3ra-476/21 — contestarea actelor administrative, constatarea vechimii in munca si a stagiului de cotizare, obligarea emiterii actului administrativ favorabil, recalcularea pensiei

3ra-476/21 — contestarea actelor administrative, constatarea vechimii in munca si a stagiului de cotizare, obligarea emiterii actului administrativ favorabil, recalcularea pensiei (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr.3ra-476/2021

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (I. Secrieru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Bostan, V. Negru, Gr. Dașchevici)

Î N C H E I E R E

26 mai 2021 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecători Nicolae Craiu

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului depus de Casa Națională de Asigurări

Sociale,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată înaintată

de Mocanu Alexandra împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la

contestarea actelor administrative, constatarea vechimii în muncă și a stagiului de

cotizare realizat, obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil,

recalcularea pensiei,

împotriva deciziei din 02 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 30 decembrie 2019, Mocanu Alexandra a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la contestarea actelor

administrative, constatarea vechimii în muncă și a stagiului de cotizare realizat și

obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil, recalcularea pensiei.

În motivarea acțiunii Mocanu Alexandra a indicat că, a activat în calitate de

asistentă superioară medicală la Spitalul de copii „Emilian Coțaga”, în perioada 15

august 1979 - 18 iunie 2018. La calcularea stagiului de muncă pentru obținerea

dreptului la pensie pentru limită de vârstă, nu a fost inclus în stagiul de cotizare perioada

anilor 2003 și 2005.

La 13 noiembrie 2019, a înaintat pârâtului cerere prealabilă, solicitând

recalcularea cuantumului pensiei stabilite anterior greșit.

Prin cererea adresată CTAS Ciocana, mun. Chișinău, reclamanta a solicitat

înlăturarea încălcărilor dreptului la pensie, reexaminarea dreptului la pensie cu

includerea în stagiu de cotizare a perioadei de activitate din anii 2003 și 2005.

1

Prin răspunsul din 02 decembrie 2019 cu nr. M-2500/19, recepționat de reclamantă

la data de 07 decembrie 2019, pârâtul a refuzat admiterea cerințelor formulate în cererea

prealabilă și a respins cerințele de recalculare a pensiei, fiindu-i sugerată soluția să se

adreseze angajatorului pentru soluționarea problemei.

Consideră neîntemeiat refuzul pârâtului din 02 decembrie 2019 cu nr. M-2500/19

și necesar de anulat.

A indicat reclamanta că, la stabilirea pensiei pentru limită de vârstă, Casa

Națională de Asigurări Sociale nu a inclus doi ani de stagiu de muncă, anume anii 2003

și 2005, cu toate că în această perioadă a activat în aceiași instituție, fapt confirmat prin

înscrierile din carnetul de muncă și certificatul eliberat de Institutul Mamei și a

Copilului nr. 01-15/358 din 10 mai 2019, în care se indică că reclamanta a activat

inclusiv și în anii 2003, 2005, și că în conformitate cu Legea cu privire la asigurarea cu

pensii de stat, salariul pentru calcularea pensiei va constitui suma de 26 088,6 lei.

În această ordine de idei, executarea necorespunzătoare a obligațiilor angajatorului

stabilite expres prin lege față de bugetul public național de asigurări sociale, nu poate

fi pusă pe seama salariatului or, potrivit prevederilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 489

din 08 iulie 1999 privind sistemul publice de asigurări sociale, plătitorii contribuțiilor

la bugetul asigurărilor sociale de stat sânt obligați să prezinte declarația privind

calcularea și utilizarea contribuțiilor de asigurări sociale de stat obligatorii și declarația

privind evidența nominală a asiguraților, după cum urmează: a) angajatorii, indiferent

de tipul de proprietate și de forma juridică de organizare – lunar, până la data de 25 a

lunii următoare celei de gestiune.

Respectiv, în cazul dat, reclamanta susține că responsabilitatea de a prezenta

declarația privind calcularea și utilizarea contribuțiilor de asigurări sociale de stat

obligatorii și declarația privind evidența nominală a asiguraților, este a

instituției/organizației unde a activat.

Totodată, a precizat că conform fișei sale de verificare a obligațiunilor privind

impozitul pe venit pentru perioada anului 2003, este reflectat venitul total, suma totală

a scutirii acordate, impozitul reținut, cât și suma impozitului spre rambursare a

contribuabilului sau spre achitare la buget, ce denotă activitatea sa în instituția medicală

în perioada contestată.

