2rac-5/21 — rezolutiunea contractului

2rac-5/21 — rezolutiunea contractului (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2rac-5/2021

prima instanță: Judecătoria Căușeni, sediul central (jud. V. Nichitenco)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Anton, O. Cojocaru, A. Pahopol)

DECIZIE

02 iunie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Dumitru Mardari

Nicolae Craiu

Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

examinând în ședință publică recursul declarat de Agenția Proprietății Publice,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Agenția

Proprietății Publice împotriva Întreprinderii cu Capital Străin „Alfa-Engineering”

Societate cu Răspundere Limitată cu privire la rezoluțiunea contractului de vînzare-

cumpărare,

împotriva deciziei din 10 martie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de Agenția Proprietății Publice și a fost menținută

hotărârea din 25 martie 2019 a Judecătoriei Căușeni, sediul central, prin care

acțiunea a fost respinsă,

c o n s t a t ă:

La 31 ianuarie 2018 Agenția Proprietății Publice a depus cerere de chemare în

judecată împotriva ÎCS „Alfa-Engineering” SRL cu privire la rezoluțiunea

contractului de vânzare-cumpărare a pachetului de acțiuni ale statului.

În motivarea acțiunii a indicat că la 21 noiembrie 2006 între Agenția

Privatizare și ÎCS „Alfa-Engineering” SRL a fost încheiat contractul de vânzare-

cumpărare nr. 6 a pachetului de acțiuni ale statului în SA „Moldova-Tur” în număr

de 83,248% din numărul total al acțiunilor societății.

A menționat că conform contractului nr. 6 din 21 noiembrie 2006, pe lângă

prețul în sumă de 2150 mii dolari SUA, ÎCS „Alfa-Engineering” SRL s-a obligat să

realizeze din surse proprii investiții capitale în mărime de 33 de milioane dolari

SUA în decursul a 2 ani.

Prin acordul nr. l din 28 iulie 2008 la contractul de vânzare-cumpărare nr. 6 din

21 noiembrie 2006, a fost modificat termenul final de executare a acestuia până la

data de 21 noiembrie 2010.

Conform Programului Investițional, parte integrantă a contractului, ÎCS „Alfa-

Engineering” SRL și-a asumat obligația realizării investițiilor în reconstrucția

complexului și construcția clădirii noi, reutilarea tehnică și dezvoltarea

întreprinderii, procurarea utilajului, asigurarea cu programe, soft-uri în Complexul

hotelier Național.

Iar, potrivit pct. 4.2 al contractului, ÎCS „Alfa-Engineering” SRL și-a asumat și

alte obligații suplimentare.

A relatat că prin decizia definitivă și irevocabilă a Curții Supreme de Justiție

din 16 martie 2011, Agenția Proprietății Publice a fost obligată să prelungească

termenul contractului de vânzare-cumpărare a pachetului de acțiuni ale statului în

SA „Moldova-Tur” pe un termen de doi ani din momentul primirii de la autoritățile

publice competente a tuturor autorizațiilor (coordonărilor), inclusiv a autorizației de

construire, necesare pentru punerea în aplicare a Programului Investițional.

Întru asigurarea realizării de către cumpărător a obligațiilor investiționale,

Agenția Proprietății Publice a solicitat Primăriei mun. Chișinău urgentarea eliberării

autorizațiilor necesare reconstrucției complexului hotelier.

Primăria mun. Chișinău prin scrisoarea nr. 02-120/8352 din 30 noiembrie 2017

a informat Agenția Proprietății Publice că din partea ÎCS „Alfa-Engineering” SRL

nu au parvenit nicio cerere privind obținerea autorizațiilor necesare construcției

complexului hotelier.

Ținând cont de informația prezentată de Primăria mun. Chișinău, lipsei totale a

investițiilor asumate potrivit Programului Investițional, expirării termenului de

executare a obligațiilor investiționale asumate în valoare de 33 de milioane de dolari

SUA și faptului că ÎCS „Alfa-Engineering” SRL, în calitatea sa de parte a

contractului de vânzare- cumpărare nr. 6 din 21 noiembrie 2006, nu a întreprins

nicio acțiune în scopul valorificării acestora, Comisia pentru desfășurarea

concursurilor comerciale și investiționale de privatizare a proprietății publice, la

ședința din 4 decembrie 2017 (proces-verbal nr. 71) a decis inițierea procedurii de

rezoluțiune a contractului de vânzare-cumpărare nr. 6 din 21 noiembrie 2006, din

motivul neonorării obligațiilor contractuale.

A invocat prevederile art. 735 Cod civil în coroborare cu art. 572 Cod civil

drept temei de rezoluțiune a contractului de vânzare-cumpărare nr. 6 din 21

noiembrie 2006, dat fiind neexecutarea esențială din partea pârâtului a obligațiilor

asumate.

Conform pct. 6.3 al contractului de vânzare-cumpărare nr. 6 din 21 noiembrie

2006, în cazul în care cumpărătorul ÎCS „Alfa-Engineering” SRL nu va executa

obligațiile investiționale asumate și/sau va încălca cel puțin un termen pentru fiecare

an de executare a obligațiilor investiționale cu mai mult de 6 luni, Agenția

Proprietății Publice va fi în drept să inițieze procedura de rezoluțiune.

A susținut că, în scopul tranșării litigiului pe cale extrajudiciară, în temeiul pct.

pct. 6.3, 6.4, 6.5, 6.6 ale contractului, art. 737 Cod civil, Agenția Proprietății

Publice, prin declarația nr. 05-05-1716 din 21 decembrie 2017 a dispus rezoluțiunea

contractului de vânzare-cumpărare nr. 6 din 21 noiembrie 2006, cu modificările

operate prin acordul nr. l din 28 iulie 2008, solicitând ÎCS „Alfa-Engineering” SRL,

în termen de 5 zile bancare, din data recepționării, restituirea în proprietatea statului,

în persoana Agenției Proprietății Publice, a obiectului contractului de vânzare-

cumpărare nr. 6 din 21 noiembrie 2006 - 1 081 506 acțiuni ale SA „Moldova-Tur”,

ceea ce constituie 83,248% din numărul total al acțiunilor societății, fiindu-i

2

prezentate ÎCS „Alfa-Engineering” SRL spre semnare și dispozițiile de transmitere,

declarația de rezoluțiune fiind ignorată de ÎCS „Alfa-Engineering” SRL.

Reclamantul, și-a întemeiat pretențiile în baza prevederilor art. 572 alin. (2),

737, 738, 741 Cod civil, art. 31 , 38 alin. (2), 166, 167, 168, 174, 175 alin. (1) lit. a)

CPC.

A solicitat reclamantul admiterea acțiunii, rezoluțiunea contractului de

vânzare-cumpărare a pachetului de acțiuni ale statului în SA „Moldova-Tur”,

expuse la concursul investițional nr. 6 din 21 noiembrie 2006 cu modificările

operate prin acordul nr. 1 din 28 iulie 2008, obligarea ÎCS „Alfa-Engineering” SRL

și să restituie în proprietatea statului, în persoana Agenției Proprietății Publice, a

obiectului contractului de vânzare-cumpărare nr. 6 din 21 noiembrie 2006 - 1 081

506 acțiuni ale SA „Moldova Tur”, ceea ce constituie 83,248 % din numărul total al

acțiunilor societății.

