2rac-119/21 — Încasarea datoriei

Dosarul nr. 2rac-119/21 Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru, Judecător – C. Valah Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, Judecători – N. Budăi, A. Malîi, I. Muruianu Î N C H E I E R E 07 iulie 2021 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, în componența: Președintele completului, Judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru examinând admisibilitatea recursului declarat de avocatul Sorocean Andrian, în interesele SRL ”OHL ZS MO”, în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de SRL ”Novaprod” către SRL ”OHL ZS MO” cu privire la încasarea datoriei, a penalității și compensarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 12 noiembrie 2020, prin care s-a menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 06 septembrie 2019, c o n s t a t ă: La 25 iunie 2019, SRL ”Novaprod” a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva SRL ”OHL ZS MO”, prin care a solicitat încasarea datoriei în mărime de 71922 lei, a penalității în mărime de 11723 lei și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, a menționat că a încheiat cu SRL ”OHL ZS MO” contractul nr.297 din 26 mai 2015, prin care s-a obligat să livreze materiale de construcții conform anexelor la contract (preponderent - beton), iar pârâta s-a obligat să recepționeze marfa și să achite contravaloarea acesteia în termen de 30 de zile de la recepționare, în temeiul facturilor fiscale în ordinea stabilită la pct.2.2. din contract.

Potrivit acordurilor adiționale bilaterale, părțile au prelungit valabilitatea contractului, iar prin acordul adițional nr.5 din 28 septembrie 2018, durata contractului a fost prelungită până la 31 iulie 2019. În vederea executării obligațiilor asumate, având la bază anexele la contract, ce definesc parametrii tehnici și cantitatea produselor ce urmau a fi livrate, reclamanta a furnizat marfa în temeiul facturilor fiscale seria AAE9105543 din 19 noiembrie 2018, AAE9105533 din 27 noiembrie 2018, AAE9105586 din 07 decembrie 2018 și AAE9105600 din 13 decembrie 2018, însă, recepționând marfa livrată, fără a formula reclamații la cantitate și calitate, SRL ”OHL ZS MO” a achitat-o doar parțial, fapt ce se confirmă prin semnătura și ștampila acesteia.

La 31 decembrie 2018, între părți a fost încheiat actul de verificare a decontărilor reciproce pentru perioada 01 ianuarie 2018 – 31 decembrie 2018, prin care, SRL ”OHL ZS MO” a recunoscut existența datoriei de 71922 lei. 1 Consemnează că, potrivit pct.2.3. din Contract, pentru depășirea termenului de scadență al facturilor, furnizorul este îndreptățit să calculeze și să factureze penalități de întârziere a plății în valoare de 0,1% din valoarea neîncasată pe zi de întârziere. Astfel, având în vedere că pârâta întârzie cu executarea obligațiilor de plată începând cu 13 ianuarie 2019, reclamanta consideră că este în drept să pretindă și încasarea penalităților contractuale pentru perioada 13 ianuarie 2019 – 25 iunie 2019, ceea ce constituie 11723 lei (163 zile, câte 0,1 % per zi).

În vederea soluționării litigiului pe cale extrajudiciară, în ordinea art.5 din Contract, reclamanta a expediat pârâtei o reclamație la 01 aprilie 2019, recepționată la 04 aprilie 2019, prin care a solicitat achitarea datoriei în termen de 7 zile, însă fără rezultat. Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 06 septembrie 2019, cererea de chemare în judecată depusă de SRL ”Novaprod” a fost admisă. S-au încasat de la SRL ”OHL ZS MO” în beneficiul SRL ”Novaprod”, datoria în sumă de 71922 lei, penalitatea în sumă de 11723 lei și cheltuielile de judecată în sumă de 2509,35 lei, suportate de reclamantă la achitarea taxei de stat. La 07 octombrie 2019, avocatul Sorocean Andrian, în interesele SRL ”OHL ZS MO”, a declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând casarea hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 06 septembrie 2019 și emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii SRL ”Novaprod”.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 12 noiembrie 2020, a fost respins apelul declarat de SRL ”OHL ZS MO” și menținută hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 06 septembrie 2019. Pentru a decide astfel, Curtea de apel a remarcat faptul că, în temeiul contractului de furnizare a materialelor de construcții nr.297 din 26 mai 2015, SRL ”Novaprod” a livrat, iar SRL ”OHL ZS MO” a recepționat marfă, ceea ce se confirmă prin facturile fiscale anexate la materialele cauzei. De asemenea, instanța de apel a reținut că potrivit actului de verificare a decontărilor reciproce pentru perioada 01 ianuarie 2018 – 31 decembrie 2018, semnat între SRL ”Novaprod” și SRL ”OHL ZS MO”, se confirmă că pârâta/apelantă are o datorie la plata mărfii livrate în mărime de 71922 lei.

(f.d.21) Astfel, în circumstanțele în care, SRL ”OHL ZS MO” nu și-a onorat obligațiunile de achitare a mărfii livrate, în termenul fixat în contract, iar la somația SRL ”Novaprod” privind achitarea datoriei în termen de 7 zile calendaristice din momentul primirii notificării, pârâta/intimată nu a reacționat, Colegiul civil al Curții de Apel Chișinău a constatat temeinicia concluziei primei instanțe privind admiterea acțiunii în cauză și încasarea sumelor solicitate de SRL ”Novaprod”. Cu referire la argumentele SRL ”OHL ZS MO”, despre calitatea necorespunzătoare a mărfii livrate, instanța de apel a menționat că acestea poartă un caracter declarativ, deoarece, până la utilizarea mărfii recepționate, asemenea pretenții nu au fost înaintate SRL ”Novaprod”.

