3ra-517/21 — anularea actului administrativ individual defavorabil, obligarea reluarii procedurii administrative si obligarea emiterii deciziei de reabilitare
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea actului administrativ individual defavorabil, obligarea reluarii procedurii administrative si obligarea emiterii deciziei de reabilitare
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
3ra-517/21 — anularea actului administrativ individual defavorabil, obligarea reluarii procedurii administrative si obligarea emiterii deciziei de reabilitare (Curtea Supremă de Justiție, 2021)
Dosarul nr. 3ra-517/21
Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud. V. Chisilița)
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Minciuna, I. Muruianu, E. Palanciuc)
Î N C H E I E R E
23 iunie 2021 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție,
în componența:
Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva
Judecătorii Vitctor Burduh
Nicolae Craiu
examinând admisibilitatea recursului depus de Ministerul Afacerilor Interne,
în cauza de contencios administrativ la acțiunea înaintată de către Vasile Rotari
împotriva Ministerului Afacerilor Interne cu privire la anularea actului administrativ
defavorabil, obligarea reluării procedurii administrative și obligarea emiterii deciziei
de reabilitare,
împotriva deciziei din 10 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău,
c o n s t a t ă:
La 25 septembrie 2019, Vasile Rotari a înaintat acțiune împotriva Ministerului
Afacerilor Interne cu privire la anularea actului administrativ defavorabil, obligarea
reluării procedurii administrative și obligarea emiterii deciziei de reabilitare.
În motivarea acțiunii a invocat că, la 06 iulie 2019 a depus la Ministerul
Afacerilor Interne o cerere în temeiul art. 2 și 5 al Legii nr. 1225 din 08 decembrie
1992 cu privire la reabilitarea victimelor represiunilor politice, prin care a solicitat
emiterea deciziei de reabilitare, ca fiind născut în locurile de represiune, cu
eliberarea certificatului respectiv. În cerere a menționat că s-a născut la xx ianuarie
1957, în localitatea Vesiolîi, regiunea Irkutsk Ciunskii, Rusia, fapt confirmat
prin certificatul de naștere seria xxxxxxx, eliberat de Oficiul Stării Civile Orhei
la 22 iunie 2011, originalul certificatului fiind predat organului de stare civilă.
S-a născut din părintele mama, xxxxxxx xxxxxxxxxx, care la 09 ianuarie 1957,
se afla în deportare în loc de represiune.
Prin răspunsul din 22 august 2019, autoritatea pîrîtă i-a comunicat despre
existența unei decizii de refuz în vederea reabilitării reclamantului din 15 martie
2019, potrivit căreia el s-a născut la 09 ianuarie 1957, după eliberarea părinților
din represiune.
La 30 august 2019, reclamantul a depus cererea prealabilă prin care a solicitat
reluarea examinării procedurii de reabilitare, ca fiind victimă a represiunilor
politice, cu anularea deciziei Ministerului Afacerilor Interne nr.8/6-5-R-108/18
din 15 martie 2019 cu privire la refuzul în reabilitare și emiterea deciziei de
reabilitare, ca fiind născut în locurile de represiune cu eliberarea certificatului
1
respectiv. Drept probe și circumstanțe noi, a prezentat certificatul nr.3421 din 15
august 1996 eliberat de Secția raională de Poliție a Comitetului Executiv raional
Orhei, conform căruia mama resclamantului, xxxxxxxx xxxxx-xxxxxn, s-a găsit în
deportare în orașul Vesiolîi, raionul Ciunskii, regiunea Irkutsk, de la 06 iulie 1949
pînă la 16 ianuarie 1957, reclamantul fiind născut pe 09 ianuarie 1957, respectiv fiind
incidente dispozițiile art.2 al Legii nr.1225 din 08 decembrie 1992 cu privire la
reabilitarea victimelor represiunilor politice.
La 09 septembrie 2019, a fost remis răspunsul cu nr.8/6-5-F-744/19, prin
care a fost refuzată reluarea procedurii de examinare, pe motiv că cumulul de
materiale din dosarul de deportare confirmă temeiul refuzului de reabilitare.
În opinia reclamantului, statutul său nu poate fi afectat de aflarea în
deportare a părintelui tată pînă la 15 februarie 1956, de bază fiind momentul și
locul nașterii în deportare, iar pîrîtul în privința mamei potrivit datelor noi nu s-a
expus.
În drept, a invocat dispozițiile art. 2 și 51 ale Legii nr. 1225 din 08 decembrie
1992 cu privire la reabilitarea victimelor ale represiunilor politice, art.1 al Legii
nr.296 din 23 noiembrie 1994 pentru interpretarea unor prevederi ale Legii cu privire
la reabilitarea victimelor represiunilor politice.
Solicitările reclamantului vizau anularea refuzului nr. 8/6-5-F-744/19 din 09
septembrie 2019 de reluare a procedurii de examinare, inclusiv din oficiu, a
cererii depuse pe faptul reabilitării ca fiind victimă a represiunilor politice,
anularea deciziei nr.8/6-5-R-108/18 din 15 martie 2019 de refuz în reabilitare și
emiterea unei decizii de reabilitare al lui Vasile Rotari, ca fiind născut în
locurile de represiune, cu eliberarea certificatului respectiv.
