2ec-93/20 — încasarea datoriei

Dosarul nr.2rc-93/2020

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. Al. Sandu)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Anton, A. Bostan, V. Cotorobai)

DECIZIE

16 septembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Dumitru Mardari

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând recursul declarat de Societatea cu răspundere limitată „Bristar Grup”,

în cauza civilă, în procedura scrisă, la cererea de chemare în judecată depusă de

Societatea cu răspundere limitată „Aldemir &Co” împotriva Societății cu răspundere

limitată „Bristar Grup” cu privire la restituirea datoriei și încasarea cheltuielilor de

judecată,

împotriva încheierii din 09 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

restituită cererea de apel depusă de Societatea cu răspundere limitată „Bristar Grup”,

c o n s t a t ă:

La 13 ianuarie 2020 SRL „Aldemir & Co” a depus cerere de chemare în judecată

împotriva SRL „Bristar Grup” prin care a solicitat încasarea datoriei rezultată din

neexecutarea obligației de prestare a serviciilor de transportare și descărcare a mărfii

conform facturilor din 08 decembrie 2017 și 29 decembrie 2017, în mărime de 54319 lei, a

dobânzii de întârziere în sumă de 3049,30 de lei și cheltuielile de judecată rezultate din

plata taxei de stat în mărime de 1721,05 lei și plata pentru asistența juridică în sumă de

3526 de lei.

Prin hotărârea din 09 martie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, acțiunea a

fost admisă și a fost dispusă încasarea din contul SRL ,,Bristar Grup” în folosul SRL

,,Aldemir & Co” datoria rezultată din neexecutarea obligației de livrare a mărfurilor

conform facturilor din 08 decembrie 2017 și 29 decembrie 2017, în sumă de 54319 lei,

dobânda de întârziere în sumă de 3049,30 de lei și cheltuielile de judecată rezultate din

plata taxei de stat în sumă de 1721,05 lei și plata pentru asistența juridică în sumă de 3526

de lei.

Cauza a fost examinată în procedura scrisă prevăzută pentru cererile cu valoare

redusă.

1

La 24 martie 2020, prin intermediul poștei electronice, SRL ,,Bristar Grup” a

contestat cu apel hotărârea primei instanțe, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii

contestate și emiterea unei hotărâri noi de respingere integrală a acțiunii.

Prin încheierea din 28 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău, nu a fost dat curs cererii

de apel declarate de SRL „Bristar Grup” și a fost acordat apelantului un termen de 30 de

zile calendaristice din momentul comunicării acestei încheieri pentru lichidarea

neajunsurilor și anume pentru prezentarea cererii de apel motivate, dovezii de plată a taxei

de stat în mărime de 1290,79 de lei și cererea de apel nemotivată cu semnătura olografă. A

fost explicat apelantului că în cazul nelichidării în termen a indicațiilor instanței de apel,

cererea de apel va fi restituită.

La 01 iunie 2020 Curtea de Apel Chișinău a expediat apelantului SRL „Bristar Grup”

copia încheierii din 28 mai 2020 prin intermediul aceleiași adrese a poștei electronice, pe

care ultimul a expediată instanței de apel cererea de apel nemotivată,.

Prin încheierea din 09 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău a fost restituit apelul

declarat de SRL „Bristar Grup” din motivul că apelantul nu a lichidat în termenul acordat

de instanță neajunsurile cererii de apel și anume nu a prezentat cererea de apel nemotivată

semnată olograf, cererea de apel motivată și nici bonul de plată a taxei de stat în sumă de

1290,79 de lei.

Invocând ilegalitatea acestei încheieri, la 16 iulie 2020, SRL „Bristar Grup” a

declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii din 09 iulie 2020 a Curții

de Apel Chișinău cu restituirea pricinii spre rejudecare de la etapa primirii cererii de apel.

În motivarea recursului a invocat că nu este de acord cu încheierea instanței de apel,

deoarece nu a recepționat încheierea instanței de apel din 28 mai 2020 nici prin

intermediul poștei electronice și nici la sediul său. La actele cauzei nu sunt anexate probe

din care să rezulte faptul că instanța de apel, așa cum prescrie art. 100 alin. (5) CPC, ar fi

expediat încheierea prin care nu a fost dat curs cererii de apel prin alte mijloace care să

asigure atât transmiterea textului cuprins în act, cât și confirmarea primirii lui.

