2ra-295/21 — încasarea prejudiciului material și moral

2ra-295/21 — încasarea prejudiciului material și moral (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-295/21

Prima instanță: Judecătoria Cimișlia, sediul Central (jud. Gh. Burdujan)

Instanța de apel: Curtea de Apel Comrat (jud. D. Fujenco, A. Mironov, L. Caraianu)

DECIZIE

02 iunie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Iurie Bejenaru

Dumitru Mardari

Mariana Pitic

Galina Stratulat

examinând recursul declarat de Elena Căpățînă și Mihail Cotruța, reprezentați

de avocatul Alexandru Găină,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Elena Căpățînă și

Mihail Cotruța împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Bravo-Profil” cu

privire la încasarea sumei achitate pentru țigla metalică, penalității, repararea

prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 08 octombrie 2020 a Curții de Apel Comrat,

c o n s t a t ă:

La 23 mai 2019, Elena Căpățînă, reprezentată de avocatul Alexandru Găină, a

depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Orfonox” și SRL „Bravo-

Profil”, intervenient accesoriu Mihail Cotruța solicitând încasarea în mod solidar de

la pârâți a sumei de 30000 de lei, achitată pentru 232 mp de țiglă metalică, a sumei

de 270000 de lei cu titlu de penalitate pentru perioada 31 octombrie 2017-30 aprilie

2018 pentru 6 luni, având în vedere întârzierea răspunsului de la împlinirea

termenului limită de 14 zile după primirea reclamației la 17 octombrie 2017, a sumei

de 20000 de lei cu titlu de prejudiciu moral, compensarea cheltuielilor de judecată.

Ulterior, Elena Căpățînă și Mihail Cotruța, reprezentați de avocatul Alexandru

Găină, prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 09 iulie 2019, au formulat

pretenții doar față de SRL „Bravo-Profil”, prin care au solicitat încasarea sumei de

30000 de lei achitați pentru 232 mp de țiglă metalică, a sumei de 270000 de lei cu

titlu de penalitate pentru perioada 31 octombrie 2017-30 aprilie 2018 pentru 6 luni,

având în vedere întârzierea răspunsului de la împlinirea termenului limită de 14 zile

după primirea reclamației la 17 octombrie 2017, a sumei de 20000 de lei cu titlu de

prejudiciu moral, compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii s-a invocat că, în vara anului 2015, Elena Căpățînă, în

calitate de cumpărător/consumator a procurat de la SRL „Orfonox” 232 mp de țiglă

metalică, cu toate accesoriile necesare, pentru acoperirea casei de locuit individuale,

amplasată în sat. Ciucur Mingir, r-nul Cimișlia, achitând vânzătorului suma de

30000 de lei. Vânzătorul a oferit garanția la culoare pe o durată de 10 ani, iar la metal

1

pe un termen de 50 ani.

Totodată, au menționat că, în vara anului 2016, după un an de la finisarea

lucrărilor cu materialul procurat, au constatat că țigla metalică s-a decolorat

substanțial. Astfel, fiind solicitați pentru soluționare problemei, reprezentații SRL

„Orfonox” s-au prezentat la fața locului în data de 11 iulie 2016 și în procesul-verbal

de constatare au stabilit că acoperișul este decolorat total, în afară de reținătorii de

zăpadă. Deși, a promis că va lichida defecțiunile constatate prin înlocuirea

elementelor decolorate, ulterior SRL „Orfonox” nu a întreprins măsuri în acest sens.

În data de 14 octombrie 2017 în adresa SRL „Orfonox” au expediat o

reclamație, prin care au solicitat înlocuirea produsului vândut sau restituirea

contravalorii. Deși, reclamația a fost recepționată, nu au fost întreprinse măsuri și nu

a dat un răspuns. Astfel, a refuzat tacit soluționarea litigiului pe cale amiabilă.

La fel, au precizat că în cadrul raporturilor de vânzare-cumpărare a bunurilor,

cât și de soluționarea litigiului, s-a constatat că SRL „Orfonox” și SRL „Bravo-

Profil” sunt denumiri diferite ale uneia și aceiași întreprindere, cu același IDNO și

aceiași adresă juridică. Drept urmare, acțiunea a fost înaintată împotriva SRL

„Bravo-Profil”, ultima denumire a întreprinderii, vânzătorului produsului defect.

Prin hotărârea din 03 decembrie 2019 a Judecătoriei Cimișlia, sediul Central,

s-a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Elena Căpățînă și Mihail

Cotruța; s-a încasat de la SRL „Bravo-Profil” în beneficiul Elenei Căpățînă și Mihail

Cotruța cu titlu de prejudiciu cauzat în baza Legii privind protecția consumatorului

suma de 27000 de lei, cu titlu de penalitate pentru perioada de 180 zile suma de

27000 de lei, cu titlu de prejudiciu moral suma de 10000 de lei și cu titlu de cheltuieli

judiciare suma de 3012,50 de lei, în total de încasat de la pârât în beneficiul

reclamanților suma de 67012, 50 de lei; în rest acțiunea a fost respinsă ca

neîntemeiată; s-a încasat de la SRL „Bravo-Profil” în beneficiul statului taxa de stat

în mărime de 1720 de lei de a cărei plată reclamanții prin efectul legii au fost scutiți

la înaintarea acțiunii în judecată.