Prin hotărârea din 25 martie 2019 a Judecătoriei Căușeni, sediul central, a fost

respinsă acțiunea depusă de Agenția Proprietății Publice ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia din 25 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de Agenția Proprietății Publice și a fost menținută hotărârea din 25 martie

2019 a Judecătoriei Căușeni, sediul central.

La 07 august 2019, Agenția Proprietății Publice a declarat recurs împotriva

deciziei din 25 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia,

casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi

hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

Prin decizia din 24 decembrie 2019 a Curții Supreme de Justiție a fost admis

recursul declarat de către Agenția Proprietății Publice, a fost casată decizia din 25

iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău cu remiterea cauzei spre rejudecare în instanța

de apel.

Prin decizia din 10 martie 2020 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul

declarat de Agenția Proprietății Publice și a fost menținută hotărârea din 25 martie

2019 a Judecătoriei Căușeni, sediul central.

La 28 iulie 2020, prin intermediul poștei electronice și la 29 iulie 2020, prin

intermediul oficiului poștal, Agenția Servicii Publice a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel din 10 martie 2020, solicitând admiterea recursului,

casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe cu pronunțarea unei

noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că nu este de acord cu decizia instanței de

apel și hotărârea primei instanțe și le consideră neîntemeiate, emise cu încălcarea

normelor de drept material, precum și pe aprecierea incompletă a probelor

administrate.

Sub aspectul dat a relevat că instanța de apel la rejudecare, fără a ține cont de

circumstanțele determinate prin decizia din 24 decembrie 2019 a Curții Supreme de

Justiție eronat a justificat decizia prin faptul că în speța reflectată în litigiul dat,

Agenția Proprietății Publice nu ar dispune de circumstanțele de drept necesare întru

solicitarea rezoluțiunii contractului de vînzare-cumpărare a pachetului de acțiuni ale

statului în SA „Moldova-Tur” expuse la concurs investițional, nr. 6 din 21

noiembrie 2006, situație totalmente contrară cadrului normativ aplicabil speței, cât

și a probelor administrate la dosar.

3

Astfel, instanța de apel a interpretat în mod eronat legea, nu a elucidat complet

circumstanțele pricinii și nu a dat apreciere tuturor argumentelor prezentate de

recurent.

Afirmațiile instanței de apel precum că contractul de vânzare-cumpărare a

pachetului de acțiuni ale statului în SA „Moldova-Tur” expuse la concurs

investițional nr. 6 din 21 noiembrie 2006, nu conține careva condiționări la trecerea

dreptului de proprietate reprezintă o eroare, deoarece instanța de apel totalmente a

ignorat prevederile art. 240 Cod civil, redacția în vigoare până la 01 martie 2019,

care reglementează statutul actelor juridice încheiat sub condiție. Respectiv, actul

juridic se consideră încheiat sub condiție rezolutorie dacă realizarea condiției atrage

desființarea actului juridic și restabilirea situației existente până la încheierea lui.

Astfel, condiția este rezolutorie atunci când realizarea ei atrage desființarea actului

juridic.

A susținut că actul juridic încheiat sub condiție rezolutorie determină dreptul

creditorului, care în cazul de față este Agenția Proprietății Publice, de a cere

executarea obligației, iar debitorul, ÎCS „Alfa-Engineering” SRL, respectiv, este

obligat să o execute. Dacă condiția rezolutorie s-a realizat, în principiu, obligația se

desființează retroactiv. În cazul dat condiția rezolutorie s-a produs prin aspectul

neexecutării de către pârât a investițiilor, circumstanță ce în conformitate cu

prevederile contractului de vânzare-cumpărare nr. 6 din 21 noiembrie 2006 a

pachetului de acțiuni ale statului în SA „Moldova-Tur”, se sancționează cu

rezilierea acestuia. Prin consecință, părțile sunt obligate să restituie reciproc

prestațiile primite.

În acest context, constatările instanței de apel, concluzionate în decizia

contestată, sub aspectul lipsei dreptului Agenției la desființarea/rezilierea

contractului vizat în acțiune și respectiv cerințele de rezoluțiune ar reprezenta o

ingerință în dreptul de proprietate al pârâtului, sunt totalmente eronate și supuse

criticilor sub aspectul că aceste condiționări însuși pârâtul și le-a asumat la

achiziționarea/transferul dreptului de proprietate a pachetului de acțiuni în SA

„Moldova-Tur” în număr de 83,248% din numărul total al acțiunilor societății.

În completarea netemeiniciei deciziei contestate sunt și concluziile sub

aspectul că contractul de vînzare-cumpărare nr. 6 din 21 noiembrie 2006 nu conține

clauze privind rezoluțiunea acestuia, situație ce exclude posibilitatea Agenției ca

parte a acestuia de a solicita desființarea contractului prin rezolutiune.

Argumentele date sunt contradictorii cu însăși datele invocate în partea

motivantă a deciziei și hotărârii primei instanțe contestate, făcând trimitere la

normele art. 733 Cod civil (redacția de până la 1 martie 2019) care prevăd că,

contractul nu poate fi rezolvit, reziliat sau revocat decât în temeiuri prevăzute de

lege sau prin acordul părților.

În sensul dat, Agenția Proprietății Publice a respectat normele Codului civil (în

vigoare la momentul inițierii procedurii de rezoluțiune) de desființare a contractului

pe motivul neexecutării de către ÎCS „Alfa-Engineering” SRL a obligațiilor

contractate.

A mai indicat că instanța de apel eronat a interpretat cadrul normativ asupra

faptului că obligația de efectuare a investițiilor în societatea emitentă a valorilor

mobiliare SA „Moldova-Tur”, obiect al contractului de vânzare-cumpărare, nu ține

4

de esența raportului juridic de vânzare-cumpărare, care potrivit definiției legale

stipulată în art. 753 Cod civil s-a consumat în momentul achitării de către

cumpărător a prețului vânzării și transmiterii de către vânzător a dreptului de

proprietate asupra acestora și, respectiv, efectuarea investițiilor nu constituie o

prestație care ține de esența raportului contractual.

A menționat că instanța de apel, cât și prima instanță greșit au interpretat că

Agenția, potrivit art. 118 alin. (1) CPC nu a probat că neexecutarea obligațiilor

contractuale, invocată ca temei al rezoluțiunii, a constituit o neexecutare esențială în

cadrul raportului juridic reglementat prin clauzele contractului de vânzare-

cumpărare a pachetului de acțiuni ale statului în SA „Moldova-Tur” expuse la

concurs investițional nr. 6 din 21 noiembrie 2006.

A relatat că instanța a interpretat subiectiv și eronat prevederile art. 118 alin.

