2rac-119/21 — Încasarea datoriei

Dosarul nr. 2rac-119/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru, Judecător – C. Valah

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, Judecători – N. Budăi, A. Malîi, I. Muruianu

Î N C H E I E R E

07 iulie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, Judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de avocatul Sorocean Andrian, în

interesele SRL ”OHL ZS MO”,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de SRL ”Novaprod”

către SRL ”OHL ZS MO” cu privire la încasarea datoriei, a penalității și

compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 12 noiembrie 2020, prin care s-a

menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 06 septembrie 2019,

c o n s t a t ă:

La 25 iunie 2019, SRL ”Novaprod” a înaintat cerere de chemare în judecată

împotriva SRL ”OHL ZS MO”, prin care a solicitat încasarea datoriei în mărime de

71922 lei, a penalității în mărime de 11723 lei și compensarea cheltuielilor de

judecată.

În motivarea acțiunii, a menționat că a încheiat cu SRL ”OHL ZS MO”

contractul nr.297 din 26 mai 2015, prin care s-a obligat să livreze materiale de

construcții conform anexelor la contract (preponderent - beton), iar pârâta s-a

obligat să recepționeze marfa și să achite contravaloarea acesteia în termen de 30

de zile de la recepționare, în temeiul facturilor fiscale în ordinea stabilită la pct.2.2.

din contract.

Potrivit acordurilor adiționale bilaterale, părțile au prelungit valabilitatea

contractului, iar prin acordul adițional nr.5 din 28 septembrie 2018, durata

contractului a fost prelungită până la 31 iulie 2019.

În vederea executării obligațiilor asumate, având la bază anexele la contract, ce

definesc parametrii tehnici și cantitatea produselor ce urmau a fi livrate, reclamanta

a furnizat marfa în temeiul facturilor fiscale seria AAE9105543 din 19 noiembrie

2018, AAE9105533 din 27 noiembrie 2018, AAE9105586 din 07 decembrie 2018

și AAE9105600 din 13 decembrie 2018, însă, recepționând marfa livrată, fără a

formula reclamații la cantitate și calitate, SRL ”OHL ZS MO” a achitat-o doar

parțial, fapt ce se confirmă prin semnătura și ștampila acesteia.

La 31 decembrie 2018, între părți a fost încheiat actul de verificare a

decontărilor reciproce pentru perioada 01 ianuarie 2018 – 31 decembrie 2018, prin

care, SRL ”OHL ZS MO” a recunoscut existența datoriei de 71922 lei.

1

Consemnează că, potrivit pct.2.3. din Contract, pentru depășirea termenului de

scadență al facturilor, furnizorul este îndreptățit să calculeze și să factureze

penalități de întârziere a plății în valoare de 0,1% din valoarea neîncasată pe zi de

întârziere.

Astfel, având în vedere că pârâta întârzie cu executarea obligațiilor de plată

începând cu 13 ianuarie 2019, reclamanta consideră că este în drept să pretindă și

încasarea penalităților contractuale pentru perioada 13 ianuarie 2019 – 25 iunie

2019, ceea ce constituie 11723 lei (163 zile, câte 0,1 % per zi).

În vederea soluționării litigiului pe cale extrajudiciară, în ordinea art.5 din

Contract, reclamanta a expediat pârâtei o reclamație la 01 aprilie 2019,

recepționată la 04 aprilie 2019, prin care a solicitat achitarea datoriei în termen de

7 zile, însă fără rezultat.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 06 septembrie 2019,

cererea de chemare în judecată depusă de SRL ”Novaprod” a fost admisă.

S-au încasat de la SRL ”OHL ZS MO” în beneficiul SRL ”Novaprod”, datoria

în sumă de 71922 lei, penalitatea în sumă de 11723 lei și cheltuielile de judecată în

sumă de 2509,35 lei, suportate de reclamantă la achitarea taxei de stat.

