2ra-842/21 — privind recunoasterea descriminatorie a concedieri, repararea prejudiciului material si moral

2ra-842/21 — privind recunoasterea descriminatorie a concedieri, repararea prejudiciului material si moral (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-842/2021

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. C. Roșca)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. V. Sîrbu, V. Buhnaci, D. Dulghieru)

Î N C H E I E R E

16 iunie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Lupașcu

Livia, reprezentată de avocatul Eșanu Oxana,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Lupașcu Livia

împotriva Instituției Publice Compania „Teleradio-Moldova” cu privire la

recunoașterea discriminatorie a concedierii, repararea prejudiciului material și

moral, precum și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 03 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de Lupașcu Livia și a fost menținută hotărîrea din 11

februarie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

c o n s t a t ă:

La 02 iunie 2017 Lupașcu Livia a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Instituției Publice Compania „Teleradio-Moldova” cu privire la

recunoașterea discriminatorie a concedierii, repararea prejudiciului material și

moral, precum și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 02 iunie 2016 prin ordinul nr. 491-c

Instituția Publică Compania „Teleradio-Moldova” a concediat-o abuziv pe

reclamanta Lupașcu Livia.

A considerat reclamanta că, concedierea sa, constituie discriminare din partea

angajatorului, tratamentul diferențiat constând în următoarele acțiuni, reclamanta

Lupașcu Livia, având o vechime de muncă de 30 de ani la Televiziunea Națională

Moldova 1, în calitate de reporter, după un șir întreg de discriminări, discreditări,

intimidări, umiliri publice în colectiv, denigrări și răspândirea de neadevăruri

ofensatoare la locul de muncă, de către angajator- directorul Departamentului Știri

și Dezbateri TVM, i-au fost aplicate trei mustrări aspre, cu concedierea acesteia din

funcție.

A indicat reclamanta că, scopul acestor discriminări, care au fost răsfrânte nu

numai asupra sa, ci asupra unui număr de treizeci de salariați din același

departament, unii fiind concediați, alții fiind nevoiți să plece forțat, a fost de a

1

constitui o altă echipă, ce ar fi aduși de directorul Ecaterina Stratan din rândul

rudelor sau foștilor colegi de la canalul de televiziune Euro TV.

A menționat reclamanta că, de-a lungul anilor 2014-2016 a fost supusă

sistematic unei hărțuiri morale, unui tratament diferențiat de către directorul

Departamentului Știri și Dezbateri TVM1, cu singurul scop, de a crea presiune

psihică și profesională asupra sa și de a o hărțui permanent, cu lezarea demnității

sale.

A mai comunicat reclamanta că, a fost persecutată de directorul

Departamentului Știri și Dezbateri TVM1, prin următoarele modalități: nu i se

oferea de lucru, nu îi erau acceptate temele pentru reportaje, iar în lipsa sa a fost

blamată și criticată pe nedrept la ședințele Departamentului.

A relevat reclamanta că, la data de 23 iulie 2015, se afla în exercițiul funcțiunii

în calitate de reporter, la o filmare la Judecătoria Militară, unde se examinau mai

multe cazuri de maltratare a deținuților. După o lună de la filmări, directorul

Departamentului Știri și Dezbateri TVM1, a sancționat-o prin aplicarea unei

mustrări aspre, invocându-se faptul că, prin acordarea de către reclamantă a unei

întrebări unei persoane învinuite, acesteia din urmă i-a fost încălcată prezumția de

nevinovăție.

A considerat că, o altă dovadă a persecutării și discriminării reclamantei este

aceea că, la ședința lărgită a Centrului Sindical Național Ramural al salariaților

Companiei „Teleradio-Moldova”, unde a fost cerut acordul ca să fie concediată

reclamanta, aceasta din urmă nu a fost invitată la ședință, la ședință fiind prezentă

directorul Departamentului Știri și Dezbateri TVM1- Ecaterina Stratan, care a

denigrat-o și a influențat organizația sindicală ca să voteze concedierea abuzivă a

reclamantei.

A susținut reclamanta că, tratamentul diferențiat a fost aplicat din cauza

nerespectării criteriilor protejate de discriminare, ce țin de opinie, și anume din

motiv că reclamanta nu are orientări politice identice cu cele ale conducerii, și pe

criteriu de vârstă, or, au fost înlăturați din funcție angajații cu vechime în muncă, cu

scopul angajării unor rude, foști colegi sau subalterni ai reprezentanților conducerii

Instituției Publice Compania „Teleradio-Moldova”.