(1) CPC, determinând obligativitatea acestora numai față de reclamant, în condițiile

în care sarcina probațiunii, potrivit normei în cauză, este pusă în sarcina ambelor

părți, inclusiv și a pârâtului.

În acest sens, a menționat că circumstanțele reflectate și analizate în litigiul

finalizat prin decizia irevocabilă a Curții Supreme de Justiție din 18 mai 2010 nu

privește careva acțiuni ale ÎCS „Alfa-Engineering” SRL de după adoptarea acesteia.

Prin decizia în cauză nu se demonstrează nicio circumstanță în sensul executării

contractului din 2011- ianuarie 2018 (momentul inițierii litigiului în cauză).

Acțiunea Agenției Proprietății Publice se bazează anume pe comportamentul

pârâtului de după adoptarea actului judecătoresc menționat, care nicidecum nu

scutește cumpărătorul la executarea condițiilor contractuale.

Acele acțiuni reflectate de către instanță și de către pârât, care au avut loc până

la definitivarea litigiului, finisat prin decizia Curții Supreme de Justiție din 18 mai

2010, în contextul argumentelor menționate supra la prezenta cerere, nu sunt

pertinente cazului.

Mai mult ca atât, instanța, contrar prevederilor pct. 11 lit. f), pct. 54 din

Regulamentul concursurilor comerciale și investiționale de privatizare a proprietății

publice, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 919/2008 eronat a determinat

efectuarea cărorva investiții din partea cumpărătorului.

Instanța de apel, cât și prima instanță eronat au determinat lipsa clauzelor și,

respectiv, a dreptului Agenției Proprietății Publice de a iniția procedura de

rezoluțiune a contractului dat, în conițiile în care contractul de vânzare - cumpărare

nr. 6 din 21 noiembrie 2006 conține clauze privind rezoluțiunea acestuia, iar faptul

că noțiunea de „rezoluțiune” este asimilată cu noțiunea de „reziliere”, potrivit

doctrinei și practicii judiciare nu constituie temei de restricționare a părții de a-și

valorifica drepturile sale în aspectul desființării actului juridic vizat pe calea

rezoluțiunii.

Interpretarea instanței în aspectul lipsei dreptului Agenției Proprietății Publice

de a iniția procedura de rezoluțiune a contractului, în contextul omisiunii unei

asemenea clauze în contract, este totalmente contrară prevederilor art. 7 alin. (2) și

alin. (4) din Legea nr. 121/2007 privind administrarea și deetatizarea proprietății

publice, art. 572 alin. (2) și 668 alin. (2) din Codul civil (redacția de până la 1

martie 2019).

5

A susținut că instanța de apel, la examinarea cazului dat, a ignorat prevederile

art. 123 alin. (1) CPC, deoarece Agenția Proprietății Publice a probat, și respectiv a

argumentat prin probe și înscrisuri inacțiunile intimatului privind neonorarea

obligațiilor contractuale, instanța de judecată urma să țină cont și de aspectul că,

circumstanțele de neexecutare din partea cumpărătorului a investițiilor este un fapt

de notorietate publică.

Interpretarea instanței în aspectul lipsei dreptului Agenției Proprietății Publice

de a iniția procedura de rezoluțiune a contractului, în contextul omisiunii unei

asemenea clauze în contract, este totalmente contrară prevederilor art. 717 alin. (2)

Codul civil, în redacția pînă la 01 martie 2019, care dispune că în măsura în care

clauzele contractului standard nu au devenit parte integrantă a contractului,

conținutul contractului se reglementează de prevederile legale.

A apreciat critic și argumentele instanței de determinare într-o imagine

pozitivă a situației ÎCS „Alfa-Engineering” SRL, care abia în anul 2019, prin

intermediul SA „Moldova-Tur” a obținut decizia Consiliului mun. Chișinău nr.

9/22-16 din 19 ianuarie 2019, privind stabilirea pe un termen de 5 ani a relațiilor

funciare de arendare a loturilor de pământ din bd. Ștefan cel Mare și Sfînt, 2 și 4

(aferente complexului hotelier).

Adoptarea deciziei Consiliului mun. Chișinău nr. 9/22-16 din 19 ianuarie 2019,

în niciun mod nu argumentează inacțiunile și indiferența cumpărătorului pentru

perioada 2011- 2019.

Instanța de apel a ignorat și nu a aplicat prevederile normei în cauză, ținând

cont de faptul că, Agenția Proprietății Publice, prin declarația nr. 05-05-1716 din 21

decembrie 2017 a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare - cumpărare nr. 6 din

21 noiembrie 2006, cu modificările operate prin acordul adițional nr. 1 din 28 iulie

„Alfa-Engineering” SRL de contestare/anulare a declarației date, contractul de

vânzare - cumpărare nr. 6 din 21 noiembrie 2006 a fost desființat.

Prin notificarea din 11 august 2020, Curtea Supremă de Justiție în conformitate

cu art. 439 alin. (2) CPC a expediat intimatei și intervenienților accesorii copia

recursului și i-a înștiințat despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de

o lună de la data primirii acesteia.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Materialele dosarului atestă că decizia Curții de Apel Chișinău din 10 martie

2020 a fost expediată părților la 02 iunie 2020, dar la actele cauzei lipsesc date prin

care s-ar confirma recepționarea acesteia de către recurent.

Astfel, recursul declarat la 28 iulie 2020 de către Agenția Proprietății Publice

se consideră a fi depus în termen.

În conformitate cu art. 441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul

este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

Prin încheierea din 04 noiembrie 2020 a Curții Supreme de Justiție completul

din 3 judecători a considerat recursul admisibil și a decis examinarea acestuia în

fond de un complet din 5 judecători.

6

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în

recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără

a administra noi dovezi.

Ținând cont de complexitatea cauzei Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit a Curții Supreme de Justiție a invitat participații la proces în

ședință publică pentru a se expune asupra problemelor invocate în recurs.

Reprezentantul recurentului, Agenția Proprietății Publice, Sergiu Chicu, în

ședința instanței de recurs a susținut recursul declarat, solicitând admiterea acestuia,

casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi

hotărâri de admitere a acțiunii.

Reprezentantul intimatului, ÎCS „Alfa-Engineering” SRL, avocatul Andrei

Iosip, în ședința instanței de recurs, a solicitat respingerea recursului cu menținerea

deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe.

Audiind părțile, studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a

respinge recursul declarat și de a menține decizia instanței de apel și hotărârea

primei instanțe din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) Codul de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul și să mențină decizia

instanței de apel și, după caz, hotărîrea primei instanțe, precum și încheierile atacate

cu recurs.

Pe parcursul judecării cauzei s-a stabilit că, Agenția Proprietății Publice

înaintând acțiunea împotriva ÎCS „Alfa-Engineering” SRL, a solicitat rezoluțiunea

contractului de vânzare-cumpărare a pachetului de acțiuni ale statului în SA

„Moldova Tur”, expuse la concursul investițional, nr. 6 din 21 noiembrie 2006 cu

modificările operate prin acordul nr. 1 din 28 iulie 2008, obligarea ÎCS „Alfa-

Engineering” SRL să restituie în proprietatea statului, în persoana Agenției

Proprietății Publice, a obiectului contractului de vânzare-cumpărare nr. 6 din 21

noiembrie 2006 - 1 081 506 acțiuni ale SA „Moldova Tur”, ceea ce constituie

83,248 % din numărul total al acțiunilor societății.

