3r-49/21 — contestarea actului administrativ

3r-49/21 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 3r-49/2021

prima instanță: Curtea de Apel Chișinău (jud: V. Clima, M. Guzun, G. Dașchevici)

D E C I Z I E

26 mai 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Galina Stratulat

judecătorii Nina Vascan

Iurie Bejenaru

examinând recursul depus de Lilian Lungu,

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă

de Lilian Lungu împotriva Consiliului Superior al Procurorilor cu privire la

anularea actului administrativ

împotriva încheierii din 9 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost declarată inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ înaintată de

Lilian Lungu împotriva Consiliului Superior al Procurorilor cu privire la anularea

actului administrativ,

c o n s t a t ă :

La 16 ianuarie 2020, Lilian Lungu a înaintat în Curtea de Apel Chișinău

cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului Superior al Procurorilor, prin

care a solicitat anularea hotărârii nr. 1-98/2019 din 27 septembrie 2019 a

Consiliului Superior al Procurorilor ca ilegală.

În motivarea acțiunii înaintate a indicat că la ședința Consiliului Superior al

Procurorilor, Procurorul General interimar a solicitat acordul Consiliului Superior

al Procurorilor în vederea suspendării sale din funcția de procuror în Procuratura

Anticorupție, Oficiul Sud în scopul asigurării ordinii stabilite de Codul de

procedură penală privind urmărirea penală și judecarea cauzei, în vederea evitării

folosirii funcției deținute pentru obstrucționarea procesului de administrare a

probelor.

A relatat că Consiliul Superior al Procurorilor a apreciat că demersul înaintat

este motivat, întrunește condițiile de procedură stabilite, fiind admis, cu eliberarea

acordului la suspendarea din funcție a procurorului Lilian Lungu.

Reclamantul a apreciat hotărârea nr. 1-98/2019 din 27 septembrie 2019 a

Consiliului Superior al Procurorilor ca fiind ilegală, prin aceasta fiindu-i vătămate

drepturile constituționale la muncă și la protecția muncii, dreptul la apărare și

prezumția nevinovăției protejate de art. 21, art. 26 și art. 43 din Constituție.

Totodată, a indicat că hotărârea adoptată este disproporționată în raport cu

scopul urmărit, nu conține motivele pe care se întemeiază, aprecierile reținute sunt

arbitrare, exprimate sub forma unor enunțuri generale, nedezvoltate, ce poartă

caracter declarativ și consideră că acestea nu pot constitui temei pentru eliberarea

1

acordului în vederea suspendării sale din funcția de procuror în Procuratura

Anticorupție, Oficiul Sud.

A invocat că hotărârea contestată nu corespunde principiului legalității,

proporționalității, motivării, încalcă dreptul reclamantului de a fi audiat în legătură

cu faptele și circumstanțele relevante pentru actul ce urma a fi emis, iar procedurile

desfășurate nu întrunesc condițiile legale stipulate prin art. 21, art. 29, art. 31 și art.

94 din Codul administrativ, emiterea hotărârii fiind determinată de aprecieri

eronate, potrivit cărora urmărirea penală ar fi fost începută în privința lui Lilian

Lungu, pe când la momentul emiterii hotărârii contestate Lilian Lungu nu deținea

statutul de bănuit, învinuit sau inculpat, iar suspendarea din funcție este o măsură

de constrângere, care se aplică față de bănuit, învinuit, inculpat, astfel încât

hotărârea nr. 1-98/2019 din 27 septembrie 2019 este contrară prevederilor art. 63,

alin. (1), pct. 1), art. 197, alin. (1), pct. 3) Cod de procedură penală.

Faptul încălcării acestor prevederi este dovedit prin ordonanța de reținere din

15 noiembrie 2019 și procesul-verbal de reținere a lui Lilian Lungu din 16

noiembrie 2019, moment în care lui Lilian Lungu i s-a recunoscut calitatea

procesuală de bănuit în procesul penal.

