2rac-151/21 — Încasarea penalitătii

Dosarul nr. 2rac–151/21

Prima instanță: Judecătoria Orhei (sediul central), (jud. A. Romanaș)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Anton, I. Secrieru, V. Cotorobai)

Î N C H E I E R E

23 iunie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de G.Ț. „Zmeu Ștefan Vladimir”,

reprezentată de avocatul Melnic Eduard,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de G.Ț. „Zmeu Ștefan

Vladimir” împotriva G.Ț. ,,Burduja Gheorghe Mihail” cu privire la încasarea

penalității și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 04 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respinsă cererea de apel declarată de G.Ț. „Zmeu Ștefan Vladimir” și menținută

hotărârea din 28 iulie 2020 a Judecătoriei Orhei (sediul central),

con st ată:

La 27 decembrie 2019, G.Ț. „Zmeu Ștefan Vladimir” s-a adresat cu cerere de

chemare în judecată împotriva G.Ț. ,,Burduja Gheorghe Mihail”, prin care a solicitat

încasarea din contul pârâtului a penalității în sumă de 27 804 lei și a cheltuielilor de

judecată.

În motivarea acțiunii înaintate partea reclamantă a indicat că, în temeiul actului

adițional nr. 1 din 13 iunie 2019, care este parte integrantă al contractului de vânzare

– cumpărare din 13 iunie 2019, o parte – G.Ț. ,,Burduja Gheorghe Mihail” având

calitatea de vânzător și-a asumat obligația de a vinde, iar altă parte G.Ț. „Zmeu

Ștefan Vladimir” în calitate de cumpărător, s-a obligat să primească de la depozitul

vânzătorului producția agricolă (grâu) în valoare de 160 000 de lei. Potrivit

condițiilor contractuale, pct. 1.1 și pct. 1.2 ale actului adițional din 13 iunie 2019,

predarea producției agricole, urma să fie livrată până la 20 iulie 2019, după achitarea

1

acesteia în mod integral.

Totodată G.Ț. „Zmeu Ștefan Vladimir” a relatat că, a efectuat transferul

mijloacelor bănești în sumă de 160 000 lei, la 20 iunie 2019, iar G.Ț. ,,Burduja

Gheorghe Mihail” avea obligația de a transmite producția agricolă (grâul), conform

pct. 1.2 al actului adițional din 13 iunie 2019, nu mai târziu de 20 iulie 2019, drept

dovadă servind extrasul din cont. Astfel, raporturile juridice între părți, generate de

condițiile contractului de vânzare-cumpărare din 13 iunie 2019, atestă o executare

necorespunzătoare a obligațiunilor asumate de către G.Ț. ,,Burduja Gheorghe

Mihail”.

Analiza decontărilor reciproce în perioada de referință, demonstrează că G.Ț.

,,Burduja Gheorghe Mihail” a predat o parte din producția agricolă în valoare de 112

222 lei la 31 iulie 2019 (cu o întârziere de 10 zile) calculată de la 21 iulie 2019 până

la 30 iulie 2019, având o restanță în sumă de 47 778 lei, fapt confirmat prin facturile

fiscale Seria IJ0483805 și IJ0483806 din 31 iulie 2019, restanța fiind stinsă integral

prin predarea producției agricole în valoare de 64 621 lei, la 21 noiembrie 2019,

astfel, pârâtul fiind în întârziere cu 112 zile (de la 01 august 2019 până la 21

noiembrie 2019), fapt confirmat prin factura fiscală Seria IJ0483846 din 21

noiembrie 2019.

În viziunea reclamantului executarea necorespunzătoare de către G.Ț. ,,Burduja

Gheorghe Mihail” a obligațiilor asumate în baza contractului de vânzare-cumpărare

din 13 iunie 2019, servește temei pentru repararea prejudiciului cauzat, menționând

că părțile contractante, în scopul evaluării anticipate a prejudiciului, potrivit pct. 6.2

au convenit asupra achitării unei penalități de întârziere de 0,4% din suma restantă

pentru fiecare zi de întârziere.

De asemenea, ca urmare a efectuării unui calcul în legătură cu întârzierea

executării obligațiunilor contractuale asumate de către G.Ț. ,,Burduja Gheorghe

Mihail” în perioada 21 iulie 2019 până la 30 iulie 2019, s-a format o penalitate în

sumă de 6400 lei. La fel, conform calculului, penalitatea de întârziere pentru

perioada 01 august 2019 până la 21 noiembrie 2019, constituie suma de 21 404 lei.

Totodată, reclamantul a declarat că în scopul soluționării litigiului pe cale

amiabilă, în adresa pârâtului a fost expediată prin poștă, cu aviz recomandat,

pretenția din 03 decembrie 2019, recepționată la 06 decembrie 2019, cu privire la

propunerea de a achita, în termen de 7 zile din ziua recepționării pretenției,

penalitatea de întârziere, însă aceasta a rămas fără executare.