Conform informației Inspecției fiscale de Stat despre salariul achitat, cât și a altor

plăți efectuate de angajator în beneficiul angajatului și despre impozitul pe venit reținut

din aceste plăți pentru perioada anului 2005, rezultă că a activat în această perioadă,

înscrisurile date fiind confirmate prin aplicarea ștampilei și a semnăturilor

conducătorului și contabilului șef.

La fel, reclamanta a făcut referire la prevederile art. 17 alin. (1), art. 20 și art. 25

alin. (1) din Legea nr. 488 din 08 iulie 1999 privind sistemul publice de asigurări

sociale.

Prin urmare, Mocanu Alexandra consideră că dânsa nu este responsabilă de

calcularea și virarea lunară a sumelor la bugetul asigurărilor sociale de stat că, urma să

fie recunoscută activitatea sa în perioada anilor 2003 și 2005, cu includerea în extrasul

din cont al Casei Naționale de Asigurări Sociale și constatarea stagiului, cât și cotizației

2

pentru achitarea pensiei pentru vechime în muncă și majorarea pensiei conform

calculelor contabile pentru cei doi ani de muncă (anii 2003 și 2005).

La fel, a făcut referire reclamanta la pct. 69-70, 88 din Regulamentul privind

modalitatea de calculare a pensiilor și modalitatea de confirmare a stagiului de cotizare

pentru stabilirea pensiilor, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 165 din 21 martie

2017, conform căruia, stagiul de cotizare realizat până la introducerea evidenței

individuale de asigurări sociale (până la 01 ianuarie 1999) se confirmă prin carnetul de

muncă sau prin alte documente eliberate în modul stabilit.

În urma introducerii evidenței individuale de asigurări sociale (după 01 ianuarie

1999), stagiul de cotizare se confirmă în baza datelor din contul personal de asigurări

sociale al persoanei asigurate, gestionat în conformitate cu Legea privind sistemul

public de asigurări sociale.

Actul de bază care confirmă stagiul de cotizare, conform pct. 69, este carnetul de

muncă. Pentru confirmarea stagiului se iau în considerare adeverințele, extrasele din

ordine, contul personal al angajatului în care se reflectă salariul calculat lunar, schema

de încadrare și alte documente ce conțin informații referitoare la perioada de muncă.

Mocanu Alexandra a invocat că refuzul Casei Naționale de Asigurări Sociale din

02 decembrie 2019 cu nr. M-2500/19 este ilegal și necesar de anulat, iar Casa Națională

de Asigurări Sociale urmează să fie obligată să includă în stagiul de cotizare perioada

de activitate din 01 ianuarie 2003 - 31 decembrie 2003 și perioada din 01 ianuarie 2005

– 31 decembrie 2005, cu efectuarea recalculării cuantumului pensiei, începând cu data

stabilirii acesteia.

A solicitat reclamanta recunoașterea ilegală a refuzului și anularea răspunsului

CNAS din 02 decembrie 2019 nr. M-2500/19, constatarea vechimii de muncă și a

stagiului de cotizare realizat, obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale să emită

un act administrativ individual, privind includerea în stagiul de cotizare perioada de

activitate din 01 ianuarie 2003 - 31 decembrie 2003 și perioada din 01 ianuarie 2005 –

31 decembrie 2005, cu efectuarea recalculării cuantumului pensiei, începând cu data

stabilirii acesteia.

Prin hotărârea din 04 iunie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, a fost

admisă cererea de chemare în judecată înaintată de Mocanu Alexandra împotriva Casei

Naționale de Asigurări Sociale privind anularea refuzului, obligarea includerii

perioadei de activitate în stagiul de cotizare, recalcularea pensiei.

S-a anulat răspunsul/refuzul Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. M2500/19

din data de 02 decembrie 2019.

S-a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale, oficiul teritorial competent, să

emită actul administrativ individual favorabil, prin care să recalculeze pensia pentru

Mocanu Alexandra cu includerea în stagiul de cotizare a activității în cadrul Institutului

mamei și copilului (actual) pentru perioada 01 ianuarie 2003 - 31 decembrie 2003 și 01

ianuarie 2005 - 31 decembrie 2005 reținând venitul conform certificatului nr. 01-13/358

din data de 10 mai 2019 eliberat de angajator, cu recalcularea pensiei de la momentul

obținerii dreptului la pensie și pentru viitor (f.d.49, 54-63).

Conform avizului de recepție DS9350236872AS rezultă că la 12 iunie 2020 Casa

Națională de Asigurări Sociale a recepționat dispozitivul hotărârii din 04 iunie 2020 a

3

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani (f.d.53), ulterior la 10 iulie 2020 a recepționat

hotărârea motivată, fapt confirmat prin avizul de recepție DS9350271747 (f.d.68).

