2ra-1259/22 — partajarea sumelor bănești

Dosarul nr. 2ra-1259/22

2-19045760-01-2ra-07092022

Prima instanță: Judecătoria Căușeni, sediul Central (jud. A. Costiuc)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Guzun, I. Dutca, A. Malîi)

ÎNCHEIERE

30 noiembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Victor Burduh

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Dumitru Zmeu,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Dumitru Zmeu

împotriva Iuliei Zmeu cu privire la partajarea sumelor bănești,

împotriva deciziei din 08 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de către Dumitru Zmeu și a fost menținută hotărârea din 19

noiembrie 2019 a Judecătoriei Căușeni, sediul Central,

constată:

La data de 27 martie 2019, Dumitru Zmeu a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Iuliei Zmeu cu privire la partajarea sumelor bănești.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la 04 noiembrie 1995 a înregistrat

căsătoria cu Iulia Zmeu.

Prin hotărârea din 22 martie 2019 a Judecătoriei Căușeni, căsătoria a fost

desfăcută, fiind partajată casa personală a reclamantului construită cu prima soție.

A menționat că pe parcursul vieții în comun cu Iulia Zmeu, împreună au acumulat

mijloace bănești în valoare de 10 000 de dolari SUA, 1300 de Euro și 54 000 de lei.

Pârâta, cunoscând faptul că Banca Socială și Banca de Economii se află în proces de

lichidare, fără să îl anunțe, a ridicat mijlocele bănești din cadrul instituțiilor financiare

în perioada anilor 2011-2012 și prin înșelăciune, a transmis mijloacele bănești fiului din

Abacan. Ulterior, a aflat că fiul pârâtei și-a procurat apartament.

Reclamantul a invocat că pârâta, prin viclenie, a perfectat casa lui personală la

organul cadastral pe numele ei, mai apoi, tot prin viclenie, a depus banii pe numele ei,

după care i-a extras și i-a transmis fiul său pentru a-i procura un apartament.

1

Dumitru Zmeu a solicitat partajarea a câte 1/2 pentru fiecare din mijloacele

bănești în valoare de 10 000 de dolari SUA, 1300 de Euro și 54 000 de lei.

Prin hotărârea din 19 noiembrie 2019 a Judecătoriei Căușeni, sediul Central,

acțiunea depusă de către Dumitru Zmeu a fost respinsă, ca neîntemeiată.

La 27 noiembrie 2019 Dumitru Zmeu a declarat apel împotriva hotărârii primei

instanțe, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii din 19 noiembrie 2019 a

Judecătoriei Căușeni, sediul Central și emiterea unei noi hotărâri, prin care acțiunea să

fie admisă integral.

Prin decizia din 08 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de către Dumitru Zmeu și a fost menținută hotărârea din 19 noiembrie

2019 a Judecătoriei Căușeni, sediul Central.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că pe numele Iuliei Zmeu au fost

deschise 5 conturi bancare în cadrul BC ,,Banca Socială” SA, dintre care două conturi

în valută străină și 3 conturi în monedă națională. Potrivit informației eliberate de BC

,,Banca Socială” SA, în proces de lichidare, pe numele Iuliei Zmeu a fost deschis un

cont de depozit la 28 iunie 2012 în valută străină Euro cu plasarea în cont a mijloacelor

bănești în valoare de 1000 de Euro, care au fost extrași de către deponenta Iulia Zmeu

la 30 iulie 2012. La 28 iunie 2012 a mai fost deschis un cont în valută străină - în dolari

SUA în valoare de 4000 de dolari SUA, care la fel au fost extrași la 30 iulie 2012. Tot

la 30 iulie 2012 Iulia Zmeu a deschis un cont de depozit în monedă națională în valoare

de 65 000 de lei, care a fost suplinit cu 2000 de lei la 11 decembrie 2012.

Instanța de apel a stabilit că potrivit aceleiași informații, la 26 februarie 2010 Iulia

Zmeu a deschis un cont de depozit în monedă națională în valoare de 8000 de lei, 7000

de lei fiind extrași la 05 octombrie 2010. Iar la 26 februarie 2004 a mai fost deschis un

cont în monedă națională în valoare de 3000 de lei, extrași la 26 februarie 2010.