Prin decizia din 08 octombrie 2020 a Curții de Apel Comrat s-a admis apelul

declarat de SRL „Bravo-Profil”, reprezentată de administratorul Grigorii Captari și

avocatul Serghei Chiosa; s-a casat integral hotărârea din 03 decembrie 2019 a

Judecătoriei Cimișlia, sediul Central și s-a pronunțat o nouă hotărâre prin care s-a

respins ca neîntemeiată acțiunea înaintată de Elena Căpățînă și Mihail Cotruța

împotriva SRL „Bravo-Profil” cu privire la încasarea prejudiciului în sumă de 30000

de lei, achitat pentru țigla metalică în volum de 232 mp, suma de 270000 de lei în

calitate de penalități pentru perioada de la 31 octombrie 2017 până la 30 aprilie 2018

pentru 6 luni de întârziere a răspunsului de la împlinirea termenului limită de 14 zile

după primirea reclamației la 17 octombrie 2017, suma de 20000 de lei a prejudiciului

moral și a cheltuielilor de judecată compuse din: 12,50 de lei cheltuieli poștale și

suma de 3000 de lei, cheltuieli de asistență juridică; s-a încasat în mod solidar din

contul Elenei Căpățînă și Mihail Cotruța în beneficiul SRL „Bravo-Profil” taxa de

stat pentru examinarea cauzei în ordine de apel în mărime de 1290 de lei.

La 05 ianuarie 2021, prin intermediul poștei (f.d.164), Elena Căpățînă și Mihail

Cotruța, reprezentați de avocatul Alexandru Găină, au depus cerere de recurs

împotriva deciziei din 08 octombrie 2020 a Curții de Apel Comrat, solicitând

considerarea recursului ca fiind depus în termen, admiterea recursului, casarea

integrală a deciziei instanței de apel cu menținerea hotărârii primei instanțe.

2

În motivarea recursului s-a invocat că instanței au fost prezentate înscrisuri ce

atestă faptul adresării către pârât în vederea achiziționării mărfii și anume copiile

bonurilor pentru suma de 10000 de lei și suma de 20000 de lei, lista mărfurilor

procurate, toate ștampilate de către vânzător, confirmare de primire a banilor și

procesul-verbal din 11 iulie 2016 de examinare a acoperișului decolarat de către

reprezentanții pârâtului. În ceea ce privește eliberarea bonului de plată și a

certificatului de garanție, la achitarea avansului în sumă de 10000 de lei, angajații

pârâtului au promis că vor fi eliberate la data și locul livării mărfii. La data respectivă

s-a prezentat doar șoferul cu lotul de marfă, care după ce a primit restul banilor, a

declarat că nu este competent să elibereze astfel de acte. Astfel, de neeliberarea

bonului de plată și a certificatului de garanție este vinovat vânzătorul.

Copia recursului declarat a fost expediată în adresa intimatului conform

scrisorii de însoțire datate cu 26 ianuarie 2021 (f.d.167) și a fost recepționată la 28

ianuarie 2021 de către intimat și avocatul Serghei Chiosa, conform avizelor de

recepție (f.d.169-170).

La 16 februarie 2021, SRL „Bravo-Profil”, reprezentată de administratorul

Grigorii Captari și avocatul Serghei Chiosa, a depus referință la cererea de recurs

exprimând poziția în favoarea considerării recursului inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă,

recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la 08 octombrie 2020, iar cererea de

recurs a fost depusă la 05 ianuarie 2021, prin intermediul poștei (f.d.164).

Materialele cauzei atestă comunicarea deciziei integrale a instanței de apel

participanților la proces la 06 noiembrie 2020, conform scrisorii de însoțire (f.d.149),

iar de către recurenți a fost recepționată la 11 noiembrie 2021, conform avizelor de

recepție (f.d.151-153). Astfel, recursul este declarat în termen.

În conformitate cu art. 441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul

este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

Prin încheierea din 21 aprilie 2021 a Curții Supreme de Justiție completul din

3 judecători a considerat recursul admisibil și a decis examinarea acestuia în fond de

un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în

recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără

a administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Verificând legalitatea actului de dispoziție contestat, prin prisma argumentelor

invocate și a materialelor din dosar, coroborat cu normele de drept material și

procedural aplicabile la soluționarea litigiului dedus judecății, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție va

admite recursul declarat de Elena Căpățînă și Mihail Cotruța, reprezentați de

avocatul Alexandru Găină și va casa decizia instanței de apel și va menține hotărârea

primei instanțe, din următoarele considerente.

În conformitate cu articolul 445 alin. (1) din Codul de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept: f) să admită recursul, să caseze decizia

3

instanței de apel și să mențină hotărârea primei instanțe.