Prin urmare, pretinsa expediere la o adresă electronică nu poate fi calificată drept o

cerere de apel. Ori, adresa electronică la care face referire instanța de apel în încheierea din

09 iulie 2020 nici nu este indicată în cererea de chemare în judecată, așa cum menționează

legislatorul în art. 100 alin. (1) CPC.

În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva

încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.

Din materialele cauzei rezultă că încheierea Curții de Apel Chișinău a fost emisă la

09 iulie 2020 și expediată părților la 14 iulie 2020.

Prin urmare, recursul depus de SRL „Bristar Grup” la 16 iulie 2020 se consideră

depus în termenul prevăzut de lege.

În conformitate cu art. 426 alin. (3) Cod de procedură civilă, recursul împotriva

încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza

copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului și a referinței la recurs,

fără examinarea admisibilității și fără participarea părților.

La 12 august 2020 SRL „Aldemir & Co”, reprezentat de avocatul Vitalie Eremia, a

depus referință, prin care a solicitat respingerea recursului cu menținerea încheierii

instanței de apel.

2

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul neîntemeiat și care urmează

a fi respins cu menținerea încheierii instanței de apel din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 427 lit. a) Cod de procedură civilă, instanța de

recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul

și să mențină încheierea.

În conformitate cu art. 368 alin. (1) Codul de procedură civilă, dacă cererea de apel

nu întrunește condițiile prevăzute la art.364 și 365 și dacă cererea este depusă fără plata

taxei de stat, instanța de apel, în termen de 10 zile de la repartizarea dosarului, dispune

printr-o încheiere, fără înștiințarea participanților la proces, să nu se dea curs cererii,

acordînd apelantului un termen pentru lichidarea neajunsurilor.

Colegiul reiterează prevederile art. 368 alin.(1) Cod de procedură civilă, care

stipulează oportunitatea acordării apelantului unui termen pentru lichidarea neajunsurilor.

Colegiul reține că legislația în vigoare nu stabilește un termen expres pentru

înlăturarea neajunsurilor, dar se presupune a fi un termen rezonabil și suficient pentru

apelant pentru a efectua anumite acțiuni procesuale prealabil desfășurării ședinței de

examinare a cererii de apel.

Astfel, materialele pricinii atestă că prin încheierea din 28 mai 2020 a Curții de Apel

Chișinău nu a fost dat curs cererii de apel depuse de SRL „Bristar Grup” și i s-a acordat

apelantului un termen de 30 de zile din momentul recepționării încheierii pentru lichidarea

neajunsurilor și anume prezentarea cererii de apel nemotivate cu semnătură olografă, a

cererii de apel motivate și dovada de plată a taxei de stat în sumă de 1290,79 de lei.

Prin încheierea din 09 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău a fost restituită cererea de

apel depusă de SRL „Bristar Grup” împotriva hotărârii din 09 martie 2020 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru pe motiv că apelantul nu a îndeplinit în termen indicațiile

instanței de apel conform încheierii din 28 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău.

Colegiul menționează că temei pentru care nu a fost dat curs cererii de apel constituie

necesitatea depunerii cererii de apel nemotivate cu semnătură olografă, a cererii de apel

motivate și dovada de plată a taxei de stat.

Totodată, Colegiul relevă că recurentul a cunoscut despre încheierea de a nu da curs

cererii de apel din 28 mai 2020, precum și despre neajunsurile cererii de apel la data de 01

iunie 2020, fapt confirmat prin extrasul din poșta electronică anexat la dosar (f.d. 37), iar

argumentul recurentului precum că nu i-au fot comunicate actele de procedură nu poate fi

reținut, deoarece ultimul a expediat instanței de apel cererea de apel nemotivată anume

prin intermediul acestei poște electronice (f.d.25).

În aceste condiții, recurentul folosind în calitate de mijloc de comunicare poșta

electronică, prin care a expediat cererea de apel, neagă folosirea acestui mijloc și indică

asupra obligației instanței de judecată de a transmite actele de procedură, prin metoda

clasică și anume prin scrisoare cu aviz de recepție.

Or, la caz sunt relevante prevederile art. 105 alin. (11) CPC care specifică că

comunicarea actelor de procedură se poate realiza și prin mijloace electronice de

transmitere a informației, care la caz a fost poșta electronică folosită de SRL „Bristar

Grup”.