Nefiind de acord cu hotărârea instanței de fond, la 16 iunie 2020, Casa Națională

de Asigurări Sociale, în termenul prevăzut de art. 232 alin. (1) din Codul administrativ,

a depus cererea de apel nemotivată (f.d.65), ulterior la 29 iulie 2020, respectând

termenul prevăzut de art. 232 alin. (2) din Codul administrativ, a depus cererea de apel

motivată, prin care a solicitat casarea hotărârii din 04 iunie 2020 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani, emiterea unei decizii noi de respingere a cererii de chemare

în judecată depusă de Mocanu Alexandra ca fiind neîntemeiată (f.d.72-76).

Prin decizia din 02 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă

cererea de apel declarată de Casa Națională de asigurări Sociale împotriva hotărârii din

04 iunie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani (f.d.100, 101-108).

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut ca fiind întemeiată concluzia

primei instanțe care a apreciat neîntemeiat refuzul organului de asigurări sociale de a

efectua recalcularea pensiei Alexandrei Mocanu, având în vedere că la materialele

dosarului se conține extrasul din contul personal al reclamantei (f.d.9-11), care cuprinde

perioada începând cu anul 1999 de la includerea sistemului automatizat, însă în acest

act, perioada 2003, 2005, nu este reflectată.

Instanța de apel a constatat că prima instanța analizând carnetul de muncă a

reclamantei (f.d.12-16), corect a stabilit neîntreruperea stagiului și activitatea continuă

a acesteia în perioada 1979 - 2015, respectiv nu rezultă careva întrerupere de stagiu,

prin demisie, eliberare din funcție, în perioada anilor 2003, 2005.

Totodată, instanța de apel a specificat că apelantul nu a ținut cont de faptul că în

conformitate cu pct. 69-70 și pct. 88 din Regulamentul privind modalitatea de calculare

a pensiilor și modalitatea de confirmare a stagiului de cotizare pentru stabilirea

pensiilor, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 165 din 21 martie 2017, a apreciat ca

nefondate argumentele apelantului precum că prin hotărârea contestată prima instanță

a pus în sarcina CNAS de a include în calcul stagiului de cotizare o perioadă despre

care nu există nici o informație în Registrul de stat al evidenței individuale în sistemul

public de asigurări sociale referitor la venitul intimatei. Mai mult, apelantul nu a

prezentat instanței careva înscrisuri eliberate de angajatorul intimatei, din care ar rezulta

că în perioada anilor 2003, 2005, Mocanu Alexandra nu a activat, respectiv se prezumă

că datele din carnetul de muncă sunt veridice și că aceasta a desfășurat activitatea

neîntrerupt.

De asemenea, instanța de apel a apreciat critic argumentul apelantei precum că, în

cazul în care angajatorul nu a achitat contribuții de asigurare în numele intimatei,

aceasta din urmă a fost obligată să solicite angajatorului onorarea obligațiilor de plată

față de bugetul asigurărilor sociale de stat. Or, neplata cărorva contribuții, nu poate fi

imputată Alexandrei Mocanu, în circumstanțele în care angajatorul nu a prezentat

declarațiile privind achitarea contribuțiilor de asigurări sociale, iar responsabilitatea de

a vărsa sumele respective și sancțiunile pentru inacțiunile date o poartă în exclusivitate

angajatorul și nicidecum angajatul. Contribuțiile de asigurări sociale se rețin din salariul

angajatului la sursa de plată, mai mult decât atât, potrivit art. 29 din Legea nr. 489 din

08 iulie 1999 privind sistemul public de asigurări sociale (în vigoare până la 01 ianuarie

4

2017), nedepunerea contribuției de asigurări sociale de către angajator nu poate afecta

plata drepturilor cuvenite asiguraților.

Prin urmare, odată ce s-a constatat temeinicia pretenției reclamantei privind

anularea deciziei CNAS nr. M-2500/19 din 02 decembrie 2019, subsecvent a fost corect

admisă și pretenția privind obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale de a

recalcula pensia de care beneficiază Mocanu Alexandra, cu includerea în stagiul de

cotizare a activității în cadrul Institutului mamei și copilului (actual) pentru perioada

01 ianuarie 2003 – 31 decembrie 2003 și 01 ianuarie 2005 – 31 decembrie 2005,

reținând venitul conform certificatului nr.01-13/358 din 10 mai 2019 eliberat de

angajator, cu recalcularea pensiei de la momentul obținerii dreptului la pensie și pentru

viitor.

