2ra-582/21 — cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată

2ra-582/21 — cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-582/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Centru (jud. N. Mămăligă)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Pahopol, O. Cojocaru, I. Dutca)

DECIZIE

11 iunie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Maria Ghervas

Mariana Pitic

Nina Vascan

Victor Burduh

examinând recursul declarat de Tamara Kravcenco, reprezentată de avocatul

Liubomir Dudulica

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Tamarei Kravcenco,

reprezentată de avocatul Liubomir Dudulica împotriva Anei Balan cu privire la

încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată

împotriva deciziei din 24 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost respins apelul declarat de Tamara Kravcenco, reprezentată de avocatul

Liubomir Dudulica și menținută hotărârea din 23 mai 2019 a Judecătoriei Chișinău

sediul Centru, prin care acțiunea a fost respinsă

constată:

La 3 octombrie 2018, Tamara Kravcenco, reprezentată de avocatul Liubomir

Dudulica a depus cerere de chemare în judecată împotriva Anei Balan cu privire la

încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a invocat că la 21 iulie 2011, a vândut pârâtei Ana Balan,

casa de locuit individuală cu numărul cadastral XXXXX și terenul aferent cu

numărul cadastral XXXXX situate în mun. XXXXX, str. XXXXX, la prețul de

250 000 de euro.

La semnarea contractului de vânzare-cumpărare, Ana Balan i-a achitat o parte

din preț, în sumă de 105 000 de euro, iar restul sumei de 145 000 de euro urmând să

o achite până la 1 ianuarie 2013.

Ulterior, Ana Balan a mai achitat câteva rate din suma datorată, cu întârziere,

în acest sens fiind întocmite recipise.

La 21 februarie 2013, suma datoriei constituia 107 700 de euro, pe care pârâta

s-a obligat să o achite până la 21 iunie 2013, fiind întocmită recipisa, prin care Ana

1

Balan a acceptat și plata unei dobânzi în mărime de 5% lunar din suma restantă,

începând cu data de 31 ianuarie 2013.

La 10 noiembrie 2015, pârâta a mai achitat parțial din suma datoriei, suma

restantă constituind 48 000 de euro și 1 000 de dolari SUA.

Prin recipisa întocmită și semnată la aceeași dată, Ana Balan s-a obligat să

achite suma restantă de 48 000 de euro și 1 000 de dolari SUA până la 10 noiembrie

2016 și, totodată, au convenit că în caz de neachitare a sumei datorate de 48 000 de

euro și 1 000 de dolari SUA în termenul stabilit, Ana Balan va achita suma de 98 000

de euro.

A remarcat că până la moment pârâta nu a achitat suma datoriei, făcând doar

promisiuni de achitare în curând.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 5, 84, 85, 166, 167 CPC,

art.5, 602, 753 Cod civil.

A solicitat încasarea de la Ana Balan în beneficiul ei a datoriei în mărime de

98 000 de euro și a cheltuielilor de judecată.

Pe parcursul examinării cauzei în prima instanță, Tamara Kravcenco,

reprezentată de avocatul Liubomir Dudulica a solicitat încasarea de la Ana Balan în

beneficiul ei a datoriei în mărime de 88 000 de euro și a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 23 mai 2019 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru, a fost

respinsă acțiunea ca neîntemeiată.

Prin decizia din 25 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de Tamara Kravcenco, reprezentată de avocatul Liubomir Dudulica

și a fost menținută hotărârea din 23 mai 2019 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru.

Prin decizia din 30 septembrie 2020 a Curții Supreme de Justiție, a fost admis

recursul declarat de Tamara Kravcenco, reprezentată de avocatul Liubomir

Dudulica, casată integral decizia din 25 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, cu

trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de

judecată.

Prin decizia din 24 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de Tamara Kravcenco, reprezentată de avocatul Liubomir Dudulica

și menținută hotărârea din 23 mai 2019 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru.

La 9 februarie 2021, Tamara Kravcenco, reprezentată de avocatul Liubomir

Dudulica a declarat recurs împotriva deciziei din 24 noiembrie 2020 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și a

hotărârii primei instanțe, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri de

admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu actele judecătorești recurate,

considerându-le nefondate și pasibile de a fi casate, deoarece instanțele de judecată

ierarhic inferioare nu au dat apreciere corespunzătoare probelor și argumentelor

expuse de ea și au constatat eronat situația de fapt și de drept, pronunțând o hotărâre

neîntemeiată.