În aceste circumstanțe, Colegiul conchide că, instanța de apel corect a restituit

recurentului/apelant cererea de apel, deoarece acesta nu a îndeplinit în termen indicațiile

3

instanței de apel, nu a prezentat cererea de apel nemotivată cu semnătură olografă, cererea

de apel motivată și dovada de plată a taxei de stat în sumă de 1290,79 de lei.

Instanța de recurs consideră necesar de a menționa și faptul că SRL „Bristar Grup””,

fiind conștient că a depus, prin intermediul poștei electronice, încă la data de 24 martie

2020 cererea de apel nemotivată și fără dovada de plată a taxei de stat, avea obligația de a

întreprinde toate măsurile necesare, după cum sugerează și jurisprudența CEDO (Van

Harn versus Germany, nr.7557/03 din 11 septembrie 2007), de a proteja drepturile sale de

acces la instanță și de a îndeplini cerințele legale, fapt, însă, ignorat de acesta.

Totodată, în cauza Weissman și alții versus România (nr. 63945/00 din 24 mai 2006),

Curtea a indicat că statele urmează să respecte un just echilibru între interesul de a

promova o bună administrare a justiției și pe de altă parte interesul reclamanților de a

prezenta argumentele lor în fața tribunalelor naționale.

Astfel, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție remarcă că fiind indubitabilă obligația apelantului SRL „Bristar Grup” de a

prezenta cererea de apel nemotivată semnată olograf, apel motivat și dovada de plată a

taxei de stat conform prevederilor Legii, aceasta este necesară într-o societate democratică

și urmărește scopul unei bune administrări a justiției în stat, iar cerințele impuse

apelantului prin încheierea din 28 mai 2020 nefiind disproporționate în raport cu acest

scop.

În conformitate cu art. 56 alin. (3) CPC, participanții la proces sînt obligați să se

folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de aceste

drepturi sau al nerespectării obligațiilor procedurale, se aplică sancțiunile prevăzute de

legislația procedurală civilă, iar art. 61 alin. (1) CPC statuează că părțile sînt obligate să se

folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. Instanța judecătorească pune

capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmărește tergiversarea procesului

sau inducerea sa în eroare.

În conformitate cu art. 10 alin. (1), (2) CPC, sancțiunile procedurale sînt urmările

nefavorabile, stabilite de normele de drept procedural civil, care survin pentru subiectul

obligat în raport procedural în caz de neîndeplinire sau de îndeplinire defectuoasă a unui

act de procedură, precum și în caz de exercitare abuzivă a unui drept procedural.

Efectuarea necorespunzătoare a actelor de procedură va fi invocată, în fiecare caz de

comitere a încălcării legii, de către judecător sau de participantul care are interes să o

invoce.

Prin urmare, Colegiul consideră că instanța de apel a creat posibilități egale,

suficiente și adecvate în folosirea mijloacelor procedurale întru susținerea poziției ambelor

părți și nu a defavorizat nici o parte.

În conformitate cu art. 27 alin.(1) Codul de procedură civilă, disponibilitatea în

drepturi se afirmă în posibilitatea participanților la proces, în primul rând a părților, de a

dispune liber de dreptul subiectiv material sau de interesul legitim supus judecății, precum

și de a dispune de drepturile procedurale, de a alege modalitatea și mijloacele procedurale

de apărare.

În această ordine de idei, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție conchide că argumentele invocate în cererea de recurs, indică

direct la nerespectarea de apelant/recurent a drepturilor sale procedurale și eschivarea de la

4

îndeplinirea actelor de procedură, în măsura stabilită de normele de drept procedural și nu

pot fi acceptate de către instanța de recurs în vederea casării actului judecătoresc contestat.

Astfel, din considerentele enunțate și având în vedere faptul că încheierea privind

restituirea cererii de apel depusă de SRL „Bristar Grup” împotriva hotărârii din 09 martie

2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru este întemeiată și adoptată cu respectarea

cadrului legal, iar argumentele invocate de către recurent nu sunt justificate, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia

de a respinge recursul și de a menține încheierea instanței de apel.

În conformitate cu prevederile art. 427 lit. a), art. 428 Codul de procedură civilă,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se respinge recursul declarat de Societatea cu răspundere limitată „Bristar Grup”.

Se menține încheierea din 09 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău în cauza civilă, în

procedura scrisă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu răspundere

limitată „Aldemir &Co” împotriva Societății cu răspundere limitată „Bristar Grup” cu

privire la restituirea datoriei și încasarea cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Dumitru Mardari

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

5