Reclamantul a susținut că hotărârea contestată nu este motivată, temeiul pe

care s-a bazat la eliberarea acordului în vederea suspendării lui din funcția de

procuror în Procuratura Anticorupție, Oficiul Sud, este iluzoriu, concluziile din

hotărâre sunt întemeiate pe presupuneri, nu există probe pertinente, concludente și

utile, care în ansamblul lor coroboratoare ar atesta necesitatea, rezonabilitatea

emiterii acestui act administrativ individual, încălcând principiul

contradictorialității, obligația asigurării participării neîngrădite la procedura

administrativă a persoanei interesate, drepturile procedurale ale reclamantului la un

proces echitabil, la apărare, implicit alte drepturi și garanții procesuale, necesare

apărării sale, astfel încât pârâtul nu s-a conformat cerințelor prevăzute de punctele

6.4, 6.6 și 12.15 din Regulamentul Consiliului Superior al Procurorilor, aprobat

prin Hotărârea nr. 12-225/16 din 14 septembrie 2016, potrivit cărora agenda

ședinței Consiliului este pregătită de către șeful aparatului Consiliului, în urma

consultării președintelui Consiliului. Orice membru al Consiliului poate propune

chestiuni pentru agenda ședinței cu cel puțin 3 zile lucrătoare până la ședință.

Agenda ședinței se plasează pe pagina web oficială a Consiliului cu cel puțin 2 zile

lucrătoare înainte de data desfășurării ședinței. Chestiunile ce nu suferă amânare se

includ în agenda suplimentară, care, până la începutul ședinței Consiliului, se

expediază prin e-mail membrilor Consiliului și se publică pe pagina web oficială a

Consiliului. Secretariatul Consiliului transmite în termen de cel mult 2 zile

lucrătoare copia de pe hotărârea Consiliului despre suspendarea din funcție a

procurorului: […] procurorului suspendat din funcție pentru informare.

A mai opinat că hotărârea contestată a fost emisă cu încălcarea procedurii

prevăzute de lege, deoarece pârâtul a emis hotărârea fără a informa reclamantul

despre dreptul său de intervenire în procedura administrativă și fără a audia

persoana vizată pe marginea presupuselor fapte imputate până la eliberarea în

privința acestuia a acordului în vederea suspendării din funcția de procuror în

Procuratura Anticorupție, Oficiul Sud. Dreptul persoanei de a fi audiat în legătură

cu faptele și circumstanțele relevante pentru actul ce urmează a fi emis, este stabilit

expres în Codul administrativ și tot cadrul normativ stabilește că Consiliul

Superior al Procurorilor își exercită atribuțiile în condițiile legii.

2

De asemenea, a relatat că hotărârea contestată a fost emisă în lipsa inițierii

unei proceduri administrative, or, motivarea actelor administrative defavorabile

trebuie să conțină obligatoriu o descriere succintă a procedurii administrative care

a stat la baza emiterii actului și anume investigații, probe, audieri, opinii ale

participanților contrare conținutului final al actului etc.

Astfel, reclamantul a susținut că nu au fost identificate prezența temeiurilor

prevăzute de lege pentru eliberarea acordului la suspendarea din funcție, iar simpla

invocare a ordonanțelor de pornire a urmăririi penale pe fapt, nu poate fi pusă la

baza hotărârii emise. Suspendarea din funcție este o măsură procesuală de

constrângere care poate fi aplicată doar bănuitului, învinuitului sau inculpatului,

statut pe care reclamantul nu îl deținea la momentul adoptării actului administrativ

individual contestat prin prezenta acțiune.

A mai afirmat că pe parcursul activității în funcția de procuror a avut mai

multe conflicte personale cu procurorii din cadrul Procuraturii Anticorupție, Viorel

Morari, Sergiu Gavajuc, Victor Furtună ș.a., care l-au amenințat cu inițierea

urmăririi penale, reținere, arestare, în cazul în care nu se va conforma unor

solicitări ilegale în activitatea de serviciu, circumstanțe descrise detaliat în cererile

de recuzare.

Prin hotărârea din 25 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău s-a admis acțiunea

înaintată de Lilian Lungu și s-a anulat hotărârea nr. 1-98/2019 din 27 septembrie

2019 emisă de Consiliului Superior al Procurorilor.

