3ra-644/21 — cu privire la contestarea actului administrativ

3ra-644/21 — cu privire la contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr.3ra-644/21

Prima instanță: Judecătoria Criuleni, sediul central – A. Cazacliu

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – A. Minciuna, I. Muruianu, E. Palanciuc

ÎNCHEIERE

30 iunie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Instituția Publică

„Agenția Servicii Publice”,

în cauza de contencios administrativ la acțiunea depusă de către Ion Cojocaru

împotriva Instituției Publice „Agenția Servicii Publice”, Serviciul Cadastral

Teritorial Criuleni, persoana terță Agenția „Moldsilva” și Alexandru Bulmaga cu

privire la contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei din data de 17 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău

prin care s-a respins apelul declarat de către Instituția Publică „Agenția Servicii

Publice” împotriva hotărârii din data de 23 mai 2019 și a hotărârii suplimentare din

data de 10 iulie 2019 ale Judecătoriei Criuleni, sediul central,

constată:

La 31 mai 2018 Ion Cojocaru a depus cerere de chemare în judecată în

procedura contenciosului administrativ împotriva IP „Agenția Servicii Publice”,

Serviciului Cadastral Teritorial Criuleni, prin care a solicitat anularea deciziei

Serviciului Cadastral Teritorial Criuleni din 26 martie 2018 cu privire la refuzul

înregistrării bunurilor imobile și a drepturilor asupra lor, anularea deciziei

registratorului din cadrul IP „Agenția Servicii Publice” nr. 11/C/141/2018/26/2018,

obligarea Serviciului Cadastral Teritorial Criuleni să restabilească în Registrul

bunurilor imobile drepturile deținute anterior de către Ion Cojocaru în partea

construcției (garaj) cu suprafața totală de 72,0 m.p., cu numărul cadastral xxxxx și

să intabuleze dreptul de proprietate asupra aceluiași bun imobil pe terenul cu

numărul cadastral xxxxx amplasat în r-nul Criuleni, com. xxxxx, extravilan, Î.P.

„Galbenă Gutuie”, adiacent terenului cu numărul cadastral xxxxx, amplasat pe

aceeași adresă, precum și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că la 24 octombrie 2008 între Ala Straticiuc și

Ion Cojocaru a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 10048, obiectul

căruia fiind lotul pomicol cu numărul cadastral xxxxx, cu suprafața de 0,1215 ha,

construcția căsuță de vacanță, cu numărul cadastral xxxxx, cu suprafața de 203,0

m.p., construcția accesorie cu numărul cadastral xxxxx, cu suprafața de 16,9 m.p.,

construcția accesorie garaj cu numărul cadastral xxxxx, cu suprafața totală de 72,0

m.p., cu dependențele subsol, mansardă, a-terasă, balcon, balcon, 1-beci, I-fântână,

1

II-bazin, III-șopron, toate situate în r-nul Criuleni, com. xxxxx, extravilan, Î.P.

„Galbenă Gutuie”.

Ulterior, la 08 aprilie 2009, contractul de vânzare-cumpărare nr. 10048 din 24

octombrie 2008, a fost supus înregistrării în Registrul bunurilor imobile, iar

potrivit datelor din Registrul bunurilor imobile, pe numele lui Ion Cojocaru a fost

înregistrat dreptul de proprietate asupra următoarelor bunuri imobile: căsuță de

vacanță cu numărul cadastral xxxxx, construcție accesorie cu numărul cadastral

xxxxx și construcție accesorie cu numărul cadastral xxxxx.

La 11 iunie 2009 între Ion Cojocaru și Vasile Țeruș a fost încheiat contractul

de vânzare- cumpărare nr. 5269 obiectul căruia fiind lotul pomicol cu numărul

cadastral xxxxx, cu suprafața de 0,1215 ha, construcția căsuță de vacanță, cu

numărul cadastral xxxxx, cu suprafața de 203,0 m.p., construcția accesorie cu

numărul cadastral xxxxx, cu suprafața de 16,9 m.p., cu dependențele subsol,

mansardă, a-terasă, balcon, balcon, 1-beci, I-fântână, II-bazin, III-șopron, toate

situate în r-nul Criuleni, com. xxxxx, extravilan, Î.P. „Galbenă Gutuie”.

