2ra-1027/21 — evacuarea din spațiul locativ

2ra-1027/21 — evacuarea din spațiul locativ (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-1027/2021

prima instanță: Judecătoria Hîncești, sediul Ialoveni (jud: V. Olărescu)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: M. Anton, I. Secrieru, V. Cotorobai)

Î N C H E I E R E

7 iulie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de Galina Bostănică,

reprezentată de avocatul Viorel Dodan,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Anton Bostănică

împotriva Elenei Bostănică (Pogorenco), Galinei Bostănică și lui Ion Pogorenco

cu privire la evacuarea forțată din spațiul locativ individual, și

la cererea reconvențională înaintată de Galina Bostănică împotriva lui Anton

Bostănică cu privire la recunoașterea dreptului la proprietate în devălmășie a

imobilului și partajarea averii comune în devălmășie,

împotriva deciziei din 4 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 14 august 2018, Anton Bostănică a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Elenei Bostănică (Pogorenco), Galinei Bostănică și lui Ion Pogorenco cu

privire la evacuarea forțată din spațiul locativ individual.

În motivarea acțiunii a indicat că la 15 septembrie 2008, Vasile Bostănică,

reprezentat prin procură de Galina Bostănică, i-a donat imobilul situat în s.

XXXXX, r. Ialoveni, nr. cadastral XXXXX079.

Contractul de donație nr. 9211 a fost înregistrat la IP „Agenția Servicii

Publice”, Serviciul Cadastral Ialoveni la data de 5 iulie 2018, bunul imobil având

suprafața de 87 m.p.

A specificat că conform Adeverinței nr. 55 din 13 decembrie 2017, eliberată

de Primăria s. XXXXX, în componența de familie este indicat numai reclamantul.

În acest sens, reclamantul a afirmat că în casa sa, fără permisiune locuiesc

pârâții Elena Bostănică (fiica), Galina Bostănică (fosta soție) și Ion Pogorenco

(ginere), deși nu sunt membri ai familiei sale.

Reclamantul a relatat că la 28 noiembrie 2017 a desfăcut căsătoria încheiată

cu Galina Bostănică.

A mai specificat că impozitul funciar și impozitul pe bunurile imobiliare le

achită el.

Totodată, a învederat că se află în relații ostile cu pârâții, motiv pentru care de

nenumărate ori s-a adresat cu plângeri la organele de drept, pentru a-i elibera

spațiul locativ.

1

La 14 iulie 2018, prin oficiul poștal le-a adresat pârâților cerere prealabilă cu

cerințele de evacuare din spațiul privat, pe care îl ocupă în mod ilegal, însă pârâți

nu l-au eliberat.

Anton Bostănică a solicitat evacuarea în mod forțat a pârâților Elena

Bostănică, Galina Bostănică și Ion Pogorenco din casa de locuit situată în s.

XXXXX, r. Ialoveni, fără acordarea altui spațiu locativ.

În cadrul examinării cauzei, Galina Bostănică, reprezentată de avocatul Viorel

Dodan, a înaintat acțiune reconvențională împotriva lui Anton Bostănică cu privire

la recunoașterea dreptului la proprietate în devălmășie a imobilului și partajarea

averii comune în devălmășie.

În motivarea acțiunii a invocat că a încheiat căsătoriei cu Anton Bostănică la

data de 9 iunie 1995, căsătoria fiind înregistrată la Primăria s. Costești, r. Ialoveni.

A menționat că din căsătorie s-au născut 2 copii dintre care fiica Elena

Bostănică, născută la 9 februarie 1995 care deja a atins vârsta majoratului și fiul

minor Samuel Bostănică, născut la 20 februarie 2003.

Din motiv că pe parcursul căsniciei deseori apăreau certuri și neînțelegeri în

familie, Galina Bostănică a înaintat acțiune de desfacere a căsătoriei, astfel, la 14

septembrie 2017 a fost desfăcută căsătoria încheiată între Anton Bostănică și

Galina Bostănică, de către Judecătoria Hâncești, sediul Ialoveni.

Galina Bostănică a considerat că acțiunea cu privire la evacuarea forțata,

reprezintă o modalitate de răzbunare a lui Anton Bostănică, pentru plângerile

depuse la organele de drept.

Astfel, a relevat că deși documentar imobilul îi aparține doar lui Anton

Bostănică, în realitate aceasta reprezintă proprietate comună în devălmășie, fiindcă

defunctul Vasile Bostănică în timpul vieții a hotărât să le doneze Galinei Bostănică

și lui Anton Bostănică, casa de locuit individuală și terenul aferent acesteia, situate

în s. XXXXX, r. Ialoveni, fiind întocmită în acest sens o procură, pe numele

Galinei Bostănică.

Totodată, a afirmat că în baza procurii, din numele lui Vasile Bostănică, a

semnat contractul de donație pe numele lui Anton Bostănică, considerând că, fiind

soția legitimă a acestuia și muncind în timpul căsătoriei la această casă, se prezumă

ca aceste bunuri imobile sunt proprietate comună în devălmășie.

