2ra-694/21 — Încasarea datoriei

Dosarul nr. 2ra-694/21 Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru, judecător – R. Berdilo Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători – M. Guzun, G. Dașchevici, A. Bostan Î N C H E I E R E 07 iulie 2021 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, în componența: președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru examinând admisibilitatea recursului declarat de Zamfir Ion, în cauza civilă la cererea înaintată de Zamfir Ion către SC “Frusagro” SRL privind încasarea sumei, împotriva deciziei din 25 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost respinsă cererea de apel depusă de Zamfir Ion și menținută hotărârea din 27 mai 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, c o n s t a t ă: La 11 octombrie 2019, Zamfir Ion a înaintat cerere de chemare în judecată către SC „Frusagro” SRL, prin care a solicitat încasarea sumei de 22 500 lei – valoarea motorului, sumei de 14 835 lei – valoarea pieselor, sumei de 15 750 lei – penalitatea.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la 03 octombrie 2018, a comandat un motor de la SC „Frusagro” SRL, care urma să fie importat din Germania, la prețul de 22 500 lei, specificând că nu i-a fost eliberat un bon de plată. Potrivit reclamantului, la 10 octombrie 2018, motorul a fost instalat la autoturismul Mercedes Sprinter cu n/î XXXX de către angajații SC „Frusagro” SRL sub controlul lui Vladimir Verdeș, în prezența lui Zamfir Ion fiind verificată starea tehnică a motorului și constatându-se că motorul nu funcționează în stare normală. Reclamantul a indicat că a solicitat returnarea banilor achitați pentru valoarea motorului, iar angajatul SC „Frusagro” SRL i-a garantat că motorul va funcționa pe o distanță de 50 000 km, cu condiția ca uleiul să fie schimbat la SC „Frusagro” SRL.

Totodată, pârâtul i-a comunicat că dacă nu va fi satisfăcut de starea tehnică a motorului, va putea fi restituit pârâtului și îi va fi returnat prețul achitat. La 25 ianuarie 2019, reclamantul a procurat de la SC „Frusagro” SRL 12 litri de ulei „IGAT 10W40” pentru a fi schimbat la motor, distanța parcursă de microbus constituind 913095 km, iar peste 40618 km motorul s-a defectat. Potrivit celor invocate în acțiune, distanța totală parcursă de autoturism constituie 939 459 km, iar în urma verificării stării tehnice s-a stabilit că motorul era ansamblat din alte părți componente ale aceluiași tip de motor, specificând că pe motor era scris „Oleg”. 1 Reclamantul a precizat că, în urma descoperirii acestor vicii, a fost necesară efectuarea lucrărilor de reparații suplimentare la motor, în valoare de 14 835 lei, pentru schimbarea părților componente ale acestuia.

La 18 iulie 2019, în adresa SC „Frusagro” SRL de către reclamant a fost expediată o somație, prin care s-a solicitat restituirea contravalorii produsului și compensarea cheltuielilor suportate în legătură cu reparația defecțiunii. Pârâtul nu a răspuns la somația respectivă, iar din declarațiile lăcătușului auto Nicolai Roman, care a fost audiat în cadrul anchetei inițiate de către organele de poliție, rezultă că motorul vândut reclamantului este defectuos. Prin hotărârea din 27 mai 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cererea de chemare în judecată înaintată de Zamfir Ion a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia din 25 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă cererea de apel depusă de Zamfir Ion și menținută hotărârea din 27 mai 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a conchis că, deși SC „Frusagro” SRL a stabilit pentru motorul vândut o garanție de 50 000 km, cu condiția schimbării uleiului la SC „Frusagro” SRL la fiecare 10000 km parcurși, această condiție a fost ignorată de Zamfir Ion, or, după alimentarea cu ulei pentru prima dată la 10 octombrie 2018 (898841 km), uleiul a fost înlocuit abia la 25 ianuarie 2019 (913095 km). Prin urmare distanța parcursă de la ultima înlocuire a uleiului constituie 14254 km (913095 km-898841 km), fapt ce depășește cu mult distanța de 10000 km la care urma să fie schimbat uleiul, pentru a putea invoca valabilitatea garanției. În lumina celor expuse, instanța de apel a reținut că, la caz, nu este dovedită culpa gravă a intimatului prin trecere sub tăcere în mod dolosiv a căruiva viciu al motorului.

Or, la momentul predării bunului de către SC „Frusagro” SRL, Zamfir Ion nu a prezentat careva obiecții asupra calității acestuia și nu a solicitat diagnosticarea mai amplă a motorului procurat pentru a se asigura că toate caracteristicile acestuia corespund. La 04 martie 2021, Zamfir Ion a contestat cu recurs decizia din 25 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău. În motivarea recursului a invocat faptul că instanța de apel a aplicat eronat normele de drept material, nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii, a apreciat arbitrar probele prezentate de către participanții la proces, iar concluziile instanței sunt în contradicție cu circumstanțele pricinii.

Astfel, recurentul a solicitat admiterea cererii de recurs, casarea deciziei din 25 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău și a hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 27 mai 2020, cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii. Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Zamfir Ion este neîntemeiat și urmează a fi declarat inadmisibil, din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, termenul de declarare a recursului este de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Alineatul (2) al aceluiași articol prevede că termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit. 2 Potrivit materialelor cauzei, decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la 25 noiembrie 2020 și expediată participanților la proces la 04 ianuarie 2021 (f.d. 130), însă la materialele cauzei lipsesc înscrisuri care să probeze momentul recepționării acesteia de către recurent. Astfel, având în vedere faptul că recursul declarat împotriva deciziei din 25 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău a fost înregistrat la 04 martie 2021, în conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, acesta se consideră declarat în termen.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă. În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă. În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu privire la fondul recursului. Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din Codul de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurent nu pot duce la admisibilitatea recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de apel. În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă. Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a 3 îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată în cererea de recurs declarată de Zamfir Ion. Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil. În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție d i s p u n e: Se consideră inadmisibil recursul declarat de Zamfir Ion.

Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, Judecătorul Svetlana Filincova, Judecătorii Galina Stratulat, Iurie Bejenaru 4