Fiind învestită cu judecarea cauzei, prima instanță prin hotărârea din 25 martie

2019 a Judecătoriei Căușeni sediul central, a respins acțiunea ca fiind neîntemeiată.

Judecând apelul declarat de către Agenția Proprietății Publice, instanța de apel

l-a respins și a menținut hotărârea primei instanțe.

Instanțele de judecată ierarhic inferioare au ajuns la concluzia că la caz ÎCS

„Alfa-Engineering” SRL și-a executat parțial obligațiile investiționale asumate

conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 6 din 21 noiembrie 2006,

neexecutarea deplină a acestora nefiindu-i imputabilă, constatând că ÎCS „Alfa-

Engineering” este în imposibilitate de a executa integral obligațiile asumate în

termenii stabiliți, din cauza obstacolelor apărute în partea obținerii actelor ce-i

permit realizarea efectivă a reconstruirii complexului hotelier.

Instanțele inferioare au apreciat că nu sunt întrunite nici alte condiții care ar

permite Agenției Proprietății Publice să rezoluționeze contractul de vânzare-

cumpărare a pachetului de acțiuni ale statului în SA „Moldova-Tur”, constatând că

nu a fost prezentate probe ce ar permite instanței să conchidă că neefectuarea

7

integrală a investițiilor ar da temei creditorului să constate că nu poate conta în

viitor pe executarea contractului din partea ÎCS „Alfa-Engineering” SRL.

Totodată, au apreciat că prin cerințele privind obligarea ÎCS „Alfa-

Engineering” SRL de a restitui în proprietatea statului obiectul contractului

menționat, cu returnarea unei părți din prețul contractului, se ating drepturile de

proprietate ÎCS „Alfa-Engineering” SRL, în condițiile în care acesta din urmă

suplimentar prețului de 2 150 000 de dolari SUA, a realizat alte investiții.

Verificând legalitatea deciziei și a hotărârii contestate în raport cu argumentele

invocate în recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție reține că, atât instanța de apel, cât și prima instanță la

examinarea cauzei, au aplicat corect normele de drept material și au dat o apreciere

corespunzătoare probelor administrate la actele cauzei.

Din materialele cauzei rezultă că, la 21 noiembrie 2006 între Agenția de

Privatizare și ÎCS „Alfa-Engineering” SRL a fost încheiat contractul de vânzare-

cumpărare nr.6 a pachetului de acțiuni ale statului în SA „Moldova-Tur” în număr

de 83,248% din numărul total al acțiunilor societății (f.d.12-17).

Conform pct. 4.1. din contractul nr.6 din 21 noiembrie 2006, ÎCS „Alfa-

Engineering” SRL s-a obligat să realizeze din surse proprii investiții capitale în

mărime de 33,0 milioane dolari SUA în decursul a 2 ani, conform graficului descris

în anexa nr. 1 la contract (f.d.17).

Părțile au stipulat de asemenea la pct. 5.6 al contractului de vînzare-cumpărare,

că în caz de reținere a procedurii de primire de la autoritățile publice competente a

autorizației coordonărilor aferente, necesare pentru punerea în aplicare a

Programului de investiții, termenul contractului se va prelungi cu perioada reținerii.

Prin acordul nr. l din 28 iulie 2008 la contractul de vânzare-cumpărare nr.6 din

21 noiembrie 2006, a fost abrogat programul investițional, anexă la contractul de

vânzare-cumpărare cu aprobarea unui nou program investițional, termenul de

executare a programului investițional fiind prelungit până în anul 2010.

Astfel, Agenția Proprietății Publice revendică rezilierea contractului de

vînzare-cumpărare mr. 6 din 21 noiembrie 2006 în conformitate cu prevederile art.

320 alin. (2) Codul civil.

Conform art. 6 Cod civil, legea civilă nu are caracter retroactiv, ea nu modifică

și nici nu suprimă condițiile de constituire a unei situații juridice constituite anterior,

nici condițiile de stingere a unei situații juridice stinse anterior. Legea nouă nu

modifică și nu desființează efectele deja produse ale unei situații juridice stinse sau

în curs de realizare.

În cazul situațiilor juridice contractuale în curs de realizare la data intrării în

vigoare a legii noi, conform prevederilor art.6 alin.(4) Codul civil, legea veche va

continua să guverneze natura și întinderea drepturilor și obligațiilor părților, precum

și orice alte efecte contractuale, dacă legea nouă nu prevede altfel.

Astfel, corect instanța de apel și prima instanță au determinat că raportului

juridic litigios dedus judecății având drept temei contractul de vânzare-cumpărare a

pachetului de acțiuni ale statului în SA „Moldova-Tur” în număr de 83,248% din

numărul total al acțiunilor societății, încheiat la data de 21 noiembrie 2006, între

Agenția Privatizare în calitate de vânzător și ÎCS „Alfa-Engineering” SRL, în

8

calitate de cumpărător, rezoluțiunea căruia se solicită, îi sunt aplicabile prevederile

Codului civil în redacția Legii nr.1107 din 06 iunie 2002.

Conform art. 733 Codul civil, contractul nu poate fi altfel rezolvit, reziliat sau

revocat decât în temeiuri prevăzute de lege sau prin acordul părților.

Conform prevederilor art.734 Codul civil, părțile își pot rezerva în mod expres

prin contract dreptul de rezoluțiune a contractului. Acordul privind rezoluțiunea

contractului trebuie să fie încheiat în forma cerută pentru contract dacă din lege,

contract sau uzanțe nu rezultă altfel.

Or, principiul simetriei contractuale este reiterat la art.734 alin.(2) Cod civil,

motiv din care rezoluțiunea unilaterală a contractului este inoperantă.

Prin rezoluțiunea contractului se înțelege desființarea retroactivă a contractelor

cu executarea uno ictu (instantanee) în cazul în care una din părți nu execută

obligațiile contractuale.

Rezoluțiunea este unul din drepturile de care dispune recurentul/reclamant

Agenția Proprietății Publice, în calitatea sa de creditor al obligației contractuale de

efectuare a investițiilor în SA „Moldova-Tur”, în caz de neexecutare fără justificare,

intenționată sau din culpă gravă a obligațiilor contractuale, alături de dreptul de a

cere executarea silită, penalități de întârziere etc., care poate fi realizat cu titlu de

sancțiune contractuală sau legală în circumstanțe prestabilite de părți sau de lege.

Din acest motiv, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție reține că instanța de apel just a stabilit că aplicarea

rezoluțiunii trebuie să fie conformă principiilor răspunderii civile, iar recurentei

Agenția Proprietății Publice îi revine sarcina imperativă de a demonstra:

-întrunirea circumstanțelor în care poate fi dispusă rezoluțiunea contractului nr.

