2ra-736/20 — desfacerea căsătoriei și partajarea averii proprietate comună în devălmășie

2ra-736/20 — desfacerea căsătoriei și partajarea averii proprietate comună în devălmășie (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-736/20

Prima instanță: Judecătoria Căușeni, sediul Central (jud. V. Nichitenco)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Guzun, L. Pruteanu, V. Buhnaci)

ÎNCHEIERE

22 iulie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Nicolae Craiu

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Dumitru Zmeu,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Iulia Zmeu

împotriva lui Dumitru Zmeu cu privire la desfacerea căsătoriei și partajarea averii

proprietate comună în devălmășie,

împotriva deciziei din 26 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de către Dumitru Zmeu și a fost menținută hotărârea din 22

martie 2019 a Judecătoriei Căușeni, sediul Central,

constată:

La data de 20 octombrie 2015, Iulia Zmeu a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Dumitru Zmeu cu privire la desfacerea căsătoriei și partajarea averii

proprietate comună în devălmășie.

În motivarea acțiunii, reclamanta a invocat că s-a aflat în relații de concubinaj cu

pârâtul începând cu anul 1992, iar la 04 noiembrie 1995 au înregistrat căsătoria la

Oficiul Stare Civilă Căușeni, cu nr. 138.

A menționat că începând cu anul 2012, relațiile între ei s-au înrăutățit, Dumitru

Zmeu face abuz de băuturi spirtoase, o obijduiește, aplică și violență. La nenumăratele

solicitări ca să-și schimbe comportamentul față de ea, pârâtul nu reacționează. La data

de 13 septembrie 2015 pârâtul a alungat-o de acasă, fiind nevoită să plece cu traiul la

fiica sa Elena, unde se află și în prezent. La 14 septembrie 2015 Dumitru Zmeu nu i-a

dat posibilitatea să intre în casă, a aruncat după ea cu pietre și s-a exprimat cu cuvinte

necenzurate. Aceste purtări urâte ale pârâtului au fost obiect de cercetare la

Inspectoratul de Poliție Căușeni.

Reclamanta a relatat că din anul 1992, când trecuse cu traiul la pârât, împreună

au reconstruit casa veche, au schimbat acoperișul și lemnul sub acoperiș, au betonat

1

ograda, au tencuit pereții casei, au instalat gardul împrejur, au construit un șopron, au

tras apeductul, țava de gaz natural, au instalat lumina electrică, au construit baie, sobă

cu încălzire a 4 camere, podeaua în 4 camere (au turnat beton, iar deasupra linoleum),

au instalat uși și ferestre noi. Casa are 6 odăi și bucătărie, sunt 2 șoproane. Imobilul a

fost înregistrat la oficiul cadastral la data de 25 noiembrie 2002, iar titlul de autentificare

a dreptului deținătorului de teren pârâtul 1-a primit la 22 octombrie 2002.

A susținut că în perioada când au trăit timp de 23 de ani împreună cu pârâtul, au

reconstruit capital casa de locuit, au format gospodărie. În anul 2005 au procurat un

automobil cu prețul de 1000 de dolari SUA, au acumulat și altă avere.

Iulia Zmeu consideră că toată averea lor este proprietate în devălmășie a soților

și urmează a fi partajată în părți egale.

A solicitat desfacerea căsătoriei, partajarea averii proprietate comună în

devălmășie și încasarea cheltuielilor de judecată.

Pe parcursul examinării cauzei, reclamanta a formulat mai multe cereri de

concretizare a pretențiilor, în final solicitând desfacerea căsătoriei cu Dumitru Zmeu

înregistrată la 04 noiembrie 1995 la OSC Căușeni, înscrierea nr. 138, partajarea averii

proprietate comună în devălmășie - casa de locuit și terenul aferent din XXXXX, nr.

