2ra-742/21 — partajarea averii comune în devălmășie

2ra-742/21 — partajarea averii comune în devălmășie (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-742/2021

prima instanță: Judecătoria Cimișlia, sediul Leova (jud: S. Gurițanu)

instanța de apel: Curtea de Apel Comrat (jud: D. Fujenco, A. Mironov, L. Caraianu)

Î N C H E I E R E

2 iunie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursurilor declarate de Vladimir Țilea,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Natalia Panea

(Țilea) împotriva lui Vladimir Țilea cu privire la partajarea averii, și

la cererea reconvențională depusă de Vladimir Țilea împotriva Nataliei Panea

(Țilea) cu privire la partajarea averii,

împotriva deciziei din 13 ianuarie 2021 a Curții de Apel Comrat,

c o n s t a t ă :

Vladimir Țilea a depus cerere de chemare în judecată împotriva Nataliei Țilea

cu privire la desfacerea căsătoriei.

Ulterior, la 29 aprilie 2014, Natalia Țilea a înaintat cerere reconvențională

împotriva lui Vladimir Țilea cu privire la partajarea averii.

În motivarea cererii reconvenționale a indicat că a înregistrat căsătoria cu

Vladimir Țilea la 26 mai 2001. În timpul vieții în comun au avut în proprietate mai

multe bunuri mobile și imobile.

A menționat că mijlocul de transport de model „Peugeot Partner”, nr. de

înmatriculare XXXXX, este un bun care le aparține soților cu drept de proprietate

în devălmășie.

Natalia Țilea a mai specificat că Vladimir Țilea a depus cererea de desfacere a

căsătoriei, dar nu a indicat că sunt bunuri mobile care urmează a fi partajate.

A concretizat că din momentul procurării și înregistrării mijlocului de

transport menționat, doar Vladimir Țilea îl folosește în scopuri personale.

Natalia Țilea a solicitat recunoașterea dreptului de proprietate asupra

mijlocului de transport de model „Peugeot Partner”, nr. de înmatriculare XXXXX,

care a fost procurat din bani comuni ai soților Țilea și încasarea de la Vladimir

Țilea, în beneficiul său a ½ din costul automobilului respectiv, adică suma de 3075

de euro.

La 3 decembrie 2015, Vladimir Țilea a depus cerere de extindere a obiectului

acțiunii.

În motivarea cererii a indicat că deoarece Natalia Țilea a depus cererea

reconvențională cu privire la partajarea automobilului de model „Peugeot Partner”,

a considerat necesar de a include în lista de partajare a patrimoniului cu drept de

1

proprietate comună în devălmășie și suma de bani în mărime de 11 000 de euro de

pe contul bancar al Nataliei Țilea deschis la BC „Energbank” SA și pe terenul

pentru construcție individuală situat în or. Leova, str. XXXXX 40.

A menționat că contul bancar a fost deschis după împărțirea amiabilă a

banilor câștigați peste hotarele țării. Din cota parte primită a procurat automobilul

la partajarea căreia pretinde Natalia Țilea. Din acest motiv a considerat că are

dreptul la cota-parte din banii aflați pe contul Nataliei Țilea, care a fost deschis la

data de 4 ianuarie 2013.

Referitor la terenul de pământ a specificat că urmează a fi partajat, deoarece a

fost dobândit în timpul căsătoriei. Deși actele de dobândire a terenului litigios au

fost perfectate ca donație pe numele Nataliei Țilea, de fapt terenul a fost dobândit

prin vânzare-cumpărare dintre soții Țilea, în calitate de cumpărători și Tomșa

Tudor, în calitate de vânzător, la prețul de 1 700 de euro, suma fiind transferată de

către Vladimir Țilea de peste hotarele țării, unde se afla la muncă.

Vladimir Țilea a solicitat recunoașterea proprietății comună în devălmășie

asupra terenului pentru construcție individuală situat în or. Leova, str. XXXXX 40,

pentru care soții Țilea au achitat suma de 1 700 de euro și partajarea banilor în

sumă de 11 000 de euro, în două părți egale, încasând de la Natalia Țilea în

beneficiul său a sumei totale de 6 350 de euro.

La 17 martie 2017, prin încheierea Judecătoriei Cimișlia, sediul Leova au fost

separate într-un proces aparte pretențiile formulate prin cererea reconvențională

înaintată de Natalia Țilea împotriva lui Vladimir Țilea cu privire la partajul averii,

de cererea de chemare în judecată depusă de Vladimir Țilea împotriva Nataliei

Țilea cu privire la desfacerea căsătoriei.

La 22 martie 2017, cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de

Natalia Panea (Țilea) împotriva lui Vladimir Țilea cu privire la partajarea averii și

cererea reconvențională depusă de Vladimir Țilea împotriva Nataliei Panea (Țilea)

cu privire la partajarea averii au fost repartizate în mod automat judecătorului

Silvia Gurițanu.

La 11 octombrie 2017, avocatul Igor Șcheau, în interesele reclamantei

Nataliei Panea (Țilea) a depus cerere privind extinderea obiectului acțiunii în

cadrul cauzei civile la cererea de chemare în judecată depusă de Natalia Panea

(Țilea) împotriva lui Vladimir Țilea cu privire la partajarea averii.