Din perspectiva prevederilor art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile

și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

În virtutea alineatului (2) al aceluiași articol, se consideră că normele de drept

material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească:

c) a interpretat în mod eronat legea.

În sensul art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, săvârșirea altor încălcări

decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul

și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Inițial, Colegiul reține că pentru a verifica legalitatea deciziei contestate, fără a

administra noi dovezi, va recurge la recapitularea esenței litigiului dedus judecății.

Reclamanții Elena Căpățînă și Mihail Cotruța au pretins că, deși, la procurarea,

în anul 2015, de la SRL „Orfonox” a țiglei metalice cu accesoriile necesare pentru

acoperirea casei de locuit individuale, le-a fost oferită garanția la culoare țiglei

pentru 10 ani, iar la metal, pentru 50 ani, însă, în vara anului 2016, la terminarea

lucrărilor cu materialul procurat, au constatat că țigla metalică s-a declarat

substanțial. Drept urmare, a fost solicitată prezența reprezentanților SRL „Orfonox”

și la 11 iulie 2016 au întocmit procesul-verbal de constatare.

Prin reclamația expediată la 14 octombrie 2017 în adresa SRL „Orfonox”, s-a

solicitat înlocuirea produsului sau restituirea contravalorii acestuia.

Astfel, prin cererea de chemare în judecată formulată, cu concretizările

ulterioare, reclamanții au solicitat încasarea de la SRL „Bravo-Profil” a sumei de

30000 de lei achitați pentru 232 mp de țiglă metalică, a sumei de 270000 de lei cu

titlu de penalitate pentru perioada 31 octombrie 2017-30 aprilie 2018 pentru 6 luni,

având în vedere întârzierea răspunsului de la expirarea termenului limită de 14 zile

de la primirea reclamației la 17 octombrie 2017, a sumei de 20000 de lei cu titlu de

prejudiciu moral, compensarea cheltuielilor de judecată (f.d.1-2, 24-26).

În context, reclamanții au precizat că SRL „Orfonox” și SRL „Bravo-Profil”

constituie denumirile diferite ale aceeași întreprindere cu același IDNO, aspect

confirmat și de pârât, precum că din anul 2017 activează sub denumirea de SRL

„Bravo-Profil” (f.d.98).

Prima instanță, fiind învestită cu judecarea cauzei în fond, prin hotărârea din 03

decembrie 2019, a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Elena

Căpățînă și Mihail Cotruța și a încasat de la SRL „Bravo-Profil” în beneficiul Elenei

Căpățînă și Mihail Cotruța cu titlu de prejudiciu cauzat în baza Legii privind

protecția consumatorului suma de 27000 de lei, cu titlu de penalitate pentru perioada

de 180 zile suma de 27000 de lei, cu titlu de prejudiciu moral suma de 10000 de lei

și cu titlu de cheltuieli judiciare suma de 3012,50 de lei, în total suma de 67012, 50

de lei; în rest acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Totodată, s-a încasat de la

SRL „Bravo-Profil” în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 1720 de lei de a

cărei plată reclamanții prin efectul legii au fost scutiți la înaintarea acțiunii în

judecată (f.d.87-88, 91-96).

4

Drept urmare a judecării cauzei în ordine de apel, prin decizia din 08 octombrie

2020, Curtea de Apel Comrat a admis apelul declarat de SRL „Bravo-Profil”,

reprezentată de administratorul Grigorii Captari și avocatul Serghei Chiosa și a casat

integral hotărârea din 03 decembrie 2019 a Judecătoriei Cimișlia, sediul Central cu

pronunțarea unei noi hotărâri prin care s-a respins ca neîntemeiată acțiunea înaintată

de Elena Căpățînă și Mihail Cotruța împotriva SRL „Bravo-Profil” cu privire la

încasarea prejudiciului, penalității, prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată;

a încasat în mod solidar din contul Elenei Căpățînă și Mihail Cotruța în beneficiul

SRL „Bravo-Profil” taxa de stat pentru examinarea cauzei în ordine de apel în

mărime de 1290 de lei (f.d.141-148).

Pentru a decide astfel, instanța de apel, prin faptul dat, neavând la mână bonul

de plată a mărfii procurate, a atestat imposibilitatea de a proba existența reală a

relației de vânzare-cumpărare.

Mai mult ca atât, la materialele cauzei nu este anexat un contract de vânzare-

cumpărare pentru probarea acordului de voință neviciat a ambelor părți, or, potrivit

art. 666 Cod civil, în redacția până la 01.03.2019, contract este acordul de voință

realizat între două sau mai multe persoane prin care se stabilesc, se modifică sau se

sting raporturi juridice.

Astfel, instanța de apel a constatat ca fiind întemeiate alegațiile apelantului prin

care s-a indicat că „dovadă a petrecerii tranzacției de vânzare-cumpărare a mărfii

poate servi numai bonul de plată”.