A considerat că instanțele de judecată ierarhic inferioare eronat au aplicat

speței prevederile art. 50 alin. (4) din Legea cu privire la notariat și art. 208, 212,

217 Cod civil.

Pornind de la prevederile art. 50 alin. (4) din Legea nr. 1453 cu privire la

notariat, care reglementează obligațiunea proprietarului de a comunica notarului și

2

celeilalte părți locul aflării bunului înstrăinat (gajat) - ceea ce nu se referă la caz, și

faptul că pentru comunicarea prețului nereal al bunului în procesul încheierii actului

juridic partea vinovată poartă răspundere, a menționat recurenta că prima instanță a

omis să determine ce răspundere, consecințe prevăzute de lege survin în acest caz,

or, norma legală dată este una cu caracter general.

Nu există lege care prevede că comunicarea prețului nereal al bunului are

drept consecință eliberarea uneia din părțile actului juridic de executarea obligației

asumate, mai ales când a doua parte și-a onorat obligațiile sale.

Așadar, suntem în prezența faptului că ambele părți se fac vinovate de

comunicarea prețului nereal al bunului, or, prețul indicat în recipisă este unul

negociat.

Totodată, a subliniat că instanța poate invoca din oficiu doar nulitatea

absolută.

Prin urmare, este contradictorie concluzia instanței, or, nu este constatată

nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare a imobilului din

21 iulie 2011, făcându-se referință doar la recipisă ca o modificare a actului juridic

dat.

Nici în dispozitivul hotărârii, nici în partea descriptivă nu se constată nulitatea

contractului de vânzare-cumpărare a imobilului din 21 iulie 2011 sau a recipiselor,

ceea ce denotă prezența unor concluzii eronate care au dus la pronunțarea unei

hotărâri neîntemeiate.

A precizat că obiectul acțiunii este încasarea silită a sumei restante în temeiul

recipisei, niciuna din părți nu a invocat în instanța de judecată nulitatea absolută sau

parțială a actului juridic.

Mai mult de atât, Ana Balan nu a negat existența obligației de plată, având

obiecții doar la termenul de achitare.

Având în vedere prevederile art. 221 Cod civil, a evidențiat că, în speță,

intenția reală și înțelegerea părților a fost de a achita prețul bunului indicat în recipise

și nu cel indicat în contract.

Iar reieșind din prevederile art. 497 Cod civil, a indicat că instanța de judecată,

de fapt, nu a soluționat litigiul dintre părți, fiind clarificate doar o parte din

chestiunile cazului.

Instanța de apel nu s-a expus asupra argumentelor expuse de ea în apel,

ignorându-le total, deși potrivit dispozitivului deciziei se respinge apelul.

În cazul dat, apelul înaintat de ea a rămas fără examinare, or, neexpunerea

asupra argumentelor părților și lipsa unei motivări de respingere sau admitere a

acestor argumente, se consideră nesoluționarea fondului și lezarea dreptului la

apărare.

De asemenea, instanța de apel a ignorat erorile constatate de către instanța de

recurs, care au servit drept temei pentru rejudecarea cauzei.

Or, instanța de recurs, în decizia din 30 septembrie 2020, a specificat faptul

că, deși la examinarea cauzei în instanța de fond, prin referința depusă, se reflectă

poziția pârâtei Ana Balan asupra pretențiilor din acțiune, aceste declarații au rămas

fără o apreciere clară din partea instanței de apel. Iar prin referința suplimentară

depusă de Ana Balan la recursul declarat de Tamara Kravcenco, intimata a

3

recunoscut că la data înaintării cererii de chemare în judecată, din suma convenită

verbal de 250 000 de euro, au mai rămas nestinse doar 38 000 de euro.

Astfel, având în vedere prevederile art. 123 alin. (6) CPC, instanța de recurs a

reținut că cele descrise cert indică asupra faptului că la examinarea cauzei în instanța

de apel, nu a fost supusă controlului temeinicia și corectitudinea soluției date de

prima instanță prin prisma prevederilor legale.

La fel, instanța a admis agravarea situației în propriul apel.