6 din 21 noiembrie 2006 a pachetului de acțiuni ale statului în SA „Moldova-Tur”;

precum și

-admisibilitatea ingerinței solicitate instanței de judecată în exercițiul dreptului

de proprietate a intimatei prin prisma garanțiilor acordate de art. 1 Protocolul nr. 1

din Convenție.

Din cumulul probelor administrate rezultă cu certitudine că motivul invocat

pentru rezoluțiunea contractului constă în neexecutarea de către intimat a obligaților

privind efectuarea investițiilor în societate acțiunile căreia le-a procurat.

Conform art.735 alin.(2) Cod civil, rezoluțiunea contractului se admite doar în

cazul neexecutării esențiale a obligației intimatei, caracterul esențial al căreia se

determină potrivit criteriilor definite de lege.

Astfel, pentru determinarea neexecutării esențiale, în special, legiuitorul ia în

considerare următoarele circumstanțe: a) neexecutarea privează substanțial

creditorul de ceea ce acesta se aștepta de la executarea contractului, cu excepția

cazului cînd debitorul demonstrează că nu a prevăzut și nu putea să prevadă în mod

rezonabil rezultatul scontat; b) executarea întocmai a obligațiilor ține de esența

contractului; c) neexecutarea este intenționată sau din culpă gravă; d) neexecutarea

dă temei creditorului să presupună că nu poate conta pe executarea în viitor a

contractului.

Or, din textul contractului de vânzare-cumpărare rezoluțiunea căruia se

pretinde, nu rezultă că transferul dreptului de proprietate a fost afectat de modalități,

condiționat sau grevat în alt mod, de executarea conformă și integrală a obligației

9

privind efectuarea investițiilor în societatea emitentă a acțiunilor care au constituit

obiectul contractului de vânzare-cumpărare - SA „Moldova-Tur” susceptibil de a

afecta „esența” vânzării, motiv din care just instanțele ierarhic inferioare au reținut

că nu sunt în drept de a califica de o manieră arbitrară drept esențială o clauză

contractuală care nu ține de esența efectelor juridice ale contractului de vânzare-

cumpărare menționat.

Mai mult, conform pct. 6.3 a contractului este stipulat că în cazul în care

cumpărătorul nu-și va executa obligațiile sale investiționale, stabilite în prezentul

contract și în programul de investiții și/sau va încălca cel puțin un termen pentru

fiecare an de executare a obligațiilor investiționale cu mai mult de șase luni și/sau

va încălca careva din obligații expuse în pct. 4.1, 5.2, 5.3 al prezentului contract

vînzătorul va fi în drept să rezilieze prezentul contract.

Prin urmare, recurentul/reclamant putea să solicite rezilierea contractului de

vînzare-cumpărare, dar nu rezoluțiunea.

În acest sens, instanța de recurs menționează că, reieșind din art. 733 Codul

civil, contractul nu poate fi altfel rezolvat, reziliat sau revocat decât în temeiuri

prevăzute de lege sau prin acordul părților. Astfel, se relevează faptul că

rezoluțiunea și rezilierea sunt două cauze de încetare anticipată a contractului care

intervin în situația neexecutării culpabile de către o parte contractantă a obligațiilor

derivate din încheierea respectivului contract.

Rezoluțiunea constituie încetarea efectelor unui contract cu efecte retroactive,

pentru trecut, care sunt datorate neexecutării culpabile a obligațiilor de către una din

părțile contractului sinalagmatic. În cazul rezoluțiunii, se presupune restituirea

tuturor prestațiilor executate de până la încheierea contractului.

Pe cînd, rezilierea, constituie încetarea unui contract cu efecte pentru viitor,

care se datorează neexecutării culpabile a obligațiilor de către una din părți la

contractul de executare succesivă.

Rezoluțiunea constă în desființarea retroactivă a contractului cu executare

instantanee și repunerea părților în situația existentă anterior încheierii lui, iar

rezilierea constă în desființarea contractului cu executare succesivă, având efecte

numai pentru viitor.

Reieșind din cele expuse, Colegiul lărgit consideră ca temeinică și legală

concluzia instanțelor de judecată ierarhic inferioare precum că Agenția Proprietății

Publice nu poate iniția procedura de rezoluțiune a contractului de vînzare-

cumpărare în contextul omisiunii unei asemenea clauze în contract, pe cînd

argumentul recurentului precum că noțiunea de rezoluțiune este asimilată cu

noțiunea de reziliere este neîntemeiat și nu poate fi reținut.

În circumstanțele speței, obligația contractată de intimata ÎCS „Alfa-

Engineering” SRL privind efectuarea investițiilor în societatea emitentă a valorilor

mobiliare - obiect al contractului de vânzare-cumpărare, nu constituie o prestație

care ține de esența raportului contractual și totodată prin natura sa nu este o prestație

de a executa în favoarea recurentului, prestația investițională urmând a fi făcută în

interesul unei terțe persoane - SA „Moldova Tur”, subiect distinct de drept, cu care

recurentul nu a justificat că se află într-un raport juridic susceptibil de ai aduce

atingere unor drepturi sau interese patrimoniale.

10

Or, investiția capitală de 33 milioane de dolari SUA se referă la SA „Moldova-

Tur” în raport cu care intimata deține controlul corporativ și implicit calitatea de

beneficiar al investițiilor, motiv din care întemeiat instanțele de judecată ierarhic

inferioare au concluzionat că obligația privind efectuarea investițiilor capitale nu

ține de esența raportului juridic de vânzare-cumpărare desființarea căruia se solicită,

reprezentând în esență o modalitate de reglementare a exercitării dreptului de

proprietate fără a se aduce atingerii substanței acestuia.

Aici este de menționat că din textul contractului de vânzare-cumpărare,

rezoluțiunea căruia se pretinde, rezultă că executarea conformă a obligației

contractate de intimata ÎCS „Alfa-Engineering” SRL privind efectuarea investițiilor

în societatea emitentă a valorilor mobiliare - obiect al contractului de vânzare-

cumpărare, este condiționată de evenimentele ce nu sunt și nu pot fi imputate

intimatei, și anume: pct. 5.6. în caz de reținere a procedurii de primire de la

autoritățile publice competente a tuturor autorizațiilor (coordonărilor) aferente,

necesare pentru punerea în aplicare a Programului de Investiții, termenul

contractului se va prelungi cu perioada reținerii”

Respectiv, prin faptul încheierii contractului numit, recurenta și-a dat expres,

explicit și irevocabil acordul asupra condițiilor de realizare de către intimata a

Programului de Investiții (primirea de la autoritățile publice competente a tuturor

autorizațiilor (coordonărilor) aferente, necesare pentru punerea în aplicare a

Programului de Investiții).

În conformitate cu art. 123 alin.(6) Codul procedură civilă, faptele invocate de

una din părți nu trebuie dovedite în măsura în care cealaltă parte nu le-a negat.