La caz, s-a invocat și prevederile art. 183 alin. (8) din Legea privind protecția

consumatorilor, potrivit căruia data achiziționării produsului se stabilește în baza

bonului de casă sau a oricărui alt document care confirmă achiziționarea produsului

ori în baza altor mijloace de probă (inclusiv depozițiile martorilor) care pot permite

stabilirea datei și a locului de achiziționare.

Totodată, potrivit art. 185 alin. (2) din Legea privind protecția consumatorilor,

odată cu depunerea reclamației, consumatorul prezintă o copie de pe bonul de casă

sau o copie de pe alt document care confirmă efectuarea cumpărăturii (inclusiv

certificatul de garanție).

După cum s-a invocat mai sus, intimații au anexat la materialele cauzei copia

Condițiilor de garanție (pentru tabla cu acoperire polimerică), dar acesta nu poate fi

reținută ca probă incontestabilă ce ar dovedi existența relațiilor de vânzare

cumpărare între apelant și intimați, or, pentru confirmarea unei garanții a mărfii

vândute, se eliberează un certificat de garanție care este un act de model tipizat, în

care vânzătorul aplică ștampila unității cu indicarea zilei de vânzare și a termenului

de garanție în pașaportul articolului, potrivit HG nr. 931 din 08 decembrie 2011 cu

privire la desfășurarea comerțului cu amănuntul.

Existența la materialele cauzei a unui astfel de certificat de garanție valabil, de

către instanța de apel nu s-a atestat, astfel, fiind neîntemeiată concluzia instanței de

fond prin care s-a invocat că „Instanța din materialele dosarului și anume cecurile și

actul de garanție, menționate supra, constată că între reclamanții Căpățînă Elena și

Cotruța Mihail cu pârâtul „Bravo-Profil” SRL (SRL „Orfonox”) a fost încheiată

tranzacția de vânzare cumpărare a țiglei metalice în volum de 232 m2 și accesorii

pentru montarea țiglei metalice, pentru care reclamanții au achitat pârâtului suma de

30000 lei, în două tranșe, prima tranșă fiind achitată în sumă de 20000 lei și a doua

tranșă în sumă de 10000 lei”, or, prima instanță eronat a reținut faptul existenței unui

5

Certificat de garanție întocmit în conformitate cu normele legale.

Cât privește procesul-verbal de constatare fără număr din data de 11 iulie 2016,

instanța de apel a reținut că înscrisul dat probează doar faptul că reprezentanți ai

întreprinderii „Bravo-Profil” SRL (fosta „Orfonox” SRL) au fost la domiciliul

intimatei Căpățînă Elena și au constatat că acoperișul este decolorat. Despre

existența relațiilor de vânzare-cumpărare între părțile aflate în litigiu, actul vizat nu

prezintă probe în sensul dat.

Subsecvent, instanța de apel a constatat ca fiind eronată concluzia primei

instanțe prin care s-a indicat că „raportul de vânzare-cumpărare a țiglei metalice cu

accesorii a avut loc între reclamanți și pârât în vara anului 2015, în modul și volumul

indicat de reclamanți”.

Prin prisma criticilor aduse de partea recurentă, Colegiul relevă că, instanța de

apel verificând legalitatea și temeinicia hotărârii primei instanțe, eronat s-a pronunțat

în favoarea respingerii cererii de chemare în judecată, prin ce se impune casarea

deciziei instanței de apel cu menținerea hotărârii primei instanțe, din motivele ce

succed.

Având în vedere că anterior s-a iterat esența litigiului, în continuare urmează a

fi accentuate aspectele greșit reținute și interpretate de către instanța ierarhic

inferioară la soluționarea cauzei în ordine de apel, deși, o obligație în acest sens îi

revinea în temeiul legii procesuale.

În virtutea art. 373 alin. (1), (2) Cod de procedură civilă, instanța de apel

verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate, legalitatea

și temeinicia hotărîrii atacate în ceea ce privește constatarea circumstanțelor de fapt

și aplicarea legii în primă instanță. În limitele apelului, instanța de apel verifică

circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărîrea primei instanțe, precum și

cele care nu au fost stabilite, dar care au importanță pentru soluționarea cauzei,

apreciază probele din dosar și cele prezentate suplimentar în instanță de apel de către

participanții la proces.

Curtea Europeana a Drepturilor Omului a reținut constant în jurisprudența sa

ca dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 paragraful 1 din Convenție, nu

poate trece drept efectiv decât daca cererile și observațiile părților sunt în mod real

ascultate, adică în mod real și concret examinate de către instanța sesizată. Altfel

spus, art. 6 din CEDO, implică în special în sarcina instanței, obligația de a proceda

la un examen efectiv al mijloacelor de proba, al argumentelor și elementelor de proba

ale părților.

În continuare, Colegiul reiterează că, instanța de apel a conchis că, probe

pertinente și concludente întru confirmarea argumentelor reclamanților Elena

Căpățînă și Mihail Cotruța referitor la existența raportului de vânzare-cumpărare

între părți, nu au fost prezentate și, în consecință, a respins cererea de chemare în

judecată.