Or, la pct. 79 al deciziei recurate a fost constatat că recipisa din

10 noiembrie 2015 reprezintă un înscris lipsit de valoare juridică, acest act fiind lovit

de nulitate absolută, deoarece pe lângă argumentele expuse supra, aceasta constituie

o modificare a prețului, însă nu întrunește condițiile de validitate a actului, contrar

prevederilor art. 208 alin. (5) Cod civil și nu constituie o declarație de recunoaștere

a datoriei în sensul normei prevăzute la art. 700 alin. (2) Cod civil.

Aceste constatări lipsesc din hotărârea primei instanțe, iar pârâta nu a declarat

apel.

La 14 aprilie 2021, Ana Balan, reprezentată de avocatul Angela Dolea a depus

referință la recursul declarat de Tamara Kravcenko, solicitând respingerea

recursului.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede

altfel.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată la

data de 1 februarie 2021 la adresa electronică a reprezentantului recurentei,

avocatului Liubomir Dudulica, fapt ce se confirmă prin extrasul din poșta electronică

anexat la actele cauzei (f. d. 191).

Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recursul la 9 februarie 2021 în termenul legal.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul întemeiat și care

urmează a fi admis cu casarea integrală a deciziei instanței de apel și hotărârii primei

instanțe și pronunțarea unei noi hotărâri cu privire la admiterea parțială a acțiunii din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanța, după ce judecă

recursul, este în drept să admită recursul și să caseze integral sau parțial decizia

instanței de apel și hotărârea primei instanțe, pronunțând o nouă hotărâre.

Pe parcursul judecării cauzei s-a constatat că la data de 21 iulie 2011, între

Tamara Kravcenko, în calitate de vânzător și Ana Balan, în calitate de cumpărător,

a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare, prin care vânzătorul a vândut, iar

cumpărătorul a procurat teren pentru construcții cu suprafața de 0,054 ha, cu numărul

cadastral XXXXX, casa de locuit individuală cu suprafața totală de 132,5 m. p., cu

numărul cadastral XXXXX și construcția accesorie cu suprafața de 15,0 m. p., cu

numărul cadastral XXXXX, situate în mun. XXXXX str-la XXXXX (f. d. 8-10).

Conform pct. 3 al contractului menționat supra, părțile au convenit asupra

prețului imobilului în sumă de 1 793 539 de lei, dintre care 407 796 de lei au fost

4

achitați în momentul semnării contractului, restul sumei de 1 385 743 de lei urmând

a fi achitată până la data de 31 ianuarie 2013.

Conform recipisei anexate la dosar, fără dată (f. d. 11), la încheierea

contractului de vânzare-cumpărare, părțile semnatare au convenit asupra prețului de

vânzare-cumpărare a bunurilor imobile enunțate în sumă de 250 000 de euro, la

semnarea contractului fiind achitată de către Ana Balan suma de 105 000 de euro,

restul sumei de 145 000 de euro urmând a fi achitată până la data de 01 ianuarie

Kravcenco peste hotare, banii urmează a-i fi achitați lui Dumitru Kravcenco.

Ulterior, la 21 februarie 2013, Ana Balan, printr-o altă recipisă, și-a asumat

obligația de a achita suma restantă de 107 700 de euro până la data de 21 iunie 2013,

în caz contrar urmând a fi calculată o penalitate de întârziere în mărime de 5% lunar,

începând cu data de 31 martie 2013 (f. d. 12).

Se mai constată că, Ana Balan la data de 10 noiembrie 2015 a mai semnat o

recipisă, prin care a indicat că din suma de 250 000 de euro urmează să mai achite

Tamarei Kravcenco 48 000 de euro și 1 000 de dolari SUA, iar în caz de neachitare

în termenul stabilit de un an de zile (10 noiembrie 2015 – 10 noiembrie 2016) a

sumei de 48 000 de euro, care nu a fost achitată în termen, aceasta urmează a fi

dublată la suma de 98 000 de euro (f. d. 36).

Înaintând prezenta cerere de chemare în judecată, concretizată pe parcursul

judecării cauzei, Tamara Kravcenco a solicitat încasarea de la Ana Balan în

beneficiul său a datoriei în sumă de 88 000 de euro.

Prima instanță, fiind învestită cu judecarea prezentei cauze, a ajuns la

concluzia netemeiniciei acțiunii.

Ulterior, instanța de apel, fiind învestită cu judecarea apelului declarat de

Tamara Kravcenco, reprezentată de avocatul Liubomir Dudulica, a ajuns la

concluzia respingerii acestuia și menținerii hotărârii primei instanțe, pe care a

considerat-o întemeiată și legală.