Reclamantul a menționat că la 01 martie 2018 Serviciul Cadastral Teritorial

Criuleni l-a informat că bunul imobil cu numărul cadastral xxxxx nu este

înregistrat în Registrul bunurilor imobile. Astfel la 06 martie 2018 Ion Cojocaru a

solicitat restabilirea înscrisurilor în Registrul bunurilor imobile în partea bunului

accesoriu amplasat în comuna xxxxx, cu intabularea acestui drept în Registrul

bunurilor imobile.

Prin decizia Serviciului Cadastral Teritorial Criuleni din 26 martie 2018 s-a

refuzat în înregistrarea bunului imobil și a drepturilor asupra lor, cu motivația că,

în urma examinării Registrului bunurilor imobile, a dosarului cadastral și a actelor

prezentate, s-a stabilit faptul că construcția identificată cu numărul cadastral

xxxxx, este situată pe terenul cu numărul cadastral xxxxx. Totodată, s-a indicat că

dreptul asupra garajului nu a fost înregistrat în temeiul contractului de vânzare-

cumpărare nr. 10048 din 24 octombrie 2008, dat fiind faptul, că nu există acte de

proprietate pentru terenul dat.

Nefiind de acord cu refuzul Serviciului Cadastral Teritorial Criuleni, în

termenul stabilit de lege, Ion Cojocaru a depus cerere prealabilă la IP „Agenția

Servicii Publice”, însă prin decizia IP „Agenția Servicii Publice” din data de 03

mai 2018 s-a menținut decizia din 26 martie 2018 a Serviciului Cadastral Teritorial

Criuleni.

În opinia reclamantului deciziile respective sunt ilegale și neîntemeiate,

deoarece, dreptul de proprietate asupra bunului imobil cu numărul cadastral xxxxx,

a fost înscris în Registrul bunurilor imobile la 05 noiembrie 1999, în baza

contractului de vânzare-cumpărare nr. 2690 din 03 noiembrie 1999, cât și în baza

procesului-verbal de recepție finală nr. 100 din 05 septembrie 2005.

Mai mult, din conținutul deciziilor contestate rezultă că se face referire la

prevederile ordinului nr. 58 din 5 mai 2006 al Agenției Relații Funciare și Cadastru

și prevederile art. 404 și art. 35 alin. (1) din Legea cadastrului bunurilor imobile,

norme adoptate după constituirea unei situații juridice anterioare și care în

principiu nu urmau să modifice sau să desființeze efectele deja produse ale unei

situații juridice stinse, acțiune ce reprezintă o expropriere forțată.

Ion Cojocaru a mai menționat că în cazul în care Serviciul Cadastral Teritorial

Criuleni a constatat că construcția garaj se află pe terenul cu numărul cadastral

2

xxxxx, acest drept urma a fi transferat pe acest număr cadastral, însă, nu urma a fi

radiat din Registrul bunurilor imobile, fără acordul proprietarului.

În concluzii, reclamantul a susținut că prin acțiunile Serviciului Cadastral

Teritorial Criuleni și a IP „Agenția Servicii Publice” a fost încălcat dreptul de

proprietate manifestat prin radierea înscrierii din Registrul bunurilor imobile,

deoarece, în temeiul art. 509, alin. (1) din Codul civil și art. 38, alin. (3) din Legea

cadastrului bunurilor imobile, Serviciul Cadastral Teritorial Criuleni nu a avut

dreptul legal să radieze înscrierea în Registrul bunurilor imobile, însă, urma a fi

transferat pe numărul cadastral xxxxx, deoarece, acest drept a fost înscris până la

survenirea noilor modificări legislative.

Prin încheierea Judecătoriei Criuleni, sediul central din 22 februarie 2019 în

proces a fost atras terțul Agenția „Moldsilva” și Alexandru Bulmaga. (f.d.70-71,

vol.I)

Judecătoria Criuleni, sediul central prin hotărârea din 23 mai 2019 a admis

parțial acțiunea, a anulat decizia Serviciului Cadastral Teritorial Criuleni din 26

martie 2018, ca ilegală. A obligat Serviciul Cadastral Teritorial Criuleni să

restabilească în Registrul bunurilor imobile înscrierea despre dreptul de proprietate

a lui Ion Cojocaru asupra construcției – garaj numărul cadastral xxxxx, dobândit de

către acesta în temeiul contractului de vânzare-cumpărare din 24 octombrie 2018.