În motivarea cererii privind extinderea obiectului acțiunii a indicat că din

contul mijloacelor comune ale părților în timpul căsătoriei au fost dobândite

următoarele bunuri proprietate comună în devălmășie a părților: încăperea (garajul)

cu nr. cadastral XXXXX.050.06.017, cu suprafața de 43,0 m.p., amplasată în or.

Leova, str. XXXXX 17, încăperea (garajul) cu nr. cadastral XXXXX.050.09.016,

cu suprafața de 24,2 m.p., amplasată în or. Leova, str. XXXXX 16, unităților de

transport „Dnepr Mt11”, nr. de înmatriculare XXXXX și automobilul de model

„VAZ 2121”, nr. de înmatriculare XXXXX. De asemenea, părțile au dobândit și

banii comuni în sumă de 10 115 euro, deținuți anterior pe contul bancar deschis pe

numele lui Vladimir Țilea, în cadrul BC „Energbank” SA.

Astfel, a solicitat constatarea proprietății comune în devălmășie a părților în

privința bunurilor imobile încăperea (garajul) cu nr. cadastral XXXXX.050.06.017,

cu suprafața de 43,0 m.p., amplasată în or. Leova, str. XXXXX 17 și încăperea

(garajul) cu nr. cadastral XXXXX.050.09.016 cu suprafața de 24,2 m.p., amplasată

în or. Leova, str. XXXXX 16, unităților de transport: „Dnepr Mt11”, nr. de

2

înmatriculare XXXXX, automobilul de model „VAZ 2121”, nr. de înmatriculare

XXXXX și banilor de pe contul bancar deschis pe numele lui Vladimir Țilea;

partajarea bunurilor imobile proprietate comună în devălmășie ale părților:

încăperea (garajul) cu nr. cadastral XXXXX.050.06.017 cu suprafața de 43,0 m.p.

și încăperea (garajul) cu nr. cadastral XXXXX.050.09.016 cu suprafața de 24,2

m.p.; prin atribuirea primului bun pârâtului, iar celui de-al doilea reclamantei cu

încasarea din contul pârâtului în beneficiul reclamantei a unei sulte proporțional la

½ diferență de suprafață dintre cele două bunuri imobile; partajarea unităților de

transport: „Dnepr Mt11” și „VAZ 2121” prin atribuirea a ½ cotă-parte din costul

acestora reclamantei, conform prețului acestora din anul 2013, cu transmiterea

bunurilor vizate în proprietate exclusivă a pârâtului; partajarea banilor comuni a

părților, în sumă de 10 115 euro, deținuți anterior pe contul bancar deschis pe

numele acestuia prin atribuirea din contul pârâtului în beneficiul reclamantei a ½

cotă parte din acești bani, în sumă de 5 057,50 de euro în beneficiul reclamantei și

încasarea din contul pârâtului în beneficiul reclamantei a tuturor cheltuielilor de

judecată suportate de reclamantă în legătură cu prezenta cerere.

La 3 octombrie 2019, părțile au prezentat instanței tranzacția de împăcare

încheiată la 28 septembrie 2019.

Prin încheierea din 29 octombrie 2019 a Judecătoriei Cimișlia, sediul Leova a

fost confirmată tranzacția de împăcare încheiată la 28 septembrie 2019 între

Natalia Panea (Țilea) și Vladimir Țilea, conform căreia: 1. Bunul imobil cu

destinație ne locativă, garaj cu nr. cadastral XXXXX.050.09.016, cu suprafața de

24,2 m.p., amplasat în or. Leova, str. XXXXX 16, devine proprietate exclusivă a

reclamantei Panea Natalia, în acest sens Vladimir Țilea nu are careva pretenții; 2.

Bunul imobil cu destinație ne locativă, garaj cu nr. cadastral XXXXX.050.06.017

cu suprafața de 43,0 m.p., amplasat în or. Leova, str. XXXXX 17, devine

proprietate exclusivă a pârâtului Vladimir Țilea, în acest sens reclamanta Natalia

Panea (Țilea) nu are careva pretenții; 3. Reclamanta Natalia Panea își retrage

pretențiile cu nr. 5), 6) din cererea privind extinderea obiectului acțiunii civile

depuse în adresa Judecătoriei Cimișlia, sediul Leova pe data de 11 octombrie 2017

referitor la partajarea imobilelor menționate mai sus (garajelor) precum și a

unităților de transport motocicleta „Dnepr Mt11”, nr. de înmatriculare XXXXX și

autovehiculul de model „VAZ 2121”, nr. de înmatriculare XXXXX.

Totodată, prin încheierea respectivă a fost încetat procesul civil pe capetele de

cerere cu privire la partajul garajelor cu nr. cadastrale XXXXX.050.09.016 și

XXXXX.050.06.017, și a unităților de transport motocicleta „Dnepr Mt11”, nr. de

înmatriculare XXXXX și autovehiculul de model „VAZ 2121”, nr. de

înmatriculare XXXXX, în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă

de Natalia Panea (Țilea) împotriva lui Vladimir Țilea cu privire la partajarea averii.