La acest capitol, Colegiul apreciază ca fiind eronate constatările instanței de

apel, or, prima instanță justificat a reținut că, la caz a fost confirmată existența

tranzacției de vânzare-cumpărare între reclamanți și pârât.

Prin prisma prevederilor art. 514 Cod civil, în redacția în vigoare în perioada

de referință, obligațiile se nasc din contract, fapt ilicit (delict) și din orice alt act sau

fapt susceptibil de a le produce în condițiile legii.

6

Conform art. 572 alin.(1), (2) Cod civil, în aceeași redacție, temeiul executării

rezidă în existența unei obligații. Obligația trebuie executată în modul

corespunzător, cu bună-credință, la locul și în momentul stabilit.

În acest sens, deși, pârâtul neagă existența raportului de vânzare-cumpărare

între părțile litigante, urmează a fi relevat faptul că, în confirmarea tranzacției de

vânzare-cumpărare, reclamanții au prezentat două cecuri în original, în care a fost

aplicată ștampila umedă a SRL „Orfonox”, precum și înscrisul „condițiile de

garanție (pentru tabla cu acoperire polimerică)” prezentat de reclamanți, în antetul

căruia sunt indicate datele de contact ale pârâtului, la fel, conține ștampila umedă,

aplicată de către SRL „Orfonox” (f.d.72-74).

Cu referire la ipoteza instanței de apel precum că, copia condițiilor de garanție

(pentru tabla cu acoperire polimerică), anexate la materialele cauzei nu poate fi

reținută ca probă incontestabilă ce ar dovedi existența relațiilor de vânzare-

cumpărare între apelant și intimați, având în vedere lipsa certificatului de garanție

care este un act de model tipizat, în care vânzătorul aplică ștampila unității cu

indicarea zilei de vânzare și a termenului de garanție în pașaportul articolului,

Colegiul menționează că, lipsa unui certificat de garanție în sensul punctat de

instanța de apel, la caz, nu poate infirma existența raporturilor de vânzare-

cumpărare.

De altfel, în condițiile de garanție prezentate, în final este reflectat: „În cazul

respectării de către client a condițiilor enumerate mai sus, se oferă garanția de 10 ani

(zece ani) la culoare pentru țigla metalică și elementele pentru acoperiș confecționate

din tabla dată și 50 ani la exploatare” (f.d.74).

În atare circumstanțe, pornind de la faptul că în contextul prevederilor art. 185

alin.(2) al Legii privind protecția consumatorilor nr. 105-XV din 13 martie 2003 (în

continuare Legea nr. 105/2003), odată cu depunerea reclamației, consumatorul

prezintă o copie de pe bonul de casă sau o copie de pe alt document care confirmă

efectuarea cumpărăturii (inclusiv certificatul de garanție), Colegiul reține că, prima

instanță întemeiat a apreciat acest înscris ca o confirmare a existenței raporturilor de

vânzare-cumpărare.

Deși, instanța de apel motivează prin prisma Hotărârii de Guvern nr. 931 din

08 decembrie 2011 cu privire la desfășurarea comerțului cu amănuntul, precum că

forma certificatului de garanție este un act de model tipizat, în care vânzătorul aplică

ștampila unității cu indicarea zilei de vânzare și a termenului de garanție în

pașaportul articolului, Colegiul precizează că, în sensul pct. 34 din aceeași Hotărâre

de Guvern, cumpărătorului i se eliberează un bon de casă sau alt tip de formular

tipizat de document primar cu regim special care confirmă că marfa în cauză a fost

cumpărată la unitatea respectivă. În cazul în care marfa are un anumit termen de

garanție, vânzătorul aplică ștampila unității cu indicarea zilei de vînzare și a

termenului de garanție în pașaportul articolului. Însă, Hotărârea de Guvern

menționată nu definește certificatul de garanție ca fiind un act de model tipizat în

sensul reținut de instanța de apel.

La acest capitol, Colegiul notează că, exemplarul condițiilor de garanție (pentru

tabla cu acoperire polimerică) prezentat de pârât (f.d.51-51 verso) la înregistrarea

referinței la 27 septembrie 2019, nu poate fi reținut în infirmarea poziției

reclamanților, având în vedere și condițiile de garanție (pentru tabla cu acoperire

polimerică), înscris prezentat de reclamanți, care, de altfel, conține ștampila aplicată

7

de către SRL „Orfonox”

Or, referința însoțită de acest înscris a fost depusă la 27 septembrie 2019, iar

marfa a fost achiziționată de reclamanți în anul 2015. Drept urmare, în perioada

2015-2019 este evident că forma acestui înscris poate suporta anumite modificări, în

sensul oformării și completării, precum și termenul de garanție al produsului, însă

regulile de montare a sistemelor de acoperiș, condițiile obligatorii pentru acordarea

garanției, defectele în urma cărora nu se acordă garanție, în esență, sunt aceleași.