A respins pretenția lui Ion Cojocaru cu privire la intabularea dreptului de

proprietate a lui Ion Cojocaru asupra bunului imobil garaj cu suprafața de 72,0

m.p., pe terenul cu numărul cadastral xxxxx, adiacent terenului cu numărul

cadastral xxxxx. (f.d.121, 157-159, vol. I)

Prin hotărârea suplimentară a Judecătoriei Criuleni, sediul central din 10 iulie

2019 s-a încasat de la IP „Agenția Servicii Publice”, Serviciul Cadastral Teritorial

Criuleni în beneficiul lui Ion Cojocaru cheltuielile de judecată în sumă de 6 915,60

lei. (f.d.131-132, vol. I)

Atât hotărârea, cât și hotărârea suplimentară a fost contestată de către IP

„Agenția Servicii Publice” în termen.

Curtea de Apel Chișinău prin decizia din data de 17 februarie 2021 a respins

apelul declarat de către IP „Agenția Servicii Publice” împotriva hotărârii din data

de 23 mai 2019 și a hotărârii suplimentare din data de 10 iulie 2019 ale

Judecătoriei Criuleni, sediul central. (f.d. 17,18-30 vol.II)

Pentru a ajunge la această concluzie instanțele de judecată au constatat că

bunurile imobile cu numerele cadastrale xxxxx, xxxxx și xxxxx a fost construite,

date în exploatare și înregistrate în Registrul cadastral de către proprietarul inițial

Nicolae Rurac în baza procesului-verbal de recepție finală nr. 100 din 05

septembrie 2005 și a autorizației de construire nr. 20 din 25 august 2005. (f.d. 15,

vol. II)

Prin contractul de vânzare- cumpărarea nr. 4160 din 11 aprilie 2008 Nicolae

Rurac a vândut Alei Straticiuc bunurile imobile cu numerele cadastrale xxxxx,

xxxxx și xxxxx, dreptul de proprietate fiind înregistrat în Registrul bunurilor

imobile la 23 aprilie 2008. (f.d. 76-78, vol.II)

La 24 octombrie 2008, în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 10048,

Ala Straticiuc a vândut lui Ion Cojocaru bunurile imobile cu numerele cadastrale

xxxxx, xxxxx și xxxxx.

3

Astfel, la momentul autentificării contractului de vânzare-cumpărare nr.

10048 din 24 octombrie 2008, Ala Straticiuc deținea cu drept de proprietate

construcția accesorie (garaj) cu numărul cadastral xxxxx, cu suprafața totală de

72,0 m.p., fapt confirmat prin extrasul din Registrul bunurilor imobile și prin

contractul de vânzare- cumpărarea nr. 4160 din 11 aprilie 2008.

Drept urmare a încheierii contractului de vânzare –cumpărare nr. 10048 din

24 octombrie 2008 Ion Cojocaru a înregistrat dreptul de proprietate în modul

corespunzător de Oficiul Cadastral Teritorial Criuleni la data de 08 aprilie 2009,

sub numărul 3101/09/7059.

Ulterior, registratorul din cadrul Oficiului Cadastral Teritorial Criuleni a

constatat că construcția cu numărul cadastral xxxxx, se află realmente pe teritoriul

cu numărul cadastral xxxxx și în baza acestei constatări a radiat înregistrarea

dreptului de proprietate a lui Ion Cojocaru deținut asupra bunului imobil

construcție accesorie (garaj) cu numărul cadastral xxxxx, cu suprafața totală de

72,0 m.p.

În baza circumstanțelor de fapt și în temeiul art. 35, art.37 și art. 38 din Legea

cadastrului bunurilor imobile nr. 1543-XIII din 25 februarie 1998 instanțele de

judecată au reținut că pretenția cu privire la restabilirea în Registrul bunurilor

imobile a înscrierii dreptului de proprietate a lui Ion Cojocaru asupra construcției

cu numărul cadastral xxxxx, dobândit în temeiul contractului de vânzare-

cumpărare din 24 octombrie 2018 este întemeiată, ori dreptul de proprietate a lui

Ion Cojocaru asupra acestei construcții a fost înregistrat în modul corespunzător de

Oficiul Cadastral Teritorial Criuleni la data de 08 aprilie 2009, sub numărul

3101/09/7059. Ulterior, la 01 octombrie 2009, registratorul din cadrul Oficiului

Cadastral Teritorial Criuleni a radiat dreptul de proprietate a lui Ion Cojocaru în

lipsa unor temeiuri legale, efectuând o mențiune în Registrul bunurilor imobile

referitoare la faptul, că imobilul respectiv se află realmente pe terenul cu numărul

cadastral xxxxx, omițând emiterea în acest sens a unei decizii motivate. Or, orice

corectări, rectificări, modificări a datelor din Registrul bunurilor imobile, pot fi

efectuate doar în baza unei decizii motivate a registratorului.

