierea contractului privind furnizarea

serviciilor de alimentare cu apă și evacuare a apelor uzate pentru casa particulară din

str. XXXXX ap. XX mun. XXXXX.

La 4 februarie 2016, Tudor Frumuzachi, prin cererea nr. 20160204 – 844, a

solicitat SA „Apă-Canal Chișinău” scoaterea sigiliului la ventil pe adresa

mun. XXXXX str. XXXXX ap. XX, din cauza scurgerii de apă.

Prin actul inspectării stării evidenței și folosirii apei din 5 februarie 2016,

reprezentantul SA „Apă-Canal Chișinău” a constatat că apa în rețeaua abonatului

este prezentă, iar contorul prezintă indicii „04290” (f. d. 37).

Prin actul privind inspectarea stării tehnice a rețelelor de alimentare cu apă și

canalizare, întocmit de către reprezentantul SA „Apă-Canal Chișinău” la 8 februarie

2016, a fost constatat că ventilul instalat la rețeaua de apă a abonatului este sigilat,

acesta nu ține jetul de apă, indicii contorului fiind „04290” (f. d. 38), concluzii ce

rezultă și din actul inspectării stării evidenței și folosirii apei din 10 februarie 2016

(f. d. 40).

La 11 februarie 2016, Tudor Frumuzachi, printr-o cerere adresată SA „Apă-

Canal Chișinău”, a solicitat stoparea furnizării apei la locul de consum indicat, în

6

contextul utilizării acestuia în calitate de depozit și lipsei necesității în livrarea apei

(f. d. 41).

Ca urmare, prin actele privind inspectarea stării tehnice a rețelelor de

alimentare cu apă și de canalizare, întocmit de către SA „Apă-Canal Chișinău” la

26 februarie 2016 (f. d. 42), 11 martie 2016 (f. d 44), 16 martie 2016 (f. d. 45),

25 martie 2016 (f. d. 47), 7 aprilie 2016 (f. d. 48), a fost constatată posibilitatea

debranșării locului de consum, cu achitarea datoriei acumulate în sumă de 31 907,68

lei.

Conform datelor de evidență a indicatorilor utilajului de evidență a apei

potabile la locul de consum sus-indicat, proximul control de până la dobândirea de

către Tudor Frumuzachi a dreptului de proprietate asupra imobilului ce reprezenta

locul de consum vizat a fost realizat la 19 februarie 2014, dată la care indicii

echipamentului de evidență prezentau „00818” m3, iar la următorul control din

8 februarie 2016, indicii erau de „04290” m3.

Actele cauzei atestă că la 12 martie 2016, SA „Apă-Canal Chișinău” a

întocmit pe numele lui Tudor Frumuzachi factura nr. SP 7304735, prin care a înaintat

spre plată acestuia suma de 31 907,68 lei pentru consumul a 3 472 m3 de apă

potabilă, în valoare de 27 984,32 de lei și evacuarea în rețeaua de canalizare a

aceleiași cantități, în valoare de 3 923,36 lei (f. d. 8).

În consecință, dat fiind faptul că suma datoriei nu a fost stinsă, prin reclamația

nr. 11.5-08/2334 din 22 decembrie 2017, SA „Apă-Canal Chișinău” a solicitat lui

Tudor Frumuzachi achitarea integrală a datoriei în mărime de 31 907,68 lei, în

termen de 10 zile din momentul recepționării reclamației (f. d. 4).

La caz, se constată că deși Tudor Frumuzachi a fost somat de achitarea datoriei

prin factura din 12 martie 2016, precum și somația recepționată din 27 decembrie

2017, nu a întreprins nicio acțiune în vederea contestării sumei date, însă abia după

înaintarea acțiunii în instanța de judecată de către SA „Apă-Canal Chișinău”, la

5 septembrie 2020 Tudor Frumuzachi a depus o cerere către SA „Apă-Canal

Chișinău”, invocând dezacordul cu suma indicată cu titlu de datorie (f. d. 66-67).

În conformitate cu art. 512 Cod civil (în redacția de până la 1 martie 2019), în

virtutea raportului obligațional, creditorul este în drept să pretindă de la debitor

executarea unei prestații, iar debitorul este ținut să o execute. Prestația poate consta

în a da, a face sau a nu face.