Astfel, exemplarul condițiilor de garanție (pentru tabla cu acoperire polimerică)

prezentat de pârât, cât și cel prezentat de către reclamați, în esență, nu diferă, fiind

completate condițiile obligatorii pentru acordarea garanției, precum și inclusă o

poziție nouă, datele cumpărătorului. De altfel, de către pârât nu a fost prezentat un

alt model de certificat de garanție pe blanc separat care ar infirma statutul înscrisului

prezentat, denumit condiții de garanție

Poziția instanței de apel prin prisma art. 183 alin.(8) al Legii nr. 105/2003,

conform căruia data achiziționării produsului se stabilește în baza bonului de casă

sau a oricărui alt document care confirmă achiziționarea produsului ori în baza altor

mijloace de probă (inclusiv depozițiile martorilor) care pot permite stabilirea datei

și a locului de achiziționare, nu poate fi reținută în infirmarea achiziționării

produsului de la pârât de către reclamanți.

Adițional, Colegiul notează că, în virtutea art. 9 lit.f) al Legii nr. 105/2003, în

redacția în vigoare în perioada de referință, vânzătorul este obligat să înmâneze bon

de casă sau un alt document, care confirmă faptul cumpărării produsului, conform

unui regulament aprobat de Guvern.

Or, în contextul normei citate, nu este exclusă obligația vânzătorului de a

înmâna bon de casă sau un alt document, care confirmă faptul cumpărării produsului,

iar faptul că cumpărătorul nu ar fi cerut un astfel de act confirmativ la achiziționarea

produsului, nu-l exonerează pe pârât de onorarea obligațiilor în sensul Legii nr.

105/2003 ca urmare a realizări unui produs care nu corespunde calității, având în

vedere că eliberarea unui act confirmativ la achiziționarea produsului era o obligație

a vânzătorului și nu era o opțiune.

În aceeași ordine de idei, Colegiul relevă că, reclamanții au prezentat două

cecuri în original, cu mențiunea în titlu „копия чека”, eliberate de SRL „Orfonox”,

cu ștampila umedă, pe suma de 10000 de lei și 20000 de lei (f.d.72-73), iar în copia

prezentată este scris olograf precum că „am primit 10000 lei” și aplicată semnătura,

circumstanță constatată de prima instanță (f.d.75).

Sub acest aspect, Colegiul apreciază ca fiind justificată ipoteza primei instanțe

precum că lipsa numărului de ieșire, precum și lipsa datei eliberării nu poate fi pusă

pe seama cumpărătorului, în situația în care această obligație revine vânzătorului, iar

înscrisurile date conțin ștampila umedă a SRL „Orfonox”.

De altfel, urmează a fi luat în considerare și faptul că extrasul din registrul de

evidență a certificatelor de garanție prezentat, a fost pentru anii 2014 și 2016, însă

nu și pentru anul 2015, anul când reclamanții au achiziționat produsul, aspect corect

punctat de către prima instanță.

Subsecvent, Colegiul apreciază ca fiind întemeiată concluzia primei instanțe

precum că vânzarea-cumpărarea țiglei metalice și accesoriile s-a realizat în vara

anului 2015, în modul și volumul indicat de reclamanți.

În altă ordine de idei, conform procesului-verbal de constatare, fără număr, din

8

11 iulie 2016, pe antetul căruia este inserat „Bravo Profil”, precum și sediul

societății, în calitate de beneficiar este indicată reclamanta Elena Căpățînă, iar în

calitate de reprezentat al SRL „Orfonox”, Veaceslav Druță, privind constatarea

defectelor la acoperișul din țiglă metalică, în rezultatul verificării s-a constatat

următorul defect: „acoperiș decolarat, coama parțial decolorată, sub coamă este

lipită lentă de protecție, reținătorii de zăpadă nu s-au decolorat”, contrasemnat de

ambele părți (f.d.10).

Aici urmează a fi remarcat că în textul procesului-verbal de constatare s-a

menționat: „încheiat în două exemplare cu următoarea destinație: un exemplar

rămâne în evidența SRL „Orfonox”, iar pe cel de-al doilea îl primește beneficiarul”

(f.d.10).

Colegiul apreciază critic aserțiunea instanței de apel precum că procesul-verbal

de constatare, fără număr, din data de 11 iulie 2016, probează doar faptul că

reprezentanți SRL „Bravo-Profil” SRL (fosta SRL „Orfonox”) au fost la domiciliul

intimatei Elena Căpățînă și au constatat că acoperișul este decolorat, însă nu ar proba

și existența relațiilor de vânzare-cumpărare între părțile aflate în litigiu.

În context, în situația în care între părți nu ar fi existat raportul de vânzare-

cumpărare, în condițiile în care pârâtul este un agent economic specializat în

fabricarea produselor metalice, comerțul cu ridicata a construcțiilor prefabricate,

etc., este neînțeleasă prezența reprezentantului pârâtului la domiciliul reclamantei și

constatarea defectului la acoperișul instalat, având în vedere că în genul de

activitatea a pârâtului nu intră astfel de atribuții.