cadastral XXXXX, atribuindu-i în proprietate partea mai mică, fără a pretinde la

diferența de preț și anume Partea II din cele două variante propuse de oficiul cadastral:

suprafața totală 42, 3 m.p., 1/2 construcție accesorie cu lit. 3 cu S=11,7 m.p. și 1/2 din

terenul cu nr. cadastral XXXXX cu suprafața totală 0,0882 ha, iar lui Dumitru Zmeu

să-i fie atribuită Partea I: 1. bucătărie -13,1 m.p., 2. coridor - 6,8 m.p., 3. cameră locativă

-18,1 m.p., 4. bucătărie - 11,4 m.p., suprafața totală 49,4 m.p., 1/2 construcție accesorie

cu lit. 3 cu S = 11,7 m.p. și 1/2 din terenul cu nr. cadastral 2701212.237, cu suprafața

totală 0,0882 ha. Totodată, reclamanta a solicitat încasarea de la pârât 1/2 din costul

automobilului model VAZ 21061, nr. identificare XTA210610H1712250, cât și

cheltuielile judiciare în sumă de 2695 de lei.

Prin hotărârea din 22 martie 2019 a Judecătoriei Căușeni, sediul Central, a fost

admisă parțial acțiunea depusă de către Iulia Zmeu, a fost desfăcută căsătoria între

Dumitru Zmeu și Iulia Zmeu, înregistrată la 04 noiembrie 1995 la OSC Căușeni,

înscrierea nr. 138 și a fost încasată în beneficiul statului taxa de stat de la ambele părți,

în cuantum de 500% dintr-o unitate convențională (câte 100 de lei). A fost partajată

averea proprietate comună în devălmășie, casa de locuit și terenul de lângă casă, din

XXXXX, atribuindu-le părților în proprietate: reclamantei Zmeu Iulia: partea II: 5.

locativă - 12,5 m.p.; 6. coridor - 8,5m.p.; 7. locativă - 21,5 m.p., suprafața totală 42, 3

m.p., 1/2 construcție accesorie cu lit. 3 cu S = 11,7 m.p.; 1/2 din terenul cu nr. cadastral

2701212.237 și suprafața totală 0,0882 ha; pârâtului Dumitru Zmeu: partea I: 1.

bucătărie - 13,1 m.p.; 2. coridor - 6,8 m.p.; 3. locativă - 18,1 m.p.; 4. bucătărie - 11,4

m.p., suprafața totală 49,4 m.p., 1/2 construcție accesorie cu lit. 3 cu S = 11,7 m.p. și

1/2 din terenul cu nr. cadastral XXXXX și suprafața totală 0,0882 ha. În rest, acțiunea

în partea încasării a 1/2 din costul automobilului model VAZ 21061, nr. identificare

2

XTA210610H1712250 a fost respinsă ca nefondată. A fost încasată de la Dumitru Zmeu

în beneficiul Iuliei Zmeu suma de 2695 de lei, cu titlu de costuri și cheltuieli.

La data de 27 martie 2019, Dumitru Zmeu a declarat apel împotriva hotărârii

primei instanțe, solicitând admiterea apelului și casarea hotărârii contestate în partea

partajării averii, cu pronunțarea în această parte a unei hotărâri noi de respingere a

acțiunii, în rest hotărârea din 22 martie 2019 a Judecătoriei Căușeni, sediul Central în

partea desfacerii căsătoriei să fie menținută.

Prin decizia din 26 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de către Dumitru Zmeu și a fost menținută hotărârea din 22 martie 2019 a

Judecătoriei Căușeni, sediul Central.

Pentru a decide astfel, instanțele ierarhic inferioare au constatat că din conținutul

certificatului eliberat de Organul Cadastral Teritorial Căușeni, terenul cu numărul

cadastral XXXXX din XXXXX, cât și casa de locuit construită pe acest teren, nr.

cadastral XXXXX, au fost înregistrate în Registrul bunurilor imobile la 25 noiembrie

2002, pe numele lui Dumitru Zmeu, în perioada aflării în căsătorie cu Iulia Zmeu.

Respectiv, se atestă că bunurile imobile aparțin ambilor soți cu drept de proprietate în

devălmășie, iar părțile nu au ajuns la un acord privind partajarea bunului proprietate în

devălmășie.