Prin decizia din 19 august 2020 a Curții Supreme de Justiție s-a admis

recursul depus de Consiliul Superior al Procurorilor, s-a casat integral hotărârea

din 25 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău cu restituirea cauzei spre rejudecare la

Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

La 9 noiembrie 2020, Curtea de Apel Chișinău prin încheiere a declarat

inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ înaintată de Lilian Lungu

împotriva Consiliului Superior al Procurorilor cu privire la anularea actului

administrativ.

Invocând ilegalitatea acestei încheieri, la data de 11 noiembrie 2020 (conform

sigiliului), Lilian Lungu a depus recurs, solicitând admiterea recursului, casarea

încheierii din 9 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău cu adoptarea unei noi

hotărâri, prin care acțiunea lui Lilian Lungu să fie admis cu casarea hotărârii nr. 1-

98/2019 din 27 septembrie 2019 emisă de Consiliului Superior al Procurorilor.

În susținerea recursului s-a invocat dezacordul cu încheierea contestată,

considerând-o ilegală și neîntemeiată pe motiv că a fost emisă cu încălcarea

normelor de drept procedural, or, instanța de apel urma să țină cont de normele de

drept naționale, cât și de practica CEDO în vederea neîngrădirii dreptului privind

accesul liber la justiție.

În acest context, a invocat că argumentul precum că a fost informat telefonic

despre emiterea hotărârii nr. 1-98/2019 din 27 septembrie 2019 a Consiliului

Superior al Procurorilor, este unul declarativ, deoarece faptul dat nu substituie

comunicarea însăși a actului, obligație instituită de prevederile art. 97 Cod

administrativ, mai mult nefiind invocat niciun motiv care ar demonstra existența

acestei încălcări, iar faptul ca la data de 13 ianuarie 2020 i-a fost adus la cunoștință

hotărârea și i-a fost înmânată contra semnătură conform normelor legale este

probat prin înscrisul anexată la materiale cauzei (f.d. 14).

3

Astfel, recurentul a susținut că a respectat prevederile art. 209 alin. (1) lit. b)

Cod administrativ, care statuează că acțiunea în contestare și acțiunea în obligare

se înaintează în decurs de 30 zile, dacă legea nu prevede altfel. Acest termen

începe să curgă de la data comunicării sau notificării actului administrativ

individual, dacă legea nu prevede procedura prealabilă, acțiunea fiind depusă în

instanță la data de 16 ianuarie 2020 (f.d. 3).

Totodată, a menționat că formele de notificare conform art. 97 alin. (3) Cod

administrativ sunt: a) notificarea prin act de recunoaștere a recepționării, b)

notificare prin poștă cu act de notificare; c) notificare prin poștă cu scrisoare

recomandată.

Astfel, în situația în care nu s-a prezentat pentru recepționarea personală a

actului administrativ individual, reprezentanții Consiliului Superior al Procurorilor

urmau să notifice actul administrativ prin intermediul poștal fapt ce nu au făcut-o,

ignorând astfel prevederile Codului administrativ.

Mai mult a învederat că nu s-au respectat și prevederile pct. 7, 12 din

Regulamentul Consiliului Superior al Procurorilor, aprobat prin Hotărârea nr. 12-

225/16 din 14 septembrie 2016 a Consiliului Superior al Procurorilor, unde este

indicat că hotărârea Consiliului este expediată prin poștă electronică procurorilor

vizați în hotărâre, în termen de 3 zile de la data semnării. Celorlalte persoane sau

instituții, hotărârea este expediată prin poștă electronică sau după caz prin poștă.

În consecință, recurentul a afirmat că Consiliul Superior al Procurorilor nu a

probat faptul că i-a fost notificat actul la o altă dată decât cea de 13 ianuarie 2020.

În conformitate cu art. 242 Cod administrativ, recursul împotriva încheierii

judecătorești se depune motivat la instanța de judecată care a emis încheierea

contestată în termen de 15 zile de la notificarea încheierii judecătorești, dacă legea

nu stabilește un termen mai mic.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că recursul depus de Lilian Lungu la data de 11

noiembrie 2020 este în termen, având în vedere că încheierea contestată a fost

emisă la 9 noiembrie 2020.