Pentru a decide astfel, instanțele judecătorești au reținut că reieșind din sumele

achitate, inclusiv prin intermediul lui Igor Kravcenco și Dumitru Kravcenco, Ana

Balan a achitat Tamarei Kravcenco suma de 201 600 de euro, astfel, aceasta

depășind cu 92 957,30 de euro suma restantă de 145 000 euro, indicată în contractul

de vânzare-cumpărare a imobilului.

Totodată, au mai reținut instanțele de judecată că, conform recipisei din

10 noiembrie 2015, Ana Balan a indicat că își asumă obligația de a restitui suma de

48 000 de euro și 1 000 de dolari SUA până la 10 noiembrie 2016, iar în caz contrar,

datoria urmează a fi dublată, fiind calculată suma de 98 000 de euro, prin urmare,

prin această recipisă se modifică prețul bunului imobil procurat, care nu corespunde

cu prețul stabilit de părți în contractul autentificat notarial.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții de

Supreme de Justiție, analizând materialele anexate la dosar, în coraport cu legislația

în vigoare ce guvernează raportul juridic litigios, a ajuns la concluzia că, soluția dată

de către instanțele judecătorești este una greșită.

Așadar, potrivit art. 8 alin. (1) și (2) lit. a) Cod civil (în redacția până la

01 martie 2019), drepturile și obligațiile civile apar în temeiul legii, precum și în

baza actelor persoanelor fizice și juridice care, deși nu sunt prevăzute de lege, dau

5

naștere la drepturi și obligații civile, pornind de la principiile legislației civile.

Drepturile și obligațiile civile apar din contracte și din alte acte juridice.

Conform art. 9 din același cod, persoanele fizice și juridice participante la

raporturile juridice civile trebuie să își exercite drepturile și să își execute obligațiile

cu bună-credință, în acord cu legea, cu contractul, cu ordinea publică și cu bunele

moravuri. Buna-credință se prezumă până la proba contrară.

După cum deja a fost menționat, conform recipisei din 10 noiembrie 2015,

care în speță constituie obiectul acțiunii, Ana Balan s-a obligat să restituie Tamarei

Kravcenco suma de 48 000 de euro și 1 000 de dolari SUA până la

10 noiembrie 2016, care a rămas neachitată din suma de 250 000 euro la procurarea

imobilului în baza contractului de vânzare-cumpărare din 21 iulie 2011.

Potrivit art. 512 alin. (1) și (3) Cod civil (în redacția până la 01 martie 2019),

în virtutea raportului obligațional, creditorul este în drept să pretindă de la debitor

executarea unei prestații, iar debitorul este ținut să o execute. Prestația poate consta

în a da, a face sau a nu face. Prestația trebuie să fie posibilă și determinată sau

determinabilă, să nu contravină legii, ordinii publice și bunelor moravuri.

Iar art. 514 Cod civil prevede că obligațiile se nasc din contract, fapt ilicit

(delict) și din orice alt act sau fapt susceptibil de a le produce în condițiile legii, iar

art. 572 alin. (1) Cod civil prevede că, temeiul executării rezidă în existența unei

obligații.

Raportând prevederile legale enunțate la circumstanțele cauzei, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție constată

că instanțele judecătorești ierarhic inferioare, într-un mod neînțeles au constatat că

prin recipisa din 10 noiembrie 2015, se modifică prețul bunului imobil procurat, care

nu corespunde cu prețul stabilit de părți în contractul autentificat notarial.

Or, prin recipisa dată Ana Balan și-a asumat obligația de a restitui suma de

48 000 de euro și 1000 de dolari SUA, formată ca consecință a neonorării la timp a

obligației sale de a achita la scadență suma restantă pentru procurarea imobilului

prin contractul de vânzare-cumpărare din 21 iulie 2011.

Ca urmare, la caz, nu este vorba despre valoarea costului bunului imobil, după

cum au reținut instanțele de judecată ierarhic inferioare, dar de un nou raport

obligațional apărut între Ana Balan și Tamara Kravcenco, astfel că creditorul

Tamara Kravcenco este în drept să pretindă executarea obligației, iar debitorul, Ana

Balan este ținută s-o execute.