La 07 octombrie 2019, avocatul Sorocean Andrian, în interesele SRL ”OHL

ZS MO”, a declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând casarea

hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 06 septembrie 2019 și emiterea

unei noi hotărâri de respingere a acțiunii SRL ”Novaprod”.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 12 noiembrie 2020, a fost respins

apelul declarat de SRL ”OHL ZS MO” și menținută hotărârea Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru, din 06 septembrie 2019.

Pentru a decide astfel, Curtea de apel a remarcat faptul că, în temeiul

contractului de furnizare a materialelor de construcții nr.297 din 26 mai 2015, SRL

”Novaprod” a livrat, iar SRL ”OHL ZS MO” a recepționat marfă, ceea ce se

confirmă prin facturile fiscale anexate la materialele cauzei.

De asemenea, instanța de apel a reținut că potrivit actului de verificare a

decontărilor reciproce pentru perioada 01 ianuarie 2018 – 31 decembrie 2018,

semnat între SRL ”Novaprod” și SRL ”OHL ZS MO”, se confirmă că

pârâta/apelantă are o datorie la plata mărfii livrate în mărime de 71922 lei. (f.d.21)

Astfel, în circumstanțele în care, SRL ”OHL ZS MO” nu și-a onorat

obligațiunile de achitare a mărfii livrate, în termenul fixat în contract, iar la somația

SRL ”Novaprod” privind achitarea datoriei în termen de 7 zile calendaristice din

momentul primirii notificării, pârâta/intimată nu a reacționat, Colegiul civil al

Curții de Apel Chișinău a constatat temeinicia concluziei primei instanțe privind

admiterea acțiunii în cauză și încasarea sumelor solicitate de SRL ”Novaprod”.

Cu referire la argumentele SRL ”OHL ZS MO”, despre calitatea

necorespunzătoare a mărfii livrate, instanța de apel a menționat că acestea poartă

un caracter declarativ, deoarece, până la utilizarea mărfii recepționate, asemenea

pretenții nu au fost înaintate SRL ”Novaprod”.

În context, instanța de apel s-a expus critic asupra rapoartelor de încercări din

14 august 2018, 13 august 2018, 03 septembrie 2018, 06 septembrie 2018, 07

septembrie 2018 și 11 septembrie 2018, menționând că acestea au fost perfectate în

lipsa reprezentantului SRL ”Novaprod”, lipsind date despre recepționarea

notificărilor de neconformitate de către SRL ”Novaprod”.

2

La 26 februarie 2021, avocatul Sorocean Andrian, în interesele SRL ”OHL ZS

MO”, a depus cerere de recurs prin care a solicitat casarea deciziei Curții de Apel

Chișinău din 12 noiembrie 2020 și emiterea unei hotărâri noi prin care cererea de

chemare în judecată, depusă de SRL ”Novaprod”, să fie respinsă.

De asemenea, a solicitat compensarea din contul intimatei a cheltuielilor de

judecată suportate de SRL ”OHL ZS MO”.

În motivarea recursului, reiterând circumstanțele de fapt și normele de drept

indicate în instanța de apel, reprezentantul recurentei a invocat că instanțele de

judecată nu au elucidat pe deplin circumstanțele importante pentru soluționarea

cauzei și au aplicat eronat prevederile legale relevante speței date.

Astfel, recurenta a menționat că în baza contractului de furnizare a materialelor

de construcții nr.297 din 26 mai 2015, SRL ”Novaprod”, în calitate de furnizor, s-a

obligat să vândă materiale de construcție specificate în Anexa 1 la contract, care

cuprinde categoria și tipul produselor, specificațiile tehnice, prețurile pe unitate

pentru fiecare tip de produs. Conform estimărilor prezentate la materiale cauzei,

SRL ”Novaprod” a efectuat 6 livrări de beton marca B20, în perioada 16 iulie 2018

– 14 august 2018.

Cu toate acestea, livrările de beton au fost efectuate necorespunzător, iar

prejudiciul suportat de SRL ”OHL ZS MO”, prin achitarea betonului neconform

este 170220 lei, inclusiv cheltuieli de transport

În continuare, recurenta a remarcat că SRL ”Novaprod” nu a remediat

problemele descrise supra, iar din acest motiv, SRL ”OHL ZS MO” a fost în

imposibilitate să-și realizeze obiectivele propuse și, respectiv, a făcut imposibilă

recepționarea lucrărilor de către Administrația de Stat a Drumurilor.