Totodată, instanțele de judecată au reținut că art. 35 alin. (4) lit. b) din Legea

nr. 1543-XIII din 25 februarie 1998 prevede posibilitatea înregistrării dreptului de

proprietate asupra construcțiilor până la înregistrarea dreptului de proprietate

asupra terenului pe care acestea sunt amplasate, dacă proprietarul terenului și

proprietarul construcției sunt persoane diferite.

Instanțele de judecată au reținut ca fiind întemeiată și pretenția cu privire la

compensarea cheltuielilor de judecată, deoarece în baza art. 96, alin. (1) și (2) din

Codul de procedură civilă instanța de judecată obligă partea care a pierdut procesul

să compenseze părții care a avut câștig de cauză cheltuielile de asistență juridică în

măsura în care acestea sunt reale, necesare și rezonabile.

Împotriva deciziei instanței de apel a depus recurs IP „Agenția Servicii

Publice”, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei cu emiterea

unei noi hotărâri privind respingerea acțiunii. ( f.d. 34,49-50, vol.II)

În motivarea recursului IP „Agenția Servicii Publice” a indicat că instanțele

de judecată nu au constatat și elucidat pe deplin circumstanțele importante speței și

nu au interpretat corect normele de drept material.

4

Autoritatea recurentă a menționat că dreptul de proprietate a lui Ion Cojocaru

asupra construcției accesorii (garaj) cu numărul cadastral xxxxx, în registrul ținut

în mod manual nu a fost înregistrat, informația precum că acesta a deținut în

proprietate acest bun imobil figurează în fișierele electronice, iar în cazul în care

datele din registrul ținut manual nu corespund datelor celui computerizat, autentice

sunt considerate datele registrului ținut manual.

Totodată, IP „Agenția Servicii Publice” a menționat că la data înregistrării

primare a bunurilor imobile sus-menționate, de către titularul de drept din acea

perioadă n-a fost prezentat planul acestora, întrucât obligativitatea prezentării

planului bunului imobil la înregistrarea primară a acestuia și drepturilor asupra lui

prevăzută de art. 28, alin. (11) din Legea cadastrului bunurilor imobile a fost

introdusă prin Legea nr. 291-XVI din 19 decembrie 2008.

IP „Agenția Servicii Publice” a mai indicat că dispoziția instanței de a

înregistra (restabili) informația cu privire la dreptul de proprietate al lui Ion

Cojocaru asupra construcției în litigiu, cu atât mai mult că acesta a înstrăinat

terenul cu numărul cadastral xxxxx încă în anul 2009, iar actualul proprietar al

acestui teren nu a fost atras în procesul de judecată, este ilegală.

În conformitate cu art. 245 din Codul administrativ recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat

Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar. Motivarea

recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la

notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de

recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Decizia instanței de apel a fost pronunțată la 17 februarie 2021.

Dispozitivul deciziei instanței de apel a fost notificat autorității recurente prin

intermediul poștei electronice la 18 februarie 2021. ( f.d. 32, vol.II)

IP „Agenția Servicii Publice”, în termen, la 18 martie 2021 a depus recurs

nemotivat. ( f.d. 33, vol. II)

Decizia motivată a Curții de Apel Chișinău din data de 17 februarie 2021 a

fost notificată IP „Agenția Servicii Publice” la 14 aprilie 2021, fapt confirmat prin

avizul de recepție anexat la fila dosarului 39, vol.II.

La 12 mai 2021, în termen, IP „Agenția Servicii Publice” a depus recursul

motivat. ( f.d. 48, vol.II)

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție îl consideră drept inadmisibil, din următoarele motive.

Prin prisma art.246, alin. (l) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din

art.246 Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile

enumerate la literele a)-f).Din analiza acestor prevederi rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ

exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri

concludente și serioase.

5

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special”

denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp

oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu

prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși

un eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a

cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept

procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate,

într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs menționează că pentru a trece testul de admisibilitate,

cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în

condițiile nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de

formă ale reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma

„motivarea recursului” de la art. 245, alin.(2) din Codul administrativ. În

consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la

formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și

filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de

ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura

sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de

o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde

de caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie ținut cont de

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,

Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile

cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni

de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se

vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

6

Justiție conchide că cererea de recurs depusă de către IP „Agenția Servicii

Publice”, este inadmisibilă.

Conform art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul, înaintat de către Instituția Publică „Agenția Servicii Publice”, se

declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

7