Prin hotărîrea din 17 martie 2020 a Judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani), s-a
admis parțial acțiunea, fiind anulat refuzul nr. 8/6-5-R-744-19 din 09 septembrie
2019, obligîndu-se Ministerul Afacerilor Interne să reia procedura de examinare a
cererii lui Vasile Rotari de reabilitare ca victimă a represiunilor politice. În rest
acțiunea a fost respinsă.
La 24 martie 2020, Ministerul Afacerilor Interne, prin intermediul poștei
terestre, a declarat apel nemotivat, iar la 27 mai 2020, la fel, prin intermediul poștei
terestre, a expediat cererea de apel motivată împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău
(sediul Rîșcani) din 17 martie 2020, solicitînd casarea hotărîrii cu emiterea unei noi
decizii privind respingerea acțiuniica neîntemeiate.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 10 februarie 2021, a fost respins
apelul declarat de Ministerul Afacerilor Interne.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel, prin prisma normelor de
drept material ce reglementează raportul juridic litigios, în raport cu circumstanțele
cauzei, a reținut ca fiind întemeiată soluția primei instanțe referitoare la temeinicia
acțiunii, având în vedere că, la caz, sînt aplicabile prevederile art. 28 și art. 170 alin.
(1) lit. b) Cod administrativ, ce obligă autoritatea publică să decidă în privința
anulării unui act administrativ individual incontestabil dacă există probe noi care ar fi
dus la o decizie mai avantajoasă pentru persoana afectată.
Raportînd normele citate la circumstanțele cauzei, instanța de control judiciar
a concluzionat asupra ilegalității refuzului Comisiei Ministerului Afacerilor Interne
nr. 8/6-5-R-744-19 din 09 septembrie 2019, dată fiind motivarea insuficientă a
acestuia, fapt ce constituie o încălcare a principiilor prevăzute de Codul administrativ,
inclusiv a principiului de eficiență, reglementat de art. 28, care prevede că procedura
2
administrativă se realizează într-un mod simplu, adecvat, rapid, eficient și
corespunzător scopului. Or, în vederea solicitării reluării procedurii administrative,
intimatul a anexat înscrisuri noi, care nu au fost examinate de Comisia Ministerului
Afacerilor Interne pentru reabilitarea victimelor represiunilor politice, în vederea
reabilitării reclamantului, ignorînd prevederile art. 170 alin. (1) lit. b) Cod
administrativ.
La 18 februarie 2021, Ministerul Afacerilor Interne a declarat recurs împotriva
deciziei din 10 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, iar la 26 martie 2021, a
prezentat motivarea acestuia.
Pledînd pentru admiterea recursului în sensul declarat, acesta a menționat că
soluția instanței de apel este una ilegală, datorită aplicării eronate a normelor de drept
material.
În opinia recurentului, prezenta acțiune în contencios administrativ urma să fie
declarată inadmisibilă, în condițiile art. 206 alin. (2), lit. f) Cod administrativ, pentru
nerespecatrea procedurii prealabile.
Recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel, cu
pronunțarea unei noi hotărîri, prin care acțiunea intimatului să fie respinsă.
În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel
ca instanță de fond, precum și deciziile instanței de apel, pot fi contestate cu recurs.
În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) Cod administrativ, recursul se depune
la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,
dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții
Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel.
Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la
instanța de apel.
Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 10 februarie 2021,
fiind notificată recurentului în data de 12 februarie 2021 (dispozitivul), fapt ce se
confirmă prin extrasul anexat la dosar (f.d. 110). Astfel, recursul depus la 18 februarie
2021 este în termen.
Decizia motivată a instanței de apel a fost comunicată recurentului pe 22 martie
2021 (f.d. 116), astfel încît motivarea recursului înregistrată la 26 martie 2021 de
asemenea este în termen.
La 16 martie 2021, în adresa intimatului Vasile Rotari și avocatului acestuia, a
fost expediată copia recursului, cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii
referinței.
Astfel, la 09 aprilie 2021, Curtea Supremă de Justiție a recepționat referința
reprezentantului intimatului, avocat Valentin Fediuc, prin care acesta a solicitat
respingerea recursului declarat de Ministerul Afacerilor Interne.
Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Ministerul Afacerilor
Interne, în raport cu materialele cauzei, completul specializat pentru examinarea
acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil, din următoarele
motive.
În conformitate cu art. 246, alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de
Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil,
recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar, în acord cu alin. (2) din art. 246
Cod administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la
literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că
3
admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la
temeiurile menționate, ci urmează să însușească, în condițiile Codului administrativ,
exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri
concludente și serioase.
Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ
al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de
Justiție reține că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de
inadmisibilitate și, în același timp, oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a
filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale
de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii în
completul de 5 judecători.
În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în
contencios administrativ reține că Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul
nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva
invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile
să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de
Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a
erorilor de drept.
Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ
notează că, pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină
o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest
argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul
administrativ, și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin. (2)
din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în
circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească
cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios
administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în
contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în
special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de
contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină
cont, pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin
legal fundamental.
În acest sens, CtEDO, în jurisprudența sa constantă, statuează că dreptul de acces
la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului
Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul
condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o
reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă
de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui
recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva
Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor
în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale
procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul
de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.
Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel,
conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac
și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi
4
conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie
1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor
în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil
recursul depus de Ministerul Afacerilor Interne.
În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul
specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului
civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
d i s p u n e:
Recursul depus de Ministerul Afacerilor Interne se declară inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Judecătorul Tamara Chișca-Doneva
Judecătorii Victor Burduh
Nicolae Craiu
5