În această ordine de idei și dat fiind faptul că suma de 170220 lei, achitată

pentru betonul neconform, o consideră ca un avans în beneficiul la SRL

”Novaprod”, recurenta menționează că obligația de achitare a datoriei în sumă de

71922 lei, nu îi este opozabilă.

De asemenea, cu referire la notificările de neconformitate, recurenta consideră

că instanța de apel eronat a argumentat concluzia sa că, recepționând bunurile

achiziționate cantitativ și calitativ SRL ”OHL ZS MO”, a acceptat spre plată marfa

livrată de intimat, or, evaluarea calității betonului este demarată printr-o procedură

complexă, determinată de standardul SM GOST 10180/2014, care necesită o

perioadă îndelungată de timp. Astfel, odată ce betonul este livrat și turnat, se

prelevează probe pentru a fi controlată calitatea, duritatea, forța de rupere,

rezistența de compresiune.

Respectiv, fără un temei plauzibil și cunoștință de cauză, instanța de apel a

afirmat că marfa a fost livrată și recepționată de SRL ”OHL ZS MO” fără obiecții,

pe când obiecțiile asupra calității mărfii nici nu puteau fi înaintate în ziua livrării,

ci doar în urma procedurii corespunzătoare.

În altă ordine de idei, recurenta a menționat încălcarea și aplicarea eronată a

normelor procedurale de către instanța de apel, la aprecierea admisibilității actului

de verificare a datoriei din 31 decembrie 2018, deoarece, la materialele dosarului a

fost anexată doar o copie a actului de verificare, iar în pofida faptului că instanța de

apel a obligat partea opusă să prezinte actul de verificare a decontărilor reciproce,

în original acesta așa și nu a fost prezentat.

În concluzie, recurenta a menționat că, prin menținerea deciziei instanței de

3

apel, SRL ”OHL ZS MO” îi va fi încălcat grav dreptul de proprietate, garantat de

art.1 Protocolul 1 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și

Libertăților Fundamentale.

În conformitate cu art.434 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă, recursul

se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere

și nu poate fi restabilit.

Potrivit materialelor cauzei, copia deciziei Curții de Apel Chișinău din 12

noiembrie 2020, a fost expediată participanților la proces la 18 decembrie 2020,

însă date cu privire la recepționarea actului judecătoresc, nu au fost stabilite.

Astfel, în conformitate cu art.434 din Codul de procedură civilă, Completul

Colegiului constată că recursul SRL ”OHL ZS MO”, înaintat la 26 februarie 2021,

este în termen.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul

declarat de SRL ”OHL ZS MO”, este neîntemeiat și urmează a fi declarat

inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art.432 alin.(1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

Conform art.433 lit.a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Potrivit art.440 alin.(1) din Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din

Codul de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că

reieșind din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în

sarcina recurentei este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și

argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică

la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta

necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță însă, criticile invocate de recurentă, nu pot duce la admisibilitatea

recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de

procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel.

În context este de menționat faptul că recursul exercitat conform secțiunii a II-a

are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

4

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanțele de

judecată, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în

vedere faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui

control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a

recursului strict prevăzute de art.432 alin.(2), (3) și (4) din Codul de procedură

civilă.

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul acesteia

cu soluția dată de instanța de apel și prima instanță, iar argumentele recursului nu

permit identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca

fiind admisibil.

În altă ordine de idei, prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie

efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să

posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă

care nu este evidențiată în cererea de recurs depusă de SRL ”OHL ZS MO”.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa cărorva temeiuri în urma cărora ar fi

necesară declararea recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin.(2), art.433 lit. a) și art. 440 alin.(1) din

Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de avocatul Sorocean Andrian, în

interesele SRL ”OHL ZS MO”.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

5