Reieșind din cele menționate, instanța de apel a conchis că prima instanță a

elucidat deplin circumstanțele cauzei, a aplicat corect normele materiale și a adoptat o

hotărâre întemeiată și legală, urmând să fie respinsă ca neîntemeiată cererea de apel.

La 17 februarie 2021, Casa Națională de Asigurări Sociale a depus recurs

nemotivat, împotriva deciziei din 02 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând casarea integrală a deciziei instanței de apel, cu emiterea unei decizii noi prin

care cererea de chemare în judecată depusă de Mocanu Alexandra să fie respinsă

integral (f.d.109).

La 15 aprilie 2021, prin intermediul poștei electronice, Casa Națională de

Asigurări Sociale a depus motivarea recursului, împotriva deciziei din 02 februarie

2021, solicitând casarea deciziei contestate, cu emiterea unei decizii noi de respingere

a acțiunii integral (f.d.119, 120-123).

În motivarea cererii de recurs, suplimentar celor invocate în cererea de apel,

recurentul Casa Națională de Asigurări Sociale, a indicat că Mocanu Alexandra este

beneficiară de pensie pentru limită de vârstă în temeiul Legii nr. 156 din 14 octombrie

1998 privind sistemul publice de pensii, începând cu data de 18 septembrie 2016 pentru

un stagiu de cotizare total de 34,7 ani și i s-a stabilit prestația socială în cuantum de

1832,61 lei. Ulterior indexărilor care au avut loc la 01.04.2017, 01.04.2018,

01.04.2019, 01.04.2020, 01.10.2020, 01.04.2021, precum și a valorizării venitului

asigurat în conformitate cu Legea nr. 317 din 22 decembrie 2017 privind modificarea

și completarea Legii nr. 156 din 14 octombrie 1998 privind sistemul publice de pensii,

cuantumul pensiei în prezent, constituie 3149,14 lei.

A menționat recurentul că stagiul de cotizare a intimatei Mocanu Alexandra în

perioada anilor 2003 și 2005 urmează a fi confirmat în baza datelor din contul personal

(extrasului de cont din Registrul de evidență individuală a contribuțiilor de asigurări

sociale). Or, perioadele de activitate ale intimatei 01 ianuarie 2003 – 31 decembrie 2003

și 01 ianuarie 2005 – 31 decembrie 2005 nu se regăsesc și nu sunt reflectate în contul

ei personal (fapt confirmat prin Extrasul de cont anexat la prezentul dosar), ceea ce

denotă faptul că lipsește venitul asigurat a intimatei Mocanu Alexandra și nu este temei

legal de a include în stagiul ei de cotizare perioadele respective.

În asemenea circumstanțe, consideră că atât instanța de fond, cât și instanța de apel

au ignorat prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 156 din 14 octombrie 1998 privind

sistemul publice de pensii.

5

A mai indicat recurentul că, potrivit art. 5 alin. (1) din Legea nr. 489 din 08 iulie

1999 privind sistemul public de asigurări sociale (în redacția care era în vigoare în anul

2003 și 2005) angajatorul intimatei urma să prezinte organului teritorial de asigurări

sociale declarațiile privind evidența nominală a asiguraților (REV-5) pe numele

intimatei Mocanu Alexandra. În astfel de condiții, nu Casa Națională de Asigurări

Sociale poartă răspundere pentru neprezentarea declarațiilor REV-5, ci intimata urma

să solicite de la angajatorul său IMSP Institutul Mamei și Copilului, care este succesorul

de drept al SCRC „Emil Coțaga”, de a-și onora obligațiile de plată față de bugetul

asigurărilor sociale de stat.

Recurentul a precizat că, atât prin hotărârea din 04 iunie 2020 Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani, cât și prin decizia din 02 februarie 2021 a Curții de Apel

Chișinău, instanța a pus în sarcina CNAS de a include în calculul stagiului de cotizare

o perioadă despre care nu există nici o informație în Registrul de stat al evidenței

individuale în sistemul public de asigurări sociale (REVIND) referitor la venitul

intimatei și practic, persoana vinovată - angajatorul rămâne fără a răspunde de

inacțiunile sale. În astfel de situație, instanța de judecată neaplicând normele juridice în

vigoare încurajează și alți angajatori să se eschiveze de la plățile obligatorii (contribuția

de asigurări sociale de stat obligatorie) care este stipulată prin lege.