În conformitate cu art. 243 alin. (2) Cod administrativ, instanța competentă

soluționează recursul împotriva încheierilor judecătorești fără ședință de judecată.

Dacă consideră necesar, instanța competentă poate cita participanții la proces.

În speță, Colegiul nu consideră oportun de a cita participanții la proces pentru

a se pronunța cu privire la argumentele invocate în recurs, deoarece criticele

recurentului Lilian Lungu au fost expuse cu suficientă claritate.

Studiind materialele dosarului, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul

neîntemeiat și care urmează a fi respins cu menținerea încheierii din 9 noiembrie

2020 a Curții de Apel Chișinău.

În motivarea concluziei enunțate se rețin următoarele argumente.

În conformitate cu art. 243 alin. (1) lit. b) Cod administrativ, examinând

recursul împotriva încheierii judecătorești, instanța adoptă una dintre următoarele

decizii: respinge recursul.

Din conținutul recursului depus de Lilian Lungu reiese că recurentul nu este

de acord cu încheierea din 9 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

4

fost declarată inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ înaintată de Lilian

Lungu împotriva Consiliului Superior al Procurorilor cu privire la anularea actului

administrativ, deoarece consideră că acțiunea a fost înaintată cu respectarea

termenului.

În debut, Colegiul învederează că în conformitate cu art. 5 Cod administrativ,

activitatea administrativă reprezintă totalitatea actelor administrative individuale și

normative, a contractelor administrative, a actelor reale, precum și a operațiunilor

administrative realizate de autoritățile publice în regim de putere publică, prin care

se organizează aplicarea legii și se aplică nemijlocit legea.

Conform dispozițiilor art. 6 alin. (1) și (2) Cod administrativ, procedura

administrativă este activitatea autorităților publice cu efect în exterior, îndreptată

spre examinarea condițiilor, pregătirea și emiterea unui act administrativ

individual, spre examinarea condițiilor, pregătirea și încheierea unui contract

administrativ sau examinarea condițiilor, pregătirea și întreprinderea unei măsuri

strict de autoritate publică.

Emiterea unui act administrativ individual, încheierea unui contract

administrativ sau întreprinderea unei măsuri strict de autoritate publică sunt părți

ale procedurii administrative.

În corespundere cu art. 7 Cod administrativ, autoritate publică se consideră

orice structură organizatorică sau organ instituită/instituit prin lege sau printr-un alt

act normativ, care acționează în regim de putere publică în scopul realizării unui

interes public.

Articolul 207 alin. (1) și (2) lit. d) Cod administrativ, statuează că instanța

verifică din oficiu dacă sunt întrunite condițiile pentru admisibilitatea unei acțiuni

în contenciosul administrativ. Dacă este inadmisibilă, acțiunea în contencios

administrativ se declară ca atare prin încheiere judecătorească susceptibilă de

recurs.

Acțiunea în contencios administrativ se declară inadmisibilă în special când

acțiunea a fost depusă după expirarea termenului prevăzut la art. 209.

Conform prevederilor art. 209 alin. (1) Cod administrativ, acțiunea în

contestare și acțiunea în obligare se înaintează în decurs de 30 de zile, dacă legea

nu prevede altfel. Acest termen începe să curgă de la: a) data comunicării sau

notificării deciziei cu privire la cererea prealabilă sau data expirării termenului

prevăzut de prezentul cod pentru soluționarea acesteia; b) data comunicării sau

notificării actului administrativ individual, dacă legea nu prevede procedura

prealabilă. Prevederile art. 165 alin. (1) referitoare la nesoluționarea în termen se

aplică corespunzător.