Instanțele de judecată au reținut că potrivit Raportului de constatare a

specialistului din 04 februarie 2016, au fost elaborate variantele de partajare a bunurilor

nominalizate, iar Iulia Zmeu a solicitat să-i fie atribuită în proprietate partea II din casa

de locuit cu suprafața mai mică în mărime totală 42,3 m.p., fără a-i fi restituită diferența

dintre cotele-părți.

Instanțele ierarhic inferioare au mai stabilit că potrivit informației prezentate de

către registratorul OCT Căușeni, imobilul amplasat în XXXXX a fost identificat prima

dată la 03 aprilie 1980, în legătură cu realizarea lucrărilor cadastrale de inventariere

tehnică, fiind constituit din casa de locuit cu fundație din piatră, pereți de lut și acoperiș

de ardezie. În urma realizării lucrărilor cadastrale la nivel construcții la data de 18 iunie

1999, au fost constatate schimbări: a fost reconstruită șura din lemn (lit.4) cu suprafața

31,8 m.p. Ulterior, în urma realizării lucrărilor cadastrale la nivel de clădiri la data de

01 noiembrie 2015, au fost identificate următoarele schimbări: veranda nesticluită (lit.

a) a fost reutilată în verandă cu geamuri; a fost construită fără autorizație baia cu pereți

din piatră calcar cu suprafața de 12,1 m.p.; după casă a fost identificată șura cu pereți

din lampaci cu suprafața la sol de 18,6 m.p. care se extinde peste hotarele juridice ale

terenului; în interiorul casei de locuit au fost realizate lucrări de reparație a sobei în

odaia 1 și 2.

Prin urmare, s-a reținut că bunurile fiecăruia dintre soți pot fi recunoscute

proprietate în devălmășie a lor, dacă se va constata că în timpul căsătoriei au fost

efectuate investiții ce au sporit esențial valoarea acestor bunuri (reparație capitală,

finisarea construcției, reutilarea etc.). Concomitent, stabilind cotele-părți din asemenea

bunuri, instanța judecătorească va ține cont de mijloacele depuse de către unul dintre

soți până la încheierea căsătoriei și respectiv, va spori cota acestui soț din bunuri.

3

În aceste circumstanțe, instanțele de judecată au remarcat că în rezultatul

introducerii investiților la imobilul amplasat în XXXXX, înregistrat în Registrul

bunurilor imobile la 25 noiembrie 2002, a fost sporită esențial valoarea acestuia și prin

urmare, urmează a fi recunoscut ca proprietate comună în devălmășie, urmând a fi

partajat.

Totodată, instanțele ierarhic inferioare au concluzionat asupra netemeiniciei

pretenției cu privire la partajarea automobilului de model VAZ 21061, nr. identificare

XTA210610H1712250, prin încasarea de la Dumitru Zmeu în beneficiul Iuliei Zmeu a

1/2 din costul acestuia, deoarece potrivit adeverinței eliberată de Ministerul

Tehnologiilor Informaționale și Comunicațiilor din 28 iunie 2017, mijlocul de transport

model VAZ 21061, nr. de înmatriculare XXXXX, caroseria nr. XTA21561 OH

1712250, la data de 25 august 2014 a fost înmatriculat după Dumitru Zmeu, iar la 13

mai 2016 a fost radiat din evidență în legătură cu rebutarea autovehiculului.

La data de 12 februarie 2020 Dumitru Zmeu a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea parțială a deciziei din 26

noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău și hotărârii din 22 martie 2019 a Judecătoriei

Căușeni, sediul Central, cu pronunțarea unei hotărâri noi de respingere a acțiunii cu

privire la partajarea averii și menținerea hotărârilor doar în partea desfacerii căsătoriei.

În motivarea recursului, Dumitru Zmeu a invocat neaplicarea de către instanța

de apel a legii care trebuia să fie aplicată, precum și aplicarea unei legi care nu trebuia

să fie aplicată.