Astfel, în instanță a solicitat examinarea cererii de chemare în judecată în

ordinea generală, admiterea acesteia, încasarea de la G.Ț. ,,Burduja Gheorghe

Mihail” în beneficiul G.Ț. „Zmeu Ștefan Vladimir” a clauzei penale în sumă de 27

804 lei, compensarea cheltuielilor de judecată, cu titlu de taxa de stat în sumă de 835

lei și asistență juridică în sumă de 15 000 lei, precum și încasarea cheltuielilor

suportate în legătură cu traducerea contractului de vânzare cumpărare nr. 1 din 13

2

iunie 2019, ce constituie suma de 380 lei.

Prin încheierea din 12 februarie 2020 a Judecătoriei Orhei (sediul central) a fost

dispusă examinarea cererii în procedură generală contencioasă.

Prin hotărârea din 28 iulie 2020 a Judecătoriei Orhei (sediul central), acțiunea

a fost respinsă ca nefondată.

A fost încasat din contul G.Ț. „Zmeu Ștefan Vladimir” în beneficiul G.Ț.

,,Burduja Gheorghe Mihail” costul cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 1000

lei.

Prin decizia din 04 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă

cererea de apel declarată de G.Ț. „Zmeu Ștefan Vladimir” și menținută hotărârea din

28 iulie 2020 a Judecătoriei Orhei (sediul central).

Pentru a hotărî astfel instanțele au reținut în hotărârile sale că atât la momentul

somării, cât și la momentul depunerii acțiunii, raportul obligațional rezultat din

contractul nr.1 din 13 iunie 2019, încheiat între părțile în litigiu era încetat, iar prin

efectul art. 965 al Codului civil, debitorul la caz, G.Ț. ,,Burduja Gheorghe Mihail”

este eliberat de plata eventualelor penalități, or în cazul stingerii obligației

principale, debitorul nu este obligat să achite penalitățile stabilite de lege și nici de

cele prevăzute în contract.

La fel instanțele au constatat faptul că G.Ț. ,,Burduja Gheorghe Mihail” în

perioada valabilității contractului de vânzare-cumpărare, a fost afectat de calamități

naturale - ploaie cu grindină, care a avut loc la 02 iulie 2019, astfel potrivit Actului

de constatare a pagubelor cauzate culturilor agricole de calamitățile naturale,

întocmit de Comisia pentru Situații Excepționale, G.Ț. ,,Burduja Gheorghe Mihail”

i-a fost cauzat un prejudiciu în valoare de 347 600 de lei. Astfel, poziția pârâtului

referitoare la motivul întârzierii executării obligațiunilor asumate prin contractul de

vânzare-cumpărare din 13 iunie 2019, încheiat între G.Ț. „Zmeu Ștefan Vladimir”

și G.Ț. ,,Burduja Gheorghe Mihail” a fost considerată justificată.

La 21 aprilie 2021, G.Ț. „Zmeu Ștefan Vladimir”, reprezentată de avocatul

Melnic Eduard a contestat cu recurs decizia din 04 februarie 2021 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând casarea acesteia și a hotărârii primei instanțe cu emiterea unei

noi hotărâri prin care acțiunea să fie admisă integral în modul formulat.

În motivarea recursului au invocat faptul că instanța de apel la emiterea deciziei

nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată și a interpretat în mod eronat legea.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) al Codului de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că decizia recurată a fost pronunțată la 04

februarie 2021, expediată părților abia la 15 aprilie 2021. Astfel, se constată că

recurenta s-a conformat prevederilor legale și a declarat recursul împotriva deciziei

instanței de apel în termenul stabilit de lege.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

3

cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de către G.Ț.

„Zmeu Ștefan Vladimir”, reprezentată de avocatul Melnic Eduard, inadmisibil, din

considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al Codului

de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind

din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea

considerării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de G.Ț. „Zmeu Ștefan Vladimir”, reprezentată

de avocatul Melnic Eduard, nu pot duce la admisibilitatea recursului, ori acestea nu

pot fi reținute prin prisma art. 432 al Codului de procedură civilă, în condițiile în

care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în

detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare al recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind

necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de nelegalitate pe

care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului înseamnă nu

doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci

4

expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a

pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la o simplă

indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs

implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o minimă

argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se

bazează.

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul acesteia

cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit identificarea

omisiunilor sau erorilor care ar impune considerarea acestuia ca fiind admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererea de recurs declarată de către G.Ț. „Zmeu Ștefan Vladimir”, reprezentată

de avocatul Melnic Eduard.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

considerării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) ale

Codului de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către G.Ț. „Zmeu Ștefan

Vladimir”, reprezentată de avocatul Melnic Eduard.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

5