Implicit, acest aspect confirmă suplimentar existența între părți a raportului de

vânzare-cumpărare a țiglei metalice, în caz, contrar este inexplicabilă prezența

reprezentantului pârâtului la domiciliul reclamantei pentru constatarea defectelor la

acoperiș și întocmirea procesului-verbal în acest sens, în special, în două exemplare

unul pentru reclamanți, iar altul pentru pârât. Or, activitatea pârâtului nu vizează

constatarea defectelor în afara raporturilor de vânzare-cumpărare, chiar și în calitate

de agent economic de profil.

Colegiul reiterează că prin reclamația depusă în adresa pârâtului, recepționată

la 17 octombrie 2017 (f.d.13), s-a solicitat lichidarea neajunsurilor de calitate

stabilite prin procesul-verbal de constatare din 11 iulie 2016, întocmit de

reprezentantul SRL „Orfonox” sau să restituie contravaloarea (f.d.11).

În temeiul art. 18 alin.(1), (2) al Legii nr. 105/2003, vânzătorul este răspunzător

față de consumator pentru orice neconformitate existentă la momentul cînd a fost

livrat produsul. În cazul unei neconformități, consumatorul are dreptul de a solicita

vânzătorului să i se aducă produsul la conformitate gratuit, prin reparare sau

înlocuire, conform alin.(3)–(12), ori să beneficieze de reducerea corespunzătoare a

prețului sau restituirea contravalorii pentru acest produs prin rezoluțiunea

contractului, în condițiile alin.(14)–(16) și (20).

Alineatul 7 al aceluiași articol statuează că, în redacția în vigoare în perioada

de referință, orice reparație sau înlocuire a produselor este făcută în cadrul unei

perioade de timp rezonabile, stabilite de comun acord, în scris, între vânzător și

consumator, fără niciun inconvenient semnificativ pentru consumator, luându-se în

considerare natura produsului și scopul pentru care consumatorul a solicitat

produsul. Perioada de timp stabilită nu poate depăși 14 zile calendaristice de la data

la care consumatorul a adus la cunoștință vânzătorului neconformitatea produsului.

9

Acest termen poate fi prelungit numai cu acordul consumatorului și este stipulat în

contract.

În atare circumstanțe, Colegiul apreciază ca fiind întemeiată concluzia primei

instanței în partea admiterii pretenției reclamanților cu privire la încasarea

contravalorii produsului defect în sumă de 27000 de lei, având în vedere că pârâtul

ca urmare a recepționării reclamației, nu a înlocuit produsul defect.

Tot aici, urmează a fi remarcat faptul că, din suma solicitată de reclamanți cu

titlu de contravaloare a produsului de 30000 de lei, conform cecurilor prezentate,

prima instanță corect a exclus suma de 3000 de lei, care este costul reținătorilor de

zăpadă, având în vedere că nu s-au decolorat.

În condițiile Legii nr. 105/2003, prevederi în vigoare în perioada de referință,

înlocuirea produsului se efectuează în cadrul unei perioade de timp rezonabile, care

nu poate depăși 14 zile calendaristice de la data la care consumatorul a adus la

cunoștință vânzătorului neconformitatea produsului, care după caz poate fi

prelungită cu acordul consumatorului.

Având în vedere că, la caz, pârâtul neagă existența raportului de vânzarea-

cumpărare între părți, evident că, produsul nu a fost înlocuit în termenul prevăzut de

lege și nici nu a fost solicitată prelungirea acestuia.

Totodată, conform art. 32 alin.(1) al Legii nr. 105/2003, în redacția în vigoare

în perioada de referință, pentru încălcarea termenelor prevăzute la art.18 alin.(7) și

(20) și art.181 alin.(1), vânzătorul, prestatorul achită consumatorului pentru fiecare

zi (oră, dacă termenul a fost stabilit în ore) depășită o penalitate în mărime de 5 %

din prețul produsului, serviciului în vigoare la data examinării reclamației

consumatorului.

Drept urmare, prima instanță întemeiat a admis parțial pretenția reclamanților

cu privire la încasarea penalităților, dispunând încasarea de la pârât în beneficiul

reclamanților a sumei de 27000 de lei cu titlu de penalitate, în situația în care

produsul defect nu a fost înlocuit în termen de 14 zile de la primirea reclamației.

Conform art. 20 alin.(1), (4) al Legii nr. 105/2003, consumatorul este în drept

să pretindă repararea prejudiciului cauzat de produsele, serviciile necorespunzătoare

indiferent de faptul dacă s-a aflat sau nu în relații contractuale cu vânzătorul,

prestatorul. Prejudiciul moral cauzat consumatorului de către producător, vânzător,

prestator prin încălcarea drepturilor lui prevăzute de prezenta lege, precum și de alte

acte normative, se repară în mărimea stabilită de instanța judecătorească.

În contextul dat, Colegiul relevă că, prima instanță justificat a încasat de la pârât

în beneficiul reclamanților, cu titlu de prejudiciu moral, suma de 10000 de lei, or,

această sumă constituie o compensație reală pentru suferințele reclamanților și o

satisfacție echitabilă, având în vedere că suma de 20000 de lei cu titlu de prejudiciu

moral, pretinsă de către reclamanți este exagerată.

