2rh-58/21 — cu privire la repararea prejudiciului material și recunoașterea executării pedepsei în condiții inumane

Dosarul nr. 2rh-58/21

Prima instanță: Judecătoria Rîșcani mun. Chișinău (jud. V. Gâscă)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. S. Arnăut, E. Clim, N. Vascan)

Instanța de recurs: Curtea Supremă de Justiție (jud. I. Oprea, V. Clevadî, L. Catan, I. Bejenaru, O. Sternioală)

ÎNCHEIERE

9 iunie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

Dumitru Mardari

Mariana Pitic

examinând cererea de revizuire depusă de Ion Verdeș

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ion Verdeș împotriva

Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului

material și recunoașterea executării pedepsei în condiții inumane

împotriva deciziei din 7 mai 2014 a Curții Supreme de Justiție, prin care a fost

respins recursul declarat de Ion Vedeș, menținută decizia din 14 iunie 2012 a Curții

de Apel Chișinău și încheierea din 10 aprilie 2013 a Curții de Apel Chișinău

constată:

La 16 mai 2008, Ion Verdeș a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului

material și recunoașterea executării pedepsei în condiții inumane.

În motivarea acțiunii a invocat că a fost deținut în instituții penitenciare timp

de 8 ani, dintre care din 17 mai 2007 până la 20 decembrie 2008 în penitenciarul

nr. 13 din mun. Chișinău, fiind etapat din Colonia nr. 4 din Colonița în legătură cu

examinarea în instanțele de judecată a acțiunilor sale civile, unde condițiile de

detenție i-au fost înrăutățite mai mult, alimentația fiind proastă, la un nivel de 30 -

40 % din normele minime alimentare stabilite prin Hotărârea Guvernului nr. 609 din

29 mai 2006, fiind nevoit să se alimenteze suplimentar din mijloace financiare

proprii, obținute în timpul detenției și de la rudele sale.

1

A solicitat admiterea acțiunii, încasarea din contul pârâtului a restului 60 %

din alimentația sa pentru anii cât a fost deținut în sumă totală de 480 000 de lei și

recunoașterea executării pedepsei în condiții inumane și degradante.

Prin hotărârea din 2 octombrie 2008 a Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău, a

fost respinsă acțiunea lui Ion Verdeș împotriva Ministerului Finațelor al Republicii

Moldova cu privire la încasarea prejudiciului material, ca nefondată.

Prin hotărârea suplimentară din 8 aprilie 2009 a Judecătoriei Rîșcani

mun. Chișinău, a fost respinsă pretenția lui Ion Verdeș privind executarea pedepsei

în condiții inumane și degradante, ca neîntemeiată.

Prin decizia din 23 iunie 2009 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis apelul

declarat de Ion Verdeș, casată hotărârea din 2 octombrie 2008 a Judecătoriei Rîșcani

mun. Chișinău și hotărârea suplimentară din 8 aprilie 2009 a Judecătoriei Rîșcani

mun. Chișinău și restituită pricina spre rejudecare în prima instanță.

Prin hotărârea din 28 octombrie 2010 a Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău, a

fost admisă acțiunea.

A fost recunoscută ca inumane și degradante detenția lui Ion Verdeș, de la

17 mai 2007 până la 20 decembrie 2008, în penitenciarul nr. 13 din Chișinău.

A fost încasat de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanțelor al

Republicii Moldova prejudiciul material în mărime de 480 000 de lei.

Prin decizia din 30 martie 2011 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis apelul

declarat de Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova, casată integral hotărârea

din 28 octombrie 2010 a Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău și emisă o hotărâre

nouă, prin care a fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată.

Prin decizia din 5 octombrie 2011 a Curții Supreme de Justiție, a fost casată

decizia din 30 martie 2011 a Curții de Apel Chișinău și restituită pricina la rejudecare

în instanța de apel.

Prin decizia din 14 iunie 2012 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis apelul

declarat de Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova, casată integral hotărârea

din 28 octombrie 2010 a Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău și a emisă o hotărâre

nouă, prin care a fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată.

Prin încheierea din 26 decembrie 2012 a Curții Supreme de Justiție, a fost

ridicată de la examinare în ordine de recurs pricina civilă în cauză și remisă la

Judecătoria Rîșcani mun Chișinău, iar ulterior la Curtea de Apel Chișinău pentru

corectarea erorilor de ordin material admise la adoptarea hotărârilor.

Prin încheierea din 28 ianuarie 2013 a Judecătoriei Rîșcani mun Chișinău,

menținută prin decizia din 30 mai 2013 a Curții de Apel Chișinău, a fost rectificată

data adoptării hotărârii din 18 octombrie 2010 în 28 octombrie 2010.

Prin încheierea din 10 aprilie 2013 a Curții de Apel Chișinău, în temeiul

art. 249 CPC, a fost corectată decizia din 14 iunie 2012 a Curții de Apel Chișinău,

prin substituirea datei hotărârii Judecătoriei Rîșcani mun Chișinău din 18 octombrie

2010 în data corectă a adoptării hotărârii de 28 octombrie 2010.

2

Prin decizia din 7 mai 2014 a Curții Supreme de Justiție, a fost respins recursul

declarat de Ion Vedeș, menținută decizia din 14 iunie 2012 a Curții de Apel Chișinău

și încheierea din 10 aprilie 2013 a Curții de Apel Chișinău.