Raporturile similare cu privire la constatarea temeiului rezoluțiunii contractului

de referință pentru neexecutare esențială a obligației de realizare în termen a

Programului de Investiții au fost anterior examinate prin decizia definitivă și

irevocabilă a Colegiului civil și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție din 16 martie 2011, Agenția Proprietății Publice fiind obligată să

prelungească termenul Contractului de vânzare-cumpărare a pachetului de acțiuni

ale statului în SA „Moldova-Tur” pe un termen de doi ani din momentul primirii de

la autoritățile publice competente a tuturor autorizațiilor (coordonărilor), inclusiv a

autorizației de construire, necesare pentru punerea în aplicare a Programului

Investițional.

La fel din actele cauzei rezultă că, Agenția Proprietății Publice nu a justificat în

modul admis de probațiune că în cadrul raportului contractual de vânzare-

cumpărare a pachetului de acțiuni ale statului în SA „Moldova-Tur” în număr de

83,248% din numărul total al acțiunilor societății, efectuarea investițiilor în SA

„Moldova-Tur” a prevalat în raport cu vânzarea-cumpărarea pachetului de acțiuni,

fiind determinată de un interes esențial a recurentei, nerealizarea căruia este

susceptibil de a genera daune interese și/sau valoarea cărora în raport cu interesul

urmărit prin realizarea vânzării pachetului de acțiuni în SA „Moldova-Tur”, este

esențial.

Totodată, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție consideră că instanțele de judecată inferioare corect au

determinat că aprecierea caracterului esențial al neexecutării obligației de efectuare

a investițiilor în cadrul raportului contractual de vânzare-cumpărarea, nu poate fi

11

realizată, în conformitate cu regulile procesuale, potrivit cărora Agenției Proprietății

Publice în conformitate cu prevederile art. 118 CPC, îi revine sarcina probațiunii.

Or, art. 118 alin. (3) CPC stipulează că circumstanțele care au importanță pentru

soluționarea justă a cauzei sânt determinate definitiv de instanța judecătorească

pornind de la pretențiile și obiecțiile părților și ale altor participanți la proces,

precum și de la normele de drept material și procedural ce urmează a fi aplicate.

În speță, însă, sarcina probațiunii admisibilității rezoluțiunii contractului de

vânzare-cumpărare a pachetului de acțiuni în SA „Moldova-Tur” în număr de

83,248% prin prisma reglementărilor de drept material aplicabile, inclusiv a art. 1

Protocolul nr. 1din Convenție în sensul definit de CEDO în jurisprudența sa și

anume obligația pozitivă a statelor de a adopta măsuri necesare garantării dreptului

de proprietate și obligația negativă de a nu admite ingerința în exercițiului unui

drept de proprietate protejat de art. 1 Protocolul nr. 1 din Convenție, decât cu

respectarea exigențelor de admisibilitate, prezența cărora urmează a fi dovedite în

fiecare care caz aparte, de cel în favoarea căruia se solicită exercitarea ingerinței în

exercițiul dreptului de proprietate.

În cadrul raportului litigios, de vânzare-cumpărare a pachetului de acțiuni în

SA „Moldova-Tur”, în mărime de 83,248%, executarea prestațiilor esențiale ale

vânzării în sensul art. 753 Cod civil se prezumă până la proba contrarie, motiv din

care Colegiul, în conformitate cu prevederile art.118 CPC, reține în sarcina

recurentului efectul defavorabil al nedovedirii calității de obligație esențială în

cadrul raportului contractual de vânzare-cumpărare a acțiunilor SA „Moldova-Tur”,

pentru obligația de efectuare a investițiilor neexecutarea căreia este imputată

intimatei, precum și faptul privării substanțiale a apelantei la ce s-a așteptat în

cadrul vânzării, prin neexecutarea obligației intimatei de a efectua investiții, în

raport cu prezumția legală - de a încasa prețul vânzării convenit pentru sine,

prezumția operând în conformitate cu prevederile art. 123 alin. (4) CPC în favoarea

ÎCS „Alfa-Engineering” SRL.

Or, din actele cauzei, caracterul esențial al neexecutării obligației de efectuare

a investițiilor în raport cu obiectul contractului de vânzare-cumpărare și interesul

recurentului/reclamant, nu poate fi evaluat și respectiv exercitarea unui „veritabil"

control judiciar de admisibilitate a ingerinței în exercițiul dreptului de proprietate a

intimatei care se solicită a fi desființat prin efectul rezoluțiunii.

Totodată, just instanța de apel a reținut că în conformitate cu prevederile

art.735 alin.(2) lit.c) Cod civil, reclamanta/recurentă Agenția Proprietății Publice a

avut obligația de a proba că neexecutarea obligației de efectuare a investițiilor

imputată intimatei, cu titlu de motiv al rezoluțiunii contractului de vânzare-

cumpărare a pachetului de acțiuni ale statului în SA „Moldova-Tur” în număr de

83,248%, este intenționată sau din culpă gravă.

Instanța de recurs menționează că la actele cauzei este anexată decizia Curții

Supreme de Justiție din 16 martie 2011, pronunțată în cauza de contencios

administrativ la cererea ÎCS „Alfa-Engineering” SRL împotriva Ministerului

Economiei, Agenției Proprietății Publice privind prelungirea contractului de

vânzare-cumpărare nr.6 din 21 noiembrie 2006 a pachetului de acțiuni ale statului în

SA „Moldova-Tur” în număr de 83,248% din numărul total al acțiunilor societății,

potrivit căreia se probează faptul că Agenția Proprietății Publice de pe lângă

12

Ministerul Economiei al RM a fost obligată să prelungească termenul contractului

de vânzare-cumpărare a pachetului de acțiuni ale statului în SA „Moldova-Tur” în

număr de 83,248% încheiat între Agenția de Privatizare și ÎCS „Alfa-Engineering”

SRL, în partea executării obligației de efectuare a investițiilor, pe un termen de doi

ani din momentul primirii de la autoritățile publice competente a tuturor

autorizațiilor, coordonărilor, inclusiv autorizației de construire necesare punerii în

aplicare a programului de investiții.

La caz, instanța de recurs reține, că instanțele de judecată inferioare corect au

aplicat prevederile art. 123 alin.(2) Cod procedură civilă care prevede că, faptele

stabilite printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă într-o cauză civilă soluționată

anterior în instanță de drept comun sau în instanță specializată sînt obligatorii pentru

instanța care judecă cauza și nu se cer a fi dovedite din nou și nici nu pot fi

contestate la judecarea unei alte cauze civile la care participă aceleași persoane.

Or, în conformitate cu prevederile art. 260, art.261 alin.(l) art.572 alin.(2)

Codul civil aplicat în coroborare cu imperativele art. 120 din Constituția RM și

dispozițiile deciziei Curții Supreme de Justiție menționată supra (privind extinderea

termenului de executare a obligației de efectuare a investițiilor capitale), recurentul

a avut sarcina probațiunii faptului survenirii scadenței obligației privind efectuarea

investițiilor capitale, în modul definit în decizia Curții Supreme de Justiție din 16

martie 2011 - ceea ce nu s-a regăsit la nivel de probațiune în cererea de recurs a

recurentului.

