2ra-934/21 — Constatarea încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil

Dosarul nr. 2ra-934/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru, Judecător – G. Stratulat

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, Judecători – V. Sîrbu, D. Dulghieru, V. Buhnaci

Î N C H E I E R E

30 iunie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, Judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de Lisnic Olesea,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Lisnic Olesea către

Ministerul Justiției al RM cu privire la constatarea încălcării dreptului la judecarea în

termen rezonabil a cauzei și repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 20 ianuarie 2021, prin care a fost

menținută hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 31 iulie 2020,

c o n s t a t ă:

La 10 martie 2020, Lisnic Olesea a depus cerere de chemare în judecată către

Ministerul Justiției al RM cu privire la constatarea încălcării dreptului la judecarea în

termen rezonabil a cauzei și repararea prejudiciului moral în sumă de 200000 lei.

În motivarea cererii de chemare în judecată a menționat că la 10 martie 2016,

Iordachi Vasile a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Lisnic Igor

privind încasarea datoriei, iar la 01 martie 2017 a depus o cerere prin care a solicitat

atragerea Olesei Lisnic în calitate de copârât.

La 28 februarie 2017, reclamanta a solicitat scoaterea cererii de pe rol pe motiv că

Iordachi Vasile și avocatul său Lozan Oleg nu s-au prezentat în ședința de judecată,

însă cererea a fost respinsă.

La 13 aprilie 2017 și 15 iunie 2017, reprezentantul reclamantului, avocatul Lozan

Oleg a solicitat amânarea ședinței de judecată printr-o telefonogramă, pe motiv că era

antrenat într-o altă ședință.

A mai menționat că în perioada dintre ședințele din 12 iulie 2017 și 16 octombrie

2017, judecătorul raportor - Mihaela Grosu s-a aflat în concediu anual de odihnă,

astfel, acordându-i reprezentantului reclamantului un termen de o lună pentru a face

cunoștință cu cererile depuse de către părți, iar pentru pregătirea susținerilor verbale

le-a acordat doar patru zile.

Dat fiind faptul expirării mandatului judecătorului Mihaela Grosu, în vederea

accelerării procesului de judecată, a depus la 31 ianuarie 2020 o cerere privind

redistribuirea aleatorie a dosarului, care însă a fost respinsă.

Ulterior, din cauza expirării mandatului judecătorului Mihaela Grosu, în cadrul

cauzei nominalizate a avut loc o întrerupere a ședințelor din 21 noiembrie 2019 până

la 22 iunie 2020.

1

Astfel, toate aspectele menționate au dus la încălcarea dreptului la judecarea în

termen rezonabil a cauzei nominalizate și, respectiv, la suferințe morale.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 31 iulie 2020, cererea de

chemare în judecată depusă de Lisnic Olesea a fost respinsă ca neîntemeiată.

La 25 august 2020, Lisnic Olesea a declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru din 31 iulie 2020, solicitând anularea acesteia și emiterea

unei noi hotărâri prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă integral.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 20 ianuarie 2021, a fost respins apelul

declarat de Lisnic Olesea cu menținerea hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru

din 31 iulie 2020.

Pentru a decide astfel, analizând argumentele din cererea de apel în coroborare cu

circumstanțele cauzei, Curtea de apel a remarcat faptul că prima instanță a determinat

corect raportul juridic dedus judecății, circumstanțele importante pentru soluționarea

pricinii au fost stabilite și elucidate pe deplin, probelor prezentate le-a dat apreciere

completă, obiectivă și sub toate aspectele, emițând o hotărâre legală și întemeiată, cu

respectarea drepturilor și intereselor legale a participanților la proces.

Astfel, reiterând etapele descrise în raportul motivat prezentat la dosar, instanța de

apel a menționat că în perioada de judecare a cauzei, judecătorul Grosu Mihaela a

depus toată diligența și celeritatea pentru a soluționa litigiul iscat între Iordachi

Vasile și Lisnic Igor și Lisnic Olesea, iar amânări inexplicabile din partea autorității,

nu s-au constatat.

La fel, în contextul solicitărilor de amânare a ședințelor de judecată pentru diferite

motive, conform principiului contradictorialității, instanța de apel a indicat că nu se

constată culpa instanței de judecată, iar consecvența ședințelor de judecată este una

rezonabilă din punct de vedere a timpului raportat la volumul de lucru, respectiv și

perioada de examinare a cauzei nu depășește termenul rezonabil.

La 16 aprilie 2021, Lisnic Olesea a depus cerere de recurs prin care a solicitat

casarea hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 31 iulie 2020 și a deciziei

Curții de Apel Chișinău din 20 ianuarie 2021, cu examinarea cauzei în fond și

emiterea unei decizii prin care acțiunea înaintată să fie admisă integral.

În motivarea recursului, reiterând circumstanțele de fapt și normele de drept

indicate în cererea de chemare în judecată și cererea de apel, Lisnic Olesea a invocat

că concluziile primei instanțe și ale instanței de apel, sunt în contradicție cu

circumstanțele cauzei, iar actele judecătorești sunt ilegale, emise contrar prevederilor

legislației în vigoare.

Astfel, recurenta a remarcat că instanțele de judecată nu au elucidat încălcările

judecătorului raportor Mihaela Grosu, care a legalizat o fraudă și o recipisă

falsificată, afectând dreptul de proprietate, dar au reținut la baza actelor judecătorești

contestat e cu recurs, doar referința Ministerului Justiției al RM.

În concluzie, recurenta a menționat că Ministerul Justiției al RM nu a respectat

obligațiile sale de a proba lipsa încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a

cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești și

lipsa suportării prejudiciului moral.

În conformitate cu art.434 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate

fi restabilit.

2

Potrivit materialelor cauzei, copia deciziei Curții de Apel Chișinău din 20

ianuarie 2021, a fost expediată părților în proces la 18 februarie 2021, (f.d.41 vol.II),

însă probe cu privire la recepționarea actului judecătoresc, lipsesc.

Astfel, în conformitate cu art.434 din Codul de procedură civilă, Completul

Colegiului constată că cererea de recurs depusă de Lisnic Olesea, la 16 aprilie 2021,

este în termen.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele pricinii

și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Lisnic

Olesea, este neîntemeiat și urmează a fi declarat inadmisibil din considerentele ce

urmează.

În conformitate cu art.432 alin.(1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură

civilă.

Conform art.433 lit.a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Potrivit art.440 alin.(1) din Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată

existența unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide

în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității

recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o

referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții de

apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din Codul de

procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind din

prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina recurentei

este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării acelei/acelor

încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea eronată a

normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea declarării

recursului ca fiind admisibil.

În speță însă, criticile invocate de recurentă, nu pot duce la admisibilitatea

recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură

civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel.

În context este de menționat faptul că recursul exercitat conform secțiunii a II-a

are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de apel,

precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere faptul că,

rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de legalitate a

deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict prevăzute de

art.432 alin.(2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul acesteia

3

cu soluția dată de instanța de apel și prima instanță, iar argumentele recursului nu

permit identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca

fiind admisibil.

În altă ordine de idei, prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie

efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să

posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care

nu este evidențiată în cererea de recurs depusă de Lisnic Olesea.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa cărorva temeiuri în urma cărora ar fi

necesară declararea recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin.(2), art.433 lit. a) și art. 440 alin.(1) din

Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Lisnic Olesea.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

4