Potrivit art. 572 alin. (2) Cod civil (în redacția de până la 1 martie 2019),

obligația trebuie executată în modul corespunzător, cu bună-credință, la locul și în

momentul stabilit.

De asemenea, potrivit art. 25 alin. (1) din Legea serviciilor publice de

gospodărie comunală nr. 1402-XV din 24 octombrie 2002, persoanele fizice și

juridice care beneficiază de servicii publice de gospodărie comunală sunt obligate să

achite contravaloarea serviciilor prestate, conform facturilor primite, în termenul

prevăzut de contractul încheiat între operator și consumator.

Alineatul (4) al aceluiași articol stabilește faptul că dacă după suspendarea

contractului (sau după debranșare) consumatorul nu achită suma datorată, operatorul

este în drept să acționeze consumatorul în judecată.

În sensul normelor de drept enunțate, instanța de recurs recunoaște temeinicia

concluziei primei instanțe, precum că în caz de prestare a serviciilor publice de

7

gospodărie comunală, indiferent de faptul a fost sau nu încheiat contract în acest

sens, consumatorii sunt obligați să achite serviciile prestate, or, lipsa unui contract

scris nu scutește consumatorul de obligația de a achita serviciul prestat.

Pe de altă parte, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție va califica drept eronată concluzia instanței de apel,

precum că la materialele cauzei nu a fost anexată nicio probă ce ar dovedi preluarea

de către Tudor Frumuzachi a obligațiunilor personale ale

proprietarilor/consumatorilor precedenți a serviciilor prestate de către SA „Apă-

Canal Chișinău” la locul de consum după dobândirea dreptului de proprietate asupra

imobilului respectiv.

Or, deși din actele prezentate de SA „Apă-Canal Chișinău” rezultă faptul că,

consumul volumului indicat de apă a avut loc în perioada 19 februarie 2014 –

8 februarie 2016, adică include și o perioadă anterioară dobândirii dreptului de

proprietate de către Tudor Frumuzachi, pe parcursul examinării cauzei, ultimul nu a

prezentat nicio probă confirmativă, precum că, la acel moment, reprezentanții săi

legali (părinții Galina Frumuzachi și Tudor Frumuzachi) ar fi renunțat în mod expres

preluarea datoriilor aferente întreținerii imobilului (inclusiv cele ce țin de serviciile

publice de gospodărie comunală), care s-au acumulat anterior.

Astfel, instanța de recurs constată că, la caz, odată cu dobândirea dreptului de

proprietate în baza contractului de donație, reprezentanții legali ai lui Tudor

Frumuzachi, care au, de altfel, și calitatea de donatari, urmau să formuleze o clauză

contractuală din care să rezulte renunțarea la datoriile aferente întreținerii imobilului

acumulate anterior de către foștii proprietari/posesori ai bunului imobil, or, în caz

contrar, lipsa acestui refuz urmează a fi considerată o preluare tacită a acestor datorii.

Pe această cale, instanța de recurs mai subliniază că faptul dobândirii dreptului

de proprietate asupra bunului imobil presupune, în lipsa vreunei mențiuni contrare,

și asumarea de către proprietar a obligațiilor ce rezultă din serviciile de care

beneficiază sau a beneficiat anterior bunul imobil.

Având în susținere cele enunțate, instanța de recurs atestă și temeinicia

concluziei primei instanțe cu privire la încasarea de la Tudor Frumuzachi în

beneficiul SA „Apă-Canal Chișinău” datoria în mărime de 31 907,68 lei și

cheltuielile de judecată, compuse din taxa de stat în mărime de 957,23 de lei.

Pentru motivele expuse, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul întemeiat, care

urmează a fi admis cu casarea integrală a deciziei instanței de apel și menținerea

hotărârii primei instanțe.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, art. 445 alin. (3) Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

decide:

Se admite recursul declarat de către Societatea pe Acțiuni „Apă-Canal

Chișinău”.

Se casează integral decizia din 11 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău și se

menține hotărârea din 5 aprilie 2019 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru, în cauza

civilă la cererea de chemare în judecată a Societății pe Acțiuni „Apă-Canal

8

Chișinău” împotriva lui Tudor Frumuzachi cu privire la încasarea datoriei și a

cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, Svetlana Filincova

judecătorul

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

Dumitru Mardari

Ala Cobăneanu

9