Suplimentar a menționat că urmează a fi recunoscut dreptul de proprietate în

devălmășie, și în privința cheltuielilor care le-a suportat, și anume cheltuielile de

înmormântare a ambilor părinți a lui Anton Bostănică, precum și a efectuat mai

multe transferuri bănești de peste hotarele țării, sursele financiare fiind utilizate la

casa de locuit, care a fost reconstruită.

În rezultat, au fost efectuate lucrări de reparație capitală, a fost construit din

nou acoperișul casei, au fost efectuate modificări interioare asupra planului casei și

încăperilor, a fost construit un garaj, sarai pentru păsări, pentru păstrarea lemnelor,

a fost construit un gard din plăci de beton cu decorațiuni pe întreg perimetrul

terenului aferent casei de locuit.

A mai indicat că din aceleași surse financiare, câștigate de ea, a fost procurat

mobilier nou, draperii, obiecte sanitare, mașina de spălat automată, ustensile de

bucătărie, tacâmuri, și altele.

Mai mult, Galina Bostănică a menționat că suma investită în bunul imobil se

ridică la suma de 50 000 de euro, astfel, în opinia sa, în perioada căsătoriei,

valoarea imobilului, a sporit simțitor, prin efectuarea reparației capitale, reutilarea

2

și reamenajarea acestuia, ceea ce o îndreptățește de a solicita declararea bunurilor

ca fiind proprietate comună în devălmășie.

Galina Bostănică a solicitat recunoașterea dreptului de proprietate comună în

devălmășie asupra bunurilor imobile și anume a terenului aferent cu nr. cadastral

XXXXX079, cu suprafața de 0,1054 ha și a casei de locuit individuale cu suprafața

la sol de 87,4 mp, nr. cadastral XXXXX079.01, situate în s. XXXXX, r. Ialoveni,

cu determinarea și atribuirea a ½ cotă-parte ideală Galinei Bostănică și ½ cotă-

parte ideală lui Anton Bostănică, din averea menționată.

Prin hotărârea din 21 iulie 2020 a Judecătoriei Hâncești, sediul Ialoveni s-a

admis cererea de chemare în judecată depusă de Anton Bostănică. S-a dispus

apărarea dreptului proprietarului bunului imobil, Anton Bostănică, prin evacuarea

Elenei Bostănică (Pogorenco), Galinei Bostănică și a lui Ion Pogorenco din casa de

locuit individuală, amplasată în s. XXXXX, r. Ialoveni, nr. cadastral

XXXXX.079.01, fără acordarea altui spațiu locativ.

S-a respins ca neîntemeiată cererea reconvențională înaintată de Galina

Bostănică împotriva lui Anton Bostănică cu privire la recunoașterea dreptului la

proprietate în devălmășie a imobilului și partajarea averii comune în devălmășie.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 10 august 2020, Galina

Bostănică, reprezentată de avocatul Viorel Dodan, a declarat apel, solicitând

casarea acesteia cu emiterea unei noi hotărâri, prin care să fie admise integral

acțiunea reconvențională.

Prin decizia din 4 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău s-a respins cererea

de apel declarată de Galina Bostănică și s-a menținut hotărârea din 21 iulie 2020 a

Judecătoriei Hâncești, sediul Ialoveni, în cauza civilă, la cererea de chemare în

judecată depusă de Anton Bostănică împotriva Elenei Bostănică (Pogorenco),

Galinei Bostănică și a lui Ion Pogorenco cu privire la evacuarea forțată din spațiul

locativ individual, și la cererea reconvențională înaintată de Galina Bostănică

împotriva lui Anton Bostănică cu privire la recunoașterea dreptului la proprietate în

devălmășie a imobilului și partajarea averii comune în devălmășie.

Pentru a decide astfel, Colegiul a reținut că Anton Bostănică și Galina

Bostănică s-au aflat în relații de căsătorie de la 9 iunie 1995 până când a fost

desfăcută căsătoria, prin hotărârea Judecătoriei Hâncești, Ialoveni din 14

septembrie 2017, în acest sens fiind emis și certificatul de divorț din 24 noiembrie

2017.

Prin contractul de donație nr. 9211 din 15 septembrie 2008, înregistrat în

Registrul bunurilor imobile la 15 septembrie 2008, cu nr. de înregistrare

5501/08/18170, reclamantul a obținut în proprietate terenul aferent casei de locuit

cu nr. cadastral XXXXX079 și casa de locuit individuală cu nr. cadastral

XXXXX079.01, situate în s. XXXXX, r. Ialoveni.

Reținând prevederile art. 827 alin. (1), 290, alin. (1) și (2), 315 alin. (1), 316

alin. (1), 374 alin. (1) Cod civil, Colegiul a învederat că Anton Bostănică este

proprietarul bunului imobil cu nr. cadastral XXXXX.079, în baza contractului de

donație nr. 9211.