A menționat că, căsătoria cu Iulia Zmeu a fost înregistrată la 04 noiembrie 1995,

însă din actele prezentate de OCT Căușeni casa situată în XXXXX a fost construită în

anul 1974. Conform procesului-verbal nr. 9 al ședinței Sovietului orășenesc Căușeni din

02 aprilie 1974, i-a fost transmis pentru construcția casei de locuit un teren cu suprafață

de 0,06 ha situat pe XXXXX din contul micșorării lotului de pământ al tatălui Ion Zmeu.

Astfel, casa de locuit a fost construită pe terenului care anterior aparținea tatălui său,

împreună cu prima soție Maria Zmeu.

A susținut că intimata, fiind a doua soție, fără ca să știe a prefăcut toate

documentele pe casă. În registrul bunurilor imobile a fost înregistrat dreptul de

proprietate asupra casei de locuit după dânsul, temeiul înscrierii fiind indicat hotărârea

executivului nr. 9 din 02 aprilie 1974.

Recurentul consideră că instanțele ierarhic inferioare nu au ținut cont de

prevederile art. 372 alin. (1) din Codul civil, care stipulează că bunurile care au aparținut

soților înainte de încheierea căsătoriei, precum și cele dobândite de ei în timpul

căsătoriei în baza unui contract de donație, prin moștenire sau în alt mod cu titlu gratuit,

sunt proprietatea exclusivă a soțului căruia i-a aparținut sau care le-a dobândit.

Prevederi similare se conțin și în art. 22 din Codul familiei.

Dumitru Zmeu a notat că instanța de apel nu trebuia să aplice prevederile art. 321

alin. (1) din Codul civil, deoarece intimata a dobândit ilegal dreptul de proprietate

asupra imobilului, contrar prevederilor art. 316 alin. (2) din Codul civil, care stipulează

că dreptul de proprietate este garantat. Nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa,

4

afară numai pentru cauză de utilitate publică pentru o dreaptă și prealabilă despăgubire,

iar exproprierea se efectuează doar în condițiile legii.

De asemenea, recurentul consideră că prevederile art. 19 alin. (1), 20 alin. (1), 25

alin. (1)-(3), 26 alin. (1) din Codul familiei, invocate de către instanța de apel, nu sunt

aplicabile în speță, la caz urmând a fi aplicate prevederile art. 22 din Codul familiei.

A afirmat că nu corespund adevărului declarațiile intimatei precum că imobilul a

fost reparat capital, deoarece în realitate casa este în stare de demolare și este pe cale de

a se risipi, pereții fiind crăpați.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 26 noiembrie

2019.

Potrivit scrisorii de însoțire nr. 35, decizia motivată a instanței de apel a fost

expediată în adresa lui Dumitru Zmeu la data de 09 ianuarie 2020 (f.d. 93, volumul II),

lipsind date cu privire la recepționarea acesteia. În cererea de recurs, Dumitru Zmeu a

indicat că a recepționat decizia instanței de apel la 22 ianuarie 2020, prin intermediul

poștei.

Astfel, recursul, declarat la data de 12 februarie 2020, este în termen.

La 24 martie 2020, copia recursului declarat de către Dumitru Zmeu a fost

expediată în adresa intimatei Iulia Zmeu, cu înștiințarea despre depunerea referinței

(f.d. 116-117).

Intimata nu și-a valorificat dreptul respectiv și nu a depus referință.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, Completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

5

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Dumitru Zmeu nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură

civilă.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că recursul exercitat asupra deciziilor instanțelor de apel are

caracter nedevolutiv și controlul judiciar se circumscrie doar asupra problemelor de

drept material și procedural, verificându-se în exclusivitate doar legalitatea deciziei, dar

nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Totodată, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie

să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la

fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza

Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul depus de către Dumitru

Zmeu asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, Completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către Dumitru Zmeu, ca inadmisibil.

6

În conformitate cu art. 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de către Dumitru Zmeu se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Nicolae Craiu

Mariana Pitic

7