Mai mult, conform deciziei Curții Supreme de Justiție, menționate supra, s-a

constatat că lipsa dreptului asupra terenului face imposibilă de drept executarea

contractului de către ÎCS „Alfa-Engineering” SRL. Intimata a întreprins toate

măsurile cerute de legislație pentru realizarea proiectului investițional, asumat prin

contractul de vânzare-cumpărare, însă din cauza obstacolelor și reținerii eliberării

autorizaților din partea organelor administrației publice locale, procesul de punere

în aplicare a Programului de Investiții în termenul stabilit în contract, nu a fost

posibil de realizat.

Or, din materialele cauzei rezultă cu certitudine că (f.d.89-91), dreptul

intimatei ÎCS „Alfa-Engineering” SRL în privința terenului, necesar reconstrucției

imobilului, obiect al programului de investiții a fost legalizat prin decizia

Consiliului mun. Chișinău nr. 9/22-16 din 16 ianuarie 2019, contractul de arendă

fiind încheiat la data de 11 februarie 2019 (f.d. 101-105), suspendată ulterior la data

de 27 februarie 2019 prin încheierea de asigurare a acțiunii la cererea Oficiului

teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat, emisă de Judecătoria Chișinău, sediul

Râșcani f.d. 136- 137). Măsura de asigurare a acțiunii din 27 februarie 2019 privind

suspendarea executării deciziei Consiliului mun. Chișinău nr. 9/22- 16 din 16

ianuarie 2019 a fost anulată la data de 27 mai 2019, prin decizia Curții de Apel

Chișinău, dosar. nr. 3r-303/19.

Astfel, corect instanțele ierarhic inferioare au stabilit că începutul curgerii

termenului urma a fi probat de recurentă cu înscrisurile care confirmă faptul

legalizării dreptului asupra terenului - sub sancțiunea suportării de către recurentul

Agenția Proprietății Publice a consecințelor nedovediri scadenței obligației,

neexecutarea căreia se invocă în calitate de temei al rezoluțiunii contractului - deși,

contrar normelor art. 735 Cod civil, și a sarcinii procesuale de probațiune a

13

revendicărilor invocate în instanță conform art. 118 alin.(1) CPC, recurentul a somat

intimatul în instanță încă pînă la legiferarea dreptului de posesie și folosință a

terenului aferent imobilelor supuse reconstrucției conform Programului de Investiții.

De asemenea, just instanța de apel, cît și prima instanță au conchis că

recurentul urma să probeze și existența tuturor autorizaților permisive necesare,

emise de organele autorităților publice - așa cum este reglementat expres în

contractul de referință condiția realizării obligațiunii executării în termen a

Programului de Investiții.

Or, conform deciziei Curții Supreme de Justiție din 16 mai 2011, aplicată în

coroborare cu revederile art.118 alin. (1) și art. 122 CPC, pentru a invoca

culpabilitatea intimatei la neexecutare obligațiilor de efectuare a investițiilor,

recurenta Agenția Proprietății Publice, urma să probeze deținerea de către intimată

a autorizaților din partea organelor administrației publice locale, necesare executării

Programului de Investiții, faptul întreprinderii măsurilor posibile privind

dezvoltarea și realizarea programului investițional de către intimata ÎCS „Alfa-

Engineering” SRL, fiind constatat de Curtea Supremă de Justiție cu valoare de lucru

judecat.

Pe această linie de idei, instanța de recurs reține ca neîntemeiat argumentul

recurentului precum că intimatul nu a întreprins nicio măsură în vederea obținerii

actelor permisive de la autoritățile publice abilitate cu atribuțiile emiterii actelor

permisive pentru construcție/reconstrucție (la caz: certificat de urbanism pentru

proiectare, autorizație de desființare și autorizație pentru construcții) - în

examinarea cărora au fost cererile corespunzătoare depuse de către intimat după

înregistrarea dreptului de posesie și folosință asupra terenului - au continuat

examinarea cererilor intimatei privind eliberarea actelor permisive inclusiv după

depunerea de către recurentul Agenția Proprietății Publice a cererii de chemare în

judecată privind rezoluțiunea contractului nr. 6 din 21 noiembrie 2006, contrar

afirmațiilor recurentei privitor la neîntreprinderea măsurilor prevăzute de lege și

aflate în sarcina intimatei pentru survenirea „evenimentului” (emiterea tuturor

actelor permisive).

În special, după înregistrarea dreptului de superficie asupra terenului aferent

imobilelor supuse sarcinilor investiționale de reconstrucție, autoritățile publice

abilitate au emis abia la data de 20 martie 2020 certificatul de urbanism pentru

proiectare nr. 144/20. Ulterior, organele abilitate au purces și la alte etape

consecutive de elaborare a actelor permisive - procesul respectiv fiind în desfășurare

până în prezent și nefiind epuizat.

Or, în ședința de judecată a instanței de recurs reprezentantul intimatului,

avocatul Andrei Iosip a menționat că la 11 martie 2021 a fost acceptat de către

Consiliul Arhitectural mun. Chișinău conceptul pentru proiectare/Proces-verbal din

11 martie 2021, necesitatea căruia a fost impusă intimatei prin soluția Primăriei

mun. Chișinău, ordonată prin scrisoarea nr. 21/5963 din 12 octombrie 2020. La 16

martie 2021 a fost emisă Dispoziția Primăriei mun. Chișinău nr. 104-d cu privire la

organizarea consultărilor publice la conceptul pentru proiectarea complexului

multifuncțional din contul demolării imobilului obiect al contractului de vînzare-

cumpărare. Este de remarcat că aceste etape sunt doar provizorii și nu epuizează

lista actelor permisive necesare realizării Programului de investiții.

14

Deși aceste evenimente a avut loc după inițierea procedurii de reziliere, faptul

dat confirmă că ÎCS „Alfa-Engineering” SRL își onorează în continuare

obligațiunile contractuale.

Mai mult, ÎCS „Alfa-Engineering” SRL a avut o „așteptare legitimă” de a

obține actele permisive necesare de la organele autorităților publice pentru

realizarea obligațiunii executării în termen a Programului de Investiții. Or, pentru ca

o așteptare să fie legitimă aceasta trebuie să aibă o natură mai concretă decât o

simplă speranță și să se bazeze pe o prevedere legală sau pe un act juridic, precum

o hotărâre judecătorească, care să aibă legătură cu dreptul patrimonial în cauză.

În susținerea aceste opinii, Colegiul lărgit menționează și jurisprudența CEDO

în cazul Pine Valley Developments Ltd și alții împotriva Irlandei, Kopecky

împotriva Slovaciei, unde Curtea a constatat că s-a creat o „așteptare legitimă”

atunci când a fost acordat certificatul de urbanism în temeiul cărora societățile

reclamante au achiziționat terenul în vederea dezvoltării acestuia.

