3ra-740/21 — cu privire la contestarea actului administrativ, obligarea emiterii actului administrativ

Dosarul nr.3ra-740/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani – M. Gandrabur

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – A. Bostan, G. Dașchevici, V. Negru

ÎNCHEIERE

30 iunie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Ministerul Afacerilor

Interne,

în cauza de contencios administrativ la acțiunea depusă de către Nicolai Postica

împotriva Ministerului Afacerilor Interne cu privire la contestarea actului

administrativ defavorabil, obligarea emiterii actului administrativ favorabil,

împotriva deciziei din data de 27 aprilie 2021 a Curții de Apel Chișinău prin

care s-a respins apelul declarat de către Ministerul Afacerilor Interne, s-a menținut

hotărârea din data de 15 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

constată:

La 09 octombrie 2018 Nicolai Postica a depus cerere de chemare în judecată în

procedura contenciosului administrativ împotriva Ministerului Afacerilor Interne,

prin care a solicitat anularea deciziei nr. 8/6-5-P-363/18 din 10 septembrie 2018

privind refuzul de reabilitare și obligarea eliberării certificatului cu privire la

constatarea faptului represiunii politice și reabilitarea în temeiul Legii privind

reabilitatea victimelor represiunilor politice nr. 1225-XII din 08 decembrie 1992.

În motivarea acțiunii reclamantul a menționat că părinții săi Pavel Postica și

Elena Postica au fost deportați în regiunea Irkutsk, Siberia la 06 iulie 1949. Ulterior

la 19 mai 1958 s-a născut Nicolai Postica în localitatea Veseolîi, raionul Ciunski,

regiunea Irkutsk, Rusia.

Reclamantul a susținut că în baza Legii nr. 1225-XII din 08 decembrie 1992 se

consideră îndreptățit de a fi reabilitat. Astfel, la 05 septembrie 2018 a depus cerere

către Ministerul Afacerilor Interne, prin care a solicitat să fie reabilitat, menționând

că acesta s-a născut în locul de deportare și anume în localitatea Veseolîi, raionul

Ciunski, regiunea Irkutsk, Rusia.

Prin decizia nr. 8/6-5-P-363/18 din 10 septembrie 2018 Ministerul Afacerilor

Interne a refuzat în reabilitare, deoarece cazul nu cade sub incidența prevederilor

art.2, alin. (1), subaliniat 3 din Legea nr. 1225-XII din 08 decembrie 1992, ori părinții

reclamantului s-au aflat în locurile de deportare până la 23 februarie 1958.

În opinia reclamantului concluzia autorității pârâte contravine circumstanțelor

faptice, ori prin înscrisul prezentat Ministerului Afacerilor Interne se confirmă că s-a

născut în familia deportaților Pavel Postica și Elena în Siberia. Prin urmare, datele

1

furnizate de autoritate precum că părinții au plecat din Siberia înainte de nașterea sa

contravin realității.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 15 octombrie 2020 s-a

admis acțiunea, s-a anulat decizia adoptată de Comisia Ministerului Afacerilor

Interne pentru reabilitatea victimelor represiunilor politice nr. 8/6-5-P-363/18 din 10

septembrie 2018 prin care s-a refuzat în reabilitarea lui Postica Nicolai și s-a obligat

Ministerul Afacerilor Interne să elibereze certificat de reabilitare pe numele lui

Nicolai Postica. (f.d.108, 110-118)

Hotărârea instanței de fond a fost contestată cu apel, în termen, de către

Ministerul Afacerilor Interne. (f.d.123)

Curtea de Apel Chișinău prin decizia din data de 27 aprilie 2021 a respins apelul

declarat de către Ministerul Afacerilor Interne, a menținut hotărârea din data de 15

octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani. (f.d. 180,181-190)

Instanța de apel a conchis că Nicolai Postica a înaintat acțiune în contencios

administrativ la 09 octombrie 2018 în termenul prevăzut de art. 17, alin.(1), lit. b) al

Legii contenciosului administrativ nr.793 din 10 februarie 2000, decizia Ministerului

Afacerilor Interne nr. 8/6-5-P-363/18 a fost emisă la 10 septembrie 2018, respectiv

argumentul autorității publice precum că acțiunea este tardivă este neîntemeiat.

Curtea de Apel Chișinău în temeiul art. 1, art.2, art. 3, art. 5 și art. 51 din Legea

privind reabilitatea victimelor represiunilor politice nr. 1225-XII din 08 decembrie

1992 a concluzionat că acțiunea este întemeiată, iar instanța de fond corect a dispus

anularea deciziei nr. 8/6-5-P-363/18 din 10 septembrie 2018 prin care s-a refuzat în

reabilitarea lui Nicolai Postica din motiv că Ministerul Afacerilor Interne a oferit o

interpretare eronată legii și a valorificat dreptul discreționar într-o manieră injustă.

Argumentul autorității pârâte precum că Nicolai Postica s-ar fi născut ulterior

momentului în care părinții săi au fost eliberați din locurile de exil, făcând trimitere la

informația cu privire la eliberarea lui Pavel Postica și Elenei Postica din plasament

special din 24 aprilie 1958 a fost respins de instanța de apel pe motiv că Ministerul

Afacerilor Interne nu a prezentat probe pertinente și concludente care ar confirma

date eliberării efective din exil a Elenei Postica și lui Pavel Postica.

Împotriva deciziei instanței de apel a depus recurs Ministerul Afacerilor Interne,

prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a

hotărârii instanței de fond cu emiterea unei noi hotărâri privind respingerea acțiunii

ca fiind neîntemeiată. (f.d.197-199)

În motivarea recursului Ministerul Afacerilor Interne a indicat că atât instanța de

fond, cât și instanța de apel au interpretat în mod eronat normele de drept material,

menționând că la emiterea deciziei de refuz în reabilitare comisia a ținut cont de

datele deținute oficial, potrivit cărora părinții lui Nicolai Postica s-au aflat în locul de

represiune până la 23 februarie 1958, iar Nicolai Postica s-a născut la 19 mai 1958.

Astfel, instanța de apel a ignorat faptul că la momentul nașterii lui Nicolai Postica

părinții acestuia fusese deja eliberați din locurile de represiune.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs reține

prevederile articolului 245 din Cod administrativ, potrivit căruia recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții

Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel.

Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la

instanța de apel.

2

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 27 aprilie

2021.

Recursul nemotivat a fost depus de către Ministerul Afacerilor Interne în termen,

la 05 mai 2021.

Decizia motivată a fost notificată Ministerului Afacerilor Interne la data de 03

iunie 2021, fapt ce se confirmă prin avizul de recepție anexat la dosar. (f.d. 194)

La 15 iunie 2021, în termen, a depus recurs motivat Ministerul Afacerilor

Interne.

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție îl consideră drept inadmisibil, din următoarele motive.

Prin prisma art.246, alin. (l) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil,

recursul se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din art.246 Codul

administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la

literele a)-f).Din analiza acestor prevederi rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă

caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un

drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o

motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual

succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a

cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept

procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate, într-

o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs menționează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea

de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile

nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale

reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea

recursului” de la art. 245, alin.(2) din Codul administrativ. În consecutivitate,

motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care

trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de

admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin

legal fundamental.

3

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea

procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în

acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.

141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la

admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu

chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c.

Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție conchide că cererea de recurs depusă de către Ministerul Afacerilor Interne,

este inadmisibilă.

Conform art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul, înaintat de către Ministerul Afacerilor Interne, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

4