Mai mult, conform extrasului din Registrul bunurilor imobile și contractului

de donație se constată că Anton Bostănică a moștenit bunurile respective de la

părinții săi, Vasile Bostănică și Galina Bostănică.

Totodată, Colegiul a reținut că Anton Bostănică a dorit să intre în posesia

deplină a casei și a terenului de pe lângă casă, pentru a se folosi de acestea, ori,

3

este un drept al proprietarului de a decide cât timp și cine va domicilia în casa care-

i aparține cu drept de proprietate.

În acest context, Colegiul a concluzionat că pârâții locuiesc în imobilul

deținut în proprietate de reclamant, fără permisiunea acestuia, iar la solicitarea de

eliberare a casei de locuit și terenului aferent, pârâții nu au eliberat spațiul ocupat,

respectiv concluzia primei instanțe de evacuare a pârâților din imobilul deținut în

proprietate de reclamant, este corectă.

Cu referire la acțiunea reconvențională, prin prisma art. 20, 22 alin. (1), 23

Codul familiei, art. 372 alin.(1) Cod civil, art. 118 alin. (1), 121 Cod de procedură

civilă, în coroborare cu actele cauzei, Colegiul a accentuat că careva tranzacție prin

care intimatul ar fi recunoscut învestirea acestei sume (50 000 de euro) în reparație

capitală, reconstrucția casei, ect. nu există.

Corespunzător, Colegiul a constatat că în pofida faptului că apelanta a susținut

că în timpul căsătoriei cu intimatul, a efectuat lucrări de reparație capitală, a fost

construit din nou acoperișul casei, au fost efectuate modificări interioare asupra

planului casei și încăperilor, a fost construit un garaj, serai pentru păsări, pentru

păstrarea lemnelor, însă apelanta nu a solicitat atât în cadrul ședinței în instanța de

fond, cât și în instanța de apel numirea unei expertize tehnice prin care ar fi

constatată majorarea valorii imobilului.

Colegiul a învederat că Galina Bostănică nu a adus argumente privitor la

valoarea bunului, casa de locuit din care pretinde a i se determina cota de ½ ca

proprietate în devălmășie, de până la donație și valoarea acestuia, ca fiind pretinsă

a fi reconstruită, reutilată, pentru a demonstra sporirea simțitoare a valorii casei de

locuit, cum ar fi un raport de evaluare, de expertiză sau alt act confirmativ întocmit

de un expert autorizat în acest sens.

Raportând cadrul legal la materiale cauzei, instanța de apel a constatat că

apelanta nu a prezentat careva probe admisibile și pertinente care ar confirma cu

certitudine că la casa de locuit, care aparține intimatului cu drept de proprietate în

baza contractului de donație, în timpul căsătoriei s-au făcut din mijloace ce au

aparținut reclamantei, investiții care au sporit simțitor valoarea acestui imobil,

respectiv pretențiile formulate în acțiunea reconvențională, sunt neîntemeiate și

concluzia primei instanțe cu privire la respingerea acțiunii reconvenționale este

corectă.

La 11 mai 2021, prin intermediul oficiului poștal, Galina Bostănică,

reprezentată de avocatul Viorel Dodan, a declarat recurs, prin care a solicitat

casarea integrală a deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu

adoptarea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii inițiale și de admitere a cererii

reconvenționale.

În motivarea recursului s-a indicat că instanțele de judecată la examinarea

cauzei nu au constatat just și au dat o apreciere incorectă situației de fapt, mai mult

nu au examinat cauza sub toate aspectele și nu au stabilit cu certitudine raportul

juridic litigios, circumstanțele de fapt caracteristice raportului juridic.

Totodată, s-au invocat aceleași argumente și circumstanțe factologice care au

fost invocate pe parcursul examinării cauzei în instanțele ierarhic inferioare, cărora

le-a fost dată apreciere, redând conținutul prevederilor normelor legale, dar fără a

demonstra prin careva probe, încălcarea sau aplicarea eronată de către instanțele de

judecată a normelor legale aplicabile speței.

4

În contextul prevederilor art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 4 februarie 2021 și

a expediat-o participanților la proces la 22 aprilie 2021 (f.d. 45), astfel, recursul

declarat la 11 mai 2021, este în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Prin prisma art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, la 28 mai 2021

instanța de recurs a comunicat intimaților recursul, informând despre necesitatea

depunerii referinței, or, până la data examinării cauzei careva referințe în adresa

instanței nu au parvenit.

Examinând temeiurile recursului declarat de Galina Bostănică, reprezentată

de avocatul Viorel Dodan, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul ca inadmisibil din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Galina Bostănică,

reprezentată de avocatul Viorel Dodan, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentei cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

5

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432, alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25

februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

recunoaște recursul declarat de Galina Bostănică, reprezentată de avocatul Viorel

Dodan, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Galina Bostănică, reprezentată

de avocatul Viorel Dodan, împotriva deciziei din 4 februarie 2021 a Curții de Apel

Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

6