Astfel, la caz, „așteptarea legitimă” este întemeiată pe o invocare justificată în

mod rezonabil a unui act juridic care are un temei legal solid și care implică dreptul

de proprietate a ÎCS „Alfa-Engineering” SRL.

În circumstanțele date, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție conchide că temeinic și legal instanța de apel și

prima instanță au concluzionat că recurentul/reclamant nu a probat nici culpa

intimatei la neexecutarea esențială pe care o invocă ca temei al rezoluțiunii, și nici

începerea curgerii termenului de executare a Programului de investiții -

neexecutarea obligației în termen (ca neexecutare esențială pentru justificarea

rezoluțiunii) cerând doar la expirarea a doi ani din momentul survenirii

„evenimentului” de care este legat începutul curgerii termenului (emiterea tuturor

actelor permisive).

Prin urmare, este întemeiată concluzia instanțelor de judecată ierarhic

inferioare precum că nu s-a demonstrat la caz neexecutarea din partea intimatului a

clauzelor esențiale ale contractului de vînzare-cumpărare discutat la caz, iar

argumentele recurentului în acest sens nu pot fi reținute ca întemeiate.

În consecință, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție conchide că atât instanța de apel, cât și prima instanță just

au stabilit că la caz lipsesc temeiurile de rezoluțiune a contractului pentru clauza de

neexecutare a acestuia, precum și lipsesc temeiuri de drept noi, neexaminate

definitiv și irevocabil prin decizia Curții Supreme de Justiție din 16 martie 2011,

care ar justifica neexecutarea acestui act judiciar de către recurent sau ar justifica

ingerințe în exercițiul dreptului de proprietate de către ÎCS „Alfa-Engineering” SRL

de comun cu violarea dreptului intimatei la garantarea investițiilor - în modul dispus

de normele art. 9 din Legea nr: 81/2004 cu privire la investițiile în activitatea de

întreprinzător și art. 126 alin. (2) lit. h) din Constituția RM.

Totodată, Colegiul lărgit reține că obligarea ÎCS „Alfa Engineering” SRL să

restituie Agenției Proprietății Publice obiectul contractului de vânzare-cumpărare

nr. 6 din 21 noiembrie 2016 - 1 081 506 acțiuni ale SA „Moldova-Tur”, ceia ce

constituie 83,248 din numărul total al acțiunilor societății, este o cerință subsecventă

cerinței de rezoluțiune a contractului de vânzare-cumpărare a acțiunilor, în calitatea

sa de temei al dobândirii dreptului de proprietate, revendicarea căruia se solicită din

15

proprietatea intimatei, motiv din care instanța de apel corect a respins-o, ca

consecință a respingerii cerinței de bază.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție consideră că este neîntemeiat și nu poate fi reținut argumentul

recurentului precum că prin soluțiile instanțelor de judecată adoptate în speță, este

încălcat dreptul de proprietate a recurentului, deoarece contractul de vînzare-

cumpărare semnat de părți a fost încheiat la 21 noiembrie 2006.

Conform pct. 4.3 al contractului dat, termenul final de executare a Programului

de Investiții nu va depăși 2 ani din data semnării contractului dat.

Iar, cu prezenta acțiune Agenția Servicii Publice s-a adresat în instanța de

judecată abia la 31 ianuarie 2018. Astfel, este cert faptul că reclamantul pe o

perioadă mare de timp nu a întreprins măsuri imediate în vederea executării

contractului dat.

În aceste condiții, avînd în vedere caracterul de bună-credință a intimatului ÎCS

„Alfa Engineering” SRL, precum și toleranța vădită din partea autorităților și

adoptarea unor diverse acte cu putere de lege, prin care se confirmă drepturile

intimatului asupra imobilului obiect al contractului de vînzare-cumpărare, reprezintă

un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 (Cauza CEDO Kosmas și alții împotriva

Greciei, nr. 20086/13, 29 iunie 2017, Saghinadze și alții împotriva Georgiei, nr.

18768/05, 27 mai 2010, Hamer împotriva Belgiei, Arzamazova împotriva.

Republicii Moldova, 04 august 2020).

Or, desființarea dreptului de proprietate a intimatei cu titlu de rezoluțiune a

contractului de vânzare-cumpărare din motive neimputabile intimatei sau lipsa

culpei, probată în modul stabilit de probațiune judiciară, ar reprezenta un act arbitrar

de violare a unui drept protejat de Convenție.

Instanța de recurs reține că potrivit jurisprudenței CEDO, atingerea adusă

„substanței dreptului de proprietate”, urmează a fi reținută atunci când acesta, deși

intact din punct de vedere juridic, a devenit precar, dat fiind limitările care l-au

afectat, și a fost, într-un fel golit de conținut din cauza incertitudinii permanente ce

caracterizează situația juridică a bunului (Sporrong și Lonnroth vs Suiedia

23/09/1982).

Incertitudinea care afectează situația unui bun poate ave la origine un „obstacol

de fapt”, care poate încălca Convenția în egală măsură cu un „obstacol juridic”

(Loizidou vs. Turcia din 18/12/1996).

Raportând abordările jurisprudențiale menționate supra la circumstanțele

speței, Colegiul lărgit conchide că neexecutarea obligației privind efectuarea

investițiilor de 33 de milioane USD care se pretinde intimatei, se datorează unei

situații de incertitudine juridică, imputabilă autorităților statului. Or, desființarea

dreptului de proprietate din motive imputabile autorităților, faptul fiind constat

printr-o hotărâre irevocabilă din 16 martie 2011, este susceptibilă de a antrena

violarea art. 1 P-1, art. 6 §1 din CEDO.

În aceste condiții, nu pot fi reținute argumentele recurentului precum că

instanța de apel și prima instanță la examinarea cauzei nu au constatat și elucidat pe

deplin circumstanțele care au importanță pentru soluționarea justă a cauzei în fond

și că au aplicat eronat normele de drept material și procedural, deoarece acestea sunt

declarative, lipsite de suport legal și probatoriu.

16

Analizînd legalitatea deciziei instanței de apel contestate, prin prisma criticilor

invocate de către recurent, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție conchide că instanțele de judecată inferioare au

ajuns la o concluzie justă privind respingerea acțiunii depuse de Agenția Proprietății

Publice.

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că atât decizia

instanței de apel, cât și hotărârea primei instanțe sunt întemeiate și legale, iar

argumentele invocate de către recurent sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial

și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a respinge recursul și de a menține decizia instanței de apel și

hotărârea primei instanțe.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) Codul de procedură civilă, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de Agenția Proprietății Publice.

Se menține decizia din 10 martie 2020 a Curții de Apel Chișinău și hotărârea

din 25 martie 2019 a Judecătoriei Căușeni, sediul central, în cauza civilă, la cererea

de chemare în judecată depusă de Agenția Proprietății Publice împotriva

Întreprinderii cu Capital Străin „Alfa-Engineering” Societate cu Răspundere

Limitată cu privire la rezoluțiunea contractului de vînzare-cumpărare.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Dumitru Mardari

Nicolae Craiu

Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

17