Reieșind din circumstanțele stabilite, Curtea de Apel Chișinău a considerat că

instanța de fond temeinic și legal a reținut că Dumitru Zmeu nu a făcut dovada faptului

că acești bani i-au aparținut în exclusivitate ultimului, precum și faptul că aceste

mijloace bănești au fost plasate și extrase fără știrea lui și au fost utilizate doar în

favoarea pârâtei Iulia Zmeu. Or, în cadrul ședinței de judecată, fiind audiată în calitate

de martor, Tamara Afanasiuic a comunicat că familia Zmeu timp de mai mulți ani,

inclusiv anii 2010-2012, au reconstrit și renovat casa de locuit care i-a aparținut lui

Dumitru Zmeu din prima căsnicie, fiind investiți mai mulți bani în acest sens, fapt ce

nu a fost negat de către Dumitru Zmeu.

În aceste condiții și în lipsa unor probe din care să rezulte cu certitudine situația

juridică a mijloacelor bănești, instanța de apel nu a putut reține ca fiind dovedite

susținerile lui Dumitru Zmeu în ceea ce privește partajarea acestor mijloace bănești, or,

în conformitate cu art. 118 alin. (1) din Codul de procedură civilă, fiecare parte trebuie

să dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei al pretențiilor și obiecțiilor

sale dacă legea nu dispune altfel.

La data de 15 august 2022, Dumitru Zmeu a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea recursului și casarea deciziei instanței de apel.

În motivarea recursului, recurentul a reiterat circumstanțele invocate în cererea

de chemare în judecată și cererea de apel.

2

A menționat că decizia contestată este nemotivată și ilegală. Instanța de apel

eronat a reținut declarațiile martorului Tamara Afanasiuic, care a comunicat că familia

Zmeu pe parcurs a mai mulți ani, inclusiv anii 2010-2012, au reconstrit și renovat casa

de locuit care i-a aparținut lui Dumitru Zmeu din prima căsnicie, fiind investiți mai

mulți bani în acest sens. Or, aceste declarații nu corespund adevărului, casa este veche

și se dărâmă. Instanța de apel neîntemeiat a reținut că dânsul nu a negat faptul investirii

banilor în reconstruirea casei de locuit, deoarece, din cauza stării grave a sănătății lui,

nu s-a prezentat la nicio ședință de judecată, fiind în imposibilitate de a da explicații la

cele declarate de martor.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 08 decembrie

2021.

Materialele cauzei atestă că 10 martie 2022 decizia motivată a instanței de apel a

fost expediată doar la adresa electronică – 8800244@gmail.com, pe care Dumitru Zmeu

nu a indicat-o în cererea de chemare în judecată și nici în cererea de apel. La adresa

poștală indicată de către recurent în cererea de chemare în judecată și în cererea de apel,

actul judecătoresc nu a fost expediat. La 19 iunie 2022, Dumitru Zmeu a depus cereri

la Curtea de Apel Chișinău și Judecătoria Căușeni, sediul Centru, prin care a solicitat

expedierea copiei deciziei din 08 decembrie 2021, indicând că până în prezent nu a

recepționat-o (f.d. 243, 244, volumul I). Prin scrisoarea din 12 august 2022, Judecătoria

Căușeni, sediul Centru a expediat la adresa poștală a lui Dumitru Zmeu copia deciziei

instanței de apel (f.d. 242, volumul I).

Astfel, recursul, declarat la 15 august 2022, este în termen.

Copia recursului a fost expediată în adresa intimatei Iulia Zmeu și a avocatului

Ina Țmocno, cu înștiințarea despre depunerea referinței (f.d. 69-72, volumul II), însă,

intimata nu și-a valorificat dreptul respectiv și nu a depus referință.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

3

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Dumitru Zmeu nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că recursul exercitat asupra deciziilor instanțelor de apel are

caracter nedevolutiv și controlul judiciar se circumscrie doar asupra problemelor de

drept material și procedural, verificându-se în exclusivitate doar legalitatea deciziei, dar

nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie

să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la

fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza

Rebai și alții contra Franței, 25 februarie 1995), pe când în recursul declarat de Dumitru

Zmeu asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera

recursul declarat de Dumitru Zmeu, ca inadmisibil.

4

În conformitate cu art. 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de Dumitru Zmeu se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Victor Burduh

Mariana Pitic

5