Realizarea unui produs necalitativ, precum și neînlocuirea produsului ca

urmare a recepționării reclamației, precum și însăși nerecunoașterea de către pârât a

raportului de vânzare-cumpărare și, în rezultat, nerespectarea obligațiilor de către

vânzător, au condus la suportarea de către reclamanți a unor suferințe, retrăiri

sufletești.

Adițional, în motivarea soluției sale, la stabilirea cuantumului prejudiciului

moral, prima instanță a luat în considerare caracterul și gravitatea suferințelor

cauzate reclamanților, precum și inacțiunile pârâtului în remedierea situației, având

10

în vedere că acoperișul casei este la vedere, iar neînlocuirea acoperișului decolorat,

afectează imaginea și reputația reclamanților de gospodari în localitate.

Conform art. 20 alin. (6) al Legii nr. 105/2003, pentru repararea prejudiciului

cauzat consumatorului, acesta trebuie să facă dovada prejudiciului.

Pornind de la circumstanțele reliefate supra, Colegiul relevă că, prima instanță,

la determinarea împrejurărilor ce au servit ca temei de adresare a reclamanților cu

prezenta cerere de chemare în judecată, precum și confirmarea acestora, a ținut cont

de prevederile legale amintite anterior.

În ceea ce vizează compensarea cheltuielilor de judecată, Colegiul apreciază ca

fiind întemeiată concluzia primei instanțe, or, în temeiul art. 94 alin. (1) Cod de

procedură civilă, instanța judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să

plătească, la cerere, părții care a avut câștig de cauză cheltuielile de judecată.

Astfel, în partea încasării cheltuielilor de asistență juridică de la pârât în

beneficiul reclamanților a sumei de 3000 de lei cu titlu de cheltuieli de asistență

juridică, Colegiul învederează că, în conformitate cu art. 96 alin. (1), (11) Cod de

procedură civilă, instanța judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să

compenseze părții care a avut câștig de cauză cheltuielile ei de asistență juridică, în

măsura în care acestea au fost reale, necesare și rezonabile. Cheltuielile menționate

la alin.(1) se compensează părții care a avut câștig de cauză dacă aceasta a fost

reprezentată în judecată de un avocat.

Prin prisma prevederilor citate, în situația în care reclamanții au beneficiat de

asistență juridică acordată de avocatul Alexandru Găină în baza mandatelor

avocațiale seria MA, nr. 0958201 din 29 decembrie 2017 (f.d.19) și seria MA, nr.

0958260 din 09 iulie 2019 (f.d.29), iar conform bonurilor de plată seria EZ nr.

492798 din 29 decembrie 2017 și seria EZ nr. 492849 din 09 iulie 2019 a fost

achitată suma de 2000 de lei (f.d.18) și suma de 1000 de lei, prima instanță întemeiat

a dispus încasarea sumei de 3000 de lei cu titlu de cheltuieli pentru asistență juridică.

Or, acestea au fost realmente angajate și rezonabile ca mărime.

La fel, este întemeiată dispoziția instanței și în partea încasării cheltuielilor

poștale de trimitere a reclamației în sumă de 12,50 de lei, or, aceste au fost niște

cheltuieli necesare, suportate de către reclamanți în legătură cu soluționarea

litigiului.

În virtutea art. 98 alin. (1) Cod de procedură civilă, cheltuielile aferente

judecării cauzei, suportate de instanța judecătorească, precum și taxa de stat, de a

căror plată reclamantul a fost scutit, se încasează la buget de la pârât proporțional

părții admise din acțiune dacă pîrîtul nu este scutit de plata cheltuielilor de judecată.

Având în vedere că reclamanții în temeiul legii au fost scutiți de la plata taxei

de stat la înaintarea acțiunii, or, în sensul art. 85 alin.(1) lit.a) Cod de procedură

civilă, de taxă de stat pentru judecarea cauzelor civile se scutesc reclamanții în

acțiunile de protecție a drepturilor consumatorilor, prima instanță întemeiat a încasat

taxa de stat de la pârât în beneficiul statului.

Coroborând circumstanțele ce preced, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție va admite recursul

declarat și va casa decizia instanței de apel și va menține hotărârea primei instanțe.

În conformitate cu prevederile art.442, art. 444, art. 445 alin. (1) lit. f), alin.(3)

Cod de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

11

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de Elena Căpățînă și Mihail Cotruța, reprezentați

de avocatul Alexandru Găină.

Se casează decizia din 08 octombrie 2020 a Curții de Apel Comrat și se menține

hotărârea din 03 decembrie 2019 a Judecătoriei Cimișlia, sediul Central, în cauza

civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Elena Căpățînă și Mihail Cotruța

împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Bravo-Profil” cu privire la încasarea

sumei achitate pentru țigla metalică, penalității, repararea prejudiciului moral și

compensarea cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Iurie Bejenaru

Dumitru Mardari

Mariana Pitic

Galina Stratulat

12