3ra-769/20 — cu privire la contestarea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-769/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani – M. Gandrabur

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – A. Bostan, V. Negru, A. Pahopol

ÎNCHEIERE

12 august 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nina Vascan

Maria Ghervas

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Ministerul Afacerilor

Interne,

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă

de către Maria Sorocova împotriva Ministerului Afacerilor Interne cu privire la

contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei din 06 martie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

respins cererea de apel declarată de către Ministerul Afacerilor Interne și s-a

menținut hotărârea din 19 septembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

constată:

La 19 octombrie 2018 Maria Sorocova a depus cerere de chemare în judecată,

în procedura contenciosului administrativ, împotriva Ministerului Afacerilor

Interne, prin care a solicitat anularea deciziei Comisiei Ministerului Afacerilor

Interne al Republicii Moldova pentru reabilitarea victimelor represiunilor politice

nr. 8/6-5-S-263/18 din 10.09.2018 și obligarea eliberării certificatului de reabilitare.

În motivarea cererii de chemare în judecată Maria Sorocova a menționat că

prin decizia contestată s-a refuzat reabilitarea ei în pofida faptului că este victimă a

represiunilor politice și a fost născută la data de 27.07.1955 în regiunea Bureatia,

unde în anul 1949 a fost deportat tatăl dânsei, Nicolai Droganov, reabilitat prin

decizia nr. 115 din 10.04.1989.

Consideră că decizia emisă de Comisia Ministerului Afacerilor Interne este

ilegală în fond și emisă contrar prevederilor legii.

Prin hotărârea din 19 septembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani

s-a admis cererea de chemare în judecată înaintată de către Maria Sorocova. S-a

anulat decizia Comisiei Ministerului Afacerilor Interne pentru reabilitatea victimelor

represiunilor politice nr. 8/6-5-S-263/18 din 10.09.2018, prin care s-a refuzat în

reabilitarea Mariei Sorocova. S-a obligat Ministerul Afacerilor Interne să elibereze

certificat de reabilitare pe numele Mariei Sorocova, cod personal XXXXX. (f.d. 45,

48-56)

1

Prin decizia din 06 martie 2020 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de către Ministerul Afacerilor Interne și s-a menținut hotărârea din 19

septembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani. (f.d. 82, 83-91)

Instanțele în motivarea soluției sale au reținut că din relația părinților Anna

Nicolai Droganova și Nicolai Mihail Droganov, la data de 27.07.1955 s-a născut

Maria Droganova (Sorocova). Tatăl reclamantei, Nicolai Mihail Droganov la data

de 09.08.1993 a fost reabilitat urmare a deportării în regiunea Bureatia, perioada 06

iulie 1949 - 26 iunie 1958.

Suportul probator administrat la caz atestă că Maria Sorocova este victimă a

represiunii politice și se încadrează la dispoziția art. 2 din Legea privind reabilitarea

victimelor represiunilor politice, deoarece dânsa este membra familiei persoanei

supusă represiunii politice Nicolai Mihail Droganov. Norma abordată menționează

că, copilul născut în locul de represiune este membrul familiei persoanei supusă

represiunii și nicidecum nu condiționează în acest sens existența unei căsătorii

oficiale între părinți. Legea nu definește sintagma de „familie separată” și nu face

distincție între copiii din familie separată și neseparată, or, în contextul Legii privind

reabilitatea victimelor represiunilor politice este inadmisibil ca copilul născut dintr-

o relație neoficializată să fie tratat discriminatoriu în raport cu copilul născut dintr-

o relație de căsătorie oficializată.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, la 22 iunie 2020 Ministerul

Afacerilor Interne, a depus recurs, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei

din 06 martie 2020 a Curții de Apel Chișinău și a hotărârii din 19 septembrie 2019

a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care a

respinge acțiunea depusă de către Maria Sorocova. (f.d. 97-98)

În motivarea recursului reprezentantul recurentului a invocat că nu este de acord

cu hotărârile instanțelor ierarhic inferioare, iar în motivarea dezacordului a reiterat

motivele invocate în instanța de fond și în cererea de apel.

La 13 iulie 2020, Curtea Supremă de Justiție a expediat Mariei Sorocova copia

recursului declarat de către Ministerul Afacerilor Interne împotriva deciziei din 06

martie 2020 a Curții de Apel Chișinău. (f.d. 104)

Completul specializat relevă că Maria Sorocova a recepționat copia recursului

expediat, fapt confirmat prin avizul de recepție anexat la materialele dosarului. (f.d.

106)

La 10 august 2018 Maria Sorocova a depus referință, solicitând de a declara

recursul depus de către Ministerul Afacerilor Interne împotriva deciziei din 06

martie 2020 a Curții de Apel Chișinău și a hotărârii din 19 septembrie 2019 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani inadmisibil.

Efectuând controlul judiciar al hotărârilor contestate prin prisma argumentelor

expuse în recurs și în referință, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că prin Legea nr. 116 din data de

19 iulie 2018 a fost adoptat Codul administrativ al Republicii Moldova. În

conformitate cu art. 257 alin. (1) al Codului administrativ, prezentul cod a intrat în

vigoare la 01 aprilie 2019.

2

În conformitate cu art. 258, alin. (3) al Codului administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform

prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în

contenciosul administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la

intrarea în vigoare a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica

corespunzător pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a

încheierilor judecătorești.

Astfel, din sensul normei de drept enunțate urmează că legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale. Decizia instanței de

apel a fost pronunțată după intrarea în vigoare a Codului administrativ.

Legalitatea procedurilor, care au urmat după punerea în aplicare a Codului

administrativ, se vor verifica prin prisma Codului administrativ și aici instanța de

recurs cu referire la termenul de depunere a recursului reține că conform art. 245,

alin. (1) din Codul administrativ recursul se depune la instanța de apel în termen de

30 zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen

mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții Supreme de Justiție recursul

împreună cu dosarul judiciar.

Conform art. 245, alin. (2) din Codul administrativ motivarea recursului se

prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei

instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea

recursului se depune la instanța de apel.

Instanța de apel a pronunțat decizia la data de 06 martie 2020.

Din materialele dosarului rezultă că instanța de apel a expediat în adresa

participanților la proces copia deciziei motivate, care la data de 22 mai 2020 a fost

recepționată de către Ministerul Afacerilor Interne, ori fiind expediată la poșta

electronică a autorității publice se consideră a fi recepționată.

Ministerul Afacerilor Interne a depus recursul la 22 iunie 2020. Astfel,

obligația de contestare în termen a fost îndeplinită.

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție îl consideră drept inadmisibil, din următoarele motive.

Prin prisma art. 246 alin. (l) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din

art. 246 Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile

enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ

exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri

concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă

3

caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un

drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o

motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual

succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a

cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept

procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate,

într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs reține că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de

recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile

nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale

reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea

recursului” de la art. 245, alin. (2) din Codul administrativ. În consecutivitate,

motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care

trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de

admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de

ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise ăGolder împotriva

Regatului Unit, pct. 38ș Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230î. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel

(LevagesPrestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că

modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare

depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respectiveș trebuie ținut cont de

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,

Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu

privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de

drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea

Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție conchide că cererea de recurs depusă de către recurent este inadmisibilă.

4

Conform art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de către Ministerul Afacerilor Interne se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nina Vascan

Maria Ghervas

5