Din dispozițiile enunțate, Colegiul constată că prima instanță întemeiat a

concluzionat că înaintarea tardivă a acțiunii, impune soluția de inadmisibilitate a

acțiunii în contenciosul administrativ. Dispoziția nu este contrară principiului

securității raporturilor juridice, instituit de art. 6 al Convenției pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale în interpretarea oferită de

Curtea Europeană a Drepturilor Omului. În cauza Kreuz contra Poloniei (cererea

nr.28249/95 par. 52) Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că articolul

6 par.(1) al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale garantează fiecăruia dreptul de a se adresa unui tribunal pentru ca

ultimul să se pronunțe asupra drepturilor și obligațiilor sale civile. Astfel, acest

5

articol consacră dreptul la un tribunal, iar dreptul de acces sau dreptul de a sesiza

este doar un aspect al acestuia.

Totuși, în aceeași speță Curtea a indicat (par.53-54) că dreptul la un tribunal

nu este absolut, ori acesta poate fi supus unor diverse limitări de ordin pecuniar

(plata taxei de stat) sau procedural (autorizație prealabilă), însă limitările aplicate

nu trebuie să ducă la negarea substanței dreptului de acces în sine. În acest sens s-a

menționat că limitarea accesului la o curte sau la un tribunal nu se conciliază cu

art.6 par.(1) al Convenției decât în cazul în care acestea urmăresc un scop legitim

și există un raport de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul vizat.

Aceeași logică se poate desprinde și din cauza Weissman și alții contra

României (cererea nr.63945/00 par.32-36), în care Curtea a indicat că statele

urmează să respecte un just echilibru între interesul de a promova o bună

administrare a justiției și pe de altă parte interesul reclamanților de a prezenta

argumentele lor în fața tribunalelor naționale.

Totodată, în cauza Popov contra Moldove (nr. 2), (nr. 19960/04, § 53, 6

decembrie 2005) Curtea a constatat că prin neprezentarea motivelor pentru

repunerea justițiabilului în termenul de prescripție pentru efectuarea unui act

procedural, instanțele naționale au încălcat dreptul părții la un proces echitabil,

astfel încât a existat o violare a art. 6 par. 1) al Convenției.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ține să menționeze că în corespundere cu art. 33 Cod

administrativ, comunicarea interinstituțională și comunicarea cu participanții sau

cu publicul în cadrul procedurii administrative se face prin orice mijloc (verbal,

poștă, telefon, fax, poștă electronică etc.), abordându-se prioritate mijloacelor care

asigură o mai mare eficiență, rapiditate și economie de costuri.

Totodată, în sensul art. 128 Codul administrativ, comunicarea se consideră că

a avut loc dacă actul administrativ individual a ajuns la persoana căreia urma să-i

fie comunicat. Pentru valabilitatea comunicării este suficient ca la persoana în

cauză să ajungă partea dispozitivă a actului administrativ. Un act administrativ

individual se consideră a fi ajuns dacă a nimerit în sfera persoanei căreia urma să-i

fie comunicat, astfel încât în circumstanțe normale ea are posibilitate să afle despre

el.

În temeiul art. 55 alin. (1) al Legii cu privire la Procuratură, procurorul în

privința căruia este pornită o urmărire penală poate fi suspendat din funcție de către

Procurorul General, cu acordul scris al Consiliului Superior al Procurorilor. În

situații ce nu suferă amânare, Procurorul General îl poate suspenda pe procuror

fără acordul Consiliului Superior al Procurorilor, până la următoarea ședință a

Consiliului Superior al Procurorilor.

De altfel, Colegiul reiterează că prin hotărârea nr. 1-98/2019 din 27

septembrie 2019 a Consiliului Superior al Procurorilor, cu privire la demersul

Procurorului General interimar despre eliberarea acordului în vederea suspendării

din funcție a unui procuror, s-a admis demersul procurorului General și s-a eliberat

acordul în vederea suspendării din funcția de procuror în Procuratura Anticorupție,

oficiul Sud, a lui Lilian Lungu, până la rămânerea definitivă a hotărârii în privința

acestuia pe cauza în speță, hotărâre adusă la cunoștința reclamantului contra

semnătură la 13 ianuarie 2020.

6

Prin ordinul Procurorului General interimar nr. 1401-p din 27 septembrie

2019 cu privire la suspendarea din funcție, reclamantul Lilian Lungu a fost

suspendat din funcția de procuror în Procuratura Anticorupție de la 27 septembrie

2019, ordin adus la cunoștința reclamantului contra semnătură la 7 octombrie

2019.