A precizat reclamanta că, faptul discriminării sale a fost dovedit prin hotărârea

Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 12 martie 2012, prin care, s-a constatat că,

sancțiunile disciplinare i-au fost aplicate succesiv, imediat ce noua administrație s-a

instalat în funcție.

A invocat reclamanta că, faptul discriminării implicit atrage după sine suferințe

care urmează a fi compensate prin încasarea unui echivalent bănesc.

Astfel, Lupașcu Livia, cu concretizările ulterioare, a solicitat repunerea în

termen, constatarea faptei concedierii sale abuzive și repetate ca fiind discriminare,

încasarea din contul pîrîtei Instituția Publică Compania „Teleradio-Moldova” în

beneficiul reclamantei a prejudiciului material și moral în valoare de 200 000 de lei,

precum și a sumei de 5000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată sub forma

asistenței juridice.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 11 februarie 2020,

cererea de chemare în judecată depusă de Lupașcu Livia, a fost respinsă ca fiind

neîntemeiată.

2

Nefiind de acord cu soluția instanței de fond, la 24 februarie 2020 Lupașcu

Livia a declarat apel solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanțe

din 11 februarie 2020 cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 03 februarie 2021 a fost respins apelul

declarat de Lupașcu Livia și a fost menținută hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru din 11 februarie 2020.

Astfel instanța de apel, aplicînd prevederile art. 8 alin. (1) Codul muncii, art. 1

alin. (1), art. 4 lit. f), art. 7 alin. (1) și (2), art. 10 alin. (1) lit. c), art. 18 alin. (1) ,

art. 19 al Legii nr. 121 din 25.05.2012 cu privire la asigurarea egalității, la

circumstanțele speței deduse judecății, a conchis că, prima instanță corect a

concluzionat faptul că, în pofida faptului că reclamanta Lupașcu Livia a relatat că în

privința acesteia s-au admis acțiuni de hărțuire, manifestate prin crearea unui mediu

ostil, prin aplicarea de către angajator a sancțiunilor disciplinare sub formă de

mustrare aspră, cu ulterioara concediere, deși alți colegi ai acesteia nu au fost

sancționați pentru aceleași fapte, fiind astfel tratată diferențiat de către angajatorul

său, reclamanta nu a prezentat careva probe care să confirme faptul hărțuirii acesteia

prin crearea de către angajator a unei atmosfere de lucru ostile și denigratoare,

precum și o manifestare diferită din partea angajatorului și fără o justificare

obiectivă și rezonabilă a sa cu alți salariați aflați în situații comparabile.

Astfel, instanța de apel a reținut că în vederea constatării unei discriminări,

trebuie să existe un tratament diferențiat al persoanelor care se află în situații

analogice sau relativ similare, iar reclamanta Lupașcu Livia nu a prezentat careva

înscrisuri, care să ateste faptul că ultima a fost tratată diferențiat de către angajator

în coraport cu alți angajați ai Instituției Publice Compania „Teleradio-Moldova”.

Mai mult ca atât, instanța de apel a apreciat ca fiind întemeiate argumentele

primei instanțe cu referire la faptul că, reclamata Lupașcu Livia nu se află în situații

analogice cu colegii săi, din motiv că fiecare salariat al Companiei „Teleradio-

Moldova” deține sarcini și responsabilități diferite și individuale în raport cu funcția

deținută, pentru care poartă responsabilitate, și pentru neîndeplinirea

corespunzătoare a obligațiilor, poate fi sancționat.

În ceea ce privește alegațiile reclamantei, precum în privința sa a fost admisă o

hărțuire din partea angajatorului, Colegiul civil al instanței de apel a reținut că, la

cazul de față, reclamanta nu a demonstrat prin probe pertinente și concludente faptul

hărțuirii acesteia la locul de muncă, prin prisma condițiilor stabilite de art. 2 – a)

comportamentul nedorit; b) care a condus la crearea unui mediu intimidant, ostil,

degradant, umilitor, sau ofensator; c) scopul sau efectul comportamentului a fost să

lezeze demnitatea; d) pe baza unui criteriu stipulat de lege.

Instanța de apel a respins și argumentele apelantei Lupașcu Livia, precum că

prima instanță nu a analizat înscrisurile prezentate de către reclamantă care

demonstrează încălcările grave care au fost depistate la pârât, atât de Consiliul

Audiovizualului, cât și de Ombudsmanul IPNA Compania Teleradio Moldova, dat

fiind faptul că aceste înscrisuri nu sunt pertinente prezentei cauze și nu atestă

manifestarea sub careva formă a discriminării și hărțuirii din partea angajatorului

față de reclamanta Lupașcu Livia.