În context, instanța de apel s-a expus critic asupra rapoartelor de încercări din 14 august 2018, 13 august 2018, 03 septembrie 2018, 06 septembrie 2018, 07 septembrie 2018 și 11 septembrie 2018, menționând că acestea au fost perfectate în lipsa reprezentantului SRL ”Novaprod”, lipsind date despre recepționarea notificărilor de neconformitate de către SRL ”Novaprod”. 2 La 26 februarie 2021, avocatul Sorocean Andrian, în interesele SRL ”OHL ZS MO”, a depus cerere de recurs prin care a solicitat casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 12 noiembrie 2020 și emiterea unei hotărâri noi prin care cererea de chemare în judecată, depusă de SRL ”Novaprod”, să fie respinsă. De asemenea, a solicitat compensarea din contul intimatei a cheltuielilor de judecată suportate de SRL ”OHL ZS MO”.

În motivarea recursului, reiterând circumstanțele de fapt și normele de drept indicate în instanța de apel, reprezentantul recurentei a invocat că instanțele de judecată nu au elucidat pe deplin circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei și au aplicat eronat prevederile legale relevante speței date. Astfel, recurenta a menționat că în baza contractului de furnizare a materialelor de construcții nr.297 din 26 mai 2015, SRL ”Novaprod”, în calitate de furnizor, s-a obligat să vândă materiale de construcție specificate în Anexa 1 la contract, care cuprinde categoria și tipul produselor, specificațiile tehnice, prețurile pe unitate pentru fiecare tip de produs.

Conform estimărilor prezentate la materiale cauzei, SRL ”Novaprod” a efectuat 6 livrări de beton marca B20, în perioada 16 iulie 2018 – 14 august 2018. Cu toate acestea, livrările de beton au fost efectuate necorespunzător, iar prejudiciul suportat de SRL ”OHL ZS MO”, prin achitarea betonului neconform este 170220 lei, inclusiv cheltuieli de transport În continuare, recurenta a remarcat că SRL ”Novaprod” nu a remediat problemele descrise supra, iar din acest motiv, SRL ”OHL ZS MO” a fost în imposibilitate să-și realizeze obiectivele propuse și, respectiv, a făcut imposibilă recepționarea lucrărilor de către Administrația de Stat a Drumurilor. În această ordine de idei și dat fiind faptul că suma de 170220 lei, achitată pentru betonul neconform, o consideră ca un avans în beneficiul la SRL ”Novaprod”, recurenta menționează că obligația de achitare a datoriei în sumă de 71922 lei, nu îi este opozabilă.

De asemenea, cu referire la notificările de neconformitate, recurenta consideră că instanța de apel eronat a argumentat concluzia sa că, recepționând bunurile achiziționate cantitativ și calitativ SRL ”OHL ZS MO”, a acceptat spre plată marfa livrată de intimat, or, evaluarea calității betonului este demarată printr-o procedură complexă, determinată de standardul SM GOST 10180/2014, care necesită o perioadă îndelungată de timp. Astfel, odată ce betonul este livrat și turnat, se prelevează probe pentru a fi controlată calitatea, duritatea, forța de rupere, rezistența de compresiune. Respectiv, fără un temei plauzibil și cunoștință de cauză, instanța de apel a afirmat că marfa a fost livrată și recepționată de SRL ”OHL ZS MO” fără obiecții, pe când obiecțiile asupra calității mărfii nici nu puteau fi înaintate în ziua livrării, ci doar în urma procedurii corespunzătoare.

În altă ordine de idei, recurenta a menționat încălcarea și aplicarea eronată a normelor procedurale de către instanța de apel, la aprecierea admisibilității actului de verificare a datoriei din 31 decembrie 2018, deoarece, la materialele dosarului a fost anexată doar o copie a actului de verificare, iar în pofida faptului că instanța de apel a obligat partea opusă să prezinte actul de verificare a decontărilor reciproce, în original acesta așa și nu a fost prezentat. În concluzie, recurenta a menționat că, prin menținerea deciziei instanței de 3 apel, SRL ”OHL ZS MO” îi va fi încălcat grav dreptul de proprietate, garantat de art.1 Protocolul 1 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.

În conformitate cu art.434 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit. Potrivit materialelor cauzei, copia deciziei Curții de Apel Chișinău din 12 noiembrie 2020, a fost expediată participanților la proces la 18 decembrie 2020, însă date cu privire la recepționarea actului judecătoresc, nu au fost stabilite. Astfel, în conformitate cu art.434 din Codul de procedură civilă, Completul Colegiului constată că recursul SRL ”OHL ZS MO”, înaintat la 26 februarie 2021, este în termen.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SRL ”OHL ZS MO”, este neîntemeiat și urmează a fi declarat inadmisibil, din considerentele ce urmează. În conformitate cu art.432 alin.(1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă. Conform art.433 lit.a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Potrivit art.440 alin.(1) din Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din Codul de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina recurentei este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil. În speță însă, criticile invocate de recurentă, nu pot duce la admisibilitatea recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de apel.

În context este de menționat faptul că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt. 4 Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanțele de judecată, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict prevăzute de art.432 alin.(2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul acesteia cu soluția dată de instanța de apel și prima instanță, iar argumentele recursului nu permit identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind admisibil. În altă ordine de idei, prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată în cererea de recurs depusă de SRL ”OHL ZS MO”. Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție constată lipsa cărorva temeiuri în urma cărora ar fi necesară declararea recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin.(2), art.433 lit. a) și art. 440 alin.(1) din Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție d i s p u n e: Se consideră inadmisibil recursul declarat de avocatul Sorocean Andrian, în interesele SRL ”OHL ZS MO”. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, Judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru 5