Din conținutul acestui ordin - actul de suspendare efectivă a exercițiului

funcției reclamantului, rezultă că temeiul suspendării l-a servit hotărârea nr. 1-

98/19 din 27 septembrie 2019 a Consiliului Superior al Procurorilor (contestată în

prezenta cauză).

Această hotărâre, la rândul ei, a fost făcută publică prin plasarea pe pagina

web a Consiliului Superior al Procurorilor la 12 noiembrie 2019.

Astfel, Colegiul apreciază că întemeiată argumentarea instanței de judecată

prin care a menționat că deși actul administrativ individual contestat a ajuns fizic,

pe suport de hârtie, la Lilian Lungu în data de 13 ianuarie 2020, totuși comunicarea

hotărârii nr. 1-98/2019 din 27 septembrie 2019 a Consiliului Superior al

Procurorilor, s-a produs în condițiile art. 128 alin. (2) Codul administrativ încă la

data de 7 octombrie 2019, dată la care hotărârea, a nimerit în sfera lui Lilian

Lungu.

Ori, comunicarea ordinului nr. 1401-p din 27 septembrie 2019 emis de

Procurorul General interimar, ce conține mențiunea temeiului suspendării -

hotărârea nr. 1-98/2019 din 27 septembrie 2019 a Consiliului Superior al

Procurorilor, precum și plasarea acestei hotărâri pe pagina web a Consiliului

Superior al Procurorilor la 12 noiembrie 2019, reprezintă în sensul legii, acele

circumstanțe normale, ce au creat posibilitatea reală a lui Lilian Lungu de a afla

despre actul contestat.

Posibilitatea reală a afla despre act, a survenit fie în momentul comunicării

ordinului de suspendare, în care se face mențiune expresă la hotărârea Consiliului

(deoarece în condițiile art. 55 alin. (1) al Legii cu privire la Procuratură, ordinul

respectiv se emite doar cu acordul Consiliului Superior al Procurorilor), fie în

momentul plasării hotărârii pe pagina web a instituției, pagină ce poate fi accesată

de procurori.

Prin urmare, instanța de judecată corect a concluzionat că în speță se constată

valabilitatea comunicării hotărârii nr. 1-98/2019 din 27 septembrie 2019 a

Consiliului Superior al Procurorilor către Lilian Lungu, de la data când hotărârea

trebuie considerată ajunsă în sfera sa, adică, data de 7 octombrie 2019, sau 12

noiembrie 2019.

În atare circumstanțe, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consider întemeiată concluzia primei

instanțe prin care a învederat că adresarea în instanță la 16 ianuarie 2020 este

tardivă, în situația în care depășește termenul instituit de lege calculat de la data

când hotărârea se consideră ajunsă în sfera reclamantului, fie data de 7 octombrie

2019 fie data de 12 noiembrie 2019.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că argumentele, invocate în

cererea de recurs, indică direct la nerespectarea de către recurent a drepturilor sale

procedurale și eschivarea de la îndeplinirea actelor de procedură, în măsura

7

stabilită de normele de drept procedural și nu pot fi acceptate de către instanța de

recurs în vederea casării actului judecătoresc contestat.

Or, în cazul admiterii recursului depus de Lilian Lungu se va încălca

principiul securității raporturilor juridice, garantat de articolul 6 și preambulul

Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale, ceea ce este inadmisibil.

Luând în considerație cele expuse, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție concluzionează că argumentele invocate

în recurs sunt neîntemeiate, fapt pentru care recursul urmează a fi respins cu

menținerea încheierii recurate.

În conformitate cu art. 243 alin. (1) lit. b) Cod administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se respinge recursul depus de Lilian Lungu.

Se menține încheierea din 9 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, în

cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă de

Lilian Lungu împotriva Consiliului Superior al Procurorilor cu privire la anularea

actului administrativ.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Galina Stratulat

judecătorii Nina Vascan

Iurie Bejenaru

8