La 3 aprilie 2021, prin intermediul poștei electronice și ulterior, la 6 aprilie

2021, prin intermediul oficiului poștal, Ion Verdeș a depus cerere de revizuire

împotriva deciziei din 7 mai 2014 a Curții Supreme de Justiție, solicitând admiterea

plângerii privind despăgubirile în mărime de 580 000 de lei în urma detenției în

condiții inumane și degradante, încasarea prejudiciului cauzat în mărime de 580 000

de lei.

În susținerea cererii de revizuire, în temeiul art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, a

invocat că materialul examinat pe 7 aprilie 2014 a fost apreciat vădit eronat de

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție și urmează a fi revizuit, având în vedere ilegalitatea deciziei adoptate.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că cererea de revizuire

urmează a fi respinsă ca inadmisibilă din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 451 CPC, cererea de revizuire se depune în scris de

persoanele menționate la art. 447, indicându-se în mod obligatoriu temeiurile

consemnate la art. 449 și anexându-se probele ce le confirmă.

În conformitate cu prevederile art. 449 CPC, revizuirea se declară în cazul în

care:

a) s-a constatat, prin sentință penală irevocabilă, comiterea unei infracțiuni în

legătură cu cauza care se judecă;

b) au devenit cunoscute unele circumstanțe sau fapte esențiale ale cauzei care

nu au fost și nu au putut fi cunoscute revizuientului, dacă acesta dovedește că a

întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanțele și faptele esențiale în timpul

judecării anterioare a cauzei;

c) instanța a emis o hotărâre cu privire la drepturile persoanelor care nu au fost

implicate în proces;

e) s-a anulat ori s-a modificat hotărârea, sentința sau decizia instanței

judecătorești care au servit drept temei pentru emiterea hotărârii sau deciziei a căror

revizuire se cere;

e1) a fost aplicată o lege declarată neconstituțională de către Curtea

Constituțională și la judecarea cauzei a fost ridicată excepția de neconstituționalitate,

iar instanța de judecată a respins cererea privind sesizarea Curții Constituționale sau

din hotărârea Curții Constituționale rezultă că prin aceasta s-a încălcat un drept

garantat de Constituție sau de tratatele internaționale în domeniul drepturilor omului;

g) Curtea Europeană a Drepturilor Omului sau Guvernul Republicii Moldova

a inițiat o procedură de reglementare pe cale amiabilă într-o cauză pendinte

împotriva Republicii Moldova;

3

h) Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat, printr-o hotărâre, fie

Guvernul Republicii Moldova a recunoscut, printr-o declarație, o încălcare a

drepturilor sau libertăților fundamentale care poate fi remediată, cel puțin parțial,

prin anularea hotărârii pronunțate de o instanță de judecată națională.

În interpretarea corectă a prevederilor legale enunțate, este cert că cererea de

revizuire poate fi declarată doar în temeiurile expres prevăzute în norma dată, care

poartă un caracter exhaustiv și nu pot fi completate.

Ca urmare, declararea revizuirii pentru alte temeiuri decât cele prevăzute în

această normă duce la respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă.

La caz, se va remarca că temeiurile invocate în cererea de revizuire de către

revizuentul Ion Verdeș nu pot fi reținute ca unele prevăzute la art. 449 CPC, în baza

căruia se poate solicita revizuirea deciziei, or ultimul a oferit în susținerea acesteia,

împrejurări ce țin de fondul cauzei, întemeindu-și cererea în baza prevederilor

art. 445 alin. (1) lit. a) CPC (împuternicirile și actele de dispoziție ale instanței) și

nu a prevederilor art. 449 CPC.

Astfel fiind, admiterea cererii de revizuire, în sensul formulat, ar contravine

principiului securității raporturilor juridice și ar constitui o violare a art. 6 al

Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale.

Or, revizuirea este o cale de atac de retractare și nu reformare prin intermediul

căreia se poate obține anularea unei hotărâri judecătorești irevocabile și reînnoirea

judecății în cazurile expres determinate de lege, iar retractarea neîntemeiată a

hotărârii contestate poate duce la încălcarea principiului stabilității raporturilor

juridice. De aceea, legea admite revizuirea numai în cazuri strict determinate, care

sunt prevăzute în mod limitativ în art. 449 CPC.

În susținerea opiniei enunțate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție invocă și hotărârea Curții Europene

a Drepturilor Omului din 03 martie 2009 în cazul Eugenia și Doina Duca contra

Moldovei, în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat că securitatea

raporturilor juridice presupune respectarea principiului autorității lucrului judecat,

care instituie că nicio parte nu este în drept să solicite revizuirea unei hotărâri

definitive și obligatorii întru obținerea unei reexaminări și unei noi soluții în cauză.

Competența de revizuire a instanțelor superioare ar trebui să fie exercitată pentru a

corecta erorile judiciare și omisiunile justiției, dar nu pentru a efectua o nouă

examinare. Revizuirea nu ar trebui apreciată ca un recurs deghizat. O distanțare de

la principiul respectiv este justificată doar atunci când este determinată de

circumstanțe cu caracterele substanțiale și obligatorii.

Din considerentele menționate și având în vedere că cererea de revizuire nu

indică careva temeiuri prevăzute de art. 449 CPC, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de

a respinge cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă.

4

În conformitate cu art. art. 269-270, art. 453 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de Ion Verdeș

împotriva deciziei din 7 mai 2014 a Curții Supreme de Justiție, în cauza civilă la

cererea de chemare în judecată a lui Ion Verdeș împotriva Ministerului Finanțelor al

Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului material și recunoașterea

executării pedepsei în condiții inumane.

Încheierea nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

Dumitru Mardari

Mariana Pitic

5