2ra-1562/17 — anularea ordinului de sancționare disciplinară

Dosarul nr. 2ra-1562/17

Instanța de fond: Judecătoria Centru, mun. Chișinău – A. Gafton,

Instanța de apel: CA Chișinău – D. Manole, A. Bostan, Iu. Cotruță,

Î N C H E I E R E

04 octombrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas,

judecători Iurie Bejenaru, Dumitru Mardari,

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Livia Lupașcu,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecară depusă de către Livia Lupașcu

împotriva Instituției Publice Naționale a Audiovizualului Compania „Teleradio –

Moldova” cu privire la anularea ordinului de sancționare disciplinară, repararea

prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din data de 23 martie 2017, prin care

s-a respins apelul declarat de către Livia Lupașcu, s-a menținut hotărârea Judecătoriei

Centru, mun. Chișinău din data de 01 aprilie 2016,

C O N S T A T Ă:

Livia Lupașcu la data de 19 noiembrie 2015 s-a adresat cu cerere de chemare

în judecată împotriva Instituției Publice Naționale a Audiovizualului Compania

„Teleradio – Moldova” (în continuare IPNA Compania „Teleradio – Moldova”),

solicitând anularea ordinului nr. 1109-C din data de 26 octombrie 2015, prin care i-a

fost aplicată sancțiunea disciplinară mustrare aspră, repararea prejudiciului moral în

mărime de 100 000 lei și încasarea cheltuielilor de judecată ( f.d. 2-3 vol. I).

În motivarea acțiunii reclamanta Livia Lupașcu a indicat, că activează în cadrul

IPNA Compania „Teleradio – Moldova” de mai bine de 27 ani, iar începând cu 15

ianuarie 2014 exercită funcția de reporter în cadrul Departamentului Știri și Dezbateri

TV a IPNA „Compania Teleradio – Moldova”.

Prin ordinul contestat i s-a aplicat sancțiune disciplinară mustrare aspră, cu

care nu este de acord, ori ordinul de sancționare are conținut calomnios în raport cu

persoana sa, este contrar legii și conține vicii de procedură.

În susținerea neadmiterii de către ea a cărorva abateri disciplinare a indicat, că

la data de 23 iulie 2015 a realizat un reportaj la Judecătoria Militară, unde se judeca

un caz de tortură a deținuților în penitenciar, respectând procedura de intervievare a

1

participanților la proces. Mai mult ca atât, interviul a fost realizat până la deschiderea

ședinței de judecată, ceea ce este în strictă conformitate cu legislația în vigoare. De

asemenea, aceasta s-a conformat dispoziției judecătorului, înregistrând doar

deschiderea ședinței de judecată.

Administrația a considerat, că ea a avut un comportament neadecvat situației,

că a încălcat etica jurnalistului, fapt pentru care i-a aplicat sancțiune.

Faptele indicate în ordinul de sancționare nu corespund realității și necesită a fi

anulat. Consideră, că nu a încălcat prezumția nevinovăției inculpaților, ori formularea

„au maltratat deținuții” a fost utilizată în conținutul întrebării și nu ca fapt constatat,

așa cum a invocat angajatorul. Materialul se atribuie la categoria „investigații”, fiind

realizat în condiții de intimidare a reclamantei, din partea avocatului inculpaților, care

neîntemeiat a chemat poliția, fapt ce se constată în materialul brut.

În opinia reclamantei libertatea de exprimare a fost încălcată în raport cu

reporterul și părțile vătămate în proces. Personal ea nu a manifestat agresivitate în

general, mai ales în comportament, nu a sfidat regulile de comportament într-o

instituție de drept și nu a încălcat prezumția nevinovăției inculpaților, ordinul

contestat este o persecutare de către directorul Departamentul Știri și Dezbateri

Ecaterina Stratan, care urmărește scopul concedierii colaboratorilor cu stagiu și

angajării persoanelor apropiate sie.

Mai mult ca atât, comisia de anchetă, constituită prin ordinul IPNA „Compania

Teleradio – Moldova” nr. 924-C din 07 septembrie 2015, a constatat că reclamanta în

calitate de reporter avea dreptul să pună întrebări persoanelor acuzate până la

începerea ședinței de judecată. În concluzie comisia de anchetă a propus de a

atenționa verbal reclamanta și a recomanda conducerii Departamentului Știri și

Dezbateri instruirea tuturor reporterilor cu privire la drepturile și obligațiile

profesionale ale jurnalistului și nicidecum de a sancționa reclamanta.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din data de 01 aprilie 2016

s-a respins ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de către Livia

Lupașcu ( f.d. 134, 136-143, vol.I).

Curtea de Apel Chișinău prin decizia din data de 23 martie 2017 a respins

apelul declarat de Livia Lupașcu, a menținut hotărârea Judecătoriei Centru. mun.

Chișinău din data de 01 aprilie 2016 ( f.d. 20,21-29, vol.II)

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, la data de 19 iunie 2017 Livia

Lupașcu a contestat-o cu recurs, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei

instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu pronunțarea unei noi hotărâri privind

admiterea acțiunii ( f.d. 42-50, vol.II)

În motivarea recursului recurenta a menționat, că ordinul cu privire la aplicarea

sancțiunii disciplinare este neîntemeiat și urmează a fi anulat, deoarece lipsește

componența abaterii disciplinare, de asemenea ancheta de serviciu a fost efectuată cu

încălcarea procedurii și legislației muncii.

2

La data de 18 august 2017 IPNA „Compania Teleradio – Moldova” a depus

referință la cererea de recurs înaintată de către Livia Lupașcu, prin care a solicitat

declararea recursului ca fiind inadmisibil ( f.d. 55, vol. II).

Materialele cauzei atestă, că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la

23 martie 2017, recepționată de către Livia Lupașcu la data de 05 mai 2017 ( f.d. 38,

vol. II).

În aceste circumstanțe recursul depus de către Livia Lupașcu la data de 19 iunie

2017, se consideră a fi depus în termen.

Examinând temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele

cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia, că recursul declarat de către Livia

Lupașcu este inadmisibil din considerentele ce preced.

Verificând motivele de casare, invocate în recurs, completul Colegiului atestă,

că recurenta indică argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanțele de

judecată au apreciat înscrisurile probatorii și au constatat circumstanțele cauzei. Nu

pot fi reținute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de

reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs.

Potrivit regulilor din Secțiunea a 2-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel.

Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și

concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Recursul exercitat conform secțiunii a 2 - a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procesual, verificându-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

Astfel, completul Colegiului constată, că argumentele invocate în recurs nu pot

constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acesta nu se încadrează în cele expres

stabilite la art. 432, al. 2, 3 și 4 CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 al.1 CPC părțile și alți participanți la proces sunt în

drept să declarare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procesual.

Aliniatele 2 și 3 ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare sau

aplicate eronat, iar alin. 4 stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. 3 constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 al. 2, 3 și 4.

3

Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să

fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să

posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, pe când în recursul

declarat de către Livia Lupașcu asemenea aspecte nu se regăsesc.

În speță, completul Colegiului menționează, că recursul în cauză conține obiecții

de fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanța de judecată,

primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentei la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în

care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei

de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, așa cum formal

invocă recurenta și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Din considerentele menționate instanța de recurs ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către Livia Lupașcu inadmisibil.

Conform celor expuse, în temeiul art. 270, 431 alin. 1, 433, lit. a), 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiției

D I S P U N E :

Recursul declarat de către Livia Lupașcu, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecători Iurie Bejenaru

Dumitru Mardari

4