Această constatare a instanței de recurs, este confirmată, de altfel, de însuși

Ana Balan, care nu a contestat recipisa din 10 noiembrie 2015, dar dimpotrivă, în

perioada martie-aprilie 2017 a achitat suma de 10 000 de euro, fapt confirmat chiar

de ultima, prin referința depusă și acceptat de către Tamara Kravcenco, care în

cadrul examinării cauzei în fond și-a modificat cerința înaintată în sensul micșorării

sumei datorate prin excluderea sumei de 10 000 de euro (f. d. 26, 43).

În același timp, instanța de recurs consideră necesar de a valoriza împrejurarea

ce ține de obligația Anei Balan din recipisa din 10 noiembrie 2015, prin care a indicat

că, în cazul în care nu va restitui Tamarei Kravcenco suma de 48 000 de euro și 1 000

de dolari SUA până la 10 noiembrie 2016, suma dată se va dubla la 98 000 de euro.

Astfel, instanța de recurs consideră că, aici au relevanță dispozițiile art. 635

Cod civil (în redacția până la 01 martie 2019), care prevăd că acceptarea unei garanții

6

produce efecte dacă nu contravine dispozițiilor legale și dacă debitorul nu se obligă

în mod exagerat.

În interpretarea corectă a acestor dispoziții legale, este de înțeles că, în cazul

în care debitorul se obligă la o prestație ce depășește obiectul contractului, atunci

garanția va fi valabilă numai dacă debitorul nu se obligă în mod exagerat. Caracterul

exagerat al prestației se determină de la caz la caz, ținându-se cont de o serie de

împrejurări și se apreciază de către instanța de judecată, pornind de la împrejurările

concrete ale cauzei.

Totodată, din sensul normelor de drept citate rezultă că legiuitorul nu acordă

instanței de judecată dreptul de a reduce mărimea prestației exagerate până la limita

în care aceasta ar deveni neexagerată, cum se întâmplă, spre exemplu, în cazul

clauzei penale, ci lipsește garanția integral de efecte.

Prin urmare, având în susținere aceste prevederi legale, instanța de recurs

conchide că, Ana Balan s-a obligat în mod exagerat să achite Tamarei Kravcenco

suma de 98 000 de euro pentru nerestituirea sumei de 48 000 de euro și 1 000 de

dolari SUA până la 10 noiembrie 2016, precum și faptul că, instanța de judecată nu

este în drept să reducă mărimea acestei prestații exagerate.

Ca consecință, nu poate fi admisă încasarea de la Ana Balan a dublei sume a

datoriei în beneficiul Tamarei Kravcenco.

Așadar, având în vedere considerentele expuse, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia

temeiniciei parțiale a cererii de chemare în judecată, urmând a fi încasată de la Ana

Balan în beneficiul Tamarei Kravcenco datoria în sumă de 38 000 de euro și 1 000

de dolari SUA.

Or, însuși Tamara Kravcenco a recunoscut pe parcursul examinării cauzei în

fond restituirea de către Ana Balan a sumei de 10 000 de euro.

Astfel fiind, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa integral

decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe și de a pronunța o nouă hotărâre

de admitere parțială a acțiunii.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b), alin. (3) Cod de procedură civilă,

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție

decide:

Se admite recursul declarat de Tamara Kravcenco, reprezentată de avocatul

Liubomir Dudulica.

Se casează integral decizia din 24 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău

și hotărârea din 23 mai 2019 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru, în cauza civilă

la cererea de chemare în judecată a Tamarei Kravcenco, reprezentată de avocatul

Liubomir Dudulica împotriva Anei Balan cu privire la încasarea datoriei și a

cheltuielilor de judecată și se pronunță o nouă hotărâre, prin care:

Se admite parțial acțiunea Tamarei Kravcenco, reprezentată de avocatul

Liubomir Dudulica împotriva Anei Balan cu privire la încasarea datoriei și a

cheltuielilor de judecată.

7

Se încasează de la Ana Balan în beneficiul Tamarei Kravcenco datoria în sumă

de 38 000 (treizeci și opt mii) de euro și 1 000 (o mie) de dolari SUA în echivalentul

acestora în lei moldovenești conform cursului valutar al Băncii Naționale a

Moldovei la data executării hotărârii.

În rest acțiunea se respinge.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Maria Ghervas

Mariana Pitic

Nina Vascan

Victor Burduh

8