Sub alt aspect, Colegiul civil al instanței de apel nu a analizat argumentele

reclamantei Lupașcu Livia prin prisma ilegalității și netemeiniciei ordinelor de

sancționare a ultimei, dat fiind că în această privință s-au pronunțat instanțele de

3

judecată, în acest sens fiind emise hotărâri irevocabile, care au fost anexate la

materialele cauzei, iar în temeiul art. 123 alin. (2) din Codul de procedură civilă,

faptele stabilite printr-o hotărîre judecătorească irevocabilă într-o cauză civilă

soluționată anterior în instanță de drept comun sau în instanță specializată sînt

obligatorii pentru instanța care judecă cauza și nu se cer a fi dovedite din nou și nici

nu pot fi contestate la judecarea unei alte cauze civile la care participă aceleași

persoane.

La fel, instanța de apel a considerat necesar de accentuat și faptul că, Consiliul

pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurării Egalității prin decizia

din 07 iulie 2017, a conchis că, probele privind constatarea discriminării prezentate

de către reclamantă și anume, ordinele de aplicare a sancțiunilor disciplinare și

concediere, verificarea legalității acestora are loc pe cale judiciară dar nu constituie

obiect de examinare ce ar ține de competența Consiliului, din care motiv și

plîngerea a fost declarată inadmisibilă.

Cu referire la pretențiile reclamantei privind repararea prejudiciului material și

moral, Colegiul civil al instanței de apel le-a apreciat ca fiind subsecvente acțiunii

de bază – constatarea concedierii, ca fiind discriminatorie, din care considerent le-a

respins ca fiind neîntemeiate.

În consecință, Colegiul civil al instanței de apel a constatat că, argumentele

invocate în cererea de apel poartă un caracter declarativ și nu corespund realității,

concluzia primei instanțe în acest sens este bazată pe normele de drept material

aplicabile speței, pe probe concludente, utile și pertinente și corespunde prevederilor

legislației în vigoare, care a cercetat pertinent probele administrate la materialele

pricinii și corect a soluționat litigiul dat în conformitate cu art. 130 din Codul de

procedură civilă. Iar, apelantul în apelul depus nu a invocat nici un argument care ar

putea răsturna concluzia dată de prima instanță.

La 24 martie 2021, Lupașcu Livia, reprezentată de avocatul Eșanu Oxana a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia,

casarea deciziei instanței de apel, cu remiterea cauzei la rejudecare.

În motivarea recursului a indicat că, instanța de apel eronat a tălmăcit normele

de drept material în raport cu circumstanțele concrete ale speței respective, precum

și aprecierea arbitrară a probelor din dosar. Astfel, consideră că, instanța de apel

examinând cererea de apel a aplicat eronat normele de drept material și procesual,

incorect a constatat netemeinicia pretențiilor formulate de Livia Lupașcu.

În conformitate cu art.434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs

menționează că, Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei la 03

februarie 2021, iar copia deciziei integrale fiind expediată la adresa electronică a

apelantei Lupașcu Livia, livialupascu@mail.ru cît și la adresa electronică a

reprezentantului apelantei Lupașcu Livia, avocatul Eșanu Oxana,

e_oxana@yahoo.com, la 03 martie 2021 (f.d.187/Vol.II).

Prin urmare, cererea de recurs declarată la 24 martie 2021 se consideră depusă

în termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

4

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Prin notificarea din 20 aprilie 2021, Curtea Supremă de Justiție în conformitate

cu art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, a expediat intimatei Instituția

Publică Compania „Teleradio-Moldova”, copia recursului și a înștiințat-o despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

Prin referința depusă la 25 mai 2021, Instituția Publică Compania „Teleradio-

Moldova” a solicitat ca recursul declarat de Lupașcu Livia, reprezentată de avocatul

Eșanu Oxana să fie declarat inadmisibil.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art.432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 din Codul de procedură

civilă și nu conține nicio referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din Codul

de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind

din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurentă nu pot duce la admisibilitatea

recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură

civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel.

În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform secțiunii

a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

5

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acesteia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererea de recurs declarată de Lupașcu Livia, reprezentată de avocatul Eșanu

Oxana.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1)

din Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul declarat de Lupașcu Livia, reprezentată de avocatul Eșanu Oxana

împotriva deciziei din 03 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filioncova

Judecătorii Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

6