Totodată, recurentul a remarcat că este inexplicabilă motivarea instanței de

judecată care, pe de o parte enumeră toate actele normative care impun angajatorul să

vireze contribuțiile de asigurări sociale și să prezinte toate declarațiile corespunzătoare

cu privire la calcularea și achitarea contribuțiilor de asigurări sociale de stat, însă pe de

altă parte pedepsește recurentul pentru iresponsabilitatea angajatorului, prin obligarea

CNAS de a lua în calcul perioade care de facto, nu sunt reflectate în contul personal al

intimatei Mocanu Alexandra și potrivit actelor normative nu sunt pasibile de a fi

incluse.

La caz, este cert faptul că, în anii 2003 și 2005, potrivit Legilor anuale ale

bugetului de asigurări sociale, erau stipulate expres cotele de asigurări sociale de stat

care urmau să fie achitate, precum și modalitatea de prezentare a dărilor de seamă

privind calcularea, utilizarea și transferarea contribuțiilor de asigură sociale

corespunzătoare.

Recurentul a menționat că potrivit Anexei nr. 5 din Legea bugetului asigurărilor

sociale de stat pe anul 2003 nr. 1519 din 06 decembrie 2002, Anexei nr. 3 din Legea

bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2005 nr. 383 din 18 noiembrie 2004,

precum și în temeiul art. 32 din Legea sistemului public de asigurări sociale nr. 489 din

08 iulie 1999 privind sistemul public de asigurări sociale, lipsa informațiilor în

Registrul evidenței individuale, precum și neachitarea contribuțiilor de asigurări sociale

pentru o anumită perioadă, atrage după sine neincluderea perioadei respective în stagiul

de cotizare.

Prin notificarea expediată electronic în data de 16 aprilie 2021 la adresa de e-mail

„secretariat@cnas.gov.md și iulia.lupasco@cnas.gov.md, de pe care a fost expediat

recursul, Curtea Supremă de Justiție a comunicat Casei Naționale de Asigurării Sociale

necesitatea de a prezenta recursul semnat olograf sau după caz, semnat cu semnătura

6

electronică avansată calificată, până la 20 aprilie 2021, ora 12.00, în sediul Curții

Supreme de Justiție din str. Petru Rareș, 18, mun. Chișinău (f.d.125).

La 19 aprilie 2021, Casei Naționale de Asigurării Sociale a înlăturat neajunsurile,

prezentând recursul semnat cu semnătura electronică avansată calificată (f.d.128-131).

În conformitate cu art. 245 din Codul administrativ, recursul se depune la instanța

de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu

stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții Supreme de

Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.

Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile

de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de

recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Decizia instanței de apel a fost pronunțată la 02 februarie 2021.

La 17 martie 2021, Casa Națională de asigurări Sociale a recepționat decizia

contestată, fapt ce se confirmă prin avizul de recepție DS8001210498AS, anexat la

materialele dosarului (f.d.111).

La 17 februarie 2021, Casa Națională de Asigurări Sociale a depus recurs

nemotivat, împotriva deciziei din 02 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău (f.d.109).

La 15 aprilie 2021, prin intermediul poștei electronice (f.d.119), Casa Națională

de Asigurări Sociale a depus motivarea recursului, împotriva deciziei din 02 februarie

2021, solicitând casarea deciziei contestate, cu emiterea unei decizii noi de respingere

a acțiunii integral (f.d.120-123), astfel se atestă că recursul a fost depus în termen.

La 19 aprilie 2021, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa Alexandrei

Mocanu copia cererii de recurs depusă de Casa Națională de Asigurări Sociale, cu

înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea

de însoțire anexată la materialele dosarului (f.d.134).

La 12 mai 2021, Mocanu Alexandra, reprezentată de avocatul Gandrabur Valeriu

a depus referință prin care a solicitat respingerea recursului depus de Casa Națională de

Asigurări Sociale ca nefondat, întrucât instanțele ierarhic inferioare corect au aplicat

normele de drept material, adoptând o hotărârea legală și întemeiată, cu respectarea

normelor de procedură (f.d.143-146).

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră

recursul inadmisibil, din următoarele motive.

Prin prisma art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se

declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din art. 246 Codul administrativ,

recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele a)-f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

7

reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul

neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv

al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient

de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din

examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că din Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a

cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural

și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate, într-o eventuală

examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs reține că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs

trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai

sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului

în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin.

(2) din Codul administrativ.

În context, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la

formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și

filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul

rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special în

asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios

administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece

filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (Botten v. Norway,

hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform

jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și

procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme

cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31,

Seria A, nr. 212-A).

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

conchide că cererea de recurs depusă de Casa Națională de Asigurări Sociale, este

8

inadmisibilă.

În conformitate cu prevederile art. art. 230, 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecători Nicolae Craiu

Victor Burduh

9