Prin hotărârea din 23 martie 2020 a Judecătoriei Cimișlia, sediul Leova s-a

admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Natalia Panea (Țilea)

împotriva lui Vladimir Țilea cu privire la partajarea averii. S-a constatat

proprietatea în devălmășie a lui Vladimir Țilea și Natalia Panea (Țilea) asupra

mijlocului de transport de model „Peugeot Partner”, nr. de înmatriculare XXXXX.

S-a partajat între Vladimir Țilea și Natalia Panea (Țilea) mijlocul de transport de

model „Peugeot Partner”, nr. de înmatriculare XXXXX, după cum urmează: se

atribuie cu drept proprietate lui Vladimir Țilea mijlocul de transport de model

„Peugeot Partner”, cu nr. de înmatriculare XXXXX, și s-a încasat de la Vladimir

3

Țilea în beneficiul Nataliei Panea (Țilea) sulta bănească în sumă de 3 075 de euro,

conform cursului oficial al leului moldovenesc valabil la data executării obligației,

ceea ce constituie ½ cotă-parte din prețul de vânzare-cumpărare a mijlocului de

transport. S-a încasat de la Vladimir Țilea în beneficiul Nataliei Panea (Țilea)

proporțional părții admise din acțiune cheltuielile de asistența juridică în sumă de 1

774,80 de lei și cheltuielile de judecată legate de achitarea taxei de stat în sumă de

1 818,61 lei, iar în total suma de 3 593,41 de lei. În rest, acțiunea depusă de Natalia

Panea (Țilea) împotriva lui Vladimir Țilea cu privire la partajarea averii a fost

respinsă ca neîntemeiată. S-a respins cererea reconvențională depusă de Țilea

Vladimir către Panea (Țilea) Natalia cu privire la partajarea averii, ca neîntemeiată.

S-a anulat sechestrul aplicat prin încheierea din 17 octombrie 2017 a Judecătoriei

Cimișlia, sediul Leova pe bunurile lui Vladimir Țilea și anume bunul imobil ce-i

aparține cu drept de proprietate cu nr. cadastral XXXXX.050.06.017 și suprafața

de 43,0 m.p., situat în or. Leova, str. XXXXX 17 și mijloacele de transport „Dnepr

Mt11”, nr. de înmatriculare XXXXX și automobilul de model „VAZ 2121”, nr. de

înmatriculare XXXXX, care sunt înmatriculate după Vladimir Țilea.

La 21 mai 2020, nefiind de acord cu hotărârea sus menționată, Vladimir Țîlea

a declarat apel, prin care a solicitat admiterea cererii de apel, casarea hotărârii din

23 martie 2020 a Judecătoriei Cimișlia, sediul Leova emițând o nouă hotărâre prin

care pretențiile înaintate să fie respinse.

Prin decizia din 13 ianuarie 2021 a Curții de Apel Comrat s-a respins apelul

declarat de Vladimir Țilea și s-a menținut hotărârea din 23 martie 2020 a

Judecătoriei Cimișlia, sediul Leova.

La 15 martie 2021, prin intermediul oficiului poștal, Vladimir Țilea a declarat

recurs, prin care a solicitat casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei

instanțe cu adoptarea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii sale și de respingere a

acțiunii reconvenționale.

În motivarea recursului s-a indicat că instanțele de judecată la examinarea

cauzei nu au constatat just și au dat o apreciere incorectă situației de fapt, mai mult

nu au examinat cauza sub toate aspectele și nu au stabilit cu certitudine raportul

juridic litigios, circumstanțele de fapt caracteristice raportului juridic.

Totodată, s-au invocat aceleași argumente și circumstanțe factologice care au

fost invocate pe parcursul examinării cauzei în instanțele ierarhic inferioare, cărora

le-a fost dată apreciere, redând conținutul prevederilor normelor legale, dar fără a

demonstra prin careva probe, încălcarea sau aplicarea eronată de către instanțele de

judecată a normelor legale aplicabile speței.

În contextul prevederilor art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Comrat a pronunțat decizia contestată la 13 ianuarie 2021 și a

expediat-o participanților la proces la data de 15 februarie 2021 (f.d. 35, Vol. II),

or, la actele cauzei nu se regăsește dovada de recepționare a acesteia de către

recurent.

Astfel, recursul declarat la 15 martie 2021, este în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

4

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Prin prisma art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, la 8 aprilie 2021

instanța de recurs a comunicat intimatei recursul, informând despre necesitatea

depunerii referinței (f.d. 57, Vol. II).

Astfel, la 27 aprilie 2021, Natalia Panea (Țilea) a depus referință, prin care a

solicitat respingerea recursului ca inadmisibil.

Examinând temeiurile recursului declarat de Vladimir Țilea, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră recursul ca inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Vladimir Țilea nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv

nu constituie temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432, alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

5

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25

februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

recunoaște recursul declarat de Vladimir Țilea, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Vladimir Țilea, împotriva

deciziei din 13 ianuarie